Generalul de brigada Alexandru Rus, alaturi de comandantul batalionului de la Arad si de comandantul detasamentului intors din Kosovo, a fost o gazda desavarsita. Am avut o mare bucurie pe tot parcursul zilei.

Oamenii la care am mers sunt curajosi. Profesii care pot duce la pierderea vietii nu sunt la tot pasul. Privind la demagogia unor personaje publice, imi vine sa zambesc la gandul ca ei nu si-ar putea pierde viata decat in improbabila situatie in care ar ar aluneca pe o coaja de banana, la Capsa.

Militarii aradeni au generozitate si patriotism. Ei mi-au povestit cum poti sa plangi sapte ore in sir, fara sa-ti fie frica, pur si simplu din cauza tensiunii in care traiesti. Tot ei mi-au povestit cum, cu ani in urma, intr-o misiune din Africa, au avut grija de copii orfani, carora le-au gatit mancare omeneasca, le-au cumparat din solda de militar caiete pentru scoala si i-au invatat sa cante, in limba romana, “Treceti batalioane romane Carpatii”. Ba, mai mult, copii angolezi ai caror parinti pierisera in violente fratricide, au fost invatati sa recite “La noi sunt codri verzi de brad / Si campuri de matase”, iar de Craciun au purtat costume populare din Bistrita-Nasaud.

Unul dintre ofiteri avea ochii in lacrimi cand povestea despre cei patru orfani invalizi din Angola, de care a trebuit sa se desparta dupa cele zece luni de misiune, in care a vazut moartea cu ochii de mai multe ori.

Ceremonia de la Arad a fost scurta, demna si emotionanta. Au fost doar trei vorbitori si cuvintele lor au durat cateva minute. Nu s-a spus nimic in plus si nu a fost nimic in minus. Ofiterii au fost ospitalieri si au combinat cordialitatea cu respectul, intr-o fina proportie, astfel incat sa nu se intample nimic din ce nu se cadea.

Sunt fericit de cate ori ma aflu printre militari, din cauza felului in care soldatii se comporta. Ei sunt, paradoxal, oameni mai liberi decat cei civili; ei nu pierd vremea cu fluctuanta ierarhie a puterii cotidiene, fiindca ierarhia lor este prestabilita. De asemenea, militarilor le este mai greu sa puna institutia la cheremul lor, asa cum o fac cu voluptate o multime de civili. In fine, militaria este o profesie a generozitatii si simtului de raspundere, nu a cinismului si a ifoselor de primadona.

Am recunoscut cu placere pe multi din cei cu care am petrecut ziua mea de nastere, pe 7 iunie anul acesta, in Kosovo. Am vorbit cu ei acum, ca si atunci, despre misiunea lor, despre sentimentele si gandurile lor, despre familie.

Am citit de curand in raportul anual al Principelui Charles ca menirea lui este aceea de a apara continuitatea si traditiile tarii si de a dezvolta identitatea nationala. La aceasta succinta definitie a regalitatii m-am gandit in dimineata cu soare din cetatea medievala a Aradului, cand optzeci si sase de militari romani s-au intors in sanul familiei din teatrul de operatii, un loc pe care cea mai mare parte a societatii romanesti nu-l va cunoaste, din fericire, niciodata.

Oamenii care vad moartea in fata vorbesc putin. Se uita jenati in pamant cand ii lauzi si iau pozitie de drepti cand vorbesti despre ei. Cetatenii acestia, ai unei societati in cautarea ei insisi, merita un cuvant de recunostinta. Numai ca ziarele, ca si ecranele, sunt ocupate cu lucruri importante…

Fara sa fiti sentimentali sau exaltati, spuneti-mi dumneavoastra, cei care cititi aceste randuri, cum vi se pare spectacolul amoral si jenant din viata noastra publica de zi cu zi, in comparatie cu cratitele de cate cincizeci de kilograme de pilaf, impartite de militarii romani zecilor de infometati angolezi, doar asa, din omenie?

Expeditor: Gurau Vasile
Str. Sitarului nr. 7, Bl. C26, Sc. B, Ap. 13, Brasov

Onorata Casa Regala,
Majestate,

Ma numesc Gurau Vasile cu domiciliul stabil in Brasov si temporar in com. Viziru jud. Braila, in Brasov avand adresa Str. Sitarului nr. 7, Bl. C26, Sc. B, Ap. 13.

Referitor la filmul de scurt-metraj difuzat pe programul 1 al TVR, referitor la INIMA REGINEI MARIA, cu care ocazie au fost difuzate si unele fragmente din interviul Principelui Radu care, in final, a concluzionat ca dilema cu privire la amplasamentul ce urmeaza a fi asezata pentru vecie caseta in care se afla INIMA REGINEI MARIA (bunica dvs. din partea tatalui) ramane sa hotarati.

Majestate,

Avandu-se in vedere peregrinarile suportate de aceasta parte a corpului Reginei, datorita evenimentelor petrecute in perioada de « intuneric » a natiunii romane si mai ales al perioadei de trista amintire « comunismul » cu urmarile lui astazi cand « soarele » lumineaza altfel pe bolta cereasca, consider ca, ivindu-se aceasta ocazie de a se scoate la lumina situatia grava, precara, unde se afla depozitata (pastrata) aceasta inima generoasa a fostei Regine, este timpul sa se actioneze cu fermitate si rapiditate la rezolvarea acestei probleme NATIONALE.

Pana nu va fi prea tarziu (timpul trece implacabil odata cu noi toti aducandu-ne in situatia sa depunem armele pentru ca mainile sa se odihneasca pentru totdeauna), este momentul sa actionati direct si, mai ales, prin spiritul dvs., Principesa Margareta si Principele Radu, ca aceasta dilema ce framanta Casa Regala sa devina in cel mai scurt timp doar o amintire.

