Micile orase din apropiere, Southfield, Ann Arbor, Troy, Bloomfield Fields, etc., mult mai inchegate arhitectonic si cultural, economic si educational, sunt de fapt asezari de sine statatoare si nu suburbii, precum in alte orase mari americane. Downtown are un milion de locuitori, o multime de spatii virane si un numar de cladiri care adapostesc institutii, cele mai multe construite in ultimii cinci ani. In contrast cu acest peisaj urban destul de masiv si impersonal, orasele din imprejurimi, la distanta de 40-50 de kilometri de Downtown, sunt pline de viata si de culoare, cu case personalizate, primitoare si animate.

Astazi am inceput vizita printr-o serie de trei intalniri, la ziarele importante din Michigan: Detroit Free Press, Detroit News si publicatiile economice Crain Communications. Primele doua publicatii sunt de mare traditie, cea de a doua fiind fondata inainte de cel de-al doilea razboi mondial. Editorul ei, Nolan Finley, este o personalitate remarcabila. Ziaristul Ron Dzwonkowski, de la Detroit Free Press, s-a aratat plin de interes pentru Romania si dezvoltarea ei actuala.

Am mers pe urma la Ann Arbor, unde m-am intalnit cu studenti ai Universitatii Michigan. Grupul celor care au dorit sa ma intalneasca era format din studenti, marsteranzi si doctoranzi proveniti din SUA, Coreea de Sud, Moldova, Romania, China si Turcia. Intalnirea cu ei a fost unul dintre cele mai pasionante momente ale vizitei. Ca oriunde altundeva, studentii si elevii se dovedesc interlocutorii cei mai interesanti, mai vii si mai autentici.

Am vizitat in continuare orasul Troy, unde m-am intalnit cu primarul si am vizitat Biblioteca municipala.

Un oras de 85.000 de locuitori, cu o biblioteca uriasa, depozitara a sute de mii de volume, discuri, filme si periodice in 43 de limbi ale lumii.

Am incheiat seara in compania gazdelor mele, familia consulului onorific John Rakolta Jr si a invitatilor lor.

Detroit este un oras care a cunoscut o dezvoltare economica accelerata in ultimii cinci ani. In afara de legendara industrie de automobile, aici au aparut companii mari, de interes planetar, care au adus prosperitate si interes pentru aceasta asezare urbana. Sper ca vizita mea sa aduca o picatura de interes pentru Romania si sa genereze, in viitoarele luni, proiecte comune economice, culturale si educationale.

In intalnirile de ieri, au existat doua detalii care mi-au ramas intiparite in minte. Primul este statuia-simbol a orasului. Ea se numeste “The Spirit of Detroit” si a fost creata in bronz de sculptorul Marshall Fredericks, apoi asezata in fata cladirii Centrului Municipal Coleman A. Young. Lucrarea, a carei copie in miniatura mi-a fost oferita la Fort Wayne de gazdele mele, reprezinta o fiinta umana care tine intr-o mana o sfera ce raspandeste raze, simbolizand pe Dumnezeu, iar in alta un grup familial, simbolizand relatiile dintre oameni. Originalul are opt metri.

Al doilea detaliu este este “People Mover”, un fel de tren electric suspendat, cu doar doua vagoane mici, fara conductor, care traverseaza orasul, mergand pe o sina deasupra capetelor trecatorilor. Am gasit ca metafora vehiculului care misca “oamenii” sau “poporul” este una plina de intelesuri, purtand cu ea inocenta si speranta.

Am realizat, in februarie 2006 si in mai 2007, primele doua editii ale “Turneului Prieteniei”, in statele Masachussetts, Indiana, Illinois si Missouri. In aceste zile, in statul Michigan, voi continua prin vizite in orasele Detroit, Ann Arbor, Troy, Southfield si Bloomfield Hills. Intalnirile vor viza administratia publica locala si statala, oameni politici, mediul de afaceri local, mass-media, studentii din universitati si comunitatea romaneasca.

