Evenimentul de astazi* este semnificativ pentru tarile din jurul Marii Caspice, pentru Caucazul de sud, dar mai ales pentru noi, cei care venim din afara acestui spatiu geopolitic. In anii ’60, Clubul de la Roma si-a creionat identitatea incepand sa vorbeasca despre problemele carora omenirea urma sa le faca fata in mileniul al III-lea. Reuniunile, seminariile sau conferintele acestui grup nu au schimbat radical, direct si ad-hoc mersul lucrurilor in Uruguay, Tokyo sau Johannesburg. Dar au nascut idei la cel mai inalt nivel al vietii politice mondiale. Ideile de acum douazeci de ani, ca si cele pe care le-am ascultat ieri si astazi la Baku nu au avut si nu au efecte directe politice, economice sau sociale. Insa ele ne fac sa intelegem mai bine starea lumii, prin cuvintele unui azer, turc, armen, rus, american sau roman.

Traim intr-o lume complexa si institutile mass-media par ca ne infatiseaza aceasta complexitate in toata splendoarea ei. Insa, daca suntem suficient de atenti, desoperim ca este vorba doar despre fascicole ale realitatii. Daca ar fi sa lasam la o parte, pentru o secunda, acest “fascicol luminos”, am sesiza o multime de alte lucruri, iar prioritatile s-ar aseza intr-o ordine diferita. Daca m-as distanta de problema securitatii si stabilitatii in aceasta parte de lume, pret de trei randuri, am putea cita alte segmente din realitatea omenirii de azi: de exemplu, din momentul in care mi-am inceput expunerea, in numai cateva minute, pe continentul african 15-20 de copii au murit de foame, iar alti 20-30 s-au nascut pentru a le impartasi soarta. Asisderea, enorm de influentul canal mondial de televiziune de stiri CNN, zdrobitor de bine informat si de profesionist, are o emisiune intitulata “Your World Today” (lumea ta astazi). De fapt, emisiunea este tot un fascicol al realitatii, asa cum am mentionat mai sus, si nu realitatea intreaga. Fiindca “lumea ta astazi” nu este, de fapt lumea ta. Este o “parte a lumii tale”, poate cea mai importanta, poate cea mai relevanta, poate cea mai semnificativa, poate cea mai la moda, dar ea nu are cum sa fie, pentru fiecare dintre noi, “lumea mea”.

Documentele care vorbesc despre politica interna sau externa a tarilor din Caucazul de sud, luarile de pozitie din ultimii ani au cerut adesea adancirea procesului democratic in aceasta parte de lume, protectia drepturilor omului, consolidarea rolului femeii, intensificarea dezvoltarii economice sau reducerea saraciei. Nimeni nu cred ca a putut oferi, insa, solutia pentru aceste chestiuni. Nimeni nu a stiut cum se poate reaseza o societate dupa 70 de ani de comunism si de paralizie a responsabilitatilor sociale reale.

Am zambit cand am citit ca, dupa destramarea URSS, statele din jurul Marii Caspice au semnat o “conventie-cadru pentru ecologia si mediul caspic”. Parea un document destinat unui alt timp istoric. Si, provenind dintr-o societate care a experimentat o jumatate de secol de comunism, am constatat adeseori ca “momentul” realitatii politice si “momentul” realitatii mentalului colectiv sunt, in mod evident, decalate.

Revolutiile sfarsitului deceniului al noualea al secolului trecut, inainte de a fi expresia dorintei tarilor din estul Europei de a impartasi valorile vestului european, au fost expresia nevoii de “aer proaspat” a acestor popoare, a lepadarii “tuburilor de oxigen” si reinvatarea respiratiei naturale. Nici atunci “momentul” politic si cel geopolitic nu au cunoscut o suprapunere cu “momentul” mentalului colectiv. Daca la nivelul sistemului international se destrama realitatea bipolara, in tarile noastre putini oameni vedeau lucrurile in acest sens si unora putin le pasa. Castigarea libertatii de expresie, inlaturarea temerilor si primele contacte cu spatiul european din imediata apropiere, primele dorinte implinite ale unei lumi descatusate contau mai mult pentru popoarele noastre, intr-un prim moment, decat valorile comune pe care, in mod natural, ne-am angajat sa le impartasim, de atunci incoace.

Am venit cu totii la Baku in dorinta de a inchega, poate, o viziune asupra stabilitatii si securitatii acestei zone vitale de pe glob, pentru a intelege care sunt problemele regiunii, care sunt proiectele noastre si ale vecinilor. Expertii politico-militari din diferite tari vor vorbi despre geostrategie si energie, despre conflicte inghetate sau fragilitatea intelegerilor provizorii. Va propun sa consideram trei dimensiuni fundamentale pentru un dialog complet: “momentul” liderilor si al formatorilor de idei, “momentul” dorintelor populatiilor acestei zone si decalajul dintre cele doua “momente”.

Cat de mult conteaza ce isi doresc oamenii?

In secolul al XVII-lea, cand statul-natiune devenea principalul actor si subiect al relatiilor internationale, nimeni nu i-a consultat pe europeni daca isi doresc sa traiasca in cadrul acestui tip de entitate. Au urmat cele mai cumplite razboaie din istoria omenirii si sistemului i-au trebuit peste trei sute de ani ca sa se stabilizeze in forma pe care o cunoastem acum, la scara globala. Europa a exportat sistemul statului-natiune intregii lumi. Uniunea Europeana este proiectul post-modern, suprastatal, avansat institutional, pe care Europa il ofera lumii acum. Multi europeni nu il inteleg, unii nu il agreeaza, important este ca acum nu mai moare nimeni, opunandu-se lui. Asadar, liderii incearca sa clarifice acum “visul european”, iar populatiile ii vor da consistenta pana la finalul secolului acestuia. Explicatiile asupra acestui proces le vor da istorici care nu s-au nascut inca.

Regiunea Caucazului de sud si a Marii Caspice apare adesea definita ca instabila si volatila. Nu as defini aceasta zona astfel. Este, cred, mai potrivit sa o numim o zona indecisa.

O sursa a nelinistilor in aceasta parte de lume pare a fi radicalizarea sentimentelor legate de legitimitatea anumitor posesiuni teritoriale. Romania si Ungaria au avut perioade istorice in care dispute de acest gen au fost virulente si, uneori, au atins absurdul. Daca ne-am lasa pe mana unei parti a istoricilor romani si unguri, aceasta chestiune ar fi, inca, un focar de tensiune si instabilitate pentru Europa de est. Dar tarile noastre au atins “momentul” istoric in care aplecarea catre extremism si izolare, intr-un joc pagubos ambelor parti, se limiteaza la un cerc ce nu mai produce efecte semnificative. Depasirea momentelor de incrancenare si izolare se produce lent, dar are efecte benefice pentru sanatatea societatilor noastre si a societatii umane, in ansamblul ei.

Limitele ideologice si vederile inchistate au produs in tara de unde vin milioane de victime. Nu ma gandesc la pierderi efective de vieti omenesti, ci la victimizarea prin irosirea vietii oamenilor, prin irosirea calitatatii personale a atator romani. Trecand pe strazile Bucurestiului, saptamana trecuta, am vazut un grup de pensionari italieni, turisti destinsi care se fotografiau in capatul unui bulevard central. La cativa metri de ei, un pensionar roman, imbracat cu un sacou din anii ‘60, ii urmarea putin nedumerit si intrigat. Nu pot sa stiu exact ce era in mintea lui, dar stiu ce ce am simtit eu. Am vazut efectele a doua sisteme. La finalul vietii, italienii reuseau sa isi indeplineasca vise ale tineretii, sa vada locuri pe care si le doresc, sa se bucure, in mod simplu, de binefacerile catorva zeci de ani de munca onesta, intr-o tara normala. Pensionarul roman, la apusul vietii, abia isi plateste intretinerea si nu va apuca sa-si implineasca visele tineretii, pentru ca sistemul nici macar nu l-a lasat sa aiba vise. Una dintre satisfactiile mele referitoare la epoca pe care Romania o traverseaza acum este ca, in internet-café-urile din Romania si Italia, copiii nostri, cei nascuti in ultimii douazeci de ani, au un start sensibil egal. Iar visele lor se vor implini mai repede decat atunci cand vor fi de varsta a treia.

Lupta pentru putere si influenta a fost, de-a lungul istoriei, prezenta in toate colturile lumii si in toate formele de organizare umana. Care este de fapt sensul ei – este ea doar implinirea menirii unor fiinte umane sau are urmari mai generoase, in planul progresului umanitatii, al satisfacerii nevoilor diversificate ale grupului extins? Victoria cvasi-totala, pe glob, a democratiilor liberale a adus cu ea o “reteta” in care principalele elemente sunt libertatea, securitatea si prosperitatea, partenere de drum intr-un sistem care nu este perfect dar care, probabil, este raul cel mai mic al stadiului de dezvoltare al societatii umane pe care-l traversam. Cautarea prosperitatii si a stabilitatii nu este, insa, strict legata de democratia liberala. China dovedeste ca prosperitatea si un anume tip de comunism pot coexista. Emiratele Arabe, Iordania sau Marocul sustin cu mandrie ca monarhia si islamul nu numai coexista cu modernitatea, dar o pot duce la un nivel de invidiat chiar si pentru cele mai dezvoltate democratii!

Cu alte cuvinte, concentrarea pe bunastarea individului si pe stabilitate poate oferi flexibilitate sistemului, oricare ar fi el.

S-a spus, de nenumarate ori, in tarile Caucazului de sud si in cele din jurul Marii Caspice, ca zona aceasta se caracterizeaza printr-o lipsa de legitimitate a institutiilor democratice. Cred ca este putin gresit. Odata ce institutiile exista, schimbarea nu se bazeaza numai pe acestea, nici chiar pe sistem, schimbarea vine de la oameni. Jean-François Revel spunea** ca “experienta ne dovedeste ca prin alegeri se castiga intotdeauna ceva din unghiul democratiei, cu conditia ca acestea sa aiba un minimum de onestitate.” Legitimitatea institutiilor este certamente esentiala, dar nici o institutie nu s-a bucurat de totala incredere si de eficienta din chiar momentul fundatiei ei. Mai intai, institutiile fac pasi gresiti, se straduiesc, comit erori dar, cu timpul, daca reflecta nevoia reala a natiunii, ele devin din ce in ce mai bune si, imperceptibil, cu timpul, ele devin dintr-o data atat de relevante si atat de profund ancorate in realitate, incat ele sunt legitimate de oameni. In acel “moment”, in care institutiile insumeaza si incorporeaza legitimitate, se intampla “revolutiile calme”, in societate si in spiritul unei natii.

Acum cincisprezece ani, un sir de revolutii sonore au zguduit estul european comunist si, implicit, si tara mea. Dar, in Romania, dupa “un moment” care a durat un deceniu si jumatate, in ultima parte a lui, o “revolutie calma” a adus poate mai multe schimbari decat evenimentele din 1989. Romania a semnat, acum trei saptamani, Tratatul de aderare la Uniunea Europeana, dar nu acest act a concretizat “revolutia calma”. Schimbarile soft din viata politica interna, alternanta, schimbul de generatii, exersarea mai hotarata a democratiei interne a partidelor politice au adus nebanuite schimbari benefice. Spatiul politic si public romanesc a trait, in ultimii ani, un “moment civilizator”.

Iata cateva cuvinte scrise de un mare istoric european, Herodot, despre locurile in care ne aflam astazi. Textul are peste 2000 de ani vechime:

“Marea Caspica este o mare de sine-statatoare, neavand legatura cu nici o alta apa. Marea Caspica este o mare distincta, cu o lungime de cincisprezece zile calatorie cu o ambarcatiune cu vasle; in adancime, in partea cea mai ampla, opt zile de calatorie. De-a lungul ei, malurile marginesc lantul muntilor Caucaz, cei mai masivi si mai inalti munti. Multe si variate sunt triburile care locuiesc aici, cele mai multe traind hranindu-se numai cu fructele salbatice din padurile acestor munti. In paduri se spune ca exista arbori ale caror frunze, strivite si amestecate cu apa, stau la baza unui pigment cu care ei vopsesc hainele, pictandu-le cu figuri de animale. Si figurile astfel imprimate nu ies niciodata la spalat si dureaza tot atat de mult ca si haina, ca si cum ar fi fost cusute pe tesatura” (Herodot, Istoriile, Cartea Intaia, capitolul 20).

Din timpurile lui Herodot, si mai inainte, imensa intindere de pamant inconjurand cea mai larga mare interioara a fost populata pe parcursul a mii de ani de diferite popoare, cu diferite grade de civilizatie. Cunoasterea preistoriei Caspice este limitata si contradictorie, desi urme din pesteri paleolitice au fost descoperite, in zilele noastre, in Azerbaidjan, in Iran si in alte tari din regiune.

Pe marile pamanturi de stepa din sudul Rusiei, in nordul Marii Caspice, traiau indo-europeni, primii care au domesticit si crescut cai pentru calarit. Acest moment decisiv a transformat aria, permitand indo-europenilor sa calatoreasca la distante considerabile. Ei au devenit mari nomazi si, pana la urma, au migrat de pe pamanturile lor natale catre locuri indepartate precum India si Europa, lasand o mostenire culturala comuna, pe o larga suprafata a acestei lumi. Grupul limbilor indo-europene, sanscrita, persana, greaca, galica, limbile germanice si celelalte, precum si politeismele lor mitologice similare se crede ca au derivat dintr-un singur sistem religios, care s-a nascut aproape de malurile Marii Caspice.

In Intalnirea de astazi s-au expus ganduri, credinte, idei, incercand sa aduca aproape lumea nord-atlantica, Marea Neagra, Carpatii, Caucazul si malurile Marii Caspice.

In istoria timpurie, tara cunsocuta astazi sub numele de Azerbaidjan era numita “pamantul focului sacru”. “Focul etern” mentionat de calatori ca Alexandre Dumas se datora zacamintelor de gaz si petrol care erupeau din pamant si care, in timpurile vechi, au fost inconjurate de legenda si mister. Focul, ca metafora a misterelor dumnezeiesti, ar putea sa aiba ca origine marturia celor care au vazut flamele irumpand in peninsula Absheron.

