Evenimentul Zilei, 31 Decembrie 2007

Clarice Dinu

Regele Mihai a eliminat din statutul Casei Regale interdictia ca femeile sa acceada la tron si si-a desemnat fiica succesor dinastic.

Principesa Margareta a fost desemnata ieri, de Regele Mihai, succesor dinastic si mostenitor al Casei Regale a Romaniei. Decizia a fost oficializata prin semnarea de catre fostul suveran a noului statut al Casei Regale prin care se renunta la practica si principiile legii salice, potrivit careia mostenitorul tronului nu poate fi decat un barbat.

„Fiica mea cea mare, Principesa Margareta, va fi succesorul meu dinastic si Sef al Casei Regale a Romaniei, dupa moartea mea. In cazul in care Natiunea romana si Parlamentul Romaniei vor considera potrivita folosirea monarhiei ca forma de guvernamant, solicit Parlamentului sa renunte la aplicarea Legii Salice, care nu corespunde nici drepturilor din Europa de astazi, nici valorilor societatii romanesti. Pana cand aceste lucruri se vor intampla, Principesa Margareta va ramane, dupa moartea mea, Seful Casei Regale a Romaniei si Custode al Coroanei Romaniei”, se arata in anexa documentului semnat de fostul suveran si intitulat „Normele Fundamentale ale Familiei Regale a Romaniei”.

Recunoastere pentru Principele Radu

Prin noul statut, Regele Mihai acorda si sotului Principesei Margareta, Radu, titlul de „Principe al Romaniei” si calificativul de „Alteta Regala”.

„Iau aceasta hotarare pentru meritele lui in Familie si pentru a-l ajuta sa-si duca mai departe  angajamentele viitoare pentru dezvoltarea romaneasca, pe care le apreciez mult”, sustine Regele, care precizeaza insa ca Principele Radu ramane membru non-dinastic al Casei Regale.

Pe linia de succesiune, Principesei Margareta ii urmeaza surorile si copiii acestora in ordinea: Principesa Elena, Nicolae de Roumanie Medforth Mills, Elisabeta Karina de Roumanie, Principesa Irina, Michael de Roumanie Kreuger, Angelica de Roumanie Kreuger, Principesa Sofia, Elisabeta Maria Biarneix si Principesa Maria.

Descendentii lui Carol al II-lea, exclusi de la succesiune

Prin documentul semnat ieri se mai stabileste ca descendentii Regelui Carol al II-lea, pe orice ramura colaterala, isi vor pastra apelativul si rangul care le-a fost acordat in timpul domniei sale.

„Potrivit dorintei si precedentei stabilite de Majestatea Sa, acesti descendenti vor continua sa fie exclusi din linia de succesiune si nu vor fi membri ai Casei Regale a Romaniei”, se precizeaza in noul statut. De asemenea, in document se arata ca „nicio persoana nascuta in principal ca membru al unei Case Regale sau Princiare straine nu poate intra in linia de succesiune a Casei Regale a Romaniei si nu se poate bucura de vreun alt privilegiu dinastic, fara exceptie”.

Totodata, Regele Mihai a decis reactivarea ordinului „Carol I” cu care vor fi distinse personalitatile ce au sprijinit familia regala. „Aceasta hotarare nu trebuie interpretata ca fiind un act in contradictie cu distinctiile si decoratiile acordate de Presedintele Romaniei, ci ca o hotarare cu caracter dinastic, simbolic si de familie atata vreme cat nu se produce o schimbare a formei de guvernamant”, se arata in documentul semnat ieri.

CEREMONIE SIMBOLICA

60 de ani de la abdicarea fortata

Semnarea noului statut al Casei Regale a avut loc intr-o ceremonie privata organizata la Castelul Savarsin, in aceeasi zi si la aceeasi ora cand, in urma cu 60 de ani, Regele Mihai a fost obligat sa-si puna semnatura pe actul de abdicare.