Cred ca nu ar mai fi fost cazul sa reamintesc zicala romaneasca (poate universala, nu stiu) ca « sangele apa nu se face si chemarea sangelui e mai puternica decat orice ». INIMA cere ajutor.

Majestate,

Bunica dvs., Regina Maria, Mama-ranitilor poporului roman din Razboiul de Intregire a Tarii Romanesti, care a devenit REGAT ca un semn de recunostinta din partea Romaniei Mari cu ocazia incoronarii sotilor Ferdinand si Maria ca regi ai Romaniei la Catedrala de la Alba-Iulia, asteapta ajutorul dvs.

Daca dorinta Reginei Maria ca, inima sa fie pastrata la BALCIC (astazi teritoriu bulgar) nu a fost sa fie precum dorintei, purtata vremelnic prin diferite locatii, a ajuns ca azi, in deplina democratie, sa se « odihneasca » pe raftul din subsolul Muzeului de Istorie, inchisa intr-o cutie de plastic (material ordinar), deposedata de catre « ticalosii vremii » de frumoasa si sobra caseta care i-a fost predestinata imediat dupa ce a fost despartita de trupul stapanei.

NU, NU ESTE DREPT SI LOGIC ca aceasta stare sa mai dainuie azi, cand umbra de vultur a comunismului speram ca a disparut.

Dupa cum am afirmat mai sus, nu mai este timp de amanat- din varii motive- fiziologice si logice, sa se mai taraganeze.

Am convingerea ca intru adevar sunteti intr-o mare dilema pe care doriti sa o rezolvati cat mai repede pentru a va regasi linistea sufleteasca ca ati contribuit direct la rezolvarea unei grele probleme de familie si anume: asigurarea linistii pentru vecie a inimii bunicii care, in prezent, atat trupul cat si inima sufera. CURAJ !

Fata de cele spuse mai sus si tinand cont ca sunt Roman, imi respect inaintasii care s-au jertfit direct sau indirect la realizarea Romaniei ca stat unitar cu drepturi depline intre natiuni si din dorinta ca aceasta nedreptate sa-si gaseasca o rezolvare favorabila tuturor, dilema devenind doar o amintire, imi permit sa sugerez o propunere.

Avand in vedere ca o parte dintre domnitorii autohtoni de tara isi au locul de veci la Curtea de Arges alaturi de care se odihnesc victoriosi si domnitorii Carol I cu sotia, precum si Ferdinand si Maria, care se odihnesc tot in acest PHANTEON al Curtii de Arges in biserica ridicata la rang de manastire loc unde vor mai « poposi » spre vesnica odihna si alte personalitati, consider ca dupa pelerinajul impus de vicisitudinile istorice, obosita inima a Reginei Maria as-si gaseasca in sfarsit un loc de odihna vesnica aici, la Curtea de Arges, langa trupul pe care l-a ajutat o viata intreaga al Reginei Maria, pentru ca aceasta sa fie de ajutor atat poporului roman cat mai ales in momentele de grea suferinta a ostasilor eroi din razboiul pentru intregirea Romaniei Mari, care a devenit Regat.

Pentru aportul adus, tuturor conducatori
si armata,
Patria recunoscatoare si
In veci pomenirea lor.

Propunerea pe care o avansez, idee personala, ar fi urmatoarea:

Cu acceptul si contributia Suveranului Romaniei, aprobat- legal- de catre Parlament si Conducerea statului sa se edifice la Curtea de Arges, alaturi de manastire, pe un perimetru de cca 600 mp, o capela cu detalii asemanatoare celor de la Mausoleul de la Marasesti.

Pe frontispiciul de la intrare sa se consemneze :

IN ACEASTA CAPELA SE ODIHNESTE PENTRU VECIE
INIMA PRIMEI REGINE INCORONATE A ROMANIEI
REGINA MARIA

Este bine ca pe toate semnele ce se vor edifica si pe care le voi expune in continuare sa se mentioneze « IN MEMORIAM », deoarece ne gasim in anul 2007 cu mult timp in urma fata de anul cand au avut loc evenimentele si ca aceasta sa se considere ca un moment de reconciliere fata de cei care au trecut prin viata tarii lasand urme de mare valoare.

Unele amanunte

In mijlocul capelei sa fie fixat un piedestal din marmura (provenienta ramanand la aprecierea dvs.).

Piedestalul sa fie prelucrat, in care sa fie inclusa caseta, initial predestinata si in care sa fie introdusa caseta de plastic in care se afla INIMA REGINEI. Totul sa fie asigurat atat fizic cat si ca acte.

Pe postamentul criptei sa fie asezat bustul Reginei cu capul incoronat. Daca ar fi din bronz, ar dainui, fiind ferit de eventuala vandalizare.

In subsolul criptei sa se consemneze de catre Majestate (ceva asemanator) : IN SFARSIT, INIMA BUNICII SI-A GASIT LINISTEA. MIHAI I

Pe cripta de marmura sa fie daltuit un epitaf din partea NEPOTULUI, respectiv MAJESTATEA SA, cuvintele :

AICI ODIHNESTE, DUPA MULTE PEREGRINARI,
INIMA REGINEI MARIA.
CU MULT RESPECT, BUNICO.
MIHAI I

In exterior sa fie amenajate ornamentatii florale si banci pentru odihna temporara necesara pelerinilor si streinilor.

Asigur ca ac. lucrare implica fonduri majore, dar printr-o colaborare cu statul se vor gasi posibilitati de construire comuna.

