Urmatoarea vizita a fost la Camera de Comert si Industrie, unde am luat parte la deschiderea unui seminar privind producerea de energie curata si accesarea de fonduri europene in acest domeniu. Parteneri din Bulgaria, alaturi de asociatii locale, au prezentat celor din sala metode de accesare de fonduri si proiecte.

La Liceul Teoretic „Mihail Kogalniceanu“ din Vaslui ne-am intalnit cu directoarea, profesorii si elevii, in amfiteatrul scolii. Este una din cele mai valoroase institutii de invatamant liceal din Moldova si, in mod sigur, una dintre cele mai frumos renovate si pastrate. Elevii sunt inteligenti si informati; aproape toti au acces la computere si la internet. Am speranta ca elevii de la „Kogalniceanu“ care au fost astazi alaturi de Principesa si de mine vor participa la dialogul de pe acest blog. Ideile si atitudinile lor sunt frumoase si demne. Andrei, un elev olimpic, a vorbit despre nevoia eradicarii coruptiei si despre locuri de munca. A avea cetateni de 17 ani care pun pe primul plan al preocuparilor lor pentru viitor eradicarea coruptiei si crearea de locuri de munca este un fapt valoros. Andrei avea dreptate sa puna cele doua fenomene alaturi. Una din sursele coruptiei economice este saracia. Alta este lipsa respectului pentru institutii si pentru sine. Iar saracia este generata de lipsa locurilor de munca. In timp ce elevii de la Vaslui considera ca trebuie incurajata prosperitatea, societatea romaneasca mai considera inca, pe scara larga, lumea afacerilor drept un dezastru, iar saracia o virtute.

Elevii de la Kogalniceanu ar fi avut, sunt sigur, alte lucruri de spus sau de intrebat. Nu am putut ramane mai mult, dar astept ca ei sa intervina aici, pe blog, deschizand discutii la care toti colegii lor din tara sa poata contribui.

De la liceul vasluian am plecat la Husi, unde am inceput vizita printr-o intalnire la primaria orasului. Doctorul Tudor Stafie, primarul municipiului de 35.000 de locuitori, impreuna cu oameni de afaceri si reprezentanti ai consiliului local, au intampinat pe Alteta Sa Regala si pe mine cu multa ospitalitate. Am avut o intalnire de lucru, in care am discutat despre proiectele orasului, despre mediul de afaceri si parteneriatele pe care speram sa le putem incuraja, prin vizitele noastre externe, ca si despre invatamant si religie, initiative ecologice si medicale. Un participant la intalnire a propus un lucru foarte inspirat: avand in vedere ca spitalul rural din Ghermanesti a fost fondat de Regele Carol I, Familia Regala a fost rugata sa ofere egida si sa-si dea concursul la redeschiderea acestui spital cu profil balneo-climateric. Principesa Margareta si cu mine am fost incantati de idee si speram sa gasim, cu ajutorul unei universitati din Europa sau America, un parteneriat si fonduri pentru construirea, pe baze noi, a acestui asezamant medical.

Am vizitat manastirea cu hramul „Schimbarea la fata“, unde am fost musafirii parintelui paroh si ai maicilor. Am avut parte de multa ospitalitate si am ramas cu regretul ca asemenea maiestrie culinara nu poate fi „transportata“ la Bucuresti, la Palatul Elisabeta.

Am mers in continuare la Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza“ din Husi, un liceu de traditie si valoare. Si aici, ca si la Vaslui, am putut sa remarc profunzimea si umanismul unor adolescenti care, fara sa aiba sansa de a se fi nascut la Montreal sau Paris, ori poate tocmai de aceea, au o maturitate si o bunatate greu de gasit in metropolele lumii. In fata catorva zeci de elevi s-au asezat Principesa, subprefectul, primarul, directoarea liceului si cu mine. Elevii nu au fost cu nimic intimidati de adultii din fata lor si, cu franchete si delicatete, au vorbit despre orasul Husi al anului 2027, asa cum ar dori sa-l cladeasca ei. Andreea, prima eleva care a luat cuvantul, a spus ca ar dori ca Husiul sa aiba un Muzeu reparat, adus la zi si performant, pentru a servi cultura si identitatea locului. Primarul a raspuns prompt ca lucrarile de 1 milion de euro au si inceput. Andra a vrut ca oamenii din comunitatea locului sa fie fericiti. Am intrebat ce ar putea crea mediul necesar fericirii la Husi, iar ea mi-a raspuns: „o casa si un loc de munca pentru fiecare“. Am intrebat de ce cred ei ca tinerii din comunitatile mai mici, din orase precum al lor, sunt mai seriosi, mai profunzi, mai rezervati, mai decenti decat cei din orasele mari. Elena mi-a spus ca aici oamenii sunt mai putini, ca se cunosc intre ei, ca se observa si se inteleg unii pe altii, ca orasul mic este ca o familie mai mare, ca aceasta poate fi un defect sau o calitate si ca, pentru ei, aproapele conteaza mai mult decat pentru cei din metropole. Cei prezenti mi-au explicat ca elevii au un motiv special de a fi sensibili la acest subiect, fiindca au pierdut, de curand, o colega a lor, care a murit de leucemie, Georgiana si Ioana au vorbit despre credinta, apoi au spus ca doresc o lume in care sa existe iubire.

Principesa Margareta a intervenit intreband daca ar dori sa contruiasca ceva in oras, un edificiu sau o institutie, un proiect educational sau unul de infrastructura. S-a vorbit, in continuare, de proiectele cu fonduri europene.