„In 1997, tot pe 30 decembrie, Majestatea Sa a anuntat intentia de a modifica statutul Casei Regale. Data a fost aleasa in mod special si deliberat, fiind o data tragica in destinul sau. E o compensatie pentru lovitura de stat care l-a alungat”, a comentat istoricul Zoe Petre, fost consilier prezidential in administratia Emil Constantinescu. In opinia sa, desemnarea Principesei Margareta drept succesor este „un act simbolic in actualul context constitutional”.

„Daca maine sau poimaine s-ar face un referendum pe tema monarhiei, aceasta n-ar avea sustinere, pentru ca monarhia nu e o optiune populara in acest moment”, a aratat Zoe Petre. Cat priveste renuntarea la principiile legii salice, istoricul a apreciat ca acestea sunt depasite in acest moment. „Nu cred ca noi mai putem, in mod justificat, sa evitam succesiune feminina. Marea majoritate a monarhiilor europene trec prin aceasta situatie astazi”, a spus Zoe Petre.

Se împlinesc azi, 30 decembrie 2007, şase decenii de la lovitura de stat prin care Maiestatea Sa, Regele Mihai I, monarhul legitim al României şi eroul reîntoarcerii ei printre naţiunile democratice ale Europei în luptă contra nazismului, a fost izgonit din propria sa ţară prin violenţă şi şantaj. Distrugând monarhia constituţională – instituţia esenţială în procesul de construcţie a României moderne şi democratice, instituţia garantă a libertăţilor şi drepturilor cetăţeneşti - o minoritate trădătoare de ţară şi neam şi-a putut instaura pe deplin, pentru o jumătate de secol, dominaţia represivă şi criminală.

În cei 60 de ani de persecuţii şi de exil, Maiestatea Sa Regele a rămas o voce inegalabilă a demnităţii României. România şi-a recucerit libertatea în decembrie 1989, dar demnitatea ei a rămas ştirbită atâta vreme cât Regele nu s-a putut întoarce la poporul său. Din 1997, când alternanţa democratică la putere a permis, în sfârşit, să înceapă procesul de justă reparaţie a nedreptăţii din 1947, Maiestatea Sa, împreună cu întreaga familie regală, s-a consacrat cu abnegaţie promovării interesului naţional, aducând, ca şi în 1944, o contribuţie deosebit de importantă la reîntoarcerea României în sânul naţiunilor democratice ale lumii. Dacă azi, România este membru cu drepturi depline al NATO şi UE, aceasta se datorează nu numai operei înaintaşilor Maiestăţii Sale, care au pus piatra de temelie a statului modern român, ci şi fidelităţii nedezminţite a Regelui faţă de interesele majore ale poporului român.

Azi, la trista aniversare a şase decenii de la actul anti-constituţional care a abolit monarhia, desăvârşind astfel înfeudarea României faţă de un regim criminal şi lipsit de legitimitate, avem datoria imprescriptibilă de a rememora acele împrejurări, de a face tot ce ne stă în putinţă pentru a distinge cât mai clar sensul, consecinţele şi responsabilităţile celor care s-au făcut vinovaţi, atunci, dar şi mult mai aproape de noi în timp, de acest atentat la identitatea naţiunii române moderne. Avem datoria de a păstra vii în memorie rosturile istorice ale monarhiei constituţionale în afirmarea României ca stat democratic, fidel valorilor de libertate şi progres. Dar, înainte de toate, avem datoria de a omagia din adâncul sufletului personalitatea Maiestăţii Sale Regele Mihai, care, alături de întreaga familie regală, a străbătut aceste şase decenii  fără a înceta o clipă să gândească, să simtă şi să acţioneze spre binele României.

Fundatia Romana pentru Democratie, Director Executiv Prof. Dr. Nicolae Anastasiu

Solidaritatea Universitara, Presedinte Prof. Dr.Octavian Duliu

Institutul pentru Cooperare Regionala si Prevenitrea Conflictelor, Director Executiv, Prof. Dr. Zoe Petre
Asociatia pentru Educatie Cetateneasca, doctor Mugur Ciuvica

Fundatia Antitotalitara, Presedinte Ion Gatlan

Astazi, 30 decembrie 2007, la ora 12, a avut loc, la castelul Savarsin, ceremonia privata a semnarii de catre Majestatea Sa Regele Mihai I a noului Statut Dinastic al familiei, numit “Normele fundamentale ale Familiei Regale a Romaniei”.