Focul sacru mai arde inca in aceasta parte de lume. Eurasia ramane o tentatie a geopoliticului, a analistilor si a politicienilor. Sa urmarim devenirea natiunilor noastre, aspiratiile lor, sa urmarim interesul natiunilor, fiecare in parte, prosperitatea, stabilitatea si libertatea, dar sa avem in vedere ca, mai mult decat oricand in istoria oamenilor, suntem cetateni ai lumii.

* Alocutiunea principelui Radu la Conferinta internatională “Stabilitate si securitate în Caucazul de sud”, Baku, Azerbaidjan, 21 mai 2005.

** „Revirimentul democrației”, editura Humanitas, Bucuresti, 1995, pagina 260.

Alteta Voastra Regala*,
Domnule academician,
Doamnelor si Domnilor,

Imi face mare placere sa revin la Institutul Francez de Relatii Internationale, pentru un dialog consacrat atat de actualelor chestiuni legate de libertate si democratie in secolul al XXI-lea.

Multumesc directorului general, domnului Thierry de Montbrial, membru al Academiei Franceze, de a fi acceptat prompt si cu generozitate propunerea mea de a ma reintoarce la IFRI. Consider aceasta ca pe o recunoastere a importantei Romaniei in contextul continental actual si ca pe o dovada a locului pe care sud-estul il ocupa si il va ocupa in familia europeana largita.

Voi incerca sa amintesc cateva teme – adesea prezente in dezbaterea publica actuala – care reflecta un aspect inca nedefinit al prezentului. Demersul meu va incerca sa ia in discutie valori perene ale lumii ideilor, cum ar fi democratia, libertatea sau importanta liderilor. Voi incerca totodata sa analizez unele iluzii pe care momentul european si planetar caruia ii suntem martori ni le creaza, iluzii pe care le regasim in forme diferite, prezente si in alte perioade ale istoriei omenirii.

Nu stim daca ciclurile majore ale istoriei umanitatii sunt milenare sau daca frecventa cu care ele se repeta are o anumita constanta sau logica, dar inceputul secolului al XXI-lea, Evul Mediu european, Roma sau Grecia antica prezinta similitudini. Aceste asemanari istorice nu pot fi, in mod firesc, legate de stadiul evolutiei sociale ci se revitalizeaza, revin si se impun intr-un loc comun al lor – lumea ideilor.

Anul 2000 si anul 1000, separati de un mileniu de evolutie si reprezentand realitati sociale discrepante, priviti cu ochii larg deschisi prin prisma aceastei “Lumi a ideilor” – prezinta asemanari substantiale. Obscurantismul timpului medieval, datorat lipsei de informatie si de cunoastere este o slabiciune asemanatoare superficialitatii anului 2000, derivata din imensa agresivitate si manipulare a informatiei in detrimentul cunoasterii. “(…) Ochii pot fi tulburati in doua feluri si din doua cauze opuse: la trecerea de la lumina la intuneric si la trecerea de la intuneric la lumina”, scria Platon in *Mitul Cavernei“** care descria limitele adaptarii umane si ciocnirea viziunii cu lipsa de viziune.

Evul mediu, numit si „Evul Intunecat“, a fost considerat de unii un fel de „perioada de gestatie“ a progresului umanitatii, intinsa pe mai multe sute de ani. Anul 1000 era asteptat – de catre unii predicatori – ca pe sfarsitul lumii, iar de altii ca pe un moment de descatusare a energiilor latente ale omenirii si punerea lor in slujba evolutiei. Schisma crestina din 1054, in ortodocsi si catolici, disolutia centrelor europene de putere, invaziile migratorilor au marcat adanc procesul evolutiv european, impunand limite si constrangeri, atat la nivelul societatii, cat si al indivizilor straluciti produsi de omenire. Renasterea nu a marcat uniform continentul european. Pentru unii a venit ca o binecuvantare, pentru altii deloc: din secolul al XVI-lea pana la inceputul secolului al XVIII-lea, perioada care a cunoscut “nebunia vrajitoarelor”, stramosii unora dintre occidentali au ars in numar considerabil. Dar secolele care au urmat au adus omenirea pe o cale ascendenta, revitalizand spiritul, stiintele, politica, artele.

In anul 2000, omenirea traieste, aparent, o perioada total opusa dar, de fapt, profund asemanatoare cu cea parcursa acum o mie de ani. Globalizarea aduce cu ea “noul medievalism”. Frontierele redevin astazi nesemnificative, precum acum o mie de ani. Informatia mileniului al III-lea si lipsa de informatie a inceputului de mileniu II au ca finalitate acelasi tip de efecte. Daca acum o mie de ani stagnarea si lipsa de viziune se datorau limitelor si inchistarii sociale, astazi informatia ne asalteaza, este prezenta in toate formele in jurul nostru, patrunde in viata noastra, inlocuind cunoasterea, iar acest fapt induce fiecarui individ in parte si societatii in ansamblu o senzatie de orbire datorata valului de superficialitate.

Anul 2000 ne arata o lume total schimbata in „finisajele“ sale sociale, statale si de civilizatie, dar deloc modificata in substanta ei. Marea Schisma acum, dupa o mie de ani, o regasim pulverizata in mii de “Mici Schisme”, fie ca ele se refera la diferentele dintre religii, grupuri etnice sau rasiale, nivele de calitate a vietii, viziuni asupra prezentului sau viitorului omenirii, lupte intre puterea hard sau efectiva si cea soft sau simbolica. O lume accelerata (desi a fi grabit nu inseamna a fi dinamic), s-ar plictisi sa aiba de gestionat o singura criza, o singura disputa majora, de aceea anul 2000 a “complicat” aria preocuparilor omenirii.

Disolutia puterilor o regasim foarte clar exprimata in peisajul mondial. Mai intai, mai-marii Europei – Franta, Marea Britanie si Germania si-au trait gloria si declinul, hotarandu-se sa se puna intr-un sfarsit impreuna, in cadrul unui proiect departe de a fi consolidat inca – Uniunea Europeana. Apoi URSS a cedat in lupta bipolara care a inghetat omenirea timp de o jumatate de secol. Acum, hegemonul sistemului, Statele Unite, este lovit de “migratorii” anului 2000 – teroristii. In plus, la nivelul individual, asa cum bine sesizeaza Paul Valéry in eseul*** lui despre libertate, agonia se prelungeste:

„Legea pune mana pe om inca din leagan, ii impune un nume pe care nu-l va putea schimba, il duce la scoala, apoi il face soldat pana la batranete, supus la cea mai neinsemnata chemare. Ea obliga la un numar de acte rituale, declaratii, prestari si, fie ca este vorba despre bunurile sale sau despre munca lui, legea il supune la decretele a caror complicatie si al caror numar este atat de mare incat nimeni nu le poate cunoaste si aproape nimeni nu le poate interpreta.

Sunt gata sa concluzionez ca libertatea politica este cel mai sigur mijloc de a-i face pe oameni sclavi, fiindca constrangerile ei sunt presupuse a emana din vointa tuturor, astfel incat nu poate fi contrazisa (…)”.

La o distanta de cateva zeci de ani, Fareed Zakaria face o fina analiza a starii omenirii si a proceselor democratice, in cartea sa intitulata “Viitorul libertatii. Democratia ne-liberala, acasa si in strainatate”:

-democratia (guvernarea creata prin alegeri in care fiecare cetatean adult poate vota), nu este suficienta pentru a asigura idealurile de libertate, stabilitate si prosperitate: ar mai fi nevoie de domnia legii, de separarea puterilor, de protectia libertatilor de baza (a cuvantului, a adunarilor, a religiei si a proprietatii), protejarea autonomiei individuale si a demnitatii impotriva coercitiei, tribunale si curti impartiale. Si, mai presus de toate, realizarea unui mediu care sa incurajeze initiativa particulara, schimburile economice si prosperitatea.
- aceste idealuri, impartasite de lumea euroatlantica, de pilda, nu sunt automat garantate de democratie. In fapt, autorul pretinde chiar ca cele doua aspecte, democratia si liberalismul constitutional sau democratia capitalista sau democratia liberala nu sunt unul si acelasi lucru.
- in timpurile noastre, ierarhiile au fost sfaramate, dand astfel putere individului in detrimentul statului, sistemele inchise au fost deschise, presiunea maselor este, astazi, principalul motor social. Toate aceste fenomene sunt adezivul care tine impreuna civilizatia moderna.
- democratia nu se manifesta astazi numai la nivelul politicii sau al administratiei. “Imparatia” economiei a fost democratizata, cultura a fost democratizata, tehnologia si informatia au fost democratizate, ba chiar si religia.
- din pacate, spune autorul citat, si violenta a fost democratizata; ieri, statul avea monopolul asupra utilizarii fortei in societatea umana; acum, grupuri mici de oameni pot face lucruri ingrozitoare contra statelor insele.

Nevoia de a reveni la ritual, la modele, la puterea exemplului personal, la institutii care nu sunt neaparat de esenta democratica, dar care sustin substanta democratiei si asigura prosperitate, toate acestea se regasesc in analizele americanului de origine indiana. Iar cand vorbim despre modele si ritual, atingem inevitabil un subiect delicat al democratiei de astazi. Cel legat de elite. Dupa parerea mea, Zakaria are dreptate cand spune ca refuzul de a integra elitele in sistemul democratic a facut rau si societatii europene si celei americane. Fiindca elitele au existat intotdeauna, fie ca am recunoscut sau nu. Dar elitele acceptate ca atare sunt elite obligate de societate sa-si utilizeze fortele pentru binele natiunii, in timp ce elitele ascunse, nerecunoscute public, conserva numai influenta lor, fara sa fie responsabilizate de catre societatea pe care o influenteaza.

Lupta pentru putere si influenta a fost, de-a lungul istoriei, prezenta in toate colturile lumii si in toate formele de organizare umana. Care este de fapt sensul ei – este ea doar implinirea menirii unor fiinte umane sau are urmari mai generoase, in planul progresului umanitatii sau satisfacerii nevoilor diversificate ale speciei, ale grupului extins? Victoria cvasi-totala pe glob a democratiilor liberale a adus cu ea o “reteta” in care principalele elemente  sunt libertatea, democratia, securitatea si prosperitatea,  partenere de drum intr-un sistem care nu este perfect, dar care probabil este raul cel mai mic al stadiului de dezvoltare al societatii umane pe care-l traversam. Cautarea prosperitatii nu este insa strict legata de democratia liberala – China dovedeste ca prosperitatea si un anume tip de comunism pot coexista. Emiratele Arabe, Iordania sau Marocul sustin cu mandrie ca monarhia si islamul nu numai coexista cu modernitatea, dar o pot duce la un nivel de invidiat chiar si pentru cele mai dezvoltate democratii. Institutii nedemocratice se bucura de cea mai mare incredere in tarile-campion ale democratiei.

Am mentionat Emiratele in insiruirea de mai sus, pentru ca am in minte un exemplu de leadership nedemocratic care a produs doar efecte benefice subiectilor carora li se adresa. Seicul Zayed Al Nahyan al Emiratului Abu Dhabi, a fost un lider care nu se inscrie in standardele europene sau americane ale democratiei. Acest lider care ar primi, in mod normal, lectii de democratie de la multe tari si organizatii internationale, a dat fiecarui cetatean al natiunii lui o viata decenta, demnitate, viitor, scoli, institutii de cercetare, a adus turism, a creat servicii, a dezvoltat comert, industrie, agricultura, a initiat un sistem modern de securitate si aparare, a dotat mass-media cu cea mai sofisticata tehnologie, a inverzit coline de nisip, a irigat desertul si, mai cu seama, “a construit.”

Un mic exemplu care confirma teoria lui Fareed Zakaria cum ca democratia nu asigura automat libertate, prosperitate si stabilitate. In acest timp, democratiile cele mai categorice si mai convinse ale lumii, experimenteaza destul de multe neajunsuri, crize economice, scaderi de popularitate, lipsa de securitate si, mai nou, o dramatica diminuare a increderii populatiilor tarilor in liderii lor politici, in institutiile de stat si in partide.

Aceste observatii nu vor sa duca la concluzia ca democratia nu este buna sau ca ar trebui o alternativa la ea. Dimpotriva, cum spune si Zakaria, nu exista alternativa la democratie, iar solutia pe viitor este “si mai multa democratie”.

Dar liderul, individul inspirat, poate ajuta comunitatea si societatea lui mai mult decat institutiile pe care le reprezinta. Este cazul unor lideri ca Papa Ioan Paul al II-lea, Lech Wallesa, Vaclav Havel, Nelson Mandela. Produse ale unor sisteme viciate sau ridicati din spatii geografice potrivnice ori marginalizate, ei s-au putut baza mai putin sau deloc pe sistem, pe institutii. Ei au fost nevoiti sa reformuleze cadrele stramte din care s-au ridicat si fiecare din ei, luati in parte, au facut pentru tara lor mai mult decat a facut institutia pe care o reprezentau. Mai mult, ei insisi, prin viziunea lor, prin curajul de a schimba mentalitati si de a sparge bariere, au transformat propriile institutii. Dupa fiecare dintre ei, societatea lor, tara lor, nu a mai fost aceeasi ca inainte.

In contrast, lumea vest-europeana a avut in ultimele decenii institutii remarcabil de stabile, despre care nu se auzea nimic notabil, fiind conduse adesea de personalitati mediocre. Dar personalitatea care poate marca societatea si istoria tarii lui nu este providentiala numai prin calitatile ei profesionale, ci si prin doua alte ingrediente sine qua non: o “viziune” (ceea ce nu are nimic de a face cu programul administrativ de guvernare) si “altruismul responsabil” lui care trebuie sa mearga deasupra intereselor de partid, de grup sau personale. Iscusinta fara orizont, fara ideal, ramane un exercitiu sterp de “masaj al eului”, care poate crea scoala de smecherie politica, dar nu va da bunastare si nici demnitate, adica stabilitate si libertate, natiunii.