Si in acest caz, sper din toata inima sa existe continuitate. Rog pe toti cei prezenti la intalnire sa contribuie la acest blog. Sunt atatea alte idei care asteapta, atat de multa incredere si simpatie de construit, pentru inchiderea ranilor atator ani de suspiciune si dispret.

In ambele licee am vorbit despre initiativa scrierii, de catre elevi, a unor idei de proiecte cu fonduri structurale europene. Am speranta ca ei vor aduna aceste idei, iar profesorii si primaria le vor sorta si evalua, astfel ca ideile mai bune sa poata fi transformate in proiecte corect alcatuite de companii de specialitate. Intr-o zi, unul dintre proiecte ar putea castiga increderea celor de la Bruxelles. Cred in ziua in care un baiat sau o fata din Husi sau Vaslui, prin propria lor inteligenta si prin talent, vor aduce urbei lor sutele de milioane de euro, pe care orasul i-ar putea folosi pentru a deveni ceea ce elevii viseaza.

Am incheiat vizita la Husi printr-o trecere pe la resedinta eparhiala. Am intrat in catedrala episcopala, unde, alaturi de gazdele noastre, am ascultat cateva cantece religioase interpretate de corul de studenti ai seminarului teologic.

Intors la Vaslui, am participat la un dialog in direct la televiziunea locala Impact. Ea functioneaza intr-un spatiu minuscul, cu aparatura strict necesara, dar cu oameni entuziasti. Acum, cateva zeci de mii de oameni ii privesc, patru ore pe zi. Nu este mult, dar, alaturi de alta televiziune si de ziarele locale, ei sunt o garantie ca societatea vasluiana se simte libera si indreptata spre propriul viitor.

Am vizitat centrul iesean al SMURD, o initiativa a doctorului Arafat, inceputa acum sapte ani, pe care am incurajat-o si elogiat-o atunci cand am putut. Doctorul Arafat, palestinian care a studiat medicina in Romania, a venit ca invitat al uneia din Serile Palatului Elisabeta, alaturi de temerarii lui colegi de la Targu-Mures. La Iasi, SMURD este adapostit in incinta Spitalului Sfantul Spiridon, o asezare religioasa si medicala fondata in anii 1700.

De la SMURD, care are nevoie de ajutor, finantare si incurajare de la autoritatile locale si de la fundatiile internationale, am mers direct la colegii lor, pompierii. Detasamentul din Copou, care adaposteste si sediul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta, are mandria de a fi fost prima unitate militara de pompieri romaneasca, fondata in anul 1835.

Am avut o intalnire cu rectorul Universitatii de Arta din Iasi, profesorul Viorel Munteanu si cu profesorul Doru Zaharia, pentru a le propune un parteneriat universitar cu Cottey College din Nevada, Missouri. Sper ca acest proiect sa izbandeasca si sa fie pe termen lung.

Silviu Lupescu, directorul editurii Polirom, un exceptional de talentat editor, a fost urmatorul meu interlocutor la Iasi. El era fericit ca a reusit sa scoata de sub tipar primul volum din jurnalul regelui Carol I, o lucrare de peste 600 de pagini. Jurnalul, scris in germana, necesita o munca de mare rabdare si finete, pentru a fi tradus. Aceasta sarcina istorica si-a asumat-o profesorul timisoarean Vasile Docea, un reputat specialist in domnia regelui Carol. Volumele urmatoare, inca trei la numar, vor aparea un urmatorul an si jumatate.

Seara, Principesa a fost invitata de onoare a galei “Targului de Proiecte”, organizata de fundatia “Alaturi de Voi” din Iasi, care reuneste un grup extraordinar de oameni dedicati cu generozitate si responsabilitate fenomenului HIV/SIDA din Romania. Am avut placerea sa-l intalnesc pe tanarul Petrisor Ostafie, cel caruia regele Mihai i-a oferit cei 10.000 de dolari primiti de la Global Panel si Prague Society, pentru a-si plati tratamentul medicamentos necesar luptei cu boala aceasta necrutatoare.

Astfel s-a incheiat ziua la Iasi, petrecuta in mijlocul unor oameni animati de dorinta de a ajuta aproapele, in institutii multiseculare, care se incapataneaza sa ne aminteasca faptul ca avem raspunderea unui trecut plin de substanta.

In anul 2003, in vara, am vizitat Elvetia, in calitate de Reprezentant Special al Guvernului Romaniei. La Lausanne, am fost oaspetele uneia dintre cele mai renumite universitati din lume in domeniul ospitalitatii, al protocolului, serviciilor, hotelurilor si restaurantelor, Ecole Hoteliere de Lausanne. Infiintata in secolul al XIX-lea, universitatea de la Lausanne nu a deschis niciodata o filiala in afara Elvetiei.

Impreuna cu institutul IRECSON din Romania si sub egida Casei Regale, Ecole Hoteliere de Lausanne a creat cu doi ani in urma Institutul Regal de Management al Ospitalitatii, dupa un efort sustinut, care a avut nevoie de generozitate, multa incredere, rabdare si tact.

Aseara, in prezenta personalitatilor direct implicate in acest proiect vizionar, Principesa Margareta a inmanat diplomele primei promotii de absolventi ai Institutului care a fost sarbatorita la Palatul Elisabeta.