Majestata Sa a ales, pentru semnarea documentului fundamental al Familiei Regale, ziua si ora la care se împlinesc exact saizeci de ani de la actul abdicarii fortate, petrecute la Palatul Elisabeta, în Bucuresti.

Evenimentul de astazi subliniaza continuitatea si valorile perene ale Casei Regale a Romaniei, dincolo de meandrele istoriei.

Prin acest document, Majestatea Sa raspunde întrebarilor adresate, de-a lungul ultimilor ani, de multi dintre cei care cred în viitorul Casei Regale din Romania.

Variante integrale ale Normelor Fundamentale ale Familiei Regale a Romaniei, in limba romana si in limba engleza, pot fi accesate pe situl internet al Familiei Regale, la adresa www.familiaregala.ro.

La aceeasi adresa se poate consulta Regulamentul Ordinului Carol I, cea mai importanta distinctie dinastica a Familiei Regale a Romaniei, de la a carei instituire s-au implinit o suta de ani.

Este inutil de facut mai multe comentarii. Pentru Familia noastra, ziua aceasta este o pilda de adevarata istorie, de speranta, de demnitate, rabdare si credinta. Ar trebui sa fie si pentru altii o dovada de cat de amagitoare este, in fapt, puterea politica. Cei care, acum saizeci de ani, pareau atotstapanitori si de neclintit (unii au crezut chiar ca sunt eterni), au disparut din viata si din istorie.

La multi ani, Sire! De aici incolo Majestatea Voastra nu mai da pilde, ci propovaduieste.

Azi, când se împlinesc 60 de ani de la lovitura de stat prin care a fost abolită monarhia constituţională, ultimul bastion al statului de drept şi al libertăţilor constituţionale în România, Acţiunea Populară adresează tuturor românilor apelul de a rememora cu responsabilitate şi discernământ lecţia istoriei. La 30 decembrie 1947, Regele Mihai era forţat să renunţe la prerogativele constituţionale care asigurau echilibrul şi stabilitatea instituţiilor statului, la rolul său de garant al libertăţilor şi drepturilor cetăţeneşti, asigurate de un monarh care, în bună tradiţie democratică, nu guverna, ci domnea. De câte ori, în trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat, acest principiu fondator al monarhiei constituţionale a fost încălcat – fie de către Cuza, fie de către Carol al II-lea – democraţia şi statul de drept s-au aflat în primejdie. Maiestatea Sa, Regele Mihai, a fost alungat din ţară tocmai fiindcă a rezistat din toate puterile unei asemenea derive.

Odată cu instaurarea ilegitimă a unei false republici, dominate de o minoritate dictatorială care nu se reprezenta decât pe sine şi interesele unei puteri străine şi opresive, România a fost smulsă din familia naţiunilor democratice şi a intrat, pentru o jumătate de veac, în lagărul represiunii, spolierii şi arbitrariului comunist. Atunci, la 30 decembrie 1947, a început o criză politică ale cărei urmări le resmiţim şi azi. Atunci a început şi o criză morală la scara întregii naţiuni, obligată să mintă şi să se lase minţită pentru a supravieţui. Demnitatea naţională s-a exilat atunci odată cu Suveranul legitim al ţării, şi întoarcerea acestei demnităţi nu a fost cu nimic mai lină şi mai lipsită de piedici decât întoarcerea Regelui Mihai şi a familiei sale în patria din care fusese alungat în 1947.