Ceea ce sperie in vremile noastre este lipsa de responsabilitate, ridicata la rangul de filosofie. Din motive care-mi scapa, libertatea si democratia sunt confundate cu dreptul de a fi iresponsabil si zgomotos. Faptul ca ai acces la orice domeniu nu inseamna ca esti specialist in orice domeniu, iar faptul ca fiecare aspect al vietii cetatii te priveste personal nu inseamna ca ai dreptul sa controlezi personal orice aspect al vietii cetatii.

Un fost angajat din sistemul Natiunilor Unite imi spunea, deunazi, ca il sperie “democratia-spectacol”, in care mitingurile de pe strada nu mai au rost, fiinca protestele si revendicarile se pot face la televizor, iar voturile pot fi modelate si trimise unde trebuie, de pe ecran. O emisiune de mare audienta poate face mai mult decat o campanie, de orice fel ar fi ea, iar fenomenul este ingrijorator chiar si atunci cand este facut intr-o directie buna. Fiindca puterea de a influenta cetatea trebuie sa fie direct proportionala cu cantitatea de responsabilitate institutionala pe care cel care exercita puterea ar trebui sa o aiba. Nu este deajuns sa te simti dator fata de cetate. Trebuie sa faci parte dintr-un sistem care sa te mentina responsabil.

Fostul responsabil ONU se declara speriat de anomaliile pe care politica de astazi le produce la nivelul leadership-ului mondial. Liderul de astazi (politic sau de opinie) se pudreaza nonsalant in salile de machiaj ale televiziunilor, face concurenta lui Brad Pitt si schimba ideile, doctrinele si viziunile tot atat de des pe cat isi schimba camasile. De asemenea, adesea, el spune astazi contrariul a ceea ce a spus ieri, iar acest exercitiu nu il face sa se simta vinovat, ci indemanatic. Iar spectatorii democratiei-spectacol rad de se prapadesc acasa, in fata televizoarelor, de cat de bine le spune politicianul-vedeta. Si democratia-spectacol este completata armonios de liderul de opinie, editorialist sau militant civic, devenit la fel de celebru ca Pavarotti sau Madonna si care se intrece in a picta realitatea, zi de zi, la una sau mai multe maini, aparand la cate o televiziune sau mai multe si emitand cu certitudine si cinism, cu aroganta (uneori), cu agresivitate si cu nonsalanta, adevaruri absolute, din orice domeniu, care nu influenteaza numai vecinii lui de bloc, ci o natiune intreaga. Aceasta “democratie-spectacol” este o sursa serioasa de ingrijorare fiindca, desi inventiva si inteligenta, adesea purtatoare a unui punct de vedere seducator, ea nu vindeca democratia de slabiciuni, ci agraveaza neajunsurile deja existente ale democratiei. Ca si paradoxurile ei.

Toate ideologiile pretind ca apara si amplifica libertatea. Majoritatea ideologiilor pretind ca ofera puterea maselor, poporului si, mai mult decat atat, ea le este distribuita in mod egal. Valul democratizant si globalizant care a deschis  secolul al XXI-lea mentine vii aceste iluzii recurente ale istoriei omenirii. Faptul ca avem alegeri libere in aproape 70 % din tarile Pamantului ne face sa credem ca putem decide prezentul sau viitorul nostru; faptul ca avem fiecare cate un vot ne intareste credinta ca exista si o egalitate in decizie. Hollywood-ul sau superproductiile europene ne mai conving ca orice este posibil si se substituie “circului” din vremea romanilor. “Painea” se numeste astazi McDonald’s si, adesea, contine si circul in ea.

Pentru a depasi impasul democratic european si al sistemului international, trebuie sa nu cadem prada ispitei painii si a circului, ci sa tinem ochii larg deschisi, la fel ca anticii care spuneau cu talc: “Non licet omnibus adire Corinthum“**** (Nu-i dat tuturor sa se duca la Corint). Democratia si libertatea, daca nu sunt gestionate si imbunatatite permanent de lideri capabili si responsabili, raman din pacate la stadiul de iluzii pentru mase si aduc cu ele impasuri, sovaieli si ezitari. Liderii si ideile lor stralucite sunt cei care fructifica oportunitatile istorice, trag lumea inainte, stimuleaza progresul si motiveaza popoarele.

Exprimat in capitala Frantei, dictonul “nu toata lumea merge la Corint” are o semnificatie speciala. Aici, intre peretii Institutului Francez de Relatii Internationale, gandind la dictonul latin, pot spune ca va invidiez: dumneavoastra nu aveti nevoie sa mergeti la Corint, dumneavoastra locuiti in Corint.

* Conferinta A.S. Radu, Principe de Hohenzollern-Veringen tinuta la Institutul Francez de Relatii Internationale, IFRI, Paris, 6 iulie 2005. Prezentarea conferintei, ca si medierea dialogului cu participantii la conferinta au fost asigurate de Thierry de Montbrial, directorul general al IFRI.
** Mitul pesterii ( Republica 514a – 519d) in “Miturile lui Platon”, Editura Humanitas, Bucuresti 1996.
*** Paul Valery – Divagatii despre libertate, in „Criza spiritului si alte eseuri” Editura Polirom, Iasi, 1996.
**** Dictionar de maxime, reflectii si expresii latine comentate”, editura Scripta, Bucuresti 1998, pagina 1998.

Este un privilegiu sa ma adresez astazi dumneavoastra intr-un loc in care valoarea ideilor este nepretuita, loc ce reuneste oameni care, prin intermediul ideilor, ne schiteaza lumea de maine, oameni ale caror articole sau carti le-am citit si admirat. In “lumea ideilor”, in aceasta tara, in urma cu cateva decenii, profesorul Einstein a propus asistentului sau un set de probleme pentru examinarea periodica a studentilor. Uitandu-se peste ele, asistentul a exclamat: “Dar, maestre, aceste probleme le-ati dat si luna trecuta”. La care Einstein a replicat: “Stiu, numai ca, intre timp, am schimbat raspunsurile…”

Dinamica evenimentelor politicii internationale este, intr-un anume fel, similara cu pulsatiile lumii academice a stiintelor exacte. La fel ca in fizica, exista anumite constante de la care analizele politice pot pleca, exista formule ideologice, doctrinare sau economice experimentate, dar exista si variabile.  Si, tot ca si in fizica, si in politica mondiala, in anumite momente, apar mituri. La aceasta masa rotunda va propun sa dialogam despre doua dintre ele: “mitul fracturii transatlantice” si “mitul Noii Europe”.

Si cum “spargerea miturilor” a devenit o “specialitate” est-europeana, ca membru al Familiei Regale a Romaniei, sunt astazi aici intr-o pozitie surprinzatoare si neobisnuita, aceea de a reprezenta regele si guvernul unei tari care nu este o monarhie. Dar acesta este numai aparent un paradox. In fapt, este un semn de maturitate a democratiei romanesti, un semn de curaj, clarviziune si creativitate a liderilor politici romani si a societatii romanesti, in general.

Inainte de a avea placerea dialogului cu dumneavoastra, voi incerca sa va vorbesc despre unitatea ansamblului transatlantic, completarea reciproca a puterii soft si hard in acest ansamblu si evolutia tarii mele si a oamenilor iesiti din comunism, in ultimii douazeci de ani.

Dorinta de putere, nevoia de a influenta, nevoia de vizibilitate si de localizare precisa in cadrul marelui tablou al evolutiei umane, acestea sunt cateva “ingrediente” ale sistemului international care nu se schimba. La fel ca in fizica, nimic nu se pierde, totul se transforma. Subiectul numit “Putere”, in relatiile internationale, a metamorfozat, in ultimii ani, o preocupare intr-un mit. Dialogul asupra diferentelor de abordare a anumitor subiecte de catre americani si europeni a fost transformat de studiul lui Robert Kagan «Of Paradise and Power»** (Editura Alfred A.Knopf, New York 2003) intr-un mit. Domnul Kagan pune in discutie disputa dintre Statele Unite ale Americii si Europa, aratand ca in chestiunile legate de eficacitatea, moralitatea si dorinta puterii, SUA si Europa se exprima divergent. De la acest studiu, mitul, deja existent in teoria relatiilor internationale, cum ca ar exista o ruptura in relatiile transatlantice, s-a amplificat. Numita in nenumarate feluri, “devise”, “gap”, “canyon”, accentuata si exagerata, diferenta dintre SUA si Europa mi se pare o iluzie.

Mai mult ca oricand sn istoria societatii umane, cred ca putere inseamna capacitatea de a-l determina pe celalalt sa se comporte in modul in care tu iti doresti, acest comportament putand fi situat mai aproape sau mai departe de optiunea lui originara dar, oricum, nefiind suprapus peste aceasta. Acest gen de expresie a puterii combina atribute soft si hard si este prezenta in relatiile internationale intr-o maniera subtila, manifestata intr-o disputa care ii justifica si ii mascheaza existenta. Peste 70 la suta dintre cetatenii SUA sunt proveniti din Europa si peste 70 la suta dintre tarile lumii au imbratisat un sistem democratic, fie el doar incipient. In materie de cultura, Statele Unite ale Americii sunt un produs distilat european, iar in materie de civilizatie globala, Europa si lumea intreaga sunt sub influenta SUA.

Opinia mea este ca atitudinile diferite de pe cele doua parti ale Atlanticului, incadrate intr-o ipotetica «rama a democratiei», nu fac decat sa deseneze un tablou geopolitic similar cu disputele politice interne ale oricarei democratii liberale, luate ca exemplu. Mai simplu spus, nu cred ca exista nici o prapastie intre abordarea europeana si americana a puterii, este vorba despre o disputa gen «putere-opozitie» exportata la nivelul sistemului international, in principal prin mijloace media, linia de demarcatie fiind cam aceeasi ca intre cei care guverneaza (SUA) si cei care cenzureaza excesele guvernantilor (Europa). Alternanta la puterea globala nu se produce odata la patru ani, dar ea exista in istorie de secole si creeaza frustrari celor care trec in “opozitie”. Impartirea Noua Europa – Vechea Europa este o modalitate a puterii de a diviza opozitia. Mai ales ca Noua Europa nu a cunoscut niciodata gustul puterii globale.

In secolul al XVII-lea, statul-natiune devenea principalul actor si subiect al relatiilor internationale. Europa a exportat sistemul statului-natiune intregii lumi. Uniunea Europeana este proiectul post-modern, suprastatal, avansat institutional, pe care Europa il ofera lumii acum. Multi europeni nu il inteleg, unii nu il agreeaza, important este ca acum nu mai moare nimeni, opunandu-se lui. Asadar liderii continentului incearca sa clarifice acum “visul european”, iar populatiile ii vor da consistenta pana la finalul secolului acestuia. Explicatiile asupra acestui proces, le vor da istorici care nu s-au nascut inca. Existenta proiectului unirii Europei si noile lui tehnici de persuasiune pentru accedere la puterea globala l-au facut pe Kagan sa incadreze continentul nostru in zona soft a puterii si sa aseze o bariera peste Atlantic.

Mitul Noii Europe este, pe de o parte, justificat de lipsa accesului la puterea globala iar pe de alta, de eliberarea recenta de comunism.

Analizele, comentariile, luarile de pozitie din ultimi anii au cerut desavarsirea procesului democratic in partea noastra de lume, buna guvernare, domnia legii, respectul pentru proprietatea privata, inlaturarea coruptiei, respectul drepturilor omului, consolidarea rolului femeii, intensificarea dezvoltarii economice. Nimeni nu cred ca a putut oferi, insa, solutia pentru aceste chestiuni. Nimeni nu a stiut cum se poate reaseza o societate dupa 50 de ani de comunism si de paralizie a responsabilitatilor sociale reale. Cincizeci de ani in care, atat Europa cat si SUA au vazut cu ochii lor, fara nici o intermediere sau intrerupere, cum relativa democratie, libertate si prosperitate a sud-estului european se distrugea sub control sovietic.

Iesirea din comunism a reprezentat descoperirea unei lumi noi. Aici SUA si partea noastra de Europa se intalnesc din nou si tot aici gasim explicatia solidaritatii directe dintre noi si americani, care a dus la pronuntarea dihotomiei Vechea Europa – Noua Europa. De fapt, in afara de aceasta “descoperire a unei noi lumi”, partea noastra de lume mai are doua puncte comune cu Statele Unite ale Americii, distantandu-se temperamental de Europa occidentala. Primul este legat de religie si de pozitia credintei in societate. Desi critica uneori la adresa slujitorilor bisericii, opinia publica din Romania, natiunea romana este profund legata de credinta si Biserica ocupa un loc major, distinct in viata romanului, fie el orasean sau taran. La fel, in Statele Unite credinta reprezinta un subiect solid al timpului prezent, cu o relevanta distincta, materializata in propozitia de pe bancnota americana “In God we trust”***. In Europa occidentala, populatiile (uneori) si elitele (mai totdeauna) trateaza cu indiferenta aspectul religios, aceasta in cel mai bun caz. In forma in care Constitutia europeana este in curs de votare, nu se face referire la importanta religiei in indentitatea continentului, desi personalitati ca Papa Ioan Paul al II-lea au cerut in mod public acest lucru. Al doilea punct comun intre tarile din “Noua Europa” si SUA este cel al romantismului, al idealismului. Nu pot vorbi despre spatii culturale pe care nu le cunosc, dar Romania este o tara in care oamenii sunt romantici, patrioti si au idealuri; lor le place sa vorbeasca despre sperantele lor, asa cum le place sa-si croiasca viata in functie de idealuri, de visari. Aceasta seamana destul de mult cu felul de a fi al americanilor, dar contrasteaza puternic cu cinismul occidentalilor Europei. Este, evident, imposibil de generalizat aceste aprecieri la intreg spatiul vest-european, dar in mare privind lucrurile, punctele comune intre sud-estul european si SUA, in contrast cu Europa de vest, sunt destul de vizibile.

Raspunzand stimulilor sistemului international, este Romania conectata la fluxurile internationale de putere sau este doar un exponent al Noii Europe care subliniaza, o data in plus, distanta dintre SUA si Europa sau dintre partea noastra de lume si Vechea Europa?