In cadrul acestei actiuni sa fie propuse si urmatoarele:

La Catedrala din Alba-Iulia sa fie amplasata in zid o efigie in bronz cu perechea Regala incoronata FERDINAND si MARIA cu inscriptia « In memoriam »

IN ACEASTA CATEDRALA AU FOST INCORONATI
PRIMII REGI AI ROMANIEI, FERDINAND SI MARIA

La Mausoleul de la Marasesti sa se amplaseze in zidul Mausoleului efigia Reginei Maria in calitate de infirmiera (copia de pe fotografia din film)

Se va scrie « In memoriam »
Regina Maria infirmiera si Mama ranitilor din razboiul 1916-1918

La Biserica din Balcic si castelul din aceeasi localitate

Sa se intervina pe cale diplomatica, respectiv Majestatea Sa impreuna cu ruda sa fostul Rege al Bulgariei SAXA COBURG (e corect ?) si Principele Radu ajutati si de Principesa Margareta, la organele de conducere.

In ceea ce priveste locurile unde Regina s-a retras, respectiv pe malul Marii, la Balcic, unde sub indrumarea sa s-a edificat capela Bisericii (denumire ?) si castelul in care a locuit dupa ce a devenit vaduva, acestea datorita vremurilor istorice localitatea a trecut in administrarea Bulgariei, in prezent situatie dificila.

Totusi, daca se insista, punandu-se in miscare toate caile diplomatice si avand in vedere ca reprezentantul Casei Regale Majestatea Sa are un prieten chiar o ruda Regele Simion de Saxa Coburg. Este posibil ca hopul sa fie trecut.

Daca se intervine direct la Conducerea Statului Bulgar s-ar putea obtine permisiunea ca la obiectivele notate mai sus sa se amplaseze doua blocuri de piatra din marmura curata- alba- in care sa fie scos in relief figurile Reginei astfel:

Pentru Capela- biserica sa fie sculptate Regina Maria in postura rugandu-se, iar in memoriam:

« In amintirea sotului Ferdinand si a parintilor ».
Maria
Clipe petrecute in locuri dragi

Copii de pe aceste blocuri sa fie litografiate si asezate in caseta de la Curtea de Arges.

Dupa cum am consemnat, daca aceste eforturi vor fi realizate de comun acord ale ambelor parti, iar umbra de « ceata » ce continua sa se mentina pe cerul Romaniei se va risipi lasand locul unei concordii totale disparand astfel.

Este necesar ca o actiune comuna trebuie sa functioneze pentru ca tineretul sa cunoasca aportul celora care, direct, au contribuit la realizarea Statului Roman si a Romaniei Mari in prezent zdrelita.

Mult respect Casei Regale.

Cele expuse sunt doar idei personale. Daca prin continut nu respect unele reguli, solicit scuze.

În numărul 10 al publicaţiei Comunităţii noastre, „SHALOM”, am scris despre Regina Mamă Elena, distinsă cu titlul de „Drept între popoare” pentru faptul că, în perioada Holocaustului, primejduindu-şi propria existenţă, a căutat să salveze evreii din România de soarta ce le era pregătită de nazişti şi antonescieni. Am amintit acolo că, folosindu-mă de prilejul de a-L felicita pe Majestatea Sa, Regele Mihai, aflat la castelul din Săvârşin, cu ocazia zilei Sale de naştere, I-am exprimat, în numele evreilor din Arad, profunda recunoştinţă pentru faptele Reginei Mamă. În cele câteva momente cât am avut privilegiul de a mă afla în faţa Majestăţii Sale, am simţit fizic greutatea onoarei şi bucuriei de a fi în apropierea unui OM de o valoare rarisimă, a unui OM care a făcut istorie, a unui OM care demonstrează perpetuu că adevărata nobleţe şi măreţie nu stă doar în scaunul pe care îl ocupi temporar. În acele momente m-a încercat un sentiment de regret pentru faptul că poate doar odată în viaţă ni se întâmplă să putem prezenta omagii unei personalităţi care a avut o contribuţie pozitivă substanţială în momentele cruciale ale istoriei ţării Sale cât şi a celei universale.

De atunci, sub puternica impresie a acelor neuitate momente, am căutat să mă documentez mai profund cu privire la istoria dinastiei române, interesându-mă în special aspectele legate de viaţa Majestăţii Sale, Regele Mihai. M-a fascinat povestea acestui OM, un Suveran al sorţii, care a ştiut, în pofida originii Sale, să trudească ca orice om de rând, pentru a asigura o existenţă demnă familiei Sale. Nu mai puţin impresionantă este şi contribuţia Majestăţii Sale, Regina Ana, la traversarea cu succes a celei mai dificile perioade din viaţa familiei regale.