Acţiunea Populară îi cheamă azi pe toţi românii să omagieze personalitatea Regelui Mihai şi statornicia cu care Maiestatea Sa a slujit fără rezerve interesele superioare ale ţării şi poporului său. Totodată, Acţiunea Populară îndeamnă toate forţele politice şi civice din România, pe toţi cetăţenii români, oriunde s-ar afla ei, să reflecteze cu deplină responsabilitate la lecţia acestei dramatice istorii, şi să nu mai îngăduie niciodată, nimănui, să atenteze la statul de drept şi la identitatea însăşi a României ca patrie a tuturor românilor, ca ţară liberă şi democratică, angajată deplin în construcţia Europei Unite la valorile căreia a aderat fără rezerve.

Actiunea Populara,
Secretar General Marius Vladu

Nearly 70% said monarchy should not end with the present Queen
Almost 80% of people questioned in a telephone poll for the BBC have said Britain should retain its monarchy.

Some 78% of respondents agreed that Britain should still have a royal family and 19% disagreed.

Asked if the monarchy should end when Queen Elizabeth dies, 68% disagreed and 28% agreed.

The Gfk NOP survey of 1,000 people aged 16 and over was commissioned by historian Prof Peter Hennessy, guest editor of Radio 4’s Today programme.

When asked if there will be a monarchy in 30 years’ time, 80% said yes and 15% said no.

Good addition

Meanwhile, a separate poll has suggested that most young people would keep the monarchy, despite more than half saying the royals do not provide value for money.

Nearly 70% of 18 to 24-year-olds would keep the royals and overall only 16% of people would vote for a republic.

The poll of 1,004 people, commissioned by Discovery Channel, found that over 80% thought that Prince William’s girlfriend Kate Middleton would be a good addition to the Royal Family.

But William’s stepmother Camilla received less support from the public - with less than half of those questioned saying she was a good ambassador for the Royal Family.

Almost 70% of people said they still had more admiration for Diana, Princess of Wales, than for Prince Charles’s new wife.

Editorial aparut in ziarul Adevarul, 22 mai 2001

La cateva saptamani dupa ce fusese nevoit sa paraseasca tara, in urma loviturii de palat de la 30 decembrie 1947, regele Mihai I anunta de la tribuna Asociatiei Presei Americane din Washington: N-am abdicat, am fost fortat sa semnez un act de abdicare de la tron. Si, intr-adevar, regele n-a abdicat niciodata de la credinta sa in tara si popor si de la hotararea de a se reintoarce intr-o buna zi acasa. Il ascultam evocand acel moment tragic pentru destinul sau si al tarii, luni seara, la Palatul Elisabeta, unde am avut privilegiul de a fi invitat la o cina la care au participat doar familia regala si consilierul personal al regelui. Vorbea cu ton scazut, dar ferm, parand ca are aievea in fata chipurile de brute ale executorilor sai, Petru Groza si Gheorghiu Dej. Privirea ii ramasese fixata pe usa biroului sau, unde odinioara i se aruncase in fata hartia de condamnare la exil. Brusc, peste chipu-i trist se asterne o parere de zambet. Acolo, pe o parte a peretelui se mai poate vedea crapatura lasata de usa trantita nervos de Vasinski, cand regele il infruntase cu demnitate, in martie 1945, opunandu-se ordinului Kremlinului de instalare prin frauda la urne a guvernului Petru Groza. Cand am venit, am cerut sa vina un preot sa faca o sfestanie, sa alunge duhurile rele. A fost aici si l-am condus mai ales in acele cateva locuri care imi trezesc amintiri foarte triste”. Si din nou se cufunda in trecut, repetand ceea ce spusese la sosirea in palat cu cateva zile in urma. Soarta a facut ca toti cei care au avut un rol in izgonirea sa din tara sa nu mai fie. Sunt singurul care a mai ramas”.

Si ce soarta! Ce film ar fi facut un Bertolucci, realizatorul Ultimului imparat” al Chinei! Urcarea pe tron a unui copil de 6 ani, regenta, inlaturarea din scaunul regesc de catre propriul tata, Carol al II-lea, intrarea in scena a maresalului Antonescu, revenirea pe tron, rebeliunea legionara, razboiul, rasturnarea de la 23 august ‘44, venirea comunistilor la putere, inlaturarea de la tron, exilul cu toate vicisitudinile, prabusirea comunismului, incercarile de revenire in tara, intoarcerea din drum si, in sfarsit, stabilirea definitiva acasa… Vizitand o scoala din Bucuresti, regele ii indemna pe elevi sa-si cunoasca istoria. Cunoscand istoria, se va intelege ca Mihai I face parte integranta din patrimoniul national. Este una din personalitatile secolului abia incheiat care a facut istorie si a carei recuperare este in beneficiul tarii.

