La Sibiu, am vizitat in aceasta dimineata Colegiul National Pedagogic “Andrei Saguna”, o institutie cu multe sute de elevi, toti doritori de a studia indeletnicirea educatiei celor mici. Am intalnit pe directoarea scolii si pe elevii claselor mari. Am discutat despre leadership, despre responsabilitate si generozitate, ca virtuti necesare lumii democratice de azi. Elevii, solizi analisti ai prezentului, au facut o seducatoare diferentiere intre puterea politica si puterea exemplului personal. Fara sa le sugereze nimeni, ei au adus in discutie valori, pe care le-au pus in contrast cu realitatea de astazi a Romaniei si a Europei. Concluzia lor, ca si a mea, a fost ca lumea de maine se va baza pe cunoastere, tehnologie si libertate de miscare, dar si pe institutii si valori. Ca si pe colegii lor de la Targu Mures si Reghin, i-am rugat pe cei de la Sibiu sa contribuie pe pagina de jurnal online, completand spusele mele.

Inainte de a doua intalnire de la Sibiu, am mers la Cisnadie, unde m-am intalnit cu elevii Liceului teoretic. Directoarea, impreuna cu profesorii si elevii, mi-au rezervat o primire ospitaliera si discreta. Cu simplitate, ei au participat la dialogul pe care l-am propus elevilor, raspunzand franc si responsabil la temele sugerate de mine. Liceul teoretic din Cisnadie poarta numele unei importante personalitati a orasului, Gustav Gundisch. Scoala functioneaza intr-o cladire veche, alcatuita din mai multe corpuri, unele dintre ele construite in secolul al XVII-lea. Este un loc impresionant, care aduce mult caracter si personalitate orasului.

Compania ieseana AB Plus a organizat la Sibiu un simpozion de o zi pe tema patrimoniului construit. Angajati in restaurarea Palatului Culturii din Iasi, gazdele simpozionului au oferit, in mod generos, cadrul evenimentului lor de la Sibiu, pentru o conferinta privind rolul Casei Regale in domeniu si pentru lansarea volumului meu “Biblioteca in flacari”.

Am fost bucuros sa vad cat de multi oameni sunt interesati de refacerea zestrei arhitecturale a Romaniei, adunati la Sibiu, un loc-model al reconstructiei identitare. Am vorbit despre dorinta Casei Regale de a trata efortul redarii cladirilor de patrimoniu societatii intr-un mod cuprinzator. Cu alte cuvinte, am sugerat ca demersul restaurarii unor cladiri nu are legatura doar cu arhitectura. Opera de reconstructie are nevoie sa fie impartasita intregii comunitati, fiind o raspundere civica. De asemenea, cladirii nu trebuie sa i se ofere doar prezent, ci si viitor. Nu este totuna daca, dupa reconstructia unui palat sau muzeu, acesta ramane o institutie fara viata sau daca se insufleteste, asigurandu-si propria durata in timp.

Marius Cosmeanu

Aparut in editia din 29 februarie 2008 a ziarului Cotidianul

Printul Nicolae, al treilea in ordinea succesiunii dinastice la tronul Romaniei, acorda un interviu pentru prima data in viata. Cotidianul a stat de vorba la Londra cu tinarul de vita regala pe care romanii si-l amintesc doar ca pe copilul blond care, in 1992, era uimit de entuziasmul multimii venite sa-i salute bunicul.

In primavara lui 1992, regele Mihai venea in Romania, pentru a doua oara dupa caderea comunismului, sa sarbatoreasca aici Sfintele Pasti. Intr-o imagine devenita istorica, Maiestatea sa iesea in balconul hotelului Continental pentru a-l prezenta oamenilor pe nepotul sau, printul Nicolae, drept mostenitor al tronului. Simpaticul si elegantul baiat care a fascinat atunci multimea adunata pe strazile Bucurestiului – posturile de televiziune occidentale vorbeau de aproximativ un milion de participanti – avea doar 7 ani. Multi il priveau insa ca pe o speranta a Romaniei. Vedeau in el salvarea pentru o tara incapabila de a se dezmetici din cosmar.

In cei 16 ani care au trecut de atunci, numele printului Nicolae nu a fost pronuntat aproape niciodata in spatiul public romanesc. Alteta sa este astazi, la 23 de ani, un tinar scolit, foarte british, cu un stil de viata care nu aduce a puls linistit de singe albastru: face sport, iubeste, ii plac masinile si iese cu prietenii la chindie. Aura aparte i-o confera poate doar preocuparea sa majora din ultimii ani: expeditiile in Africa si in alte destinatii exotice. O declara insa franc: e interesat de viitorul Romaniei si, daca romanii il vor vrea ca rege, nu va refuza invitatia. E pregatit pentru asta.

