Istanbul

Preotul ortodox roman a spus, daca imi aduc bine aminte, ca biserica in care ne aflam azi-dimineata a fost cladita in 1679 drept ctitorie a domnitorul Constantin Brancoveanu. Intr-o tara NATO a anului 2007, in care majoritatea populatiei imbratiseaza religia musulmana, dupa mai mult de trei sute de ani, romanii se roaga inca in biserica ridicata de domnitorul lor.

Gesturile mari trec pe langa noi, neobservate.

Cand preotul a amintit, in predica, despre farisei, mi-a venit sa zambesc. Ei sunt si astazi, in vremuri democratice si libere, peste tot in jurul nostru: in ziare, in holuri de hotel si de parlament, pe ecrane; ne invata cum sa ne alimentam, cum sa traim, cum sa ne mintim, cum sa “ne scoatem” astfel incat sa tragem in piept prezentul si, daca se poate, viitorul.

Romani din Basarabia, Bucovina si din tara se adunasera in jurul icoanelor, al preotului lor si al Familiei Regale, adica in jurul celor ce ii unesc. De aceea Casa Regala este relevanta, pana si la Istanbul, pentru minuscula comunitate romaneasca: pentru ca ea uneste. Si pentru ca ea dezvolta instinctul binelui national.

Stimate domnule General,

A devenit reala bucurie culturala de suflet si de comuniune crestineasca si profund umana activitatea prestigiosului for national de aparare în domeniul cercetarii cailor celor mai pertinente de integrare a românilor în continentul lor, Europa.

Slujitorii Bisericii si confratii lor militari si angajati civili din Armata tarii propun în acest demers specificul românesc si anume valorile morale de sorginte crestina, ca marturie certa a demnitatii fiecarei persoane umane, capabila sa-si exprime, sa-si exercite si sa-si apere identitatea si unicitatea, dar sa se si deschida coerent si armonios celorlalti.

Astazi, 10 martie 2006, în Aula Universitatii Nationale de Aparare „Carol I” , oficiati un astfel de pilduitor act stiintific prin sustinerea tezei de doctorat de catre Alteta Sa Principele Radu de Hohenzollern-Veringen, cu o tema mai mult decât actuala: „Securitatea europeana în evolutie, în noul context al democratiei si libertatii pe continent” .

Ne bucura în mod deosebit acest eveniment întrucât, la eforturile seculare ale poporului român prin brava sa oaste, se evidentiaza în context modern si deschis european o marturie din partea Casei Regale, care contribuie, asa precum se stie, la demersurile României de reasezare a noastra în rânduiala lumii civilizate, libere si prospere, precum au facut la vremea lor voievozii si regii, între care strategul Carol I ocupa un loc aparte. Nu întâmplator Aula îi poarta numele si nu fara semnificatie îsi sustine aici teza Principele Radu.

Speram cu totii în urmarea pildei celor ce-si aduna eforturile si le ofera buchet pe altarul Patriei cu credinta sincera în consolidarea democratiei autentice pe temeiul vietuirii crestinesti, din care izvoraste întotdeauna si adevarata libertate.
Adevarata libertate este, de fapt, o înalta îndatorire morala de a iubi pe tot omul la fel si de a contribui la apararea celor ce si-au pierdut sau li s-a confiscat libertatea în conditii de încalcare a demnitatii umane.

Aflându-ne în vinerea saptamânii prime din Sfântul Post al Pastilor, cu un program special pe care îl conduc spiritual la Eparhie, va rog sa-mi îngaduiti, de sub cupola Pantocratorului din Catedrala Dunarii de Jos, ctitorie a Regelui Carol I, în anul Carol I si al Centenarului „Maretului chivot” de la Gurile Dunarii, sa felicit din inima juriul academic condus de Domnia Voastra, Domnule General Ilie Marin, fiul locurilor dunarene si, în special, pe Alteta Sa Principele Radu cu prilejul sustinerii tezei sale de doctorat. Sa fie un doctorat acordat libertatii crestine si umane acasa si în lumea Europei în prag de reintegrare a României în continentul pacii, libertatii si al valorilor morale si umane.

Dumnezeu sa ne apere în tot!