Ceea ce m-a frapat in convorbirea cu regele este acea liniste adanca in care s-a instalat de la venirea in tara. Dupa o viata atat de zbuciumata, este acasa. Asta e tot. Se incheie o epoca. Nu, el nu este Simeon al II-lea al Bulgariei, care s-a avantat in lupta politica, formatiunea sa devansand toate partidele in competitia preelectorala. Ar fi bizar pentru o personalitate de statura lui morala. Prin consilierul sau, cunoscutul politolog Jonathan Eyal, Mihai I si-a reafirmat opinia, neschimbata de 10 ani. Nu a sustinut si nu va sustine nici un partid promonarhist. Oricat de binevoitoare, asemenea optiune nu este in interesul Romaniei. Atat cat va fi nevoie si cat va putea, va lucra pentru Romania.

Cat de ridicole apar in lumina acestei profesiuni de credinta, probate de intregul comportament al regelui, frustrarile celor ce incearca sa atenueze valoarea acestui moment doar pentru ca initiativa normalizarii definitive a relatiilor cu fostul suveran apartine actualului presedinte al tarii! Numai fiindca n-au avut ei inteligenta si curajul politic de a reglementa aceasta problema, liderii taranisti au inceput sa caraie: Care este in definitiv logica? Sa fii contra si acum sa te schimbi… E destul de ieftin… Iliescu, ca lider al acestei politici antimonarhiste, sa vina acum si sa sustina… Este o convertire care nu pare sa fie sincera”. Revin cu asertiunile domnului Ion Diaconescu, artizanul dezastrului acestui partid, pe care le-am mai citat o data, pentru ca ele dau masura obtuzitatii unei parti a clasei noastre politice, derutata de gestul presedintelui. Ce importanta are daca este sincera sau nu convertirea lui Ion Iliescu? El nu este calugar, ci om politic. A fi contra ceva si a reveni apoi asupra propriei pozitii nici nu tine de logica, tine de arta politicii. Presedintele a avut barbatia sa recunoasca deschis ca a gresit fata de rege, iar acest lucru arata ca este un om politic veritabil. Repet intrebarea pe care am mai pus-o: de ce n-au retrocedat ei Castelul Savarsin ori Palatul Elisabeta cat timp s-au aflat la putere? Vrand sa-si castige sprijinul unei parti a romanilor din diaspora, Emil Constantinescu se lansase imprudent, in vara anului 1996, in declaratii promonarhiste de pe urma carora a avut de tras toata campania electorala. Odata ajuns insa la Cotroceni, s-a distantat si l-a evitat cat a putut pe rege. Lamentabila atitudine, cum lamentabila a fost si iesirea sa din scena.

Multi ar vrea sa foloseasca prilejul revenirii in tara a fostului suveran pentru a-si adauga cat de cat din prestigiul, influenta si - de ce nu - nobletea regala. Din subteranele opozitiei, taranistii spera sa se reapropie de rege. Liberalii nici nu stiu daca sa mai spere ceva dupa gafa monumentala a primului lor lider postdecembrist, Radu Campeanu. Vor incerca insa, in mod sigur. Debusolati de o vreme, cei ce se pretind reprezentanti ai societatii civile, adica ai nostri, celor neinregimentati politic, asteapta si ei un semn al milei mariei sale. PDSR-ul crede ca i se cuvine sa contabilizeze un ce castig si pentru sine. Si, desigur, va castiga Iliescu. Exista chiar o ingrijorare ca nu cumva sa castige prea mult. Ei, si? Problema care se pune nu este insa, dupa parerea mea, cine pierde si cine castiga. Nu stiu si nici nu intereseaza cine va pierde. Va castiga, in orice caz, Romania. E bine de stiut ca in Occident restituirea proprietatilor regale, invitarea regelui pentru totdeauna, acordandu-i-se regimul unui fost sef de stat, au fost foarte bine primite. Nu datorita faptului ca unele din tarile vestice sunt monarhii, ci pentru ca Occidentul vede in aceasta un semn de normalitate. Apoi, va conta cuvantul regelui. Prezenta sa la unele intalniri de genul celei care a avut loc la inceputul acestei saptamani cu investitorii straini este intr-un fel o garantie, care in lumea capitalista inseamna ceva. In plus, regele este bine cunoscut si respectat in capitalele occidentale, eventualele misiuni incredintate in noua sa pozitie pot avea o influenta benefica asupra sanselor Romaniei de integrare in structurile euro-atlantice.