Atentatele din ziua de 11 septembrie 2001 nu numai ca au dus terorismul, ca manifestare violenta, la un nivel inimaginabil, dar au condus la trasarea de catre SUA – principala putere in sistemul international si principalul responsabil de starea de securitate sau dezechilibru a sistemului – a unei directii dupa care s-au pliat, pana la ultimele consecinte, toti ceilalti actori statali si suprastatali, fie ca ei recunosc acest lucru sau nu. Epoca riscurilor asimetrice, mediul actual de securitate sau insecuritate subliniaza conexiunea organica SUA-NATO-UE si, in consecinta, a dictat si liniile directoare ale strategiei nationale de aparare a tarii noastre.

Astfel, circumscrierea eforturilor Romaniei paradigmei trasate de noile riscuri si amenintari la adresa stabilitatii sistemului international nu a servit doar intereselor NATO, UE sau ONU, ci s-a suprapus perfect matricei nationale de securitate, antrenand chiar efecte pe care strategii si analistii romani nu le-au prevazut in anul 2000 si nici nu le-au putut retusa pe deplin in anul 2004. Si daca “atac preventiv”, “operatiune out of area”, “cultura strategica europeana” sau “inel de securitate” nu pareau a face parte din vocabularul politico-strategic romanesc, combinatia soft power – hard power reunita transatlantic si planurile strategice pentru zona Marii Negre, a Caspicei si a Caucazului de sud au plasat Romania intr-o pozitie privilegiata, poate, pentru douazeci de ani de acum inainte.

In afara participarii institutionalizate si teoretizate sn diferite combinatii geostrategice internationale, Romania va trebui sa mizeze in mileniul al III-lea, cred, si pe aportul unor personalitati autohtone si pe cel al unor simboluri care ne leaga organic de lumea civilizata, in afara legaturilor de circumstanta si a calculelor geopolitice.

Glasul european al Romaniei in anul 2005 are o nota unica printre natiunile europene.  Regele Mihai I, ultimul sef de stat in viata care a participat la cel de-al Doilea Razboi Mondial, barbatul de stat care a tratat de la egal la egal cu Mussolini, Hitler, Churchill, Truman, Stalin, Vasinski si altii, cel care a primit Legiunea de Merit a Statelor Unite ale Americii, in grad de Sef Comandor, cel care a vazut Cortina de Fier cazand si peste neamul lui si strivind speranta natiunii lui, este omul care astazi militeaza pentru NATO si pentru Uniunea Europeana. Mai mult, in acest an, la implinirea a saizeci de ani de la incheierea catastrofei reprezentate de al Doilea Razboi Mondial, regele Mihai a facut o vizita istorica in estul Europei, plecand cu masina din tara lui si mergand din loc in loc, in Ungaria, Slovacia si Cehia, acolo unde soldatii comandati de el au murit pentru eliberarea teritoriilor europene de sub cizma fascista. Este o poveste romaneasca direct legata de contributia la libertate si democratie pe continentul european, o poveste unica, pe care nici o tara din lume nu o poate avea, dat fiind ca Mihai I este ultimul sef de Stat beligerant in viata.

Rasfoind o carte despre Familia Regala a Romaniei, m-am oprit asupra unei imagini extraordinare imortalizata in anii ’20. Regele Mihai, la varsta de 6 ani, in 1927, la o zi dupa moartea bunicului sau, regele Ferdinand, saluta legislativul roman. In preajma lui se aflau regina-mama Elena, patriarhul Miron Cristea, inalti ofiteri ai armatei romane si toti membrii Parlamentului Romaniei. Simbolurile unei tari europene, Romania inceputului de secol XX, sunt concentrate in acest tablou – Familia (Familia Regala), Biserica, Armata, Politica.

Aproape un secol a trecut si nimic nu s-a schimbat, in afara de “raspunsurile la probleme”, nu ale lui Einstein, ci ale lumii, pur si simplu. Cand am vazut, zilele trecute, intr-un ziar american, pe sergentul major Steven J. Lair prezentand drapelul american impaturit copilului de trei ani Erik Shepherd, in timpul unei ceremonii de comemorare a tatalui lui Erik, ucis In Irak, am vazut imaginea Statelor Unite, reunite in jurul simbolurilor ei, in marginile unei poze. Inca o data, am gasit aceleasi componente ce alcatuiesc esenta unei natiuni: Familia, Biserica, Armata, Drapelul si, deci, politica.

Daca as sti mai multa geografie, v-s putea vorbi despre timpurile imemoriale in care marginile celebrelor “canioane” care brazdeaza Statele Unite erau lipite una de alta. Pentru ca in vremuri tare de mult ele erau lipite, nu-i asa?

* Conferinta Principelui Radu sustinuta la Washington D.C., Universitatea Nationala de Aparare a SUA, 1 iunie 2005.
** Despre paradis si putere (in limba engleza).
*** Credem in Dumnezeu (in engleza).

Este, intr-adevar, o placere sa conferentiez astazi la Chatham House.

Ca roman, consider ca este un privilegiu sa ma adresez domniilor-voastre, fiindca tara mea inca mai plateste consecintele a patruzeci de ani de izolare si de dictatura care au facut Romania iesita din comun, chiar si inauntrul blocului comunist. Si mai platim consecintele unor alti zece ani in care, nici tara noastra, nici regiunea, nici continentul nu au stiut prea bine ce sa faca din “minoritatea din spatele cortinei de fier” a continentului.

Ca membru al Familiei Regale, este o placere sa fiu cu domniile-voastre astazi, fiindca asum o pozitie iesita din comun si surprinzatoare, aceea de a reprezenta si pe regele Mihai si autoritatile unei tari care nu este o monarhie. Dar acesta este numai in aparenta un paradox. De fapt, este un semn de maturitate a democratiei romanesti, un semn de curaj, de clarviziune si de creativitate al oamenilor politici romani de astazi si al societatii romanesti, in intregime.

In fine, sunt in mod special bucuros sa ma adresez dumneavoastra ca sud-est european, fiindca acest fascinant proces de re-unificare europeana este alcatuit nu numai din chestiuni insemnate si numeroase schimbari cruciale, dar si lipsa de comunicare, frustrare, necunoastere si superficialitate.

Chestiunea rroma nu este, prin urmare, singura care trebuie sa fie mai bine cunoscuta si inteleasa. Astfel ar trebui sa fie intreaga regiune in care aceasta minoritate traieste, daca vrem intr-adevar sa construim o Europa unita. Fiindca largirea Uniunii Europene nu inseamna numai extinderea teritoriului si o binevoitoare tolerare a unei culturi si civilizatii straine, ci o reunificare in termeni geografici, istorici si culturali.

Acelasi lucru este aplicabil si minoritatii rroma: rezolvarea acestei probleme cere o mai buna cunoastere a subiectului, eliminarea a ceea ce e prost perceput si, mai presus de orice, acceptarea in mintea noastra ca aceasta realitate este inevitabila, ca ea nu este un subiect politic stanjenitor, ci un fapt al continentului. Existenta minoritatii rroma nu trebuie vazuta ca o complicatie in plus adusa de procesul de largire al Uniunii Europene si, in nici un caz, ca un alt pret pe care trebuie sa-l platim pentru topirea Cortinei de Fier.

In ultimele luni, datorita calatoriilor numeroase, am realizat cat de diferit se vad lucrurile din diverse puncte de pe glob. Am inteles ca geografia joaca, in sistemul international, un rol mult mai mare decat eram tentati sa credem la sfarsitul secolului trecut.

Asadar, acest magic prefix “geo”, pe care il atasam astazi cu usurinta la orice (politica, strategie, cultura) este departe de a-si fi epuizat resursele. El ar mai putea fi atasat, ca o pereche de ochelari de vedere in fata ochilor multor altor stiinte sau preocupari umane. Ar fi, poate, folositor, sa vorbim alta data, la Chatham House, despre subiecte surprinzatoare, cum ar fi “geopatriotism” sau “geostrategia disimularii.” Daca acceptam ca sud-estul Europei este un subiect paradoxal, ar trebui sa facem la fel despre minoritatea rroma. Nu numai ca cele doua subiecte sunt situate in aceeasi arie geografica, dar existenta amandurora afecteaza acelasi centru nervos al creierului vest european.

Calatorind aproape in fiecare saptamana catre un alt oras al Europei, pot sa vad cum lucrurile arata diferit vazute de la Varsovia, Bucuresti, Lisabona, Londra, Paris, Sofia, Dublin sau Roma. Aceasta diversitate de puncte de vedere, mentalitati, ignoranta, culturi, prejudecati, interese, nu este numai o comoara. Este si o problema. Si ea priveste si sud-estul Europei si minoritatea rroma.

Am spus cateva randuri mai devreme ca sud-estul Europei, ca si minoritatea rroma, sunt doua subiecte paradoxale. Ar fi intelept sa nu evitam sau sa dispretuim acest paradox, ci sa-l explicam.

Poate ca va amintiti de faimosul dramaturg italian al secolului al XX-lea, Luigi Pirandello. In scrierile sale, Pirandello analiza fiinta umana in jurul a trei “puncte”: asa cum este, asa cum pare, asa cum vrem sa fim. Nu pot sa ma impiedic sa ma gandesc cat de relevanta este aceasta impartire pentru cele doua chestiuni: Europa de est si minoritatea rroma.

Karl von Clausewitz** spunea ca razboiul are intotdeauna o dezvoltare neprevazuta, exact ca un pendul suspendat intre trei magneti egali, situati la o distanta egala fata de pendul: in ciuda fortelor fizice efale dezvoltate de magneti, pendulul se misca neprevazut.

Dupa parerea mea, neprevazutul chestiunii rroma se inconjura de urmatorii trei “magneti”:

Faptele legate de minoritatea rroma (istorie si realitate astazi), corespunzand cu “asa cum este” al lui Pirandello.

Stereotipurile si imaginile create in jurul romilor, corespunzand cu “asa cum pare” al lui Pirandello.

Felul in care rromii se vad ei insisi, corespunzand cu “asa cum vrem sa fim” al lui Pirandello.

Se poate observa usor ca cei “trei magneti” se pot aplica chestiunilor legate de populatiile din Balcani, chestiunilor legate de tarile candidate la UE din centrul si sud-estul Europei si, de ce nu?, oricaror chestiuni legate de cooperare, integrare sau globalizare.

“Asa cum vrem sa fim”

Am invitat la Palatul Elisabeta, resedinta noastra din Bucuresti, pe un tanar domn, apartinand minoritatii rroma, membru al Parlamentului Romaniei, si l-am rugat sa-mi spuna ceea ce ar vrea el sa va spun eu domniilor voastre.

Deputatul roman mi-a spus ca poporul rroma este enigmatic. Asta suna frumos si romantic. Dar s-ar putea sa fie mai mult decat atat: s-ar putea sa fie o realitate care ar merita sa fie analizata. El a continuat spunandu-mi ca poporul rroma este enigmatic si pentru el insusi. Aceasta suna mai complicat politic si filosofic.

Mi-a mai spus ca acest popor enigmatic pentru el insusi are o mie trei sute de ani, reusind sa supravietuiasca fara limba scrisa. Aceasta este o caracteristica importanta, care face ca rromii sa fie diferiti de aproape oricare alt popor de pe pamant. Mi-a mai spus ca rromii comunica prin suflet si sange (temperament) mai mult decat prin cuvinte, si ca aceasta ii face sa nu-si poata ascunde identitatea, oricat de inteligenti sau de educati ar fi. Se poate observa ca musafirul meu punea educatia in opozitie cu sinceritatea.

Tanarul deputat roman se considera apartinand unui mare popor, o viziune despre rromi pe care o impartasea si lordul Menuhin. Yehudi Menuhin spunea ca omenirea datoreaza tiganilor si evreilor ultimele doua milenii de creativitate in muzica.

Pentru rromi, cel mai pretios dar de la Dumnezeu este Pamantul. Aceasta afirmatie este mai usor de inteles in Balcani si in Centrul Europei decat in Europa de vest. Si aceasta pentru ca in tarile din regiunea noastra, semnificatia pamantului si a existentei lui Dumnezeu este mai simpla si mai lipsita de prejudecati decat este in vestul european.

Pamantul este un dar, cel mai de pret, dar pamantul este de asemenea o sursa de libertate care-tI da dreptul sa il traversezi in lung si in lat, ca o expresie a libertatii. Rromii tinuti intr-un teritoriu dat, inseamna fiinte incarcerate.

Dumnezeu a dat oamenilor pamantul ca un dar, impreuna cu libertatea de a se misca. Dumnezeu nu a fixat frontiere. Omul a trasat limite si obstacole. Straiele colorate purtate de rromi ilustreaza personalitatea lor, dorinta lor de libertate, spune musafirul meu. Rromii dau o importanta cu totul particulara lui Dumnezeu, Femeii si Copilului. Ce are importanta pentru ei nu este valoarea pamantului sau a aurului, ci cultul fundamental al familiei (care trebuie sa fie numeroasa din principiu) si ideea de planning familial ii supara foarte mult. Ei gasesc o placere sublima in a se intalni cu intreaga familie, cu toti numerosii ei membri.

Tanarul meu interlocutor mi-a reamintit ca rromii au fost eliberati din sclavie in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si ca de atunci,nimeni pe acest pamant nu s-a gandit la o strategie de a da vietii lor un scop, un loc, o mana de ajutor. Pana la jumatatea secolului al XX-lea au fost subiectii unor practici de exterminare. As putea adauga ca aceste practici au culminat cu holocaustul sau, cum rromii numesc in limba lor aceasta atrocitate, “porjamos.”

In ce priveste populatia rroma din Romania, ei au fost subiectii unui fenomen de segregare intre 1950 si 1989, apoi de marginalizare sociala, intre 1990 si 2000. Totusi, ultimii zece ani au adus o imbunatatire potentiala, fiind recunoscuti oficial ca minoritate in Romania.

Dar, tot in aceasta perioada, rromii au coborat in majoritatea lor sub nivelul saraciei. Dupa parerea invitatului meu, vestul ar trebui sa inteleaga motivele pentru care ei se comporta asa cum se comporta. Mai mult, tanarul membru al parlamentului roman mi-a spus ca nu trebuie sa cerem rromilor ceea ce ei nu au cum sa dea. El crede ca europa nu le-a dat nimic timp de 1300 de ani. Si ca, in conformitate cu invataturile lor, cineva trebuie sa dea si apoi sa ceara.