Dl Kenneth V. Cockrel Jr, presedintele Consiliului Municipal Detroit, mi-a rezervat o primire plina de caldura si de incredere. Am avut onoarea de a fi invitat sa ma adresez in plen Consiliului, intr-una din sedintele lui. Am raspuns, de asemenea, unui numar de intrebari ale membrilor Consiliului, in care interesul pentru Romania si, mai ales, pentru dezvoltarea economica din partea noastra de lume a fost primordial.

Am continuat printr-o intalnire cu reprezentantii grupurilor economice Walbridge Aldinger si Charlton, doua dintre cele mai proeminente companii din statul Michigan.

In cursul zilei am intalnit reprezentantii consulatului onorific din Detroit si pe cei ai Consulatului General de la Chicago, care vor ramane alaturi de mine pe intreaga vizita.

Catedrala Sfantul Gheorghe din Detroit a fost locul unei intalniri foarte frumoase. Aceasta ctitorie care dateaza de cateva decenii este un model de spirit comunitar si de generozitate civica. In afara de catedrala propriu-zisa, de dimensiuni largi si cu o arhitectura armonioasa, complexul cuprinde sali elegante, vaste, cu spatii decorate cu un gust desavarsit. Comunitatea a fost reprezentata de cateva zeci de romani, alaturi de gazda mea, parintele Lazar. In afara de desavarsita lor ospitalitate, m-am bucurat sa gasesc una dintre cele mai prospere si mai puternice, mai dinamice si mai demne parohii dintre multele pe care le-am vizitat in ultimii sase ani. Oameni de afaceri, avocati, oameni de cultura sau din mass-media, romani de diverse varste si proveniti din toate partile Romaniei, cei care alcatuiesc comunitatea din Detroit sunt interesati de tara, au contacte, investitii, afaceri, proiecte si vise legate de Romania. In putine locuri din lume am vazut o bucata de pamant “romanesc”, departe de tara, care sa respire atata masura, demnitate si armonie.

O parte buna a zilei am petrecut-o la Fort Wayne, una dintre cele mai vechi fortificatii din Statele Unite, care dateaza din secolul XIX. Generalul de brigada Richard Elliot, reprezentand Air Forces National Guard, a fost prezent, alaturi de un mare numar de localnici, ofiteri, reprezentanti al largii comunitati de afro-americani din statul Michigan si orasul Detroit. Am avut placerea de a primi increderea si caldura ospitalitatii lor, ca si dorinta de a intelege mai multe despre Romania si partea noastra de lume.

Am vizitat fortul, am participat la un ritual militar reconstituind, cu costume si arme din epoca, atmosfera Razboiului Civil, am vizitat Muzeul National al Oamenilor Aerului si am fost invitat sa efectuez o demonstratie istorica a tragerii cu tunul, folosind unicul tun ramas in Statele Unite ale Americii, din generatia celor 666 construite in anul 1842.

In urma cu exact sase ani, la aceeasi data, Regele si Regina, alaturi de Principesa si de mine, sarbatoreau Ziua Armatei la Londra, in acelasi loc. Desigur, ziua aceasta are o insemnatate speciala pentru noi, fiindca este ziua de nastere a Majestatii Sale. Dar si Ziua Armatei inseamna mult pentru Familia Regala. Iar sarbatorirea ei la Londra este un prilej de reflectie si de intelesuri pline de substanta.

Marea Britanie isi extrage o buna parte din forta ei identitara din traditie, respect al regulilor acceptate de societate, precum si din nestirbita continuitate de secole. In tara aceasta nu numai domnia legii este proeminenta, ci si domnia cutumei, a respectului pentru ceea ce a fost adoptat de generatiile trecute ca atitudine, comportament si angajament. Pana si stalpii de telegraf de pe strada sunt aceeasi din 1902 incoace. Acesta nu este nici pe departe un semn de invechire sau demodare, ci un semn de forta identitara si de respect de sine.

In ceea ce priveste armata, Marea Britanie a construit, mai ales in ultimele doua secole, o adevarata institutie culturala si militara. Ritualul, ca si simtul datoriei, sunt vizibile cu ochiul liber. Un anume sens al demnitatii, al respectului pentru propriul angajament sunt legi de fier ale institutiei apararii.