De fostul suveran este insa nevoie in primul rand in tara. Departe de zbaterile politicariei dambovitene, Mihai I poate contribui la repunerea in circuit a valorilor morale de care este atata nevoie in vremurile pe care le traim. Regele, asa cum l-am cunoscut, este deasupra nimicniciilor politicii si ale vietii. Poate ca nu intamplator a si dorit sa aiba una din putinele intalniri private din aceste zile dupa venirea in tara cu directorul unui ziar cunoscut pentru orientarea sa republicana.

Copyright S.C. ADEVARUL S.A.

Dar, lovitura grea data Romaniei, in acea zi, a fost zdruncinarea brutala a identitatii nationale. Intre 40 de ani de comunism si decapitarea statalitatii, este o deosebire echivalenta cu cea dintre confiscarea unei case si incendierea ei.

Sovietizarea a reprimat nu doar oameni si grupuri sociale, ci si instinctul binelui national, fiorul identitatii si al statalitalitatii, bazate pe conlucrarea dintre autoritatea monarhica si democatia reprezentativa. Statul a fost acaparat de un grup de putere fara nici un sprijin natural, altul decit vointa tancurilor sovietice. Administratia s-a transformat intr-o masinarie menita sa satisfaca ambitii personale de putere.

Faptul ca Familia noastra are un rol de jucat in Romania de astazi nu se datoreaza simpatiei oamenilor politici fata de monarhie, nici nelinistii tarilor lumii fata de continuitatea, traditia sau identitatea noastra. Acest rol a fost si este acela de pastrator si slujitor al valorilor fundamentale, fara de care nici o societate nu cunoaste devenirea intru Bine si nici dezvoltarea sub semnul Interesului general.

In momentul in care romanii au inteles ca patriotismul are o masura precisa si obligatorie in dezvoltarea infrastructurilor sociale; ca etalonul moral al guvernarii este tot atat de necesar ca reprezentarea parlamentara si alegerile libere; ca puterea exemplului personal este tot atat de valoroasa ca si prosperitatea; cand au simtit pe pielea lor ca legitimitatea data de voturi nu inlocuieste mandria si moralitatea; cand au intuit ca inteligenta societatii civile nu tine loc de generozitate si ca abilitatea politica nu poate suplini loialitatea, atunci ei au inceput sa inteleaga ca Familia Regala reprezinta un element structural tot atat de necesar societatii romanesti, pe cat este cel politic, construit in armonie si complementaritate cu acesta.

Regalitatea a redevenit o parte a Romaniei pentru a pune umarul la statornicie. Ea a putut influenta mersul tarii chiar si deposedata de putere politica sau de raspunderi administrative pentru ca are o vocatie naturala de leadership. Regele s-a intors in tara sa. Este vremea ca si Romania sa puna capat exilului la care a fost pe nedrept condamnata.

Peste tot in Europa, unde sistemul democratiilor liberale functioneaza performant si coerent de sase decenii incoace, se cauta solutii pentru gestiunea schimbarilor dramatice care au loc in societate, pentru a opri degradarea substantei puterii publice, pentru a face fata deficitului de performanta, lipsei de generozitate si de responsabilitate ale celor care conduc temporar institutiile guvernarii.