Cu arhiereasca binecuvantare,

+ CASIAN
Episcopul Dunarii de Jos

Istanbul

Prima intalnire a zilei de azi a fost la sediul Patriarhiei Ecumenice. Dupa ce ne-am inchinat la icoanele din Catedrala Ortodoxa, ne-am intalnit cu Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu. Patriarhul Ecumenic a vorbit despre actiunea sa in favoarea ecologiei si a ecumenismului, precum si despre relatia sa cu Romania si cu Biserica Ortodoxa de la noi.

Intalnirea urmatoare a fost cu oameni de afaceri din Istanbul, membri ai fundatiei ecologice Tema, organizatori ai conferintei East West: The News Frontiers of Energy Security din luna iunie 2007. A fost o intalnire foarte buna, prin cele doua directii care au fost discutate, dezvoltarea economica si curatenia planetei. Oamenii de afaceri turci, interesati de energie si infrastructura, sunt de asemenea militanti pentru idei ecologice de prima insemnatate, precum reimpadurirea planetei, combaterea poluarii, refacerea parcurilor si a gradinilor botanice.

In cursul dupa-amiezii am vizitat, impreuna cu Principesa Margareta, precum si cu Principesa Elena si sotul ei, Alexander, Universitatea Bosfor (Bogazici) din Istanbul. Fostul Colegiu American, devenit astazi universitate de stat, are o pozitie unica, prin cladirile si gradinile care privesc spre Bosfor.

Motivul pentru care am vrut sa vizitez a doua oara aceasta scoala prestigioasa, impreuna cu Principesa Margareta, este ca Regina Maria, in trei randuri, a vizitat acest loc si a petrecut aici mai multe saptamani. Ideea ca in acea vreme, anii 20 ai secolului trecut, o femeie, o regina, o Suverana a unei tari crestine, mergea in vacanta intr-o tara musulmana, intr-o scoala americana, pentru a vorbi studentilor despre valorile umanitatii, despre toleranta, iubire, generozitate, este inaltatoare.

Nu stiu daca astazi putem sa masuram exact clarviziunea si curajul acestei femei, care a fost probabil unul din cei mai valorosi lideri ai Romaniei. In acelasi deceniu, Regina Maria a vizitat Franta si SUA. In ambele locuri a epatat pe oamenii politici ai vremii, toti barbati, toti misogini si toti republicani. Privind cu dispret Romania sau ignorand-o, lor le era dificil sa inteleaga ce vrea de la ei aceasta femeie, Regina a unei tari mici. Cu toate acestea, in timp ce prim-ministrul roman tremura la usa cabinetului premierului francez Clemanceau, Regina reusea sa infranga misoginismul si republicanismul politicianului francez supranumit “Tigrul” si sa ceara intregirea Romaniei. Clemanceau, care la inceput i-a spus ca nu are pentru ea decat 20 de minute, la un moment dat i-a spus: “Madame, restez, je ne suis pas pressé”. Apoi, la solicitarea Reginei de a obtine pentru Romania teritoriile reintregirii, Clemanceau a raspuns: “Doriti, din cate vad, partea leului”. La care, Regina: “Aceasta este ceea ce leoaica ii cere tigrului”.

In SUA, daca priviti fotografiile vremii, veti vedea cum populatia oraselor New York, Chicago si Baltimore iesea in strada sa vada pe Regina unei tari de care nici nu auzisera. Amestecul de orgoliu cu flatare, de incantare cu curiozitate si complex al unei lumi dornice de omologare culturala, a facut ca Regina sa obtina in America statut de superstar. A mers atat de departe cu efectul prezentei ei in SUA, incat guvernul de la Bucuresti i-a cerut sa scurteze vizita, fiindca incepuse sa puna in umbra pe Regele Ferdinand, care era de fapt seful Statului.

Asa si la Istanbul. Intr-o tara care devenise de curand republica, un stat laic cu o natiune de o cultura si religie cat se poate de diferita de cele ale Romaniei anilor 1920, Regina a spart din nou tiparele, venind sa petreaca saptamani de odihna si preocupari culturale in Istanbul, intr-un moment istoric si cultural in care un astfel de gest era complet neobisnuit. Romania a avut, din nou, un glas si un lider care spargea tipare, anticipa miscari mentalitare si culturale, apropia religii si culturi, dadea incredere, mandrie si speranta societatii.