Ni se întâmplă să repetăm, până la banalizare, expresia „nimic nu este întâmplător”. Uneori sensul acesteia ni se confirmă, sub altă formă: evenimentele se leagă între ele, se interconectează chiar. Un astfel de şir de evenimente ne-a adus-pe soţia mea şi pe mine-în onoranta şi fericita situaţie de a fi primiţi în vizită, preţ de aproape două ore, la reşedinţa Majestăţilor Lor, Regele Mihai al României şi Regina Ana. Iată, pe scurt, şirul evenimentelor: cu adâncă credinţă în Creator (Nihil sine Deo!), doamna ori Thea Comunitatii de evrei din Arad „SHALOM” originară din Arad şi revenită din Israel, s-a prezentat la sediul Comunităţii noastre, solicitând să fie înscrisă ca membru. Cu această ocazie, mi-a relatat că deschide la Bucureşti un Centru de tratament de microbiologie, combinat cu cosmetică, „Laboratoarele Thea”. În afară de aceasta, este implicată într-o serie de proiecte de binefacere, de tratament a vârstnicilor şi de sprijin a tinerilor artişti. Acest Centru este dedicat memoriei bunicii sale, pe care ea a iubit-o şi a stimat-o nespus, iar bunica aceasta a fost o mare regalistă şi a cunoscut personal Familia Regală. În consecinţă, dorinţa ei fierbinte este de a prezenta personal omagii Majestăţii Sale, Regelui Mihai. În plus, mi-a relatat că unicitatea tratamentelor care se vor aplica la noul Centru se datoreşte faptului că acestea sunt bazate pe nişte brevete de invenţie ale prietenei sale, doamna doctor Carmen Pepelea, al cărui tată, Silviu Pepelea, a fost subprefect de Arad şi apoi ultimul prefect al Timişoarei înaintea instaurării regimului comunist şi,-cum nimic nu este întâmplător-mare regalist şi care, şi el, a avut onoarea să cunoască personal Familia Regală. Ca urmare, şi doamna Carmen are dorinţa fierbinte de a prezenta omagii Regelui. I-am spus atunci doamnei Thea că şi eu am acest sentiment de stimă şi recunoştinţă faţă de Casa Regală şi mi-aş dori să mai am ocazia de a-L întâlni pe Majestatea Sa. În consecinţă, am făcut legătura doamnei Thea cu viceprimarul Aradului, Tiberiu Dekany, care a organizat vizitele Majestăţii Sale la Arad. Acesta i-a recomandat să apeleze la doamna Constanţa Iorga, seful de cabinet al Majestăţii Sale Regelui. Concluzia: după câteva zile, mă sună doamna Thea şi-mi spune: vineri, 17 august, la orele 10.30, suntem invitaţi la reşedinţa din Elveţia a Majestăţii Sale! Mi-am amintit că tocmai în acea zi este aniversarea căsătoriei mele şi am realizat că mi se oferă un prilej de a cinsti această aniversare cum puţini au ocazia: mulţumind din nou, de data aceasta în numele întregii comunităţi evreieşti din România (în calitate de membru al Consiliului de Conducere al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România) pentru faptele Reginei Mamă cât şi ale Majestăţii Sale, pentru înfăptuirea curajosului act de la 23 august 1944. Aşadar, am răspuns afirmativ: merg cu soţia!

Şi iată-ne pe toţi patru: Thea Haimovitz, Carmen Pepelea, soţia mea şi cu mine, vineri, 17 august 2007, la ora 10.25, apropiindu-ne cu maşina, ghidaţi pe telefonul mobil, de reşedinţa Majestăţilor Lor din Croix-de-Luisant, Elveţia. La poartă ne aşteaptă distinsa, frumoasa şi deosebit de amabila doamnă Constanţa Iorga. Parcăm maşina, doamna Iorga ne deschide uşa casei şi ne trezim faţă în faţă cu Majestăţile Lor, care ne aşteaptă, în picioare, în antreu…Pentru moment, ne-am blocat. Apoi, prezentările fiind făcute, Regina Ana ne invită în salon, unde ne aşteaptă cu o cafea…Lângă măsuţa cu cafea două canapele, două scaune şi un fotoliu. Pe o canapea se aşează doamnele Thea şi Carmen, iar Majestatea Sa Regina pe scaunul de lângă ele. Pe cealaltă canapea se aşează Majestatea Sa Regele, iar Majestatea Sa Regina o invită pe soţia mea să ia loc lângă Rege. Speriată, cu sfială, soţia mea se aşează. Eu sunt invitat să stau pe fotoliul din apropiere, pentru a putea conversa cu Majestatea Sa. Regina ne toarnă cafea, apoi conversaţia începe. Încet, încet, se leagă dialoguri, se ating subiecte diverse. Deşi Regina vorbeşte româneşte, cu Ea vorbim în Engleză şi în Franceză. Majestatea Sa Regele, vorbeşte o română splendidă, contrazicând pe neisprăviţii care afirmă contrariul.

Ne asistă doi căţeluşi, din care unul stă în braţele Reginei care-l mângâie drăgăstos. Regina este fermecătoare, vorbeşte despre lucruri grave cu un umor care te cucereşte.

Când i-am transmis Majestăţii Sale Regelui Mihai omagiile şi mulţumirile evreilor din România pentru cele făcute de Regina Mamă, mi-a dat un răspuns memorabil, cum numai un OM mare poate da: „Să ştiţi că nu am făcut destul. Dar, în condiţiile acelea, nu se putea face mai mult…”. Ştim, Majestate, i-am răspuns. Şi mai ştim că prin actul de la 23 august 1944 aţi salvat România de la un dezastru, iar cei care Vă contestă acest merit, sau nu cunosc istoria, sau sunt de rea credinţă. Armata Roşie nu mai putea fi stăvilită, iar regimul comunist oricum ar fi fost impus de sovietici. Dacă din încăpăţânarea mareşalului Antonescu s-ar fi continuat luptele alături de trupele hitleriste, singurul efect ar fi fost pierderea unui număr imens de vieţi din rândurile ostaşilor români şi a populaţiei civile şi distrugerea majorităţii localităţilor ţării.

Majestatea Sa ne-a arătat apoi, cu mândrie, medalia cuvenită drepţilor popoarelor, conferită de institutul Yad Vashem Reginei Mamă, cât şi diploma aferentă.

Am mai discutat cu Regele despre pasiunea Majestăţii Sale pentru maşini. A povestit cu mândrie cum, cu mâinile sale, a reparat şi pus în funcţie un jeep provenit de la generalul Patton. Cu mult umor, a relatat că la o recepţie la care a participat cu Regina Ana, S-au dus cu jeepul, care arăta cam ciudat fiind parcat între Rolls-Royceuri şi Cadillacuri. Am mai abordat şi alte teme, Majestatea Sa dovedindu-se un partener de dialog cum nu se poate mai agreabil şi mai plăcut.

Mai apoi, la invitaţia Majestăţilor Lor, am ieşit pentru scurt timp, pe terasa casei, de unde aveam o splendidă perspectivă asupra lacului Leman. A fost ca un vis, în care ne simţeam realmente ca fiind ai casei. Am avut certitudinea că sentimentele noastre, care ne-au determinat să facem acest drum din România doar pentru a-I întâlni şi a Le mulţumi, au fost receptate ca atare.