Am intrebat de ce, in opinia lui, poporul rrom a colindat pamantul pentru 1300 de ani si nu a dezvoltat niciodata limba scrisa. El mi-a raspuns ca din cauza lipsei de organizare armata. Am intrebat de ce nu au avut organizare armata. Mi-a raspuns ca legatura de baza a membrilor acestui popor este credinta, iar Dumnezeu nu a creat nici o armata. In al doilea rand, castele erau formele lor de organizare sociala, si ca acestea nu au provocat niciodata conflicte in afara castei respective. In acelasi timp, STABOR (intalnirile publice pentru reconciliere) nu judecau oamenii, ci ii puneau impreuna. O astfel de institutie este capabila sa evite conflicte, sa sublinieze cu intelepciune ca ceea ce s-a intamplat nu poate fi intors si sa previna conflictele, facand armata inutila.

Am continuat prin a discuta de ce rromii nu sunt integrati in Romania. Mi-a spus ca principala cauza este saracia. A doua: educatia (ei au fost fortati la o educatie pe care nu au vrut-o, in timpul regimului comunist). Solutia lui la sistemul de educatie al statului este: diferite forme neguvernamentale de integrare, care sa respecte identitatea si valorile lor, atragandu-i astfel incat sa nu se simta discriminati sau presati. Ce alimenteaza discriminarea?, am intrebat eu. El mi-a dat trei raspunsuri: prejudecatile si stereotipurile majoritatii, delicventa rromilor insisi si atitudinea lor de zi cu zi, care deranjeaza pe ceilalti prin extravaganta ei.

“Asa cum este”

Prima documentare istorica atestand existenta comunitatii rromilor apare in anul 1068, in timpul imperiului bizantin.

Rromii au primit diverse nume de la diferitele popoare cu care au avut contacte: “arami” (armean, pagan), “faraontseg” (gloata), “bohemien” (din Boemia), “tartares” (tatar), “gypsy” (egiptean), “saracin” (arab), “athinganoi” (tigan). Au fost cateva teorii divergente privind locul lor de origine. Unii experti au crezut ca rromii vin din Egipt, in special din cauza culorii mai inchise a pielii lor. Astazi, insa, exista aproape un consens fata de opinia ca ei isi au originea in nord-vestul Indiei, in provincia Punjab, asa cum omul de stiinta Zoltan Barany din Statele Unite ale Americii arata in cartea sa “Tiganii din Estul Europei: Schimbare de regim, marginalizare si etnopolitica“***. Este sigur ca migratia rromilor cate Europa, ca si a altor grupuri etnice a fost gradata, cu opriri in Grecia, Bulgaria, Serbia, Romania. Cuvantul “rrom”, de la grecescul romaios, nume dat locuitorilor imperiului roman, iar dupa crestinizare, pana la caderea imperiului, crestinior din Bizant, impreuna cu “sinto”, rromii din aria germanica si “kalo”, rromii din aria hispanica, definesc o comunitate etnica transfrontaliera, cu o limba si o cultura distincte.

Nu au existat studii romanesti despre rromi inainte de 1837, cand universitatea din Berlin a cerut savantului si politicianului moldovean Mihail Kogalniceanu, sa scrie un studiu despre ei. Lapidare, sursele confirma indiferenta elitei romanesti fata de destinul robilor. Despre rromii din Romania exista numeroase consemnari ale calatorilor straini. In schimb, ei sunt atestati, sub aspect juridic si social, doar ca robi domnesti, manastiresti sau boieresti, inca din primele documente ale cancelariilor Tarilor Romane (3 octombrie 1385). Timp de cateva secole, rromii vor suporta in Tarile Romane un tratament similar cu institutia sclaviei din Imperiul Bizantin.

Grupati pe tinuturi, coordonati de “bulucbasi”, subordonati hatmanului sau vornicului de tigani, dupa legile tarii, rromii erau considerati in sfera bunurilor miscatoare, vanduti ori daruiti, servind si ca unitate de schimb. Se putea vinde chiar o “jumatate” de rob, adica jumatate din numarul copiilor care i s-ar fi cuvenit unuia dintre soti.

Colapsul sistemului feudal avea sa determine si in Romania moderna abolirea scaviei tiganilor: in Moldova la 1844 robii domnesti si manastiresti, la 1855, robii boieresti; in Muntenia, la 1847 robii domnesti si manastiresti, la 1856, robii boieresti. Chiar daca robia a fost desfiintata, programul reformist al pasoptistilor si al guvernelor care au urmat nu a cuprins si chestiunea emanciparii, a integrarii sociale a rromilor. Daca in timp, statutul taranului roman a fost imbunatatit sistematic, pentru rromi, dupa dezrobirea juridica din 1856, absenta unei elite care sa le reprezinte interesele, a dus la revenirea la situatia anterioara. Dupa abolirea sclaviei, multi dintre ei s-au intors la locurile de sclavie, oferindu-se singuri spre vanzare.

Pentru a supravietui, cei mai multi rromi au fost constransi sa se separe de majoritate si sa dezvolte o “cultura a saraciei” si o “cultura a rusinii”, excluderea sociala a tiganilor a creat, in timp, un important decalaj socio-cultural intre populatia majoritara si comunitatea rromilor. Inceercari de organizare s-au facut in perioada de dupa dezrobire, incercandu-se structurarea pe bresle, dar industrializarea inceputului de secol XX, a facut inutil acest demers.

In perioada interbelica se constata o oarecare imbunatatire a situatiei rromilor, indeosebi intre 1934 si 1939 cand, sub patronajul unor institutii si personalitati ale vremii, Societatea generala a rromilor a editat reviste proprii, carti, a avut 784.793 cotizanti si, in general, a militat pentru drepturile etniei.

Deceniul al patrulea al secolului trecut avea sa fie, insa, cumplit pentru foarte multi tigani. In noiembrie 1940, Ministerul de Interne, la recomandarea Ministerului Sanatatii, interzisese tiganilor „nomazi” deplasarea, pe motivul ca transmit tifos. Anul urmator, un recensamant secret recenza 208.700 tigani, despre care se spunea ca ar contamina „rasa romaneasca“****. Un decret din 1942 trasa liniile spolierii si desemna criteriile de deportare pentru tigani. S-a inceput prin confiscarea bunurilor, prin Centrul national de romanizare. Apoi s-au rationalizat alimentele, iar tiganii „amorali” au fost expediati la munci publice in Transnistria. Tiganii „nomazi” au fost primii atinsi de persecutii. Presedintele Consiliulu de Ministri a ordonat deportarea lor in Transnistria pe satre. O alta categorie, „semi-nomazii”, au fost si ei selectati pentru deportare. La 11 august, inspectoratul general scria ministrului de interne ca deportarea rromilor nomazi, decretata la 1 mai, era aproape terminata, prin faptul ca 84% dintre ei ajunsesera in Transnistria. Au urmat rromii „sedentari”. Unul din criteriile de deportare era absenta bunurilor, dar proprietatea unui teren sau a unei case nu i-a putut scapa pe multi de deportare. Evacuarea a inceput la 12 septembrie 1942. In opt zile, 30.176 de rromi sedentari au fost dusi in Transnistria. Comisia romana pentru victimele Holocaustului a estimat ca aproape 36.000 tigani au fi murit in Transnistria, dar alte estimari propun o cifra cu mult mai mare*****.

Pana prin anii ’60, egalitarismul perioadei comuniste a permis rromilor reprezentari identice minimale (muzica in limba rromani, carti, etc.), un relativ acces egal la resurse si servicii sociale, fapt care a dus la o imbunatatire semnificativa a status-ului lor socio-economic. Mobilitatea sociala a creat premizele constituirii unei elite care, pe de o parte era integrata culturii majoritare, pe de alta parte reprezenta, tacit, modele de referinta pentru etnia rroma. Din punct de vedere cultural si social, rromii erau considerati o „subcultura” parazitara, un grup social marginal.

In ultima decada a perioadei comuniste in Romania, rromii “au beneficiat” de pactul dintre Romania si Republica Federala Germania. Incepand cu anii ’80, germanii puteau emigra in RFG, dar statul german platea taxa pentru fiecare barbat, femeie sau copil emigrat, intelegere cunoscuta sub numele de “vanzarea sasilor”. Statul a confiscat casele sasilor si i-a incurajat pe rromi sa se mute in ele.

Dupa colapsul economic din anii ’80, excluderea rromilor de pe piata muncii s-a generalizat si s-a adancit ruptura dintre populatia majoritara si rromi, fapte ce au dus la proliferarea manifestarilor rasiale.

La scurta vreme dupa rasturnarea regimului dictaturii comuniste, rromii au fost recunoscuti ca minoritate nationala. Desi acest lucru a presupus castigarea unor drepturi politice si civile, deterioarea situatiei lor economice si sociale a continuat. Tranzitia inspre economia de piata i-a afectat foarte mult, intrucat lipsa fortei de munca calificate a dus la o rata ridicata a somajului in randul populatiei rrome.

Diferite comunitati de rromi (circa 40 existente) au infiintat numeroase formatiuni politice si organizatii civice. La 25 aprilie 2000, Guvernul roman a aprobat o Strategie nationala de imbunatatire a situatiei rromilor, un program de zece ani care isi propune ridicarea nivelului social si economic al rromilor si integrarea lor in societate.

Consilierul meu a vizitat o comunitate rroma in afara unei localitati din centrul Romaniei. El a descoperit un univers pentru a carui descriere cuvintele “ghetou” sau “marginalizare” pareau reci si nesemnificative. Casele sunt facute din pamant si sunt acoperite cu cartoane groase sau bucati de lemn, tinute drept acoperis de cate doi bolovani legati cu sarma, peste varful casei.

Fiecare dintre capii de familie a vrut sa arate vizitatorilor cat de rau o duce. Aflati la marginea cetatii, acesti oameni spun ca isi doresc cateva lucruri: un loc de munca pentru fiecare dintre cei capabili sa munceasca, daca nu – doar pentru capul familiei, o locuinta decenta, educatie si hrana pentru copii. Nu stiu cine sunt, nu-si cunosc istoria, nu-i intereseaza ca au fost sclavi sute de ani, nu mai practica nici o meserie traditionala, nu stiu de ce trebuie sa voteze, o data la patru ani. Talentul lor nu se mai evidentiaza in dans sau muzica, acrobatie sau vrajitorie ci in arta de a supravietui. In anul 2003, asa arata o buna parte din comunitatea rromilor, peste tot in Europa Centrala si de Est, si nu numai.

Realitatea cruda nu a conturat, insa, doar dorinte frumoase in mintea lor. Multi dintre ei vor sa-si procure bunuri cat mai usor cu putinta, pe seama societatii. Este demn de semnalat prezenta, la unii indivizi sau la unele comunitati, a unei subculturi a feloniei, a delictului minor, tentatia de a incalca legea, de a disimula, de a se adapta si parazita.

“Asa cum pare”

In cartea sa “Lupta pentru controlul identitatii“******, Ian Hancock vorbeste despre stereotipuri si prejudecatI privitoare la rromi. El pretinde ca exista numai o vaga intelegere a identitatii rroma printre ne-rroma. Aceasta lipsa de intelegere, scrie el, este datorata unei combinatii de diferite motive: fiinta lor asociata cu cucerirea islamica asupra unei parti a lumii crestine; culoarea pielii, a carei nuanta mai inchisa este legata de ideea de pacat; faptul ca valorile culturii rroma nu incurajeaza relatia cu ne-rromii si creaza suspiciuni printre cei astfel exclusi; faptul ca rromii nu au teritoriu sau putere economica, politica sau militara; si, desigur, faptul ca sunt tigani, adica lenesi.

Hancock spune******* de asemenea ca prejudecatile lumii vestice fata de rromi sunt datorate, de asemenea, faptului ca oameni care nu au cunoscut un rrom in persoana niciodata in viata lor, nu ezita sa vorbeasca in detaliu despre cum arata si traiesc rromii. Imaginea pe care europenii o au este jumatate negativa si jumatate romantica. Raspandirea informatiilor false poate trece, uneori, drept intelepciune. De exemplu, exista o foarte raspandita idee ca rromii urasc apa si spalatul, ceea ce nu este numai inexact, dar se aplica cu brio altor popoare. Sa nu uitam ca popoare respectabile, membre fondatoare ale Uniunii Europene, nu se spalau in Evul Mediu, de frica sa nu-i imbolnaveasca atingerea apei.

Cercetatorul roman Florin Colceag******** evoca o legenda tiganeasca menita sa justifice comportamentul lor anti-social: un soldat roman a ordonat unui fierar tigan sa faca cinci cuie pentru crucificarea lui Isus. Tiganul fierar a inghitit unul dintre cuie spunand ca l-a pierdut si, astfel, lui Isus Hristos nu i-a fost strapunsa inima. Ca rasplata, El a decis ca rromii au dreptul sacru sa fure de la romani si de la descendentii lor.

O privire asupra studiului lui Florin Colceag intitulat “Romania si integrarea europeana” releva un numar semnificativ de feluri in care rromii sunt vazuti de ne-rromi:

- Comportamentul agresiv fata de ceilalti ese adeseori vazut ca un comportament conform cu codurile lor sociale.
- Izolarea se spune ca a forjat in ei sentimentul ca sunt “alesi” sau ca sunt un popor special.
- Rromii se spune ca sunt adaptabili la orice sistem social in functiune. Chiar daca marea lor majoritae sunt analfabeti, ei sunt adesea descrisi ca avand cunostintele necesare pentru a evita justitia si pentru a profita de avantajele legislatiei in vigoare, cum ar fi ajutorul social.
- Conservarea traditiilor lor este o forma de intarire a puterii lor de grup. Interesul personal si cel de grup sunt intr-o stransa legatura, ajutandu-I sa paraziteze orice sistem politic sau social si dezvoltand in ei flexibilitate a gandirii. Totusi, unii cercetatori vorbesc despre o nativa inteligenta, cu o inalta intuitie muzicala si capabili sa dezvolte mestesug cu un mare nivel de maiestrie.
- Indemanarea si filosofia oportunitatii in viata le-a dezvoltat capacitatea de a exploata orice ocazii in orice imprejurare. Se spune ca au o mare capacitate de a se adapta imprejurarilor si de a pastra, in acelasi timp, propria lor perspectiva cosmica.
Steretotipurile si imaginile deformate care descriu, in subconstientul colectiv majoritar, minoritatea rroma sunt produsele generalizarii comportamentului descris mai sus la intregul corpus social. Miturile sunt cele care contribuie la modelarea imaginii unor grupuri care nu se potrivesc modelului social dominant.