Faptul ca urmasa ei, Principesa Margareta, a ajuns astazi, pe malul Bosforului, pe urmele Reginei Maria, poate insemna inchiderea unui cerc. Poate insemna un timp nou, in care serviciul regal in slujba natiunii se poate reinoda, in spiritul traditiei, dar si al democratiei. Felul in care Romania poate fi reprezentata de Familia Regala este unic si de neconcurat. Ziua de astazi o dovedeste.

De dimineata m-am intalnit cu ministrul Culturii si Turismului, dl Attila Koc. Demnitarul turc, erudit si intelept, a facut o prezentare a mediului economic si politic care au permis fenomenul cultural si turistic de astazi al tarii lui. El a vorbit despre infrastructura, sosele si aeroporturi, precum si despre hoteluri si restaurante de inalta calitate. Natura vine, spunea el, mai apoi…

Cand l-am felicitat pentru cei 21 de milioane de turisti straini in Turcia, in anul 2006, ca si pentru cei 8 milioane de turci care merg in vacanta in lume pe an, el a spus ca in administratie este ca la razboi: soldatii mor, iar generalii primesc gloria. La fel, birocratii lui muncesc, iar ministrul primeste laudele. Ministrul a spus ca, in toata lumea atlantica, de la Istanbul la New York, birocratia joaca un rol important. Daca birocratii nu sunt convinsi de proiect, el nu se indeplineste. Oricat de frumoasa sau mareata este o idee, daca functionarii nu cred in ea si nu il ajuta pe demnitar, imaginatia si creativitatea lui raman zadarnice. In plus, el a marturisit credinta sa ca o tara democratica nu poate exista fara birocratie si protocol.

Dl Attila Koc a spus ca a fi ministru sau prefect inseamna a munci 18 ore pe zi. Ministrul Culturii si Turismului a fost inca si mai franc, spunand ca el este in admiratia efortului omului. Pentru el, lucrul individului, efortul este cel mai admirabil lucru de pe pamant.

L-am invitat in Romania, la Palatul Elisabeta, pentru a vedea realizarile noastre si pe cele ale tarii. El a spus, zambind, ca va veni daca partidul lui va mai fi ales. I-am raspuns ca Regalitatea nu tine seama de conjuncturi politice si ca Regele Mihai a invitat de multe ori demnitari romani care pierdusera alegerile sau care fusesera demisi. Ei au venit la Palatul Elisabeta, mirati ca Regele si-a adus aminte de ei, si au plecat cu lacrimi in ochi. Ministrul a raspuns ca oamenii se intristeaza cu adevarat doar la grosolanie. A-ti aduce aminte este dovada suprema a finetii. El a spus ca oamenii pronunta zilnic numele lui Dumnezeu tocmai ca sa-si aduca aminte in fiecare zi de El. Daca pana si Dumnezeu, care nu are nevoie de nimeni si de nimic, este bucuros atunci cand muritorii isi aduc aminte de El, va dati seama cata nevoie are omul de aducerea aminte.

Ziua a continuat tot atat de interesant. Am mers la University of Commerce din Istanbul si am tinut o prelegere despre contributia Romaniei la Uniunea Europeana. Am raspuns apoi numeroaselor intrebari ale studentilor de la facultatile de Relatii internationale, Drept si Comert.

Seara am incheiat-o cu o intalnire cu douazeci de oameni de afaceri, membri ai Camerei de Comert din Istanbul. Am fost primit, impreuna cu Principesa Margareta, de catre dl Murat Yalcintas, presedintele institutiei. Cea mai veche Camera de Comert din lume, camera din Istabul numara astazi 350.000 de companii membre si are un volum total al productiei companiilor membre de 100 de miliarde de euro, adica o suma comparabila cu produsul nostru national brut. Ca in toate intalnirile economice, am indemnat cu toata caldura investitorii si companiile turcesti sa vina in Romania, sa ofere parteneriatul sau expertiza lor dezvoltarilor importante din Romania urmatorilor ani: infrastructura, energie, transportul petrolului si gazelor naturale, electricitatea, porturi si aeroporturi, sosele.

In limba turca, “bil” inseamna cunoastere, iar “kent” oras. Asadar, “Bilkent” este “Cetatea cunoasterii”, adica numele unei universitati private din Ankara. Cei 11.000 de studenti ai acestei scoli private de nivel universitar sunt norocosi: au profesori englezi si americani, o biblioteca ce primeste 3 milioane de dolari pe an pentru a achizitiona carti, au o facultate de muzica ce detine o orchestra simfonica proprie si o sala de filarmonica, au hotel si restaurante, un campus cu strazi si alei, intocmai ca un oras, au specialisti din lumea intreaga si expozitii de arta invidiate de tot orasul.