Dl Rudolf Reuland, directorul general al Ecole Hoteliere de Lausanne, profesorul Dumitru Porojan, presedintele IRECSON, profesorul Ray Iunius, director la EHL si sufletul intregului proiect, dl Tinu Sebesanu si dl Cris Micut, alaturi de reprezentanti ai Guvernului si ai universitatii de la Lausanne au sarbatorit alaturi de noi pe cei 26 de absolventi si familiile lor.

Sper ca in urmatorii ani, prin parteneriate extinse la alte scoli sau personalitati din domeniu, sa se dezvolte o structura institutionala care sa educe tinerii romani la nivelul extraordinar al invatamantului ospitalitatii pe care il practica, de doua secole incoace, Ecole Hoteliere de Lausanne.

Castigul ar fi dublu: pe de o parte, hotelurile si restaurantele, turismul si serviciile din Romania ar avea manageri de talie internationala; pe de alta parte, romanii care ar ajunge in pozitii-cheie in marile companii hoteliere din lume ar putea construi, prin pozitia lor, o legatura benefica si complexa cu Romania.

Vizita in statul Missouri a fost o incantare, de la inceput la sfarsit. Asa cum am scris in paginile de jurnal din zilele acelea, americanii din Missouri au fost primitori si generosi, interesati de Romania, admirativi la adresa eforturilor noastre de modernizare. Dar, in timp ce presa americana a acordat vizitei locul cuvenit, in mass-media romaneasca nu a existat nici o mentiune. Este un lucru care se intampla frecvent, de sase ani incoace. Sute de angajamente in folosul Romaniei au trecut neobservate opiniei publice, pentru simplul motiv ca mass-media rezerva majoritatea interesului performantelor puterii politice. Este un exces de apreciere a leadership-ului politic, prin ingustare, pentru care societatea insasi va avea de platit consecintele, laolalta cu mass-media si cu politicienii insisi.

Avand in vedere mersul economic, cultural, informational, social si civic romanesc, am decis sa consacru ultimele zece zile intalnirilor cu personalitati din cele mai diverse domenii, pentru a analiza impreuna momentul prezent si pentru a intelege mai bine in ce directie ar fi bine sa indreptam efortul, Principesa si cu mine, in descifrarea si aplicarea viziunii pe 30 de ani, de curand lansata public.

Au venit la Palat, in aceste zile, personalitati din societatea civila, din organizatiile neguvernamentale, care dezvolta proiecte in domeniul ecologic, al dezvoltarii durabile, al minoritatii rroma, al imigratiei si emigratiei. Am discutat despre Delta, despre orasul Sulina, despre Rosia Montana, despre minoritatea rroma si despre prezenta romanilor in strainatate.

Am avut placerea sa reintalnesc analisti politici si reprezentanti de frunte ai jurnalismului romanesc actual. Au venit la Palatul Elisabeta oameni politici si ambasadori ai tarilor europene acreditati la Bucuresti. De asemenea, au venit personalitati din stiinta si arta, din cultura romaneasca.

A fost o perioada de intens dialog si de mare insemnatate. Sunt fericit sa consemnez, in special, importanta comunicarii dintre noi, generozitatea de a impartasi cu celalalt propriile idei si viziuni, ca si increderea care se construieste intre oameni animati de teme sau proiecte comune.

Daca ar fi sa masor fragilitatea leadership-ului politic de azi, ea nu s-ar regasi in lipsa indivizilor sau a vointei, a bunei-credinte sau a profesionalismului. Ceea ce lipseste politicienilor de azi, in mod ingrijorator, este comunicarea, generozitatea si increderea.

Va multumesc pentru apreciere si incurajare. Prezenta mea in mass-media din comunitatile locale este mai puternica decat cea nationala. Merg in tara aproape in fiecare saptamana si, atunci cand este posibil, particip la dialoguri consistente gazduite de televiziunile locale. Ziarele locale sunt, de asemenea, pline de reportaje sau de interviuri care rezulta din vizita in orasul sau judetul respectiv. Fiind consumata in plan local vizita, ca si reflectarea ei mediatica, scapa “centrului”, unde subiectele sunt cu totul altele. De aceea aveti sentimentul ca nu ies suficient de des in media.

In ce priveste tinerii, sunt prezent in licee in absolut toate orasele, mici sau mari, pe care le vizitez. Sunt fericit sa ma intalnesc cu elevii, cu care petrec ore intregi discutand despre valorile Romaniei de maine. Elevii par, la randul lor, interesati de felul acesta de a dialoga si se declara inspirati de subiecte.

Daca doriti sa-mi sugerati si alte forme de a vorbi tinerilor Romaniei despre un viitor plin de speranta, va rog sa nu ezitati sa o faceti, fie in scris, fie intr-o intalnire la Palatul Elisabeta.

Va multumesc pentru ideile din textul pe care l-ati postat recent. Imi pare bine ca gasiti timp, intre atatea preocupari de cercetare, sa aduceti cititorilor blogului idei despre agricultura, fonduri structurale, carti nou aparute si traditie/modernitate. Va doresc sedere placuta in Belgia si sper sa va intoarceti mai bun.

Sunt bucuros ca postarea pe blog a textului dumneavoastra incepe sa dea roade. As fi fericit daca acest fenomen s-ar multiplica. El ar fi dovada increderii, a comunicarii si a generozitatii.

Vorbele dumneavoastra sunt pline de caldura si de speranta. Imi pare bine ca gasiti in Rege si Familia sa o sursa de inspiratie si de mandrie. Sunt fericit ca tanarul Petrisor Ostafie este atat de curajos si demn si ca Regele i-a adus un omagiu.