In Romania, desi de saptesprezece ani incoace consolidam institutiile democratice, sistemul a depins mereu, prea mult, de personalitatea si de actiunile omenilor care au gestionat puterea. Institutia trebuie sa fie mai importanta decat omul. Fiindca numai aceasta precautie a sistemului poate impiedica devierile pe care democratia, ca instrument, nu le poate evita.

Daca ma uit, prin comparatie, la comportamentul public al regelui Mihai si la cel al liderilor politici, constat ca Regele, desi octogenar si purtator de Coroana, s-a purtat in permanenta in spiritul unei democratii liberale armonioase, cu masura, bun simt, cu grija fata de oameni si cu respectarea cuvantului dat. Ceilalti au facut prea adesea, exact contrariul: de cate ori au putut, au actionat la limita legii, au aplicat regula bunului plac, au folosit propria institutie, de la mici primarii pana la marile piese de pe tabla de sah a administratiei publice centrale, in sensul interesului personal, au manipulat societatea cu toate mijloacele, private sau publice, in directia care le convenea mai mult.
Aceste devieri de la comportamentul democratic si institutional sunt expresia si sursa inconsistentei institutiilor insesi. Desi democratice, unele institutii au devenit mecanisme vulnerabile, fara istorie, fara continuitate, fara respectabilitate, fara competenta, care cad prada, constant, brutalitatii ego-ului fiecarui aventurier care ajunge, pe cale democratica, sa le domine.

Faptele lui Carol I raman in istorie nu fiindca au fost monarhice, ci fiindca au fost fondatoare de stat modern, vizionare si aducatoare de statornicie. Ele au validat principiul monarhic, ca element structural al societatii romanesti.

Romania europeana, folosind fara complexe de inferioritate argumentele ce au format-o ca stat modern, va fi o tara mai puternica, mai pragmatica si mai capabila sa infrunte timpuri ce nu se anunta nici linistite si nici pasnice.

Regele este pastratorul de drept al valorilor fundamentale. Pentru a vedea coroana pe care regele Mihai o asaza pe crestetul Romaniei de astazi, nu ai nevoie de ochi, ci de cetatenie.

Rodica Culcer: “In fiecare an, inainte de incheierea anului, ne amintim cu oarecare tristete de Regele Mihai, fortat de comunisti sa abdice la 30 decembrie 1947, data de la care se implinesc, peste doua zile, 60 de ani. ”

Mesajul scurt, dens, exprimat elegant pe care Regele l-a transmis de Anul Nou ne-a amintit de Romania care ar fi putut fi nu numai daca asupra ei nu s-ar fi abatut in mod brutal comunismul, ci si daca tranzitia nu s-ar fi desfasurat tot sub steagul Marelui Octombrie. Niciun conducator al Romaniei din 1947 incoace nu are profunzimea si soliditatea Regelui Mihai, nu vine din istorie si nu este dedicat trup si suflet binelui public. In cele mai fericite cazuri, ei, ceilalti, au inceput sa invete ce inseamna sa fii om de stat abia cand au dobandit functia.

Ca intotdeauna in astfel de momente comemorative, o mana de idealisti exasperati de imaginea schimonosita a tarii lor lanseaza un apel pentru reinstaurarea monarhiei, considerata ca singura salvare a Romaniei. Asa s-a intamplat si anul acesta, cand a aparut apelul Aliantei Nationale pentru Regatul Romaniei. Scris cu buna-credinta, apelul pedaleaza pe lipsa de legitimitate a republicii instaurate de comunisti in 1947. Probabil ca multi dintre semnatari stiu ca marea sansa a monarhiei s-a epuizat la inceputurile Romaniei postcomuniste, cand Regele avea inca forta sa traseze directiile evolutiei politice a tarii, cand elitele nu se constituisera si totul era la inceput. Dar, la acel tulbure inceput de drum, Regele Mihai a fost gonit din tara cu pusca, la ordinele lui Ion Iliescu, succesorul perestroikist al lui Nicolae Ceausescu, iar entuziasmul cu care a fost primit in 1991 l-a determinat pe Ion Iliescu sa se asigure ca nu avea sa mai revina pana la alegerile din 1996. Aceiasi idealisti care semneaza apelul din acest an i-au cerut atunci guvernului Ciorbea sa-i redea Regelui cetatenia romana, ceea ce Victor Ciorbea, spre cinstea sa, a facut fara ezitari. Numai ca si aceasta a doua sansa a monarhiei a fost ratata din cauza isteriei lui Petre Roman si a PDSR-istilor si a lasitatii lui Emil Constantinescu. Nu vom sti niciodata daca intelegerea dintre acesta din urma si Corneliu Coposu cu privire la reinstaurarea monarhiei a existat cu adevarat - pentru ca nu-l mai avem pe Corneliu Coposu sa ne spuna adevarul.