Totusi, in aceeasi cultura a modelului social dominant, rromii nu sunt totdeauna (si, mai ales, nu singurii) perceputi in termeni negativi. In proiectia populara, tiganii sunt simbolul libertatii. Sunt sute de bucati literare, romane sau poezii, ca si un mare numar de cantece, care ii au pe rromi ca subiect. Si tema este, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, libertatea: libertatea de a nu avea o slujba de la ora 9 la ora 16, libertatea fata de restrictii sexuale, libertatea fata de greutatea de a avea posesiuni materiale, libertatea fata de lege. Necinstea este o caracteristica fundamentala a stereotipului despre rromi; Isabel Fonseca a spus odata ca: “Tiganii mint. Ei mint mult mai mult decat orice alt popor.”

Libertate de a minti sau a minti pentru a fi liber?

Imaginea moderna a rromului este duala: pe de o parte, imaginea romantica a tiganului ca personaj primitiv, rural, posesor de cal si caruta; pe de alta, imaginea parazitului social, murdar si needucat. Ambele au insa o constanta: romii ca grup social fara o cultura sau identitate proprie, simbol al nelegiurii si razvratirii. Cei care transmit mesaje catre societate zi de zi, evita, de cele mai multe ori, sa prezinte lucrurile bune, exemplele fericite generate de comunitate. Comportamentul deviant al vreunui tigan va vinde mai bine ziarele decat initiativa unui profesor care sprijina comunitatea de la care se revendica.

Contrar stereotipului, se estimeaza ca doar 5% din populatia rroma din Europa duce un mod itinerant de viata.

Transmiterea stereotipului a fost facilitata de globalizare acum, la inceputul mileniului III. Iata cateva exemple legate de cea de-a saptea arta: tiganul apare, invariabil, in productiile hollywoodiene, si nu numai, ca fiind expresia celor doua trasaturi mentionate mai devreme – exotismul si parazitismul.

Filmul “Chocolate” cu Juliette Binoche si Johnny Depp il arata pe tigan ca fiind romantic, dansand si cantand, inofensiv fata de societatea care il respinge, lovindu-i valorile, umilindu-l.

Felonia este prezentata milioanelor de spectatori in filmul “Snatch”, in care rolul tiganului-lider este jucat de Brad Pitt. Mafie, jocuri de noroc, box ilegal, inselaciune si, din nou, dans si muzica.

Un film, excelent, de altfel, regizat de Emir Kusturica arata romii sarbi de la sudul Dunarii, la fel cu cei din “Chocolate” si din “Snatch”. Aici transpare o mai buna cunoastere a ierarhiei comunitatii, precum si o mai subtila ilustrare a dragostei lor pentru muzica. In rest, gangsteri, trafic cu petrol, prostitutie, razbunari si haos.

Cine poate clarifica situatia romilor? Particularitatile lor fac dificila definirea istorica si deschid drumul prejudecatilor. Istoria i-a invatat pe rromi ca, daca vor fi mai putin in contact cu Gadje********, le va fi mai bine.

Ladislaw Brody*********, parlamentar ceh de origine rroma, spunea ca “suntem impartiti in patru clanuri – muzicieni, mestesugari, oameni de afaceri si hoti. Hotii sunt cei care ne fac viata dificila. Noi putem sa spunem cine carui clan apartine dupa modalitatea de a vorbi. Dar majoritatea nu poate distinge care este o persoana de treaba si care nu. Poti vedea un tigan imbracat bine, dar care sa fie ultimul hot. Hotii sunt in minoritate in comunitatea noastra, dar ei formeaza stereotipul aplicat rromilor.”

Istorie, (“asa cum este”), stereotipuri (“asa cum pare”) si subiectivitate (“asa cum vrem sa fim”) sunt cei trei magneti intre care intelegerea minoritatii rroma se misca precum un pendul. Marea Britanie, Franta, Romania si intreaga Europa va avea de tras cele mai potrivite concluzii si va avea de adus pendulul intr-un punct stabil.
Iata ce spune desre aceasta sociologul roman Nicolae Gheorghe**********:

“Scopul este de a ridica statutul unui membru al comunitatii de la cel de tigan, la cel de rrom. Adica sa se realizeze o schimbare simbolica de la statutul de sclav la acela de egal cu un cetatean intr-un stat constitutional cu dreptul de a se identifica ca apartinand minoritatii Roma. A numi comunitatea Roma si nu gypsy inseamna un prim pas in a schimba prejudecata celorlalti fata de tigani, un prim pas in a intelege talentul si capabilitatile pe care aceasta comunitate le are”.

Adevarata rezolvare a problemei Roma, la nivelul interuman, poate fi apropiata doar prin parasirea paradigmei istorice, prin destructurarea imaginilor reciproce.

In ceea ce priveste Europa unita, pe care noi toti ne straduim s-o construim, consideram ca un succes in implinirea visului european va aduce cu el multe alte solutii, pe care nu le putem inca intrezari. Desi timpul a aratat ca rromii nu par a se supune constrangerilor sistemice, tot timpul a reliefat ca starea sociala a acestei minoritati tine mult de nivelul de trai general al societatii-gazda. Europa trebuie sa-si continue drumul politic, economic si identitar, dar trebuie sa constientizeze ca exista o problema numita Roma, care nu mai poate fi lasata in penumbra preocuparilor reale, intrucat persistenta in periferic va face recuperarea subiectului foarte putin probabila.

In ultimul deceniu, Romania a fost adesea, pe buna dreptate, criticata pentru cetatienii ei care aveau activitati sau prezente ilegale in strainatate. A fost jenant pentru Romiania si a fost jenant pentru tarile occidentale. Dar, din pacate, aceasta a fost tot ceea ce presa occidentala a inclus despre Romania. Au fost, de asemenea, momente in care tara mea a fost privita ca o tara in care intreaga populatie iese din guri de canal. Atunci cand sunt in Romania, tiganii sunt numiti „minoritatea rroma“ si trebuie respectati in conformitate cu legislatia internationala si cu drepturile omului. Atunci cand sunt ilegal intr-o tara occidentala, tiganii sunt numiti tigani si trebuie sa plece repede de unde au venit, adica in tara care se pregateste sa devina parte din aceeasi familie din care fac parte cei care trimit pe tigani acasa. Toate acestea imi amintesc o poveste romaneasca, in care gospodina ascundea gunoiul sub covor.

Am mentionat pe Yehudi Menuhin la inceputul acestei conferinte.

Lordul Menuhin a dovedit intotdeauna o atitudine admirabila privind rromii. Acest muzician evreu, care nu a ezitat sa cante un concert la Berlin la cateva luni dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial, Yehudi Menuhin mergea, intr-o zi, pe strazile centrale ale Parisului, venind de la o repetitie. Sub arcadele unei celebre cladiri, el a vazut un tigan cersetor cantand la vioara si primind, in schimb, cativa banuti in cutia viorii. Yehudi s-a oprit, si-a scos vioara Stradivarius si a inceput sa cante in duo cu cersetorul, sub privirile trecatorilor care nu aveau la ei un bacsis potrivit cu cutia lui Menuhin.

Acest impromptu al lui Yehudi este un exemplu puternic despre cum chestiunea rroma trebuie privita: cu intelegere, cu responsabilitate, cu adevarata bunavointa, cu rabdare, cu simtul umorului si fara complexe de superioritate.

Dar, desigur, lordul Menuhin nu a fost decat un muzician, iar Europa este o vioara prea mare pentru un singur arcus.

* Conferinta tinuta de principele Radu la Chatham House din Londra, la 5 iunie 2003. Aceeasi conferinta a fost repetata la Institutul Francez de Relatii Internationale (IFRI) in decembrie 2003, precum si la Parlamentul din Helsinki, in septembrie 2003.

** Analist si strateg politic si militar, faimos pentru studiile sale despre istoria relatiilor internationale si despre arta razboiului, citat in Beyerchen, A., 2000, “Clausewitz, Nonlinearity and the Unpredictability of War” in Gandirea militara romaneasca, nr. 4, iulie-august 2000, paginile 147-163.

*** Barany, Z., 2002, The East European Gypsies: Regime Change, Marginality and Ethnopolitics (Cambridge: Cambridge University Press), pagina 9.

**** Publicatia Helsinki Watch, No. 3, 1994

***** Achim, V., 1998, Tiganii in istoria Romaniei [The Gypsies in Romania's History] (Bucharest: Editura Enciclopedica) 1998, pp.141-143 și 2001, pp.101-111; Ioanid, Radu., 2000, The Holocaust in Romania: The Destruction of Jews and Gypsies Under the Antonescu Regime, 1940-1944 (Chicago: Ivan R Dee), paginile 225-237; Barany, Z., 2002, The East European Gypsies: Regime Change, Marginality and Ethnopolitics (Cambridge: Cambridge University Press), pagina. 106.

****** Hancock, I., “The Struggle for the Control of Identity”, http://www.othervoices.org/2.1/hancock/roma.html

******* Hancock, in http://www.othervoices.org/2.1/hancock/roma.html
Colceag, F., 2001, “Romania and European Integration,” http://www.austega.com/florin/ROMANIA.htm.

******** Strain de populatia rroma.

********* Citat în O’Nions, H., 1995, “The Marginalisation of Gypsies” at http://webjcli.ncl.ac.uk/articles3/onions3.html.

********** http://www.eurozine.com/biography/Gheorghe.html

“Noii veniti trebuie sa inteleaga ca a adera la Uniunea Europeana nu inseamna a intra intr-un supermarket. Trebuie sa constientizeze ca intra si intr-o uniune politica. Marea lor temere a fost securitatea, iar SUA au tras si inca mai trag foloase de pe urma acestor temeri.”

Afirmatia inaltului eurocrat este un bun pretext pentru studiul Europei din noi. Ca roman si sud-est european, as avea de spus cate ceva despre aceasta afirmatie care caracterizeaza, fara sa vrea, in mod exceptional, problema reintregirii Europei.

Mai intai, supermarket-urile Europei de est au fost goale timp de cinci decenii, iar cele din Romania au avut, in al optulea deceniu al secolului trecut, doar mii de borcane cu mustar, ca sa umple golul de pe rafturi. Am fost martorul acestui fapt, el este incontestabil. A vorbi, asadar, populatiilor fostei URSS, de pilda, sau celor ale Bulgariei ori Romaniei despre “supermarket” este echivalentul deschiderii unei rani adanci, doldora de izolare, umilinta si frustrare, in care imaginea supermarket-ului capata contururi paradisiace. Chiar si astazi, dupa atatia ani, cand vad la Luxemburg, Londra sau Roma supermarket-uri kilometrice, simt un vartej pe care occidentalii il asociaza doar zborului cu avionul. Vartejul acesta este unul real, de care trebuie sa se tina seama, pentru simplul motiv ca el exista. Pe de alta parte, in plan prezent, supermarket-ul nu este perceput astazi in Balcani sau in Europa de sud-est ca pe ceva pejorativ. Europenii nou-intrati in UE se bucura de binefacerile supermarket-ului si, de exemplu, nu au nici o neliniste identitara mancand McDonalds. Ei nu se gandesc ca aceasta e un act de tradare a euroidentitatii si au chiar lipsa de inspiratie sa trateze hambugherul dinauntrul painii ca pe o bucata de carne si nu ca pe o bucata de noua ordine mondiala. Acest bun-simt al nou-venitilor ar trebui sa fie apreciat si tratat ca pe un castig al familiei europene extinse. Cred ca este un prilej de a spune, in acest context, ca, odata ajunse pe drumul prosperitatii, tarile noastre vor fi un catalizator al Uniunii Europene, o sursa de inspiratie si de energie, datatoare de solutii, si nu o greutate pe umerii continentului.

Apoi, intratul “intr-o uniune politica” nu este chiar un argument de adus tarilor fost-comuniste.  Ele credeau ca tocmai iesisera dintr-o “uniune politica”. Ar fi mai bine sa li se spuna ca se intra intr-o lume cu valori comune, in care nu-i mai ameninta nici tancurile unei puteri totalitare, nici dementa unor lideri nationali, nici machiavelismul politic care le-a produs atata dezamagire in secolul al XX-lea. Aici mai trebuie adaugata o nedumerire:  care “uniune” politica?  Astazi asistam la lipsa de unitate de vederi si in NATO, si in UE si in Consiliul de Securitate al ONU. Globalizarea funtioneaza perfect: un spatiu din Orientul Mijlociu tulbura armonia dintre unele tari europene si SUA. Numai ca, in mod contrar previziunilor analistilor globalizarii, tocmai tarile sarace din Est nu se clatina in alegerea pozitiei lor. Celelalte, da. Oare de ce? Din cauza prea multor supermarket-uri?

Afirmatia cum ca “marea lor temere a fost securitatea…” este, poate, cea mai descurajanta: securitatea tarilor est-europene nu a fost si nu este o “temere”, ci fundamentul preocuparilor noastre. Tarile acestei parti a continentului au fost lasate intr-o stare falimentara de catre anii comunisti si au experimentat un traseu fragil de-a lungul ultimelor sute de ani, din punct de vedere al securitatii nationale. Traseul acesta fragil a fost semanat cu sute de mii de victime: barbati, femei si copii. Este un lucru sa vorbesti de astfel de “temeri” la Oslo, Madrid sau la Paris, si alt lucru sa vorbesti de acest subiect la Bucuresti sau la Varsovia. Ceea ce este insa limpede, e ca toate destinatiile amintite sunt parte a aceleiasi familii. La noi in regiune este de-a dreptul instinctiv sa te preocupi, cu absoluta prioritate, de securitatea nationala si sa nu uiti unde te afli, geografic si istoric. A numi acest lucru “temere” inseamna a confunda foamea cu hrana.