Cea mai scurtă rugăciune iudaică, care sintetizează doar în şase cuvinte crezul fundamental al iudaismului, spune „Shema Israel, Adonai eloheinu, Adonai ehad” (Ascultă, Israel, Domnul e Dumnezeul nostru, Domnul e unul). Deviza familiei Hohenzollern, „Nihil sine Deo” sună ca un corolar al acestei rugăciuni.

Fie ca Domnul nostru comun să binecuvânteze pe aceşti minunaţi OAMENI, cărora Le dorim sănătate, viaţă lungă şi multe bucurii, alături de Ţara în care mulţi le doresc la fel, din toată inima!

Altetele Voastre,

A fost o deosebita onoare ca Festivalul International de Muzica EUROPAfest 2007 sa se desfasoare sub Inaltul Patronaj al Altetelor Voastre. Va multumesc pe aceasta cale pentru implicare si pentru sprijinul constant acordat in decursul ultimelor trei editii ale evenimentului.

In 2007, festivalul si-a confirmat pozitia de lider de piata intre evenimentele similare derulate in Romania, bucurandu-se de succes atat in randul participantilor, sositi din 40 de tari, cat si in randul publicului larg. Bucurestiul a fost pentru sapte zile o capitala internationala a muzicii. Numarul mare de participanti si audienta superioara celorlalti ani reprezinta o dovada incontestabila a aprecierii inregistrate de aceasta manifestare culturala la nivel national si international, dar si o recompensa a eforturilor noastre.

Evenimentul a avut de asemenea o reflectare sustinuta si in mass-media: Prima TV, TVR 1, Realitatea TV, B1, Antena 3, TVR Cultural, Radio Guerilla, Radio 21, Europa FM, Jurnalul National, Gandul, Adevarul, Compact, Cotidianul, Romania Libera, Evenimentul Zilei, 24-FUN fiind doar cateva exemple in acest sens. Este o mare bucurie pentru intreaga noastra echipa sa va putem oferi fotografiile realizate cu ocazia primirii laureatilor la Palatul Elisabeta de catre Majestatea Sa Regina Ana si Alteta Voastra Regala, precum si de la Gala Laureatilor, la care am avut onoarea sa o avem in sala pe Majestatea Sa Regina. De asemenea, va alaturam un dosar de presa al EUROPAfest 2007.

Speram ca Altetele Voastre vor binevoi sa ne acorde in continuare Inaltul lor sprijin.

In aceste zile am primit informarea oficiala de la Bruxelles privind rezultatele selectiei celui mai important program de finantare pentru cultura al Uniunii Europene, “Cultura 2007-2013″. Dintr-un numar de aproape 1.000 de proiecte din intreaga Europa care au concurat au fost desemnate castigatoare 77, dintre care unul singur din Romania, acesta fiind EUROPAfest 2008.

Intai, pentru ca are loc la Sibiu, in acest an, in care pentru prima oara un oras romanesc este declarat capitala culturala continentala. Pana mai ieri, pentru romani, Europa era un substantiv. De catva timp incoace, ea a devenit un adjectiv, ceea ce inseamna ca ne aflam pe drumul cel bun. Mai avem de corectat un mic detaliu: sa transformam termenul “roman” dintr-un adjectiv intr-un substantiv, asa cum a fost el din 1881 incoace.

In al doilea rand, pentru ca anul 2007 ne aduce institutional in Europa, prin calitatea de membru cu drepturi depline in familia europeana a natiunilor demne. Romania va trebui sa-si construiasca locul pe continent si sa redescopere propriul spatiu cultural, economic si identitar. Evenimente precum Adunarea ecumenica europeana si “Sibiu, capitala culturala europeana” sunt pasi pe acest drum.

In al treilea rand, pentru ca Biserica ortodoxa romana se afla la momentul unui nou inceput. Dupa cinci generatii de patriarhi asociati unui secol greu de inteles, va urma un intaistatator al secolului XXI. Acest inceput este unul insemnat pentru intreaga viata romaneasca. Biserica insasi doreste sa-si redefineasca rolul in lume si in propria casa, Romania. Paralel cu dialogul cu confesiunile si religiile Europei si ale lumii, Biserica noastra vrea sa-si daltuiasca un rol nou in societatea romaneasca, completand valoarea credintei cu preocuparile sociale si virtutile educatiei.

Pe meleagurile noastre, regalitatea a stat continuu alaturi de Biserica ortodoxa, de aproape un secol si jumatate. Biserica si Coroana sunt legate identitar, spiritual, cultural, filosofic si institutional. Biserica este, ca si Familia Regala, o institutie purtatoare de coroana.

Casa Regala, asemeni Bisericii, este o institutie datatoare de mandrie, menita sa incurajeze increderea, bunul-simt, morala, generozitatea, spiritul de raspundere si rolul de model. Totodata, cele doua institutii sunt perene, iar cei ce le servesc se angajeaza cu intreaga lor viata.

Mai ales astazi, cand cinismul tine loc de inteligenta, cand abilitatea inlocuieste talentul, cand smecheria suplineste cu brio viziunea, iar nerusinarea a atins cote institutionale de nebanuit, Casa Regala vede in Biserica ortodoxa romana o institutie fundamentala a viitorului.

Nu este ceva nou. Catolicii Carol I si Ferdinand I, alaturi de anglicana regina Maria au pus umarul, alaturi de Biserica romaneasca, a carei confesiune nu au impartasit-o, la formarea Romaniei moderne. Autocefalia din 1885 a venit la patru ani de la declararea Romaniei ca stat suveran si independent, iar patriarhatul proclamat in 1925 a urmat la trei ani de la Marea Unire de la Alba-Iulia. Cei trei lideri regali au participat, alaturi de liderii credintei la scrierea unei pagini de ecumenism, prin servirea identitatii nationale si a statalitatii.