De aceea, cu gandul la intelesul profund pe care britanicii il confera institutiilor statului si traditiei lor nestirbite, ma bucur ca am putut petrece Ziua Armatei Romaniei intr-o astfel de conjunctura.

Principesa si cu mine speram ca, in urmatoarele decenii, Romania sa-si intoarca privirea catre ea insasi, regasindu-si chipul si numele.

Regele a spus de multe ori ca forta, creativitatea si identitatea romaneasca trebuie sa fie unitare, ca tara noastra trebuie sa se conduca dupa principiile de baza ale democratiei, ca un popor care nu considera trecutul nu poate avea prezent si viitor, ca istoria nu trebuie reinventata dupa cum ne aranjeaza mai bine, ca traditiile si continuitatea noastra romaneasca trebuie privite în fata, si nu puse în paranteze, mai scurte sau mai lungi. De asemenea, Regele Mihai nu îsi iubeste romanii numai atunci cand îi este la îndemana sa o faca.

Lipsit de prerogativele de sef al Statului acum, la început de mileniu III, Mihai I nu înceteaza sa fie Rege, asa cum s-a legat în fata celor doua instante care conteaza pentru el: natiunea romana si Dumnezeu. Regele a repetat atitudinea sa constant încurajatoare privind respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piata, salvgardarea culturii nationale, respectarea adevarului istoriei, respectarea si garantarea proprietatii private care trebuie restituita, consolidarea statului de drept si a democratiei în tara noastra, respectarea drepturilor minoritatilor si o relatie armonioasa si demna cu vecinii nostri, atentia pe care trebuie s-o acordam minoritatilor romanesti din statele vecine.

Regele, la volanul unui jeep sau cu sceptrul în mana, are putere. Are o putere care nu are nimic comun cu ceea ce democratia numeste putere: politica sau economica, mediatica sau militara. El este un model si are puterea exemplului. Puterea lui vine din faptul ca este un om liber, din faptul ca este drept (adica singur), din faptul ca este bun (adica demodat) si din faptul ca este Rege. Iar atunci cand Romania a aflat si ea ca Regele nu face rau nimanui, nici macar republicii, atunci tara mea a devenit cu o picatura mai libera.

Domiciliul regalitatii de pe harta vietii romanesti, palatul Elisabeta, are astazi mai multa însemnatate decat oricand! Efortul nostru de a însufleti, de a da sens palatul Elisabeta nu trebuie sa se întrerupa. El nu se limiteaza la opera de a reinvesti cu respiratie un loc destinat mineralizarii. El nu este doar o tarzie revansa a unui om care a avut ca destin Asteptarea. El nu reprezinta o arma auxiliara de intrat în Europa în 2007, dupa care putem dormi linistiti înca o suta de ani. Palatul Elisabeta este locul regalitatii de pe harta Romaniei de azi. Din incinta lui, Casa Regala este pregatita pentru un efort constant care trebuie gandit, ca si viitorul Romaniei, pentru douazeci-treizeci de ani de aici încolo.

Trebuie sa admitem ca momentul actual din istoria Romaniei nu este compus numai din lupta politica si din lupta pentru suprematie economica; el este compus si din intelectualii Romaniei, si din forta creativitatii ei fenomenale, si din gloria aparatorilor ei, si din mostenirea lui Brancusi, Enescu, Carol I si Vuia, si din nobletea taranilor ei, si din saracia ei, care macina demnitatea umana, si din credinta ei, si din nauceala ei, si din tradarile ei, si din visele ei înaltatoare si, în zori de mileniu trei, si din ultimul ei Rege, care vegheaza cu bunatate si cu autoritate, chiar si atunci cand nu este înteles.

Nimic, nici varsta de optzeci si sase de ani, nici faptul ca nu este pe de-a-ntregul repus în drepturi, nu îl face pe rege sa fie mai putin Rege. Fiindca el este unul dintre putinii dintre noi care nu e chiriasul istoriei Romaniei.

La multi ani!