Am transmis randurile dumneavoastra Majestatilor Lor si Altetei Sale Regale.

Scrisoarea dumneavoastra mi-a facut placere si va multumesc pentru cuvintele pe care mi le-ati adresat. Sunt bucuros ca ati avut ocazia sa vedeti emisiunea de 10 mai, la TVR1, in compania dlui Catalin Stefanescu. Intreaga zi a fost o sarbatoare frumoasa, in care Majestatea Sa Regele a făcut o importanta declaratie catre tara, rugand oamenii cu responsabilitate sa puna bazele unei Romanii indreptate catre viitor.

Va felicit pentru gandurile atat de întelepte care va calauzesc viata si care v-au dat puterea de a va construi singur viitorul, de la o varstă atat de frageda, in Italia, alaturi de parinti.

Sunt convins ca, avand oameni ca dumneavoastra, Romania de maine are o sansa. Sunteti inca un tanar de 18 ani care ma uimeste cu curajul, echilibrul si simplitatea lui. Nu stiu cum este posibil ca justetea si bunul-simt al generatiei dumneavoastra sa fie in asemenea contrast cu lasitatea si dizgratia unora din adultii aceleiasi tari.

Thank you for posting a comment about the Thai Monarchy. Despite the major difference between our traditions and customs, a view of such quality and equilibrum of the present development of Thailand is useful.

Mi-ati scris din nou o scrisoare frumoasa si plina de miez. Celor care nu va cunosc, le spun ca sunteti elev in clasa a X-a si le recomand sa va citeasca epistola, aflata la “Atitudini”, postata in ziua de astazi, 26 mai 2007. Am fost tentat, initial, sa nu va mentionez numele intreg pe blog si sa sterg numele orasului, fiindca nu as vrea sa suferiti consecinte de pe urma parerilor dumneavoastra. Daca cineva va va persecuta din cauza scrisorilor pe care mi le scrieti, va rog sa-mi aduceti acest lucru la cunostinta, neintarziat.Limba si cultura nu au disparut in perioada comunista, nici calitatea invatamantului. Trecand peste canoanele disciplinelor care mentineau dictatura, spiritul universitar si cel stiintific s-au pastrat, chiar la nivelul liceelor. Eu am absolvit Liceul Internat din Iasi, unde am avut profesori de calibru european.

Nici zeii nu s-au ratacit. Ei sunt insa pusi in umbra de saltimbanci. Timpul de astazi nu duce lipsa de valori, ci de limpezime. Tara este acoperita cu o ceata, numai buna pentru ca eroii sa apara alaturi de infractori, binele amestecat cu rau, stridentul sa fie confundat cu armonia, iar dreptatea sa apara la pachet cu minciuna. Poate ca, in orasul dumneavoastra, parintii, prietenii sau profesorii, vor putea sa va explice sensul zicalelor romanesti „hotul striga hotii“ sau „cui pe cui se scoate“. Astfel veti intelege ca nu zeii lipsesc poporului roman, ci seninatatea de a si-i alege in deplina cunostinta de cauza.

Monarhia dinainte de 1947 nu era dependenta de democratie. Era, atat cat a permis timpul acela si continentul european, avansata ca economie, cultura, educatie si politica. Dupa venirea republicii, romanii au cunoscut o noua dictatura, cea mai lunga dintre cele cunoscute in secolul XX. Si cea mai devastatoare. Nu din cauza republicii, ca forma de guvernamant, ci din cauza celor care exercitau guvernarea. Nu numai ca erau ilegitimi, dar erau instalati de un regim criminal, care exista in afara Romaniei. Asadar, problema anilor 1948-1989 nu a fost numai a formei de guvernamant si a ideologiei, ci mai ales a sfaramarii identitatii si legitimitatii. Daca apartamentul dumneavoastra ar incapea, pentru 40 de ani, pe mana unor invadatori brutali si nelegiuti, este mai putin important daca ei ar fi blonzi sau bruneti, albi sau negri, tineri sau batrani.

Considerarea astazi a valorilor regalitatii nu este, deci, necesarmente legata de preferinta pentru forma de guvernamant. Poti sa nu fii monarhist si sa intelegi, totusi, ca in Romania de azi Casa Regala are un rol unic. Ca sa intelegi si sa respecti acest simbol nu este nevoie sa fii monarhist, ci cetatean.

Sunt uimit de acuratetea cu care aduceti in discutie felul in care Regele a fost tratat de clasa politica. Dumneavoastra spuneti: „daca nu poti ajunge la sublimul regelui sau al institutiei monarhice, aduci monarhia si regele la nivelul tau. Acesta este principiul eronat al comunistilor de ieri, deveniti astazi democrati cu acte in regula“.

As vrea sa analizam putin acest paragraf: Procesul de adaptare a institutiei monarhice la ritmul concretului cotidian nu este un lucru rau. De sase ani, de cand am venit in Romania, la Palatul Elisabeta, Alteta Sa Regala si cu mine am dezvoltat un intreg volum de initiative si angajamente care sa dea o utilitate contemporana, prezenta, a demersului regal. Astfel, regalitatea a devenit o unealta a dezvoltarii romanesti, nu numai o valoare si un simbol. Pe de alta parte, aducerea regelui la nivelul pamantean al luptelor intestine nu a fost facuta in Romania, dupa 1989, de comunisti, ci de politicieni, in general. In Marea Britanie sau Olanda, Casa Regala sta departe de disputele politice pentru a nu fi discreditata, fara ca aceasta sa insemne ca oamenii politici de acolo sunt comunisti transformati in democrati „cu acte in regula“. La noi, politicienii au gresit in anii ‘90 pentru ca l-au transformat pe Rege intr-o bata de dat in cap adversarului.