Cu respect am sa va comunic cele de mai jos.

De curind am vizitat minunatul domeniu al castelului MS Regina Maria a Romaniei de la Balcic si am fost profund impresionat de frumusetea locurilor, a gradinilor, a Castelului si a celorlalte vile, si, in acelasi timp, revoltat de faptul ca actualii administratori un pomenesc clar faptul ca MS Regina Maria a fost regina Romaniei si ca tot ceea ce s-a facut acolo s-a facut prin eforturile si cheltuiala Familiei Regale Romane. Este pacat ca, miile de vizitatiori zilnici (nemti, nordici, francezi, romani, rusi), nu sint informati corect si istoria este ascunsa.

Doresc sa va intreb daca este posibil ca Familia Regala se recupereze acest superb domeniu si daca s-au facut demersuri in acest sens.

Cu deosebit respect,

Catalin Gheorghe

38 ani, Bucuresti

Vara aceasta am fost cu baietasul meu, in vizita la Castelul Bran, unde conform reclamelor credeam ca vom afla tot felul de legende care mai de care mai fantastice despre …”Dracula”. Noi nu aceasta cautam in mod special, ci doream sa ne relaxam dupa un an de munca… Am avut surpriza de a ne intalni iarasi cu noi marturii tacute si adevarate despre membri ai familiei regale.

Acum citesc cartea ”Capitole tarzii din viata mea” a M.S.Regina Maria. Am citit pe site-ul ce–i poarta numele, mesajul catre generatiile care vor veni si care nu mai au ocazia de a o intalni in viata… Sunt un simplu om. Dar simt ca este datoria mea fata de aceste lucruri pe care le aflu azi,-adevaruri ale istoriei ascunse ani de zile-sa multumesc si sa ma bucur ca pe paginile istoriei tarii mele exista un fir al luminii care strabate din vreme… Pentru mine este important pentru ca inca o data mi se confirma veridicitatea formulei, si anume, aceea ca adevarul nu are nevoie sa fie dovedit, caci el se dovedeste pe sine.

Va multumesc frumos, si daca M.S.Regina Maria a transmis un mesaj peste vreme, chiar daca nu mai poate auzi acum,as vrea sa-i multumesc …

De asemeni M.S. Regele Mihai… Cred ca incep sa va iubesc si va rog sa ma iertati ca nu v-am cunoscut mai devreme…

Cu stima si respect,
Mariana Steluta Gheti.

Laura Ilie

Catedrala de la Curtea de Arges este unul dintre cele mai renumite monumente de arhitectura din Tara Romaneasca.

Manastirea Curtea de Arges,  cunoscuta si sub numele de Biserica Episcopala, este unul dintre locurile la care te duci prima data ca oaspete si apoi revii ca acasa”, spune Prea Sfintia Sa Calinic, Episcopul Argesului si Muscelului. Sunt putini romanii care nu au trecut niciodata pragul sfantului lacas, iar aceia care nu au ajuns inca o vor face curand. Si asta pentru ca, spun argesenii, Catedrala de la Curtea de Arges este locul in care esti cel mai aproape de Dumnezeu.

Sfintita in 1517, pe timpul domniei lui Neagoe Basarab, manastirea este strans legata de legenda Mesterului Manole. Este poate legenda cea mai ancorata in realitate, de vreme ce in curtea manastirii se afla fantana care poarta numele Mesterului Manole si despre care se spune ca s-a format pe locul unde s-a prabusit ziditorul atunci cand s-a aruncat de pe ctitoria sa.

Adapost pentru regi

Biserica episcopala este asezata in centrul unui parc cu alei umbrite de arbori seculari, locul preferat de plimbare al argesenilor pe timp de vara. Peisajul este bucolic, iar freamatul orasului nu ajunge pana aici indiferent de zi sau de anotimp. Curtea de Arges, prima capitala a Tarii Romanesti, are 36.000 de locuitori si este un oras de munte, linistit, dar cu orgoliu, iar manastirea este cea mai mare mandrie pentru ei.

In biserca dorm somnul vesnic regii Romaniei, Ferdinand si Carol I, dar si reginele Elisabeta si Maria. Cei mai in varsta dintre locuitorii orasului isi amintesc despre funeraliile reginei Maria, dar si despre vizitele Regelui Mihai. „Orasul avea o strada mare, iar in rest erau case mici si pipernicite. De sarbatori, lumea iesea la plimbare pe centru, cu doamnele care isi aduceau toalete de la Bucuresti si le purtau cu mare fala”, isi aminteste Nicolae Popescu, 85 de ani.

Loc de pelerinaj

De cateva ori pe an, manastirea devine loc de pelerinaj pentru credinciosii ortodocsi, atunci cand moastele Sfintei Filofteea sunt scoase din paraclis, iar credinciosii stau ore in sir ca sa le atinga. Se spune ca „Sfantulita”, asa cum o numesc oamenii, ii apara de boli si de alte rele.

De Adormirea Maicii Domnului, de Izvorul Tamaduirii si de Sfanta Filofteea, moastele sunt lasate in fata catedralei, intr-un loc special amenajat, pe o masa plina de flori. Romani din toata tara vin cu o seara inainte de sarbatoare, iar cei mai saraci innopteaza chiar in parcul manastirii, ca sa fie mai aproape de Sfantulita. Ei spun ca indiferent de temperatura, nu simt frigul, pentru ca moastele ii apara. Reprezentantii episcopiei spun ca manastirea este vizitata anual de peste 100.000 de persoane.