Pentru a intelege America, in general, trebuie sa cunosti New York, cea mai elocventa paradigma a visului american in termeni de urbanism. Colosii de beton si sticla, in care oamenii traiesc pe felii suprapuse de materialitate, sunt in acelasi timp demni de admirat, prin forta orientata pe care o inspira, dar dau si fiori, prin impersonalitatea lor.

Orasul are o gigantica parte economica si financiara, ca si o componenta culturala de un volum strivitor. Niciunde in lume nu se pot vedea asemenea cantitati de carte, spectacol, conferinte, spatii de expozitii organizate pe etaje suprapuse, care par sa nu aiba sfarsit.

Pentru Romania, ca si pentru Europa rasariteana, cele doua “capitale” americane, Washington D.C. si New York, sunt centre importante, tot asa cum importante sunt toate cele 50 de state care, laolalta, alcatuiesc forta unei tari mari cat un continent. In ciuda parteneriatului strategic si privilegiat pe care il avem cu SUA, exista inca mult, chiar foarte mult loc de construit proiecte, de dezvoltat idei intre cele doua maluri ale Atlanticului.

Statele Unite reprezinta si pentru Romania, ca pentru intregul continent european, tara cea mai influenta a lumii, singura superputere, tara care a declansat si condus razboiul din Irak, un eveniment care ocupa prima pagina a ziarelor lumii, de ani de zile incoace. Dar, dincolo de realitatea acestui leadership mondial al tarii care a iesit victorioasa din Razboiul Rece, exista o infinitate de proiecte economice, culturale, educationale, de mediu inconjurator, ca si de diplomatie multilaterala, pe care toate statele, toate orasele si toate comunitatile care alcatuiesc SUA le au. In orase de numai zece sau cincizeci de mii de locuitori, ca si in metropole precum Chicago, Detroit sau Boston, exista mult potential si mult interes economic si cultural pentru partea noastra de lume. Si acesti oameni si aceste locuri reprezinta America.

Exista inca un volum imens de necunoastere intre cele doua parti geografice ale lumii democratiilor liberale. De aceea am incercat, in aceasta sedere, sa ating segmentele cele mai influente ale complexei si atotcuprinzatoarei vieti new-yorkeze.

Am intalnit doua personalitati din Organizatia Natiunilor Unite, pe dl Dimitri Titov, asistent al Secretarului General ONU, sef al Departamentului pentru Operatiuni de Mentinere a Pacii si pe d-na Kori Udovicki, asistent al Secretarului General ONU, sef al Biroului Regional pentru Europa si CSI in cadrul Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare. Romania va avea numai de castigat prin prezenta activa in operatiunile de mentinere a pacii si in programele de dezvoltare in regiune si in lume. De altfel, toate institutiile internationale din care Romania face parte au cuvinte de lauda despre prezenta tarii noastre in sistemul international.

Am avut diverse alte intalniri cu personalitati reprezentand diplomatia americana, societatea civila, organizatiile internationale, cultura si arta. Am plecat de la fiecare intalnire placut impresionat si increzator vazand interesul lor pentru Romania si pentru lumea Europei orientale, care pare sa aiba atata culoare si energie si, mai ales, atatea de oferit.

Intalnirile cu fostul guvernator al statului New York, dl George Pataki, cu dl Robert Smolik, consilier la Departamentul de Stat, cu ambasadorul Alan Blinken, cu ziaristul Tony Scott de la The New York Times, cu rabinul Arthur Schneier au fost pline de substanta si au generat idei pentru proiecte comune viitoare. Ambasadorul Mihnea Motoc, seful Misiunii Romaniei pe langa ONU, dna Corina Suteu, directoarea Institutului Cultural Roman, ca si dna Daniela Gitman, insarcinatul cu afaceri a.i. la Washington sunt trei tineri diplomati cu importante raspunderi care se bucura de multa incredere, respect si simpatie din partea americanilor si a institutiilor internationale. Ei fac parte dintr-o generatie a establishment-ului romanesc posesoare a unui bun-simt profesional, pentru care respectul fata de institutiile statului inseamna ceva mai mult decat o vorba pe hartie.