In fine, privita de la Bucuresti, afirmatia “…iar SUA au tras si inca mai trag foloase de pe urma acestor temeri” este o afirmatie stanjenitoare. Dupa al doilea razboi mondial, taranii romani au organizat rezistenta armata in munti, din proprie initiativa, in asteptarea americanilor, dar nu au facut-o ca sa aiba supermarket-uri, ci ca sa lupte impotriva dominatiei sovietice. Romania a afirmat in ultimul timp cu precizie si tarie ca noi nu suntem in situatia de a alege intre NATO si UE sau intre Europa si SUA. Noi avem in mod egal si necesar nevoie de ambele, nu pentru “foloase”, ci pentru a deveni o tara moderna, prospera si conectata, adica un sprijin, iar nu o greutate pentru familia euroatlantica.  Apoi, nu este drept sa fim pusi sa alegem intre membri ai aceleiasi familii.  Noi am platit pretul Cortinei de Fier cu speranta topirii ei, iar familia euro-atlantica ni s-a parut, in totalitatea ei, un ideal pentru care nu am incetat sa visam, in proportie de 85% la scara nationala.

Un ultim comentariu este cel legat de felul in care a fost perceputa uneori candidatura celor douasprezece tari la UE***. Criteriile de indeplinit sunt limpezi si bine intelese, iar ingrijorarea si intransigenta membrilor Uniunii fata de indeplinirea criteriilor, perfect justificate. Uneori, insa, mi se pare ca atitudinea fata de noi este ca si cum noi am fi fost chemati insistent, timp de 50 de ani, sa venim in familie, dar am fi refuzat sistematic binele, meritand acum din plin sa platim pretul incapatanarii noastre. Or, lucrurile nu au stat deloc asa. Situatia careia i-am facut fata a fost in afara si impotriva vointei noastre. Romania a fost ultima tara comunizata, iar Regele Mihai I – ultimul care a parasit regiunea, la 3 ianuarie 1948. Daca nu am venit in familie la timp, este din cauza geografiei, geopoliticii si istoriei, nu din cauza temerilor, foloaselor si a supermarket-urilor.

Cum percepe opinia publica din Occident reunificarea Europei? Ca pe o sursa de ingrijorare. Dati-mi voie sa va impartasesc o experienta traita personal: la sfarsit de an 2002 am fost in vizita in Franta (in capitala si regiuni) si, atat atitudinea mass-media, cat si cea a opiniei publice denotau ingrijorare si scepticism, retinere fata de largirea UE. M-am dus in satele din Pays Beaumontois si am propus oamenilor simpli, comunitatilor locale o colaborare inocenta, generoasa, fructuoasa cu comunitati similare din Transilvania. Rezultatul? Oamenii au iesit literalmente in strada, fericiti si generosi fata de o astfel de posibilitate. Au oferit tot ce aveau mai bun, tot ce stiau, tot ce credeau si visau pentru a dura acest pod imaginar intre Pays Beaumontois si Transilvania. Iar seara, privind jurnalul de stiri, nimic nu-i impiedica sa fie din nou eurosceptici si ingrijorati de agricultura unionala de maine.

Unirea Europei este un act istoric si geografic, nu electoral. Ea este o nevoie identitara, o chestiune de destin, nu un obiectiv politic. Ea se face de la om la om, de la sat la sat, de la oras la oras, de la regiune la regiune, de la profesie la profesie.

* Textul acesta reprezinta un fragment al unei prelegeri sustinute la Scoala Nationala de Studii Politice si Adminstrative in mai 2003. Conferinta a mai fost tinută la Varsovia si Cracovia in ianuarie 2003, Neuchâtel – Elvetia in mai 2003, Budapesta in iunie 2003, Riga in septembrie 2003, Vilnius in octombrie 2003, Londra – English Speaking Union in decembrie 2003, Zagreb aprilie 2004, Derby – Marea Britanie in decembrie 2004, Bratislava in februarie 2004, Liubliana ianuarie 2005, Bled – Slovenia ianuarie 2005.

***Este vorba de cele 10 tari care au intrat in UE in anul 2004 si de cele doua, Romania si Bulgaria, care au intrat in UE in anul 2007.

Astazi, Principesa Margareta isi sarbatoreste ziua de nastere. Este pentru a saptesprezecea oara cand
acest eveniment o gaseste in tara ei.

Ca un omagiu adus fidelitatii Altetei Sale Regale fata de Romania, vreau sa-i dedic urmatorul eseu.

La multi ani!

Spiritualitatea romaneasca in secolul al XX-lea european*

Din motive de complexitate culturala, de „intensitate“ istorica sau din motive de „prea-plin“ geografic, Europa a fost de-a lungul timpurilor o entitate divizata. Impartita. Catalogata. I s-au pus granite. I s-au desenat forme, a fost transformata in intreguri mai mici, uneori intolerabile alteori intolerante. Criteriile de impartire au fost varii: credinta, etnicitatea, istoria, cultura, dictatura, vanitatea, politica si, in cateva randuri, nebunia. Acest joc al imaginatiei destinului european nu a fost numai o caracteristica a secolului al XX-lea. Dar aceasta ultima suta de ani a dus jocul clasificarilor prin diviziune la un rafinament aproape “artistic”.

Cortina de Fier a fost unul din recentele exercitii de separare. Din motive complexe, dintr-un amestec de economie cu politica, de arta militara cu cultura, de geopolitica cu istorie sau filosofie, de egoism cu vanitate, continentul din care Romania face parte a nascut Cortina de Fier. Tot el, continentul, a “gazduit” in acelasi secol XX existenta unui numar apreciabil de dictatori, dintre care doi (Hitler si Stalin) au ramas mai “expresivi” decat cei care i-au caricaturizat sau analizat mai apoi, cu geniu. Ma gandesc la Charlie Chaplin, care pare astazi mai putin expresiv in “Dictatorul” lui decat a fost originalul insusi. De altfel, spiritualitatea europeana a secolului al XX-lea merita un compliment: daca a existat si s-a impus in memorie, e pentru ca a fost puternica. Fiindca in secolul al XX-lea realitatea a fost cu mult mai bogata, mai neasteptata decat fictiunea.

Alt exercitiu de separare a spatiilor europene a fost cel al confesiunilor. Continent crestin, Europa este aratata astazi, de multe ori, ca o suprafata impartita in trei, avand lumea protestanta in nord si nord-vest, cea catolica in sud si centru si cea ortodoxa la est si la sud-est.

Geopolitica de ieri si de azi traseaza cele mai inteligente linii de demarcatie de la Paris la Moscova, prin Berlin, de la Berlin la Tokio, prin Moscova, etc. Arta militara deseneaza si ea linii orizontale sau verticale, uneori oblice, aratand cum ar trebui sa se miste forta, gloantele, puterea si constiinta nationala. Chiar si cand e vorba de aparare, asa cum e conceputa azi forta militara euro-atlantica, tot de linii si de imparteli de suprafete e vorba.

Un exercitiu vast si profund de demarcatie este cel al culturilor. Cand vrem sa aratam ce complex si contrastant e continentul nostru cultural, noi vorbim de Cehov si Shakespeare, ca si cum unul ar fi trait pe luna si celalalt pe pamant. Suntem net diferentiat francofili, germanofili sau anglofili, de parca am vorbi de trei planete, nu de trei spatii care se intind, toate la un loc, pe o suprafata egala cu a noua parte a Chinei, cu a saptesprezecea parte a Rusiei sau cu a saptea parte a Australiei.

Dar spre sfarsitul secolului de care vorbim a aparut, din ce in ce mai pregnant si mai cu folos, tendinta de a sterge liniile, de a asuma acest spatiu nepretuit si harazit ca pe un intreg. Lui i se spune astazi “Uniunea Europeana”, ca si cum cuvantul “Europa” ar insemna prin el insusi diviziune. Aceasta Uniune vorbeste azi in termeni economici, banesti, culturali si politici, maine va vorbi in termeni militari, poimaine in termeni spirituali si raspoimaine in termenii unei mentalitati comune.

Fostul presedinte al Republicii Cehe, Vaclav Havel, spunea, la inceputul lui aprilie 2002, intr-un interviu din La Repubblica: “Vreau o Europa curajoasa care sa nu se gandeasca numai la bani.” Este oare curioasa aceasta afirmatie sau nu? Este o lipsa de curaj sa te gandesti in Europa numai la bani? Este Europa un loc harazit sa nu accepte numai filosofia banului si a bunastarii, fiindca vocatia ei este de a-si arata curajul de a impune ansamblul sau cultural stravechi in fata utilitarismului?

In perspectiva acestei tentatii de a diviza, clasifica, separa si faramita continentul, precum si a atitudinii pragmatice, dar si culturale de astazi, de a-l unifica, Romania a avut si are profilul unui tip de coeziune europeana, prin paradigma ei de confluenta geografica, confesionala, istorica, culturala si etnica.

Romania a rezistat secolului al XX-lea. Aici, mai mult decat in alte colturi ale continentului, nu a ramas piatra peste piatra, aproape la modul propriu. Agresiunile armate au parjolit secolul romanesc de doua ori in ultima suta de ani, au lasat victime imediate, precum si un regim ce nu a disparut decat la sfarsit de veac. Cu urmele lui ne mai luptam inca si azi in spirit, mentalitate si economie si, pe alocuri, si in societate.

In ce fel a contribuit Romania in veacul trecut la spiritualitatea europeana? In primul rand prin faptul ca a existat. Astazi vorbim de atu-ul tarii noastre in integrarea euro-atlantica de a fi un factor de stabilitate in regiune. E adevarat. Romania e un partener respectat in misiunile de mentinere a pacii. Dar in secolul trecut Romania a fost un factor de stabilitate in regiune in multe ocazii.

Alt argument il repezinta continuitatea si vechimea Academiei Romane. Ea a venit pe lume in 1866, anul in care a fost fondata Familia Regala a Romaniei si anul in care, intr-un anume fel, a inceput viata moderna a Armatei Romane. Aceste trei institutii au inceput sa functioneze odata, lor alaturandu-se o alta serie de institutii ale statului modern roman care, chiar daca nu au fost fondate in chiar acelasi an, fac parte din aceeasi epoca ce e responsabila de inceputul modernizarii Romaniei, un proces pe care l-am reinodat si il desavarsim astazi.

In mai 1999, atunci cand Europa si America se reuneau la Washington pentru a remodela Alianta Tratatului Nord-Atlantic si cand, la Bucuresti se petrecea un fapt istoric, pictat in culori de alb si auriu. Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea se intalnea cu Prea Fericitul Patriarh Teoctist, intr-un gest unificator al bisericilor catolica si ortodoxa, separate acum o mie de ani. Cei doi vorbeau de Europa care va fi unita, dar care va fi crestina. Bucurestiul a dat in acel an 1999 contributia sa la spiritualitatea europeana. Nu numai prin mesajul european unificator, ci si prin cel crestin unificator. Datorita acestui mesaj, romanul a simtit ca, in mileniul al III-lea se va putea gasi la el acasa si in Italia catolica, si in Suedia protestanta. Apoi, acest mesaj a fost pus in opozitie cu bombele care cadeau alaturi de noi, in cea mai proxima vecinatate.

Am avut, in sensul culturii noastre, o vocatie de a transforma conflictele in confluente. Unii savanti vorbeau de paradigma etnica romaneasca. Un intelept roman spunea ca marii voevozi nu s-au batut pentru ridicarea nivelului de trai. E un alt fel de a spune ceea ce a spus deunazi Vaclav Havel.

A existat in secolul al XX-lea un exod de valoare culturala romaneasca in Europa. Dupa ce marii intelectuali romani de la sfarsitul secolului al XIX-lea au primit ceva din binecuvantarea culturii germane sau franceze, a fost momentul generatiilor de inceput de secol XX sa infloreasca la Paris sau la Berlin, la Roma, la Stockholm sau la Bruxelles. O buna parte a lor au facut epoca in Statele Unite ale Americii.

Nu a ramas domeniu european in care sa nu fie un roman pe post de deschizator de drumuri. Mircea Eliade si Emil Cioran in filosofie, religie si literatura, Brancusi in sculptura, Darclée, Maria Cebotari si George Enescu apoi Dinu Lipatti, Clara Haskil, Ionel Perlea si Sergiu Celibidache in muzica, urmati in zilele noastre de Virginia Zeani, Herlea, Radu Lupu, Ileana Cotrubas sau Angela Gheorghiu; Aurel Vlaicu, Traian Vuia, Henri Coanda in aviatie, George Emil Palade in medicina, laureat al Premiului Nobel, Elvira Popescu, „rivala Turnului Eiffel“ intre simbolurile pariziene, ca si colegii ei Edouard de Max si Maria Ventura in arta dramatica, Eugen Ionescu in dramaturgie si asa mai departe. Nu ar trebui sa limitam lista contributiei Romaniei la spiritualitatea batranului continent in secolul al XX-lea numai la romanii ce au ales drumul Europei. In mod constant, chiar sub dictaturi succesive, romanii din tara au avut un aport substantial la viata spirituala a Europei, in toate domeniile de la fizica (fizicianul Procopiu facea descoperiri in acelasi timp cu colegul sau danez Niels Bohr (unii spun ca ar fi descoperit efectul Bohr chiar inaintea savantului danez) pana la filosofie, literatura, chimie, istorie, arta. Galeria personalitatilor romanesti din Europa era dublata in secolul al XX-lea de cele din tara: diplomatul Nicolae Titulescu, istoricul Nicolae Iorga, anatomistul Gr.T. Popa, si atatia altii.

Spiritualitatea romaneasca a facut un dar nepretuit secolului al XX-lea european: cercetarea, conservarea si imbogatirea traditiilor populare romanesti. Traditiile rurale, spiritualitatea taranului roman au fost exemplare prin modelul de convietuire, de armonizare a matricelor originale, pastrate ca atare si reunite intr-un specific national. Familia Regala a Romaniei a fost, de-a lungul intregii ei existente, alaturi de acest fenomen.

Ca urmare a Razboiului de Independenta din 1877, castigat cu sacrificiul soldatilor tarani, interesul pentru sat si creatia populara au crescut.