Privind retrospectiv, tragedia Regelui Mihai a fost tocmai aceea de a nu-si fi putut sluji tara asa cum fusese pregatit s-o faca. Privind lucrurile realist, toti stim ca este prea tarziu, pentru ca o ipotetica revenire a monarhiei are nevoie de sprijinul elitelor politice consolidate, ceea ce inseamna ca Regele nu le-ar mai putea inlatura sau reforma.

Poate ca Regele stie acest lucru si de aceea a acceptat intelegerea cu Ion Iliescu si Adrian Nastase, care i-au permis macar sa se restabileasca in tara si sa-si recupereze proprietatile. Poate tocmai de aceea Regele apare tot mai putin in public in ultima vreme.

In locul sau apare insa cu o frecventa tot mai mare nu Principesa Margareta - la care ne-am astepta -, ci ginerele sau, Radu Duda, principe recent, omul de legatura cu establishmentul. Or, nu este un secret ca principele Radu s-a gandit sa candideze la presedintie si ca in cercuri apropiate de PNL aceasta idee se discuta. Cum tot la fel de bine stim ca nici liberalii, nici PSD-istii nu au un candidat credibil la presedintie pentru 2009.

Nu este, asadar, exclus ca toate eforturile de mediatizare a principelui Radu si de a-i conferi un cachet regal sa faca parte dintr-o strategie cu totul diferita decat cea pe care o au in minte semnatarii apelului ANRR.

Ce va fi nu stim, dar vedem cu ochiul liber ca, in umbra figurii distinse si incarcate de istorie a Regelui Mihai, se contureaza tot mai pregnant silueta incerta a lui Radu Duda. In spatele lui Radu Duda insa oare cine se ascunde? Iata intrebarea.

Romani,

Dupa primul an in Uniunea Europeana, se poate spune ca democratia si libertatile au locul lor stabil in societatea romaneasca. Stiu ca sunt ramaneri in urma in sanatate si educatie, in conditiile de viata ale oamenilor in varsta si ca exista motive de dezamagire. Dar economia continua sa creasca si sa se elibereze de trecut, politica are dinamism, iar in Legislativul european avem, pentru prima oara, reprezentanti alesi.

Tara noastra a intrat in familia demna a natiunilor libere. De aici incolo putem sa incepem sa facem diferenta intre prosperitate si identitate, intre libertati si indatoriri, intre exercitiul politic si respectarea valorilor fundamentale. Oamenii publici trebuie sa-si serveasca institutia, nu sa se serveasca de ea. Ne trebuiesc institutii solide, indreptate catre viitor.

Romania are nevoie sa-si daltuiasca o Constitutie europeana care sa dea un rol limpede, neechivoc si complementar institutiilor Statului. Este o chestiune de onoare, de respect pentru traditiile noastre si pentru democratie. Astfel se poate desavarsi constructia economica si sociala a tarii noastre.

Natiunea, ca si fiinta umana, are personalitate si fior. Romania, aidoma fiecaruia dintre noi, are povestea ei, adanc patrunsa de trecut si de destin. Tara noastra va avea un loc in sistemul international daca va sti sa respecte democratia, cultivandu-si instinctul binelui national.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Mihai R

Castelui Savarsin, 26 decembrie 2007