In ceea ce priveste comunistii de ieri transformati in democrati cu acte in regula, aici sunt de acord cu dumneavoastra doar partial. Este adevarat ca o parte esentiala a establishment-ului de astazi provine din activul comunist sau securist. Dar, pe de alta parte, intreaga tara a devenit dintr-o „republica socialista“ o democratie „cu acte in regula“, acesta a fost destinul nostru istoric si geografic. Trebuie sa dispretuim doar pe cei care fac excese, sunt iliciti sau criminali, dar nu trebuie sa ascundem adevarul: Toti cei nascuti inainte de 1989 suntem supravietuitorii si consecinta unui timp care trebuie asumat si reparat.

Sunt fericit ca un tanar ca dumneavoastra are incredere in Familia Regala si o considera un garant al functionarii poporului roman. Si eu cred ca institutia regalitatii poate sa joace un rol binefacator in urmatoarele decenii. Ati mentionat „staruinta“ si „rabdarea“. Este meritoriu ca un elev de 17-18 ani remarca astfel de calitati. De aceea, faptul ca va manifestati recunostinta fata de familia mea, imi trezeste sentimente de recunostinta fata de generatia dumneavoastra.

Am primit cu placere informatiile despre regimentul 9 Rosiori “Regina-mama Elena”. Sunt bucuros ca pastrati atat de vie memoria uneia din cele mai frumoase si mai pline de miez pagini din istoria Armatei Romaniei, legata simbolic si institutional de Casa Regala. Regina-mama Elena a fost o figura luminoasa care merita multa aducere-aminte si cinstire din partea contemporaneitatii.

Daca voi putea sa gasesc o formula acceptabila, voi ajuta initiativa dumneavoastra de a sarbatori, in Garnizoana Lugoj, acest eveniment. In orice caz, va multumesc si va incurajez sa continuati aceste gesturi pline de simt civic, de instinct al binelui national si de generozitate.

Domnule Halga,
Mi-ati scris din nou o scrisoare frumoasa si plina de miez. Celor care nu va cunosc, le spun ca sunteti elev in clasa a X-a si le recomand sa va citeasca epistola, aflata la “Atitudini”, postata in ziua de astazi, 26 mai 2007. Am fost tentat, initial, sa nu va mentionez numele intreg pe blog si sa sterg numele orasului, fiindca nu as vrea sa suferiti consecinte de pe urma parerilor dumneavoastra. Daca cineva va va persecuta din cauza scrisorilor pe care mi le scrieti, va rog sa-mi aduceti acest lucru la cunostinta, neintarziat.

Limba si cultura nu au disparut in perioada comunista, nici calitatea invatamantului. Trecand peste canoanele disciplinelor care mentineau dictatura, spiritul universitar si cel stiintific s-au pastrat, chiar la nivelul liceelor. Eu am absolvit Liceul Internat din Iasi, unde am avut profesori de calibru european.

Nici zeii nu s-au ratacit. Ei sunt insa pusi in umbra de saltimbanci. Timpul de astazi nu duce lipsa de valori, ci de limpezime. Tara este acoperita cu o ceata, numai buna pentru ca eroii sa apara alaturi de infractori, binele amestecat cu rau, stridentul sa fie confundat cu armonia, iar dreptatea sa apara la pachet cu minciuna. Poate ca, in orasul dumneavoastra, parintii, prietenii sau profesorii, vor putea sa va explice sensul zicalelor romanesti „hotul striga hotii“ sau „cui pe cui se scoate“. Astfel veti intelege ca nu zeii lipsesc poporului roman, ci seninatatea de a si-i alege in deplina cunostinta de cauza.

Monarhia dinainte de 1947 nu era dependenta de democratie. Era, atat cat a permis timpul acela si continentul european, avansata ca economie, cultura, educatie si politica. Dupa venirea republicii, romanii au cunoscut o noua dictatura, cea mai lunga dintre cele cunoscute in secolul XX. Si cea mai devastatoare. Nu din cauza republicii, ca forma de guvernamant, ci din cauza celor care exercitau guvernarea. Nu numai ca erau ilegitimi, dar erau instalati de un regim criminal, care exista in afara Romaniei. Asadar, problema anilor 1948-1989 nu a fost numai a formei de guvernamant si a ideologiei, ci mai ales a sfaramarii identitatii si legitimitatii. Daca apartamentul dumneavoastra ar incapea, pentru 40 de ani, pe mana unor invadatori brutali si nelegiuti, este mai putin important daca ei ar fi blonzi sau bruneti, albi sau negri, tineri sau batrani.

Considerarea astazi a valorilor regalitatii nu este, deci, necesarmente legata de preferinta pentru forma de guvernamant. Poti sa nu fii monarhist si sa intelegi, totusi, ca in Romania de azi Casa Regala are un rol unic. Ca sa intelegi si sa respecti acest simbol nu este nevoie sa fii monarhist, ci cetatean.

Sunt uimit de acuratetea cu care aduceti in discutie felul in care Regele a fost tratat de clasa politica. Dumneavoastra spuneti: „daca nu poti ajunge la sublimul regelui sau al institutiei monarhice, aduci monarhia si regele la nivelul tau. Acesta este principiul eronat al comunistilor de ieri, deveniti astazi democrati cu acte in regula“.