Cred ca momentul cel mai frumos a fost intalnirea cu dl Tom Lantos, presedintele Comisiei pentru Politica Externa a Camerei Reprezentantilor. Un senior al politicii americane, fin cunoscator al Europei centrale si de sud-est, dl Lantos a fost o gazda de o politete si o amabilitate venite din alta epoca.

Pe parcursul vizitei de trei zile am intalnit-o pe domna Judith Garber, adjunctul asistentului secretarului de Stat pentru Europa si Eurasia, din cadrul Departamentului de Stat. La sediul Institutului National Democratic am purtat o ampla discutie cu Rob Benjamin, director regional pentru Europa Centrala si de Est si Ivan Doherty, director pentru partide politice. La Senatul SUA am avut o intrevedere cu dl. Anthony Blinken, senior director al consilierilor permanenti ai Comisiei de Relatii Externe a Senatului SUA. Toti interlocutorii politici sau din societatea civila americana apreciaza la superlativ dezvoltarea romaneasca si parteneriatul nostru cu SUA. Sunt, de asemenea, cu totii, la curent cu dinamica vietii noastre publice, in toate detaliile ei.

La sediul ambasadei Romaniei m-am intalnit cu domnul Daniel Mariaschin vicepresedinte executiv al B’nai Brith International si cu rabinul Andrew Baker, directorul Afacerilor Internationale Evreiesti din cadrul American Jewish Committee. Tot acolo, am purtat o discutie cu dl. Vlad Spanu, presedintele Fundatiei Moldova din Washington, D.C. Sper din toata inima ca experientele atat de incurajatoare pe care le-am avut in cursul celor trei vizite, intre 2005 si 2007, la Chisinau, Balti, Soroca, Orhei si Tiganca sa continue.

In deschiderea celei de-a cinsprezecea editii a reuniunii anuale a Congresului Romanilor Americani din SUA (CORA), am sustinut o conferinta in fata reprezentantilor de pe tot cuprinsul Statelor Unite ai congresului, am luat parte la un dineu organizat de gazde si am raspuns intrebarilor lor.

Progresele Romaniei in consolidarea democratiei si a libertatilor, in dobandirea prosperitatii si in aprofundarea rolului in cadrul institutiilor supranationale sunt bine cunoscute si apreciate. Exista, insa, o serie de eforturi pe care ar trebui sa le facem pentru a adauga respectabilitate alaturi de incredere, coerenta alaturi de bune intentii.

Cred ca aceste eforturi ar trebui facute in domeniul respectului fata de institutii, consolidarea lor in detrimentul bunului plac, respectul fata de lege si, mai ales, fata de reguli, spiritul de raspundere, tinerea cuvantului dat. Aceste valori pot parea, la prima vedere, simple si subintelese. Nu este, din pacate, asa. Democratia in Romania nu a adus cu sine, in mod automat, bun-simt si nici instinctul binelui national. Libertatea nu a adus cu sine reflexul generozitatii si nici viziuni care sa ne consolideze identitar. Toate acestea raman inca de realizat, iar pentru implinirea lor nici un efort nu este prea mare.

Hélène Carrère d’Encausse, membru al Academiei Franceze si secretar perpetuu al faimoasei institutii a expus, mai bine de o jumatate de ora, toata tragedia, aproape shakesperiana, a tanarului suveran roman, in anii 40 ai secolului trecut. Sala a aplaudat indelung interventia, care s-a incheiat prin a multumi Regelui pentru lectia de curaj si de libertate.

Senatul Frantei, prin presedintele sau, dl Christian Poncelet, a gazduit un dineu in onoarea Regelui Mihai. Presedintele Senatului a acordat inaltul patronaj, iar Hélène Carrère d’Encausse prezenta sa prestigioasa. Stéphane Bern a fost maestrul de ceremonii al serii, care s-a bucurat de prezenta Majestatii Sale Reginei Ana si a Altetei Sale Regale Principesa Margareta.

De altfel, seara a fost organizata pentru profitul Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei, mai exact pentru proiectele ei legate de batrani si de copii.

Au fost prezenti dl Philippe Douste-Blazy, consilier al presedintelui Republicii Franceze, ambasadorul Romaniei la Paris si dna Teodor Baconschi, deputati si senatori, oameni de afaceri, oameni de cultura si ziaristi.