Inca din secolul al XIX-lea, costumul popular romanesc, ales cu grija din toate regiunile tarii, era purtat la Curtea Regala, ocazional. Interesul Familiei Regale pentru arta populara a creat un curent de interes in familiile boieresti. Este binecunoscut exemplul Mariticai Bibescu, care a impulsionat cercetarea si a incurajat portul costumului popular, facandu-l cunoscut. La fel, sotia omului politic Gheorghe Tatarascu, cea care are meritul de a-l fi incurajat si sustinut pe Brancusi. Darul de nunta al principelui Carol catre sora lui, principesa Elisabeta, a fost o colectie de costume populare. Este cunoscuta, in fine, dragostea fata de costumele populare a reginei Maria a Romaniei, dar si a predecesoarei ei, regina Elisabeta.

Doua regine, Elisabeta (Carmen-Sylva) si Maria, au prezidat societati de incurajare si conservare a artei populare, precum “Tesatoarea” sau “Furnica”.

Folclorul romanesc si creatia taranului roman, precum si modul de viata taranesc romanesc au fost bogate, la inceputul secolului al XX-lea, din motive geografice, istorice, politice, etnice. Dar dupa 1918, universul popular romanesc se imtregeste, imbogatit mult de influentele europene, venite dupa Marea Unire. Ceea ce folclorul romanesc a primit ca influenta, inspiratie, intregire pe filiera europeana (din Austria, Germania, Ungaria) a fost preluat si a implinit traditia romaneasca. Convietuirea cu sasii, pentru a da numai un exemplu, a imbogatit satul romanesc. Alte parti ale tarii, precum Dobrogea, au avut o cu totul alta forma de dezvoltare si armonizare a convietuirii. Acolo populatia a fost de la inceput amestecata, iar obiceiurile si cultivarea traditiilor s-a facut in buna intelegere si fara bariere, laolalta.

Tema taraneasca devine curenta in pictura. Este o afirmatie valabila si pentru Nicolae Grigorescu, si pentru contemporanii sai. Prima societate a artistilor plastici s-a numit “Ileana”.

Regele Carol I fondeaza Muzeul de Arta Nationala, condus de Al. Tzigara-Samurcas. Primele studii de specialitate sunt scrise de Tzigara-Samurcas, de Nicolae Iorga, apoi Miloia, Petranu, Ion Muslea. Prima sinteza apartine Profesorului George Oprescu.

In 1906, la patruzeci de ani de domnie ai regelui Carol I, are lor o Expozitie Jubiliara in Parcul Carol in care apar exponate ilustrand traditiile populare romanesti.

In arhitectura se creaza un nou stil, romanesc, inspirat din arta medievala si cea populara. Nume de prestigiu sunt cele ale arhitectilor Ion Mincu, Smarandecu, Cerkez.

In muzica, inspiratia populara este sursa unor piese devenite clasice: “Poema Romana”, “Sateasca”, “Rapsodiile” lui George Enescu, alte lucrari de Mihail Jora sau Paul Constantinescu. Bela Bartok culege folclor din Transilvania. Constantin Brailoiu infiinteaza Arhiva de Folclor, si este urmat in cercetarile lui de Hary Brauner. Brailoiu face primele inregistrari romanesti de muzica populara autentica, pe suluri de ceara, in laboratorul Arhivei, de la Bucuresti.

Pe Domeniile Regale functionau ateliere de olarit, de tesaturi, de sculptura, etc. Existau, de asemenea, cercuri de culegere de folclor, snoave, basme si alte scrieri traditionale romanesti, ba chiar si mici muzee satesti. Fundatiile Regale initiaza in timpul domniei regelui Carol al II-lea o campanie de cercetari pluridisciplinare, sub conducerea Profesorului Dumitru Gusti. El merge incepand cu anii 1932-1933 in satele romanesti, insotit de medici, profesori, istorici sau artisti de prestigiu, si face cercetari. Rodul calatoriilor lor este expus la Seminarul de Sociologie de la Universitatea din Bucuresti. In Parcul Carol au fost expuse, in 1936, primele constructii autentice taranesti. Tot in acelasi an este infiintat Muzeul Satului.

Ca si Casa Regala, evenimentele de la Academia Romana reflecta in mod inspirat preocuparea pentru traditia populara. Au loc discursuri de receptie, precum cel al lui Liviu Rebreanu: “Lauda taranului roman” sau cele ale lui Lucian Blaga: “Elogiu satului romanesc” si “Eternitatea s-a nascut la sat.” In spiritualitatea romaneasca, secolul al XX-lea a adus curente literar-filosofice precum “Samanatorismul” si “Poporanismul.”

Universul popular romanesc poate deveni o paradigma europeana, in perspectiva actuala asupra vechiului continent. Nu sunt multe locuri, de la Tamisa la Volga, unde influentele sa fi rasarit din toate partile, si ele sa fie asimilate, integrate si valorificate atat de armonios. Matricele originale au fost pastrate, reunite si reformulate in mod specific. Confluenta este, pe pamant romanesc, si din punct de vedere folcloric, un model pentru Europa pe care ne pregatim s-o cladim.

Unul din elementele de statornicie si continuitate, de bunastare si de forta identitara este dinastia regala romana care, curios, provine dintr-o familie germana si catolica. Regele Carol I al Romaniei, ce a fondat o Familie devenita azi o institutie de 141 de ani, a invatat limba romana dupa ce a pasit, in aprilie 1866, de ziua sa de nastere, pe pamant romanesc. A slujit tara aproape jumatate de secol, respectand si cultivand cele trei institutii perene: Armata, Biserica si Academia. La Academie, tinea uneori prelegeri, ca si Regina Elisabeta, sotia lui, in limba romana. Fara sa se fi putut debarasa de accentul din limba germana, regele Carol I avea cunostinte atat de subtile de limba romana, incat uneori corecta textele ministrilor lui.

Regina Elisabeta, supranumita Carmen Sylva, a fost si ea o predecesoare culturala a Uniunii Europene, prin cele 53 de volume publicate in cinci limbi europene pe care le vorbea curent. In anii in care Carmen Sylva traducea in limba germana cantecele si versurile populare romanesti, nimeni nu se gandea ca acest lucru se va numi mai tarziu unitate europeana prin cultura. Romantismul european a patruns in Romania mai tarziu decat in alte tari ale continentului, dupa 1829, si s-a impus abia prin anii 1840. Regina Elisabeta, ajunsa in tara ei de adoptie in 1869, contribuie din plin la europenizarea culturii romane si la incurajarea romantismului european in Romania.

Urmatoarea Suverana a Romaniei, regina Maria, nascuta in 1875 ca principesa a Marii Britanii, nepoata a reginei Victoria si a tarului Alexandru, va face mai mult pentru Romania si pentru Europa. Ea a fost supranumita “Mama Balcanilor”, dand viata unui numar de trei suverani ai regiunii (Grecia, Romania si Iugoslavia), “Mama ranitilor” fiindca s-a dus pe front si a incurajat soldatii romani in primul razboi mondial, infruntand ciuma, holera si foamete. Dupa razboi efectueaza vizite in Franta si in Marea Britanie care, desi neoficiale, aduc multa simpatie cauzei romanesti. La Paris, la 8 martie 1919, dupa dejunul cu Raymond Poincaré, presedintele Frantei, este invitata sa treaca in revista garda de onoare de la palatul Elysée, o onoare ce nu se mai facuse niciodata pana atunci unei Regine. In aceeasi zi este primita oficial ca membru corespondent al Academiei de Belle-Arte, singura femeie printre barbatii acestei institutii. Dar poate cea mai spectaculoasa “izbanda europeana” si romaneasca a Reginei este ca a obtinut pentru tara ei teritoriile ce fusesera inlaturate: Vizita sa in 1919 la primul ministru francez Clemenceau a devenit legendara. Intr-o epoca in care nu era pusa la mare pret implicarea femeilor in politica sau societate, Regina Maria a cutezat sa-i ceara omului de stat francez ajutorul pentru revenirea la Romania, dupa primul razboi mondial, a Transilvaniei pana la Tisa si a Banatului. Este evocat un schimb de replici pe care nimeni nu-l poate – totusi – confirma: Clemenceau, supranumit “tigrul” i-ar fi spus: “Madame, ceea ce cereti este partea leului”! Regina Maria ar fi raspuns fara ezitare: “Este ceea ce leoaica cere tigrului”! Regina Maria este si autoarea unui mare numar de scrieri, publicate in mai multe limbi de mare circulatie.

Glasul european al Romaniei in anul 2007 mai are o nota unica. Regele Mihai I, ultimul sef de stat in viata care a participat la cel de-al doilea razboi mondial, barbatul de stat care a tratat de la egal la egal cu Mussolini, Hitler, Churchill, Truman, Stalin, Vasinski si altii, cel care a vazut Cortina de Fier cazand si peste neamul lui si strivind speranta natiunii lui, este omul care astazi militeaza pentru NATO si pentru Uniunea Europeana, adica vede aceeasi Cortina ridicandu-se sau topindu-se. Este cu totul remarcabila constanta si abnegatia cu care destinul Regelui da lectii de eternitate. Nu numai cei ce l-au gonit cu tancurile au disparut fizic, ci si copiii lor.

Sunt locuri de pe pamant european unde armele fac ravagii, alimentate de conflicte religioase. Vorbim astazi de ciocniri ale civilizatiilor si de crime atroce facute in numele credintei. Nu este nici continentul nostru, nici secolul nostru, prea original nici din acest punct de vedere. Romania, la confluenta istorica si geografica a trei imperii, unul catolic-protestant (austro-ungar), altul musulman (otoman) si altul ortodox (Rusia), a rezistat si a armonizat produsul spiritual al fiecaruia dintre ele. Mai mult, a incorporat pe teritoriul ei cultural si alte religii, si alte credinte, si alte traditii si a facut din ele un alt loc al confluentelor. Nu au fost toate momentele dulci si inocente, au existat o multitudine de evenimente crude, altele grave, altele inacceptabile, dar vocatia culturala a natiunii a fost una de confluenta. E si acesta un argument pentru spiritualitatea unui continent ce vrea ca maine sa traiasca unit, fara bariere de vreun fel.

Cortina de Fier nu a actionat numai ca separator de lumi in cadrul aceluiasi continent. La un moment dat al deceniilor dictaturii comuniste, izolarea a facut ravagii si in stricta noastra vecinatate, aflata de aceeasi parte a Cortinei. Ma uit cu tristete si ingrijorare cum incercam sa intoarcem privirea de la Balcani, sa nu vrem sa ne cunoastem vecinatatea si (re)sursele etnice, sa facem discursuri in care sa ne indepartam mental de proximitatea noastra geografica. Noi, si multi din cei ce ne sunt vecini, stim mai bine cum arata Parisul sau Londra decat cum arata Sofia, Belgradul sau Liubliana. Si aceasta in conditiile in care Balcanii, alaturi de sangeroasa lor devenire, au revarsat peste continent o bogata istorie, o fabuloasa experienta etnica si un fundamental rol religios in omenire. Un geopolitician francez de origine greaca, Georgios Prevelakis, spunea in lucrarea sa intitulata “Balcanii”, ca Stalin a facut un mare rau tarilor pe care le-a ingenunchiat, prin folclorizare. Fenomenul era fioros si subtil: popoarele aveau voie sa-si vorbeasca limba si sa-si depene povestile cu zane, dar nu aveau voie sa vorbeasca despre istoria lor si, mai ales, de momentele de independenta din istoria lor. Astfel, oamenii aveau confortul spiritual amagitor ca traiesc in albia lor identitara dar, in fapt, se indepartau de propria lor identitate, ca o coaja pe care o indepartezi de miez.

A nu ne apleca rabdator, generos si admirativ, fata de fiecare colt din zona de dincolo de Cortina de Fier, centrul si sud-estul Europei, detinatoarea atator dureri, taine si adevaruri, inseamna a continua subtila crima stalinista. Toata Europa e obligata sa cunoasca frumusetea identitatii Tiranei, a Sofiei, a Belgradului, a Odessei, a Bucurestiului, a Budapestei, a Bratislavei, dar mai ales noi, cei care suntem in preajma.

* Conferinta prezentata de Principele Radu in septembrie 2002 la Iasi, apoi la Timisoara, Casa NATO din Bucuresti, Oradea, Arad, Izvoru-Muresului, Alba-Iulia, Brasov, ca si la Stockholm, Geneva, Riga, Paris, Bruxelles, Otmarsum – Olanda, Lille – Franta, Dublin, Ottawa – Canada, Roma, Londra, Rabat, Liege – Belgia, Haga.

Iubitorul de oameni si Milostivul Dumnezeu, Care pururea poarta de grija neamului omenesc, intocmai ca un Parinte plin de dragoste, vazând faptura mâinilor Lui inrobita si chinuita de diavol si impinsa catre patimile cele pline de ocara si supusa inchinarii la idoli, a gasit cu cale sa trimita pe Fiul Sau cel Unul-Nascut, pe Domnul nostru Iisus Hristos, ca sa mântuiasca neamul omenesc din mâinile diavolului.

Si, pentru ca a voit ca acest lucru sa ramâna ascuns nu numai de diavol, ci chiar si de puterile cele ceresti, a incredintat taina aceasta unuia singur dintre arhangheli, preamaritului Gavriil.

Deci arhanghelul venind in cetatea Nazaret, i-a grait ei: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine!

Iar aceea a raspuns: Cum va fi mie aceasta?

Si el a zis: Duhul Sfant va veni asupra ta si puterea Celui preainalt te va umbri.

Iar Fecioara a grait: Iata, roaba Domnului, fie mila dupa cuvântul tau.

Si indata cu cuvantul arhanghelului si al ei, a zamislit in preacuratul sau pantece pe Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, mai presus de fire, Care este Intelepciunea si Puterea cea ipostatnica a Lui, cu umbrirea si cu venirea asupra ei a Duhului Sfant.

De atunci s-au savarsit, prin randuiala lui Dumnezeu, tainele Cuvantului lui Dumnezeu, pentru mantuirea si izbavirea noastra. Caruia se cuvine slava si stapanirea in veci.

Amin.