Asadar, atunci cand am spus la Braila si Galati despre proiectul unificarii oraselor de pe Dunare printr-o sosea rapida, iar la Sulina despre un tren electric suspendat, nu eram fantezist, ci prea modest. Altfel cum puteti explica faptul ca Turcia avea acum 5 ani investitii straine de 1 miliard de dolari, iar acum, in 2007, de 20 de miliarde de dolari?

Tara este brazdata de autostrazi si are 100 de miliarde de dolari export, are 81 de universitati si una din cele mai mari cresteri economice ale lumii. Inca o cifra: anul trecut, produsul national brut era de 500 de miliarde de dolari, iar anul acesta este de 900 de miliarde. Cum as putea sa explic societatii romanesti si conducatorilor ei politici ca Romania trebuie sa-si vada de treaba, sa caute sa dezvolte binele ei si nu nimicurile cotidiene? Cum ar putea fi acest adevar facut convingator?

Intalnirea de astazi cu ministrul Energiei si Resurselor, dimineata petrecuta cu rectorul, decanii, profesorii si studentii de la universitatea privata “Bilkent”, intalnirea de la Uniunea Nationala a Camerelor de Comert si Burselor de Marfuri (un milion de companii membre) cu presedintele acesteia, intalnirea de ieri seara si de asta-seara cu oameni de afaceri, toate acestea mi-au aratat ca turcii au rafinament, spirit comunitar, inteligenta, ospitalitate, cunostinte in orice domeniu si talent. Dar mai au doua calitati: viziune si instinctul binelui national.

Daca cineva citeste pagina aceasta de jurnal, rog sa comenteze cele doua aspecte.

Post Scriptum

Turcia are alegeri prezidentiale maine. Desi subiectul trezeste comentarii, pareri si iesiri temperamentale, nici capitala, nici tara nu sunt blocate; am putut sa-mi fac vizita oficiala nestingherit, toti demnitarii din marile institutii erau la biroul lor, nu se uitau la ceas impacientati si aveau zambetul pe buze. Nimeni nu vorbea de rau pe celalalt, iar tinuta lor era impecabila, eleganta si armonioasa, ca si limba engleza pe care o vorbeau.

Cand a pomenit de “rusine”, elevul a spus ca ea circula in doua sensuri: unul raufacator, cel in care iti este rusine de tine sau de ai tai, si cel binefacator, in care ai bun-simt, in care rusinea te impiedica sa faci lucruri dezonorante pentru tine sau societate.

Veti fi de acord cu mine ca un astfel de subiect nu putea sa se consume in intalnirea de ieri. Am, de aceea, bucuria de propune celor ce ne citesc, subiectul “rusinii” pentru jurnalul de astazi, de pe blog.

L-am intrebat pe elev daca nu crede ca valorile de care am vorbit mai devreme, la inceputul intalnirii de la “Gheorghe Lazar”, nu cumva ne pot feri de rusine sau daca nu o pot diminua. Valorile trans-atlantice asumate, precum domnia legii, proprietatea privata, drepturile minoritatilor si ale omului, circulatia libera, prosperitatea, sunt creatoare de mandrie, care ar fi oarecum opusul rusinii. Asemenea valorilor trans-atlantice, spiritul de raspundere, generozitatea, loialitatea pentru o cauza, puterea exemplului personal, toate acestea ingradesc rusinea si o tin sub control.

Saracia este asociata rusinii, complexului si urii. Izolarea, frustrarea, egoismul si iresponsabilitatea, de asemenea. Confuzia, mai ales confuzia, este generatoare de realitati care duc la rusine. Nerespectarea cuvantului dat, asa cum a definit Gabriel din Ramnicu-Sarat Romania de astazi, este generator de realitati rusinoase.

Celor de la Sibiu care au luat parte la dialogul de la Colegiu, le transmit rugamintea de a-si posta aici parerile, gandurile, multumirile sau nemultumirile. Ceea ce cred liceenii Romaniei despre “rusine” este insemnat pentru societatea romaneasca.