As vrea sa analizam putin acest paragraf: Procesul de adaptare a institutiei monarhice la ritmul concretului cotidian nu este un lucru rau. De sase ani, de cand am venit in Romania, la Palatul Elisabeta, Alteta Sa Regala si cu mine am dezvoltat un intreg volum de initiative si angajamente care sa dea o utilitate contemporana, prezenta, a demersului regal. Astfel, regalitatea a devenit o unealta a dezvoltarii romanesti, nu numai o valoare si un simbol. Pe de alta parte, aducerea regelui la nivelul pamantean al luptelor intestine nu a fost facuta in Romania, dupa 1989, de comunisti, ci de politicieni, in general. In Marea Britanie sau Olanda, Casa Regala sta departe de disputele politice pentru a nu fi discreditata, fara ca aceasta sa insemne ca oamenii politici de acolo sunt comunisti transformati in democrati „cu acte in regula“. La noi, politicienii au gresit in anii ‘90 pentru ca l-au transformat pe Rege intr-o bata de dat in cap adversarului.

In ceea ce priveste comunistii de ieri transformati in democrati cu acte in regula, aici sunt de acord cu dumneavoastra doar partial. Este adevarat ca o parte esentiala a establishment-ului de astazi provine din activul comunist sau securist. Dar, pe de alta parte, intreaga tara a devenit dintr-o „republica socialista“ o democratie „cu acte in regula“, acesta a fost destinul nostru istoric si geografic. Trebuie sa dispretuim doar pe cei care fac excese, sunt iliciti sau criminali, dar nu trebuie sa ascundem adevarul: Toti cei nascuti inainte de 1989 suntem supravietuitorii si consecinta unui timp care trebuie asumat si reparat.

Sunt fericit ca un tanar ca dumneavoastra are incredere in Familia Regala si o considera un garant al functionarii poporului roman. Si eu cred ca institutia regalitatii poate sa joace un rol binefacator in urmatoarele decenii. Ati mentionat „staruinta“ si „rabdarea“. Este meritoriu ca un elev de 17-18 ani remarca astfel de calitati. De aceea, faptul ca va manifestati recunostinta fata de familia mea, imi trezeste sentimente de recunostinta fata de generatia dumneavoastra.

Principele Radu

ALTETA VOASTRA RADU

Ma simt deosebit de onorat sa va informez ca pe 27 septembrie 2007 se implinesc 130 de ani de la infiintarea Regimentului 9 rosiori. Cu aceasta ocazie, Asociatia municipala “CULTUL EROILOR” din Lugoj ar dori sa sarbatorim acest eveniment in aceasta garnizoana, sambata 29 septembrie 2007. Va prezint, pe scurt, istoricul acestui regiment:

•    1877 S-a infiintat la 27 septembrie sub numele de R.9 calarasi si a participat la Razboiul pentru independenta Romaniei.
•    1908 Primeste denumirea de R.9 rosiori.
•    1916 Participa la Primul Razboi Mondial intrand in istoria militara a Romaniei prin executarea “Sarjei de la Robanesti” unde cu pretul pierderii in totalitate a unui escadron de cavalerie a anihilat o baterie de artilerie germana permitand regimentului sa se desfasoare pentru lupta. Alaturi de capitanul Filiti, comandantul escadronului care a fost ranit, a cazut si sergentul voluntar Donici in varsta de 68 ani, veteran al regimentului din 1877. In memoria lor in comuna Robanesti s-a ridicat un monument iar in comuna Caiut (Bacau) un alt monument in memoria sublocotenentului post-morten Donici.
•    1941-1944 Regimentul participa la campania din Est.
•    1944 Regimentul este desfiintat in luna noiembrie.
•    1945 Regimentul este reinfiintat in luna aprilie pe statul R.13 calarasi din Lugoj si tot in acest an este dislocat in garnizoana Lugoj, purtand numele de”REGINA MAMA ELENA”sau”REGINA ELENA”.
•    1947-1948 Regimentul este dislocat in garnizoana Sebes.
•    1949 Primeste denumirea de R.9 cavalerie.
•    1951 Primeste denumirea de R.163 cavalerie.
•    1954 Primeste denumirea de R.106 mecanizat.

Nu stim cand s-a desfiintat,insa cu siguranta inainte de 1960. Ultimul supravietuitor din acest regiment cat a fost in Lugoj, 1945-1946, a decedat in anul 2006 -un subofiter-, nascut in anul 1921, de varsta MS Regele Mihai. Noi putem organiza o asemenea aniversare de exceptie dar nu dispunem de resurse financiare. Daca ne sprijiniti financiar, putem organiza la Cercul Militar din Lugoj o mare intalnire si o masa festiva unde vor putea participa 250 de persoane: Casa Regala (MS in uniforma de maresal, deoarece este o aniversare militara); primarii din Robanesti si Caiut; cadrele militare in rezerva sau retragere din garnizoana Lugoj, Timisoara, Caransebes si Lipova; veterani de razboi din aceste garnizoane; mass-media regionala si centrala; seful politiei si jandarmeriei judetene; autoritati locale; meniul pe persoana ar valora 40 lei si va fi asigurat de un restaurant local. Pana in prezent am organizat in aceasta garnizoana aniversari ale regimentelor, iar ultima mare aniversare a fost la Timisoara, in 12 mai, cand am sarbatorit 90 de ani de la infiintarea Diviziei 18 infanterie fiind prezente 450 de cadre active, rezerva sau in retragere din garnizoanele banatene ale diviziei si 15 generali. Festivitatea s-a tinut intr-o cazarma din Timisoara, cheltuielille le-au suportat cadrele participante.