Seara aceasta a fost o intalnire prestigioasa intre personalitati politice, culturale si economice, in numele respectului datorat Regelui Mihai si al generozitatii si admiratiei fata de angajamentul pentru Romania al Principesei Margareta.

De mai bine de patruzeci de ani incoace, Monique Dorsel serveste arta belgiana si pe cea europeana, iar de aproape doua decenii si pe cea romaneasca. Rand pe rand, de la Eminescu, Bacovia si Arghezi pana la Tristan Tzara, Gherasim Luca si Alexandru Vona, marii scriitori romani au fost auziti la Bruxelles, gratie acestei femei, curajoasa si plina de vocatie. De asemenea, revista “Le mensuel litteraire et poetique” a gazduit, de zeci de ori, nume romanesti, clasice sau contemporane, nume consacrate sau debutanti.

Emil Lanc, sotul ei, si Monique Dorsel, doi mari artisti contemporani, au servit Romania intr-un mod exemplar. Ei sunt un model de cooperare culturala, de generozitate si de confluenta.

De aceea, in aceasta seara am fost bucuros sa iau parte la decorarea doamnei Dorsel, prin decretul presedintelui Traian Basescu. Incepand de astazi, Monique Dorsel poarta la piept ordinul “Meritul Cultural”, in grad de comandor.

In prezenta ambasadorului roman, ES dl Ion Jinga, a dlui deputat Ioan Mircea Pascu, a reprezentantilor ambasadei Romaniei si a Casei de cultura belgo-romane, zeci de personalitati belgiene au sarbatorit pe Monique Dorsel si, prin ea, cultura romana.

Au fost prezenti Alteta Sa Regala principesa Lea a Belgiei, dl Wenceslas de Lobkowicz, reprezentand Comisia Europeana, precum si personalitati belgiene ca marchizul Olivier de Trazegnies, contesa Huguette de Broqueville, reputatul chirurg Jean Mullier, Matei Cantacuzino, Mugur Popovici, unul dintre cei mai activi sustinatori ai culturii romane in Belgia, ziaristi, colectivul Teatrului Poem si un numeros public.

Monique Dorsel reprezinta o intreaga epoca a culturii europene a secolului XX. Parte a generatiei rebele a saizecioptistilor, doamna Dorsel a sustinut cu ravna si cu mult succes avangarda literara a acestor ultime patru decenii, invingand prejudecati, piedici, greutati, dar si propriile limite. Astfel, in anii nostri, Teatrul Poem a devenit o institutie-reper a culturii belgiene, un spatiu respectat al artei spectacolului. Alaturi de Teatrul Moliere de la Paris, el ramane singura casa a poeziei, in adevaratul inteles al cuvantului.

Prefer sa las, in continuare, loc celor care l-au cunoscut indeaproape si indelung.

Sire, Doamna,

Îmi revine trista dar inevitabila obligaţie de a semnala Majestatilor Voastre, întregii Familii Regale a României, trecerea în eternitate a celui care a fost Mr. Walter L. MOORE (din Maryland, USA), unul din cei mai nobili, mai activi si mai generosi regalisti ai lumii. Domnul Moore s-a stins miercuri 3 octombrie, în urma unui atac de cord. Domnia sa era un mare si sincer admirator al Majestatilor Voastre, al Monarhiei române. Primeam zilnic câte 5 pâna la 20 de mail-uri cu articole din presa, cu link-uri la site-uri internet continând texte relevante, inclusiv articole din presa româna. Iar aceasta de peste 8 ani încoace. În comunitatea regalistilor din diverse tari si continente, Mr W. Moore era – poate – cel mai generos si mai respectat. Disparitia sa este o pierdere greu de compensat.

Mentionez ca Mr Moore îsi încheia mesajele pe care mi le trimetea cu formule ca :
NIHIL SINE DEO! NIHIL SINE REGE! MONARHIA SALVEAZA ROMANIA! GOD SAVE THE ROMANIAN MONARCHY! Sau Walter MOORE – A MONARCHIST IN THE GREAT REPUBLIC!