In parcul manastirii se mai afla o bisericuta din lemn, adusa de Episcopul Calinic de la Valcea. Constructie fragila si delicata, dateaza din secolul al XV-lea. In jurul ei, calugarii au plantat flori, iar aleea care duce spre lacasul de cult serpuieste pe langa un izvor. Aici pare ca nu te afli in secolul al XXI-lea, ci in alte vremuri, patriarhale. De altfel, acestea sunt caracteristicile locului, linistea si pacea, si o legatura mai profunda decat in alte parti cu divinitatea.

Cinci secole de istorie

Manastirea Argesului a fost construita pe timpul domniei lui Neagoe Voda si a fost sfintita pe 15 august 1517. La sfintirea facuta cu mare fast au fost prezente personalitati ale vremii si a fost oficiata de Patriarhul Constantinopolului, Prea Fericitul Teolipt.

Pictura bine conservata si extrem de valoroasa, arhitectura deosebita cu dantelaria ei de zid, precum si Ana lui Manole, jertfita pentru ca biserica sa dainuiasca peste veacuri, fac din Manastirea Argesului un loc unic.

LEGENDA

Manole a zidit-o pe Ana intre ziduri

De Manastirea Curtea de Arges s-a legat o legenda pe care o cunoaste toata lumea. Se spune ca Neagoe Basarab l-a angajat pe Mesterul Manole sa-i construiasca o manastire cum nu s-a mai vazut. Ana, sotia mesterului constructor, ii aducea zilnic mancare.

Povestea spune ca ce lucrau ziua se darama noaptea, iar Manole a visat ca, daca isi zideste sotia intre zidurile bisericii, constructia va rezista. Mesterul a zidit-o pe Ana pe latura sudica a manastirii, iar edificiul a rezistat.

Neagoe Basarab, dupa ce a vazut biserica gata si pentru ca mesterii sa nu mai poata face alta la fel, a luat scara zidarilor, iar acestia nu au mai putut sa coboare. Manole si-a facut aripi din sita ca sa poata zbura, dar in locul in care a cazut a aparut un izvor.

In paraclisul manastirii sunt depuse moastele Sfintei Filofteea, care a trait in secolul al XII-lea in Bulgaria. Se spune ca intr-o zi mergea cu mancare la muncitorii pe care ii angajase tatal sau, dar in drum a daruit mancarea saracilor pe care i-a intalnit. Tatal sau, infuriat, a ucis-o dintr-o lovitura de topor. Trupul fetitei de 12 ani nu a putut fi ridicat din loc.

Cand a fost pomenit numele Manastirii Curtea de Arges, corpul s-a facut usor ca fulgul. Atunci preotii au adus moastele la Curtea de Arges.

Legenda
Mesterului Manole

Manea se pierdea,
Ochii-i se-nvelea,
Lumea se-ntorcea,
Norii se-nvartea,
Si de pe grindis,
De pe coperis,
Mort bietul cadea!
Iar unde cadea,
Ce se mai facea?
O fantana lina,
Cu apa putina,
Cu apa sarata
Cu lacrimi udata!

ARGUMENTE

Academicianul Gheorghe Paun este unul dintre oamenii de cultura care vin foarte des sa se reculeaga la Biserica Domneasca. Acesta considera manastirea drept „locul cel mai romanesc din Romania”.

„Daca mi-ar cere cineva sa propun un unic monument-simbol al pamantului romanesc, as numi fara ezitare manastirea de la Arges, cea inaltata, se spune, din patima si geniul lui Manole, mesterul, la porunca voievodului Neagoe, cel atins de geniu. Argumentul cel mai convingator, manastirea insasi, cu infinit de variatele-i ornamente interioare si exterioare, cu turlele spiralate.

Alaturi de manastire, Palatul Episcopal, cu apartamente regale”, spune academicianul. „„Pe Arges in gios/pe un mal frumos”, dupa cum spune legenda, se gaseste un monument cultural, nu doar unul din caramida, mai „rotund”, mai implinit decat toate celelalte, romanesc si universal in acelasi timp, un brand considerat implicit astfel inca de pe vremea cand acest cuvant nu intrase in limba noastra. Un loc binecuvantat e Argesul, o minune manastirea lui”, este de parere omul de cultura.

PLEDOARIE

Senatorul Radu Campeanu, presedintele de onoare al PNL, are un conac in comuna Budeasa, la 30 de kilometri de Manastirea Curtea de Arges.

„Manastirea Argesului este deosebita prin frumusetea ei, dar si prin faptul ca a inspirat o poezie. Are o mare importanta prin spiritualitatea ei, dar si ca monument. Acum, cand Romania a devenit o tara europeana din punct de vedere juridic, e foarte bine ca avem un asemenea monument pe care sa-l aratam lumii. Am avut, anii trecuti, invitati din Occident si i-am adus sa vada in primul rand Manastirea Curtea de Arges. Primul punct care trebuie vazut este aceasta manastire. Oaspetii mei au plecat cu impresii exceptionale. Vin la Curtea de Arges, la manastire, cat de des pot, sa pun o lumanare pentru sotia mea si pentru mama, sa fac o rugaciune”, spune fruntasul liberal.

Acum, sfantul lacas este inconjurat de schele, pentru ca se lucreaza la refacerea acoperisului. „Da, se lucreaza la manastire, Prea Sfintitul Calinic e un om intelept si atent cu patrimoniul acesta al bisericilor Argesului”, mai spune senatorul liberal.

FISA TEHNICA

Ornamente arabesti

Dimensiuni. Inaltimea manastirii este de 25 de metri, latimea de 10 metri, iar lungimea de 18 metri. Planul naosului este in trefla.
Unicitate. Intre naos si pronaos nu exista perete sau usa despartitoare, ca in celelalte biserici ortodoxe. Despartirea se sugereaza printr-un chenar de usa fixat intre doua coloane.