Cu deosebita stima VASILE HATEGAN
Secretar al As.Mn.”C.E.” Lugoj
Director al ziarului PUTERE MILITARA

Alteţa Voastră,

Urmărind cu atenţie ,,noutăţile” care apar în viaţa politică şi culturală, nu pot constata decât un regres. Mă gândesc la România de astăzi, în care ne desfăşurăm existenţa şi încerc să o compar cu România interbelică, dar rezultatul este deseori dezastruos. Cu tristeţe afirm că poporul nostru şi-a cam pierdut limba şi ,,zeii”(oamenii de valoare). Caut necontenit cauza, dar nu cred a o găsi vreodată. Însă am observat că în România, s-a produs o involuţie culturală, mentală şi politică acum 60 de ani, când o formă de guvernământ, care a fost singura ce a rămas leală poporului, a fost înlocuită, probabil cu ajutorul unei baghete magice, cu republica.

Nimeni nu s-a gândit că această republică nu este, aşa cum era monarhia, dependentă de democraţie. Republica socialistă, teoretic, are la bază poporul, dar practic este o formă de guvernare îndreptată împotriva lui. Nu a adus poporului român decât pagubă şi istorie falsificată. După mine sunt îndreptăţiţi să falsifice istoria, în detrimentul monarhiei şi în favoarea lor, întrucât, dacă nu poţi ajunge la sublimul regelui, sau al instituţiei monarhice, aduci monarhia şi regele la nivelul tău. Acesta este principiul eronat al comuniştilor de ieri, deveniţi astăzi democraţi ,,cu acte în regulă”. Principiile şi mentalitatea comunistă par a se fi cronicizat şi trebuie să fi prins rădăcini destul de solide în intelectul unor români, pentru că după 17 ani de aşa-zisă democraţie nu prea s-au realizat progrese semnificative.

Astăzi, mărturisesc sincer Alteţă, că nu mai cred nici în republică, nici în persoanele care îi asigură funcţionarea, dar nici în vreo posibilă invenţie care să aibă la bază poporul, dar care să nu reprezinte interesele lui. Nu mai cred decât în Familia Regală, care, pentru mine, este singura ce mai poate da impulsul progresului în România, chiar dacă forma de guvernământ nu mai este demult monarhia. Ca viitor cetăţean apreciez utilitatea şi sunt recunoscător Majestăţilor Lor Regelui Mihai şi Reginei Ana, Alteţei Sale Regale Principesei Margareta şi nu în ultimul rând Alteţei Voastre, care sunteţi pentru mine un model prin stăruinţă şi răbdare.

Cu loialitate,
Adrian Daniel Halga

Elev de liceu din Lupeni 

Am primit scrisoarea dumneavoastra si va multumesc pentru randurile trimise, ca si pentru aprecierile legate de site-ul meu.

Transmit mesajul Majestatii Sale Regelui, prin intermediul secretariatului sau din Bucuresti.

Va doresc intoarcere placuta acasa si sper ca distanta pe care o simtiti acum, intre Franta si Romania, sa se micsoreze pe zi ce trece.

Nu cred ca distanta intre Franta si Romania este de doua sute de ani. Este doar distanta pe care a format-o paranteza comunista de patru decenii, plus ambiguitatea in care am fost trimisi si in care ne-am complacut timp de un deceniu, mai apoi.

Pe de o parte, exista multe motive de dezamagire in toate democratiile occidentale, mai ales in ceea ce priveste verticalitatea elitei si corectitudinea administratiei politice. Pe de alta parte, acestea sunt aspecte ce nu depasesc o anumita limita, fiind indiguite de un sistem in care institutiile functioneaza. Nu este cazul Romaniei, unde domnesc oamenii si nu legea; si, ceea ce este mai rau, nici nu au sentimentul ca acest detaliu este semnificativ.

Sunt bucuros ca ati simtit nevoia sa va impartasiti gandurile cu mine. Este un semn de incredere care ma face sa cred ca exista un “maine”. Intorceti-va, sunt sigur ca Romania are un viitor frumos.

Lipsa bunului-simt vine nu numai de la comunism, ci si de la sfaramarea traditiei si dezradacinarea oamenilor. Chiar si in tarile care nu au trecut prin comunism, periferia oraselor este mai murdara, mai ratacita si mai instabila decat viata de la sate. Dar exagerata dizlocare a taranilor din epoca totalitara de la noi a dus acest fenomen la extrem. Bucurestiul, care este cel mai pretios argument urban al Romaniei, are fenomene de urat care nu mai pot fi indiguite. Ele au invadat strada, mintile, comportamentul, sufletul, ba chiar si “fiziologia” orasului.

Sunt de acord ca mentalitatea schimbata va face un mare bine natiunii. De aceea cred ca trebuie largit modul de a exercita “leadership” in Romania. Un lider politic, indiferent cat de generos si de vizionar ar fi, nu poate sa investeasca timp si putere in educatie, cultura si schimbare mentalitara, fiindca este ocupat cu exercitiul administrativ al tarii si, mai intens decat asta, cu exercitiul luptei politice pentru putere, care este sursa cea mai mare a degradarii in democratie.