Va ofer mai jos mesajul primit astazi dimineata de la Prof. Theodore Bucur din Franta, care a transmis incredibila si atât de trista veste, împreuna cu un omagiu plin de sensibilitate la adresa celui disparut.

Cu cel mai adânc respect, al Majestatilor Voastre supus devotat

Chers amis monarchistes et sympathisants,

Je viens d’apprendre avec beaucoup d’emotion la disparition brutale de notre cher ami Walter MOORE. Je suis a la fois triste et desempare, car depuis longtemps Walter, par sa delicatesse et son honorable courtoisie avait une place privilegiee dans nos vies et nos coeurs. Cette inattendue nouvelle nous laisse confondus de chagrin et d’immense douleur. Que peuvent les mots pour exprimer notre peine ? Comment temoigner notre compassion ? Comment apporter un peu de reconfort a sa famille, a ses proches, a ses veritables amis ? O combien ce destin est cruel en nous privant d’etre pres de Walter en ces moments. Que Dieu le benisse en accueillant son ame tant genereuse qu’humaine. Pour honorer sa memoire, c’est a nous – une COMMUNAUTE virtuose qu’il a su magistralement reunie autour des valeurs eternelles de respect reciproque et d’humanisme, qui revient la responsabilite de poursuivre son œuvre pour eterniser le credo dans les vertus des monarchies a travers le monde. Avec la persuasion que sa memoire continuera d’animer nos existences, que Dieu le benisse et garde son ame en paix.

In seara aceasta, in saloanele hotelului Intercontinental din Geneva, in prezenta Majestatilor Lor Regele Mihai I si Regina Ana, precum si a ASR Principesa Margareta, o noua gala a Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei a avut loc, destinata colectarii de fonduri pentru proiectul integrat al fundatiei vizand copii si batrani din localitatea Costesti. Hotelul Intercontinental este un loc legendar: aici au avut loc intalniri epocale, precum cele dintre Yasser Arafat si Itzhak Rabin sau Mihail Gorbaciov si Ronald Reagan. Intreaga adunare prezenta a dat dovada de simpatie pentru Romania si de interes pentru proiectul de la Costesti. Mica localitate, aproape anonima, din Romania, a fost pentru patru ore vedeta de la Geneva.

La gala au participat scriitorul si cineastul Frédéric Mitterrand, unul dintre patronii fundatiei, un om de o fidelitate exemplara, actrita Fanny Ardant, de asemenea prezenta in fiecare an pentru cauza Principesei, ambasadorul Romaniei la ONU, ES dl Doru Romulus Costea impreuna cu doamna Costea, ASIR Arhiducesa Maria-Astrid a Austriei, avocatul Michael Flaks, fotograful Alain Morvan, Corinne Fery von Arx, directoarea fundatiei de la Geneva, Catherine Donin de Rosiere, Mira Cottier Lukas, Danielle Nobs si alte multe personalitati dedicate de multi ani fundatiei.

Au stat alaturi de cei numiti mai sus multe personalitati culturale, din mass-media si oameni de afaceri din Geneva, prezenti de ani de zile la evenimentele fundatiei Altetei Sale Regale.

Gala a avut loc in prezenta domnului Robert Cramer, presedintele consiliului de Stat al orasului Geneva.

In cuvantul lui, Frédéric Mitterrand a vorbit cu precadere despre solidaritate si moralitate. El a expus, cu elocventa si pertinenta, rolul Familiei Regale in Romania de astazi. Avand in vedere ca dl Mitterrand este, de fapt, jurnalist, visez la ziua cand astfel de prezentari, scanteietoare si in cunostinta de cauza, se vor face auzite in limba noastra, la noi acasa.

Seara aceasta mi-a dovedit ca viteza informatiei si a circulatiei oamenilor are multe parti bune. Daca ai ce spune si daca ai si de ce, sustinerea intereselor fundamentale ale tarii tale este nu numai posibila, dar si nespus de pasionanta. Romania isi poate reconstrui bunul ei nume european. Totul este sa folosesti materialele potrivite.