Notorietate. Manastirea Argesului este trecuta pe toate pliantele de prezentare a atractiilor Romaniei. Aici s-au casatorit mai multe cupluri de japonezi crestini, veniti special de la Bucuresti pentru asta.

Potential. Chiar daca argesenii cred ca ar trebui facuta mai multa publicitate, de trei ori pe an, cel putin, vin la manastire mii de credinciosi. De Adormirea Maicii Domnului, de Izvorul Tamaduirii si de Sfanta Filofteea, moastele Sfantulitei sunt scoase din paraclis si multimea trece pe sub ele. Se spune ca apara de rele si aduc sanatatea celui care le atinge.

Acces. Curtea de Arges este situata la 150 de kilometri de Bucuresti, iar accesul in zona este facil, pe autostrada Bucuresti-Pitesti, apoi un drum duce chiar catre orasul Curtea de Arges. Manastirea se afla la capatul unui bulevard marginit de tei vechi de sute de ani.

Cazare si masa. La 200 de metri de manastire se afla un hotel, dar orasul este plin de pensiuni cu preturi pentru toate buzunarele. Foarte aproape este o terasa care se numeste Fantana lui Manole.

Semnal GSM. Toate retelele de telefonie mobila au semnal bun.

VOX POPULI

Linistea pe care nu o gasesti in alta parte

> Valentin Boromiz, Ramnicu-Valcea: „Am venit de doua ori anul acesta la Manastirea Curtea de Arges. Vin aici pentru ca suntem crestini ortodocsi si ne bucuram ca avem asemenea monumente”.

> Stroiuleasa Loredana, Bacau: „Nu am mai fost aici, dar este foarte frumos. Parca traiesti istoria venind aici. Cel mai mult mi-a placut sa vad unde se spune ca este zidita Ana si sa traiesc ce am citit in Legenda Mesterului Manole”.

> Carmen Rusca, Curtea de Arges: „Manastirea imi da curaj, putere, liniste sufleteasca si imi intareste credinta pe care o port. Imi da o liniste pe care nu o gasesc in alta parte, linistea pe care o gasim doar mergand la biserica”.

> Lucia Fast, Costesti: „Venim la manastire cam de trei ori pe an. Venim sa ne rugam si sa aprindem lumanari pentru morti si pentru vii. Asa e bine, iar cand plecam de aici ne simtim mai bine, mai linistiti si mai impacati”.

Cotidianul, Aparut in editia din 15 August 2007

Liderii tuturor bisericilor crestine din Europa se vor aduna la Sibiu in septembrie, cu doar citeva zile inainte de alegerea viitorului Patriarh al Romaniei.

Dupa Basel (1989) si Graz (1997), cea de-a treia Adunare Ecumenica Europeana se va desfasura anul acesta in Capitala Culturala Europeana, in perioada 4-9 septembrie. Evenimentul, considerat unul dintre cele mai importante din lumea crestina, poposeste pentru prima data intr-o tara majoritar ortodoxa si reuneste lideri si reprezentanti ai tuturor bisericilor din Europa. „Sint peste 2.500 de prelati si de delegati oficiali care si-au anuntat participarea la Sibiu in aceasta perioada“, a declarat ieri ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu.

Avind ca tema „Lumina lui Hristos lumineaza tuturor. Speranta pentru innoire si unitate in Europa“, reuniunea ecleziastica va aduce la Sibiu personalitati bisericesti si politice, care vor „aborda impreuna problemele ridicate de procesul complex de integrare europeana“, potrivit unui comunicat de presa al Ministerului Culturii. Organizatorii au declarat ca Papa Benedict al XVI-lea va transmite un mesaj ce va fi citit in deschiderea manifestarii de catre delegatia de la Vatican, confirmindu-se astfel absenta liderului catolic.

In cadrul Conferintei Bisericilor Europene (CBE), ortodoxia romana va fi reprezentata de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, in calitate de loctiitor de Patriarh al Romaniei. La trei zile dupa incheierea Adunarii Ecumenice, pe 12 septembrie vor avea loc alegerile pentru viitorul Patriarh, unde IPS Daniel este creditat cu sanse mari de reusita. S.S. Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, si alti 22 de reprezentanti ai bisericilor crestine din aproape 20 de tari sint ceilalti membri CBE, coorganizator al evenimentului alaturi de Consiliul Conferintelor Episcopale Europene.

Presedintele Traian Basescu, premierul Calin Popescu Tariceanu, printul Radu de Hohenzollern-Veringen, presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, ministrul Afacerilor Externe, Adrian Cioroianu, ministrul Culturii si Cultelor, Adrian Iorgulescu, ministrul Economiei si Finantelor, Varujan Vosganian, si-au confirmat deja prezenta la Sibiu in septembrie.

Din partea institutiilor europene sint asteptati José Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene, insotit de o delegatie, Rene van der Linden, presedintele Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, si Terry Davis, secretar general al Consiliului Europei.

In afara celor 2.500 de delegati oficiali din toate tarile, bisericile si comunitatile din Europa, la Sibiu sint asteptati peste 5.000 de credinciosi, locurile de cazare fiind aproape in totalitate rezervate pentru perioada 2-9 septembrie.

*

Programul complet al Adunarii Ecumenice Europene, pe www.cotidianul.ro

“Jurnalul”, care va putea fi completat zilnic prin interventiile dumneavoastra, comentarii sau scrisori. La mesajele dumnevoastra voi raspunde chiar in locul unde mi-ati scris, printr-un mesaj plasat dedesubtul textului primit.

“Atitudini”, un capitol dedicat articolelor, conferintelor, eseurilor si oricaror alte lucrari pe care le consider insemnate si potrivite cu blogul.

Va multumesc inca o data pentru prezenta dumneavoastra aici. In numai jumatate de an, situl a primit treizeci de mii de vizite.

Principele Radu