De asemenea, o sursa de franare a dezvoltarii si de scadere a demnitatii este amestecul in treburile altuia. Daca in cadrul privat al familiei sau cercului de prieteni acest narav este doar suparator, in viata politica sau in cea a institutiilor statului acest obicei este sursa unei mari tensiuni si a unui mare pericol. La noi, nici opinia publica, nici cei care exercita puterea administrativ politica nu au sentimentul ca respectarea “fisei postului” este necesara. Asa cum sudorii nu-si pun ochelarii cand sudeaza, fiindca vor sa arate ca sunt “barbati” sau asa cum cei care taie cu drujba nu se asigura conform normelor europene, ca sa arate ca au “curaj”.

Dar, poate ca cel mai uimitor lucru pe care l-ati scris este faptul ca nu de la politicieni sau de la grupurile de interese vine raul, ci de la popor. Mai intai, sunteti unul din putinii romani care recunoaste ca are o vina. Apoi, cand parti mari din mass-media si din elita intelectuala fac praf grupurile de interese, spunand ca a face afaceri inseamna a fi hot, un elev de 18 ani scrie, dezinvolt, ca nu are nici o retinere in privinta clasei politice si a grupurilor de interese ci, mai degraba, impotriva opiniei publice. Sunt mandru de dumneavoastra. Politica si afacerile sunt pline de oameni corupti si coruptibili. Dar dumneavoastra dovediti curaj, incercand sa nu va lasati prada prejudecatilor, minciunilor si intoxicarilor.

Sper ca, atunci cand va fi matura, generatia dumneavoastra nu va mai permite descreierarea in spatiul public romanesc, nici excesele in zona institutionala a puterii politice. Acest fapt este necesar pentru protejarea mandriei nationale, pentru cultivarea identitatii si statalitatii.

Am raspuns prin e-mail solicitarii dumneavoastra, transmitand, in acelasi timp, solicitarea la secretariatul MS Regelui.

Intrebarile dumneavoastra au ajuns pe masa Majestatii Sale Regelui. Secretara executiva va va raspunde in scurt timp daca Regele accepta sau nu sa raspunda intrebarilor dumneavoastra.

Va multumesc pentru mesaj. Imi este dor de Chisinau Cris si as vrea sa vin acolo din nou, impreuna cu Alteta Sa Regala. Am vorbit despre orasul dumneavoastra in multe locuri, de fiecare data cu placere si speranta. Daca veti putea face, generatia dumneavoastra alaturi de cei care sunt astazi in pozitii influente, un mic oras model din Chisinau Cris, aceasta va fi o mare victorie pentru intreaga tara. Este nevoie de puterea exemplului personal si de speranta.

Dar poate cea mai importanta tema a serilor a fost economia romaneasca. In cei sase ani, diferite comunitati locale au devenit “personajul principal” al serii. Palatul a gazduit “Seara prahoveana”, “Seara brasoveana”, “Seara mehedinteana”, “Seara caras-severineana”, “Seara doljeana”, “Seara ieseana” si multe altele. Aceste seri pun impreuna cincizeci-saizeci de personalitati din judetele respective, intalnite in desele mele vizite in tara, din administratia locala, mediul local de afaceri, elevi si profesori de liceu, studenti si profesori din universitatile locale, ziaristi, elita intelectuala, preotii, ofiterii si oamenii politici ai locului. Din partea noastra, sunt invitati ambasadorii acreditati in Romania, reprezentanti ai unor companii de consultanta, oficiali din institutii centrale sau din strainatate, delegatii de oameni de afaceri europeni, americani sau asiatici, reprezentanti ai companiilor multinationale cu sedii in Romania, etc.

In aceasta seara, insa, la Palatul Elisabeta a avut loc o seara neobisnuita. Pentru prima oara, casa Regelui a gazduit “Seara oamenilor de afaceri turci”. Se stie ca in ultimii ani investitiile turcesti in mediul economic romanesc au depasit numarul de 10.000. Turcia se plaseaza, astfel, pe al doilea loc dupa Italia, in ceea ce priveste numarul de companii cu capital strain in Romania. Pe de alta parte, volumul schimburilor economice bilaterale a depasit 5 miliarde de euro. Daca la aceste cifre mai adaugam si extraordinara dezvoltare economica a Turciei in ultimii ani, este de inteles importanta sustinerii, in plan public, a relatiei economice cu aceasta tara.

Am vizitat Republica Turcia de mai multe ori in ultimii sase ani, de cand sustin angajamente oficiale. Turcia are o Uniune a Camerelor de Comert si a Burselor, care insumeaza un numar de un milion de companii-membre; o tara de 75 de milioane de locuitori, care are numai in Istanbul o aglomeratie ce se apropie, in cifre neoficiale, de 20 de milioane. In Turcia functioneaza 81 de universitati de inalt nivel, iar companiile din Istanbul au, singure, un volum anual de productie care este egal cu produsul intern brut al Romaniei.

La serile judetene precedente, reprezentantii asociatiilor economice turcesti, ca si ai ambasadei Republicii Turcia au fost mereu prezenti. Seriozitatea, profesionalismul, curtoazia si caldura acestor oameni, ca si dinamismul lor, m-au convins de importanta de a le oferi o Seara a Palatului Elisabeta.

Alteta Sa Regala Principesa Margareta si cu mine am fost, asadar, bucurosi sa fim oaspetii celor peste o suta de personalitati din mediul de afaceri si diplomatic al Republicii Turcia.