L-am intilnit la Londra, intr-o superba dupa-amiaza de simbata, la eleganta locuinta a avocatului Casei Regale, domnul Andrew Popper. Cel care a si intermediat acest interviu. Primul, de altfel, pe care printul Nicolae il acorda in viata sa.

Vreti sa vorbim in engleza sau in romana?

In engleza.

V-ati descurca singur in gara din Savirsin?

Nu prea cred (zimbeste), dar invat. Momentan inteleg cam jumatate dintr-o conversatie mai simpla, dar nu merge chiar cum mi-as dori. Vreau insa sa invat ca sa ma pot implica in proiecte din Romania, e important pentru mine.

Care sint principalii asi ai carierei dumneavoastra?

Am crescut in Durham, o localitate din nord-estul Regatului Unit, locul in care au locuit anterior parintii mei. In 1999 m-am mutat in Henley, mai la sud, unde locuiesc si acum si unde am fost, pina in 2004, student la Shiplake College. In aceasta perioada au inceput sa ma preocupe sporturile in aer liber, am fost in citeva expeditii, cea mai interesanta fiind prima, in Africa, in 2003. E momentul in care pot sa spun ca a inceput de fapt cariera mea. De atunci sint tot mai interesat de outdoor, de safari. Am lucrat apoi pentru World Challenge, o companie care ii invata pe copii tot felul de activitati in aer liber, de la caiac, alpinism si rafting la catarare sau cum sa isi faca o tabara la munte. Dar am avut si alte indeletniciri: chelner, cursant la o scoala de bucatari, figurant la filmari sau angajat al lantului de magazine Tesco. Trebuia sa imi finantez calatoriile in strainatate… Expeditiile ramin insa, pe moment, principala mea preocupare.

Ce veti face in viitorul apropiat?

Cred ca am sa continui pe aceeasi linie, o sa fac ce fac si acum. Am capatat deja o anumita experienta, pot organiza si coordona astfel de expeditii si ii pot ajuta pe tineri sa isi dezvolte capacitatea de a face fata aventurilor de acest gen. Vreau insa sa ma implic in organizarea de expeditii si de evenimente similare si in Romania, pentru tinerii de acolo. Aceasta ar putea insemna un nou drum in cariera mea.

Ce face un print intr-un weekend in care nu da interviuri?

Diverse. Sau foarte multe. Sint o persoana foarte sociabila si am multi amici, cunoscuti. In weekend ne luam masinile si iesim in oras cu prietenii, la film, in cluburi, ne distram. Duc viata pe care o duc tinerii de azi in general.

Prietena?

Da, Rebecca. E din Henley si am cunoscut-o recent, asa ca nu va pot spune prea multe despre ea acum. Atit poate ca ne-am placut din primul moment…

Faceti sport?

Da: rugby, hochei, fotbal. Imi place foarte mult sa fac sport si am si rezultate (zimbeste).

Ati citit “Print si cersetor”?

Nu, dar am auzit de carte.

Cum vedeti copilaria dumneavoastra, ca pe una normala sau ca pe una speciala, comparind cu ceilalti copii din generatia dumneavoastra?

Am trait si clipe foarte frumoase, care pentru unii ar putea parea mai pretentioase, dar in ansamblu cred totusi ca am avut o copilarie normala.

V-ati nascut pe 1 aprilie 1985. V-au sicanat colegii pe treaba asta?

O, da! Nu m-au iertat niciodata… De cite ori aflau de ziua mea, incepeau glumele (ride). Dar asa macar am reusit sa scap de farse.

Porecle?

Am avut citeva la scoala: Durham, dupa locul din care veneam, si Rata, despre care chiar nu am idee de unde vine. De altele nu imi aduc aminte.

Cu care dintre parinti simtiti ca semanati mai mult?

N-as putea spune ca sint ca mama sau ca tata. Din contra, cred ca cel mai mult seman cu bunica mea pe linie paterna. In tinerete fusese o persoana foarte dinamica, sportiva si plina de energie. Ii placea foarte mult miscarea. Cred ca seman mai mult cu ea, mai mult chiar decit cu mama.

In ce tari ai calatorit in afara de Romania?

Madagascar, Africa de Sud, Namibia, Botswana, Zimbabwe, Kenya, Thailanda, Statele Unite, Franta, Spania, Cehia, Italia, Danemarca, Ungaria, Elvetia, Germania, Austria… Cam acestea imi vin acum in minte. Si desigur Scotia, Irlanda si Tara Galilor. Le-am vizitat fie in vacanta, fie in expeditii, fie ca sa imi vad rudele.

Ce relatii aveti cu restul familiilor regale din Europa?

Nu prea am relatii cu ei, sint destul de putine. Adica am avut ocazia, onoarea de a intilni personalitati precum printul Charles si regina Marii Britanii, dar nu sint in relatii foarte apropiate cu membrii altor familii regale.

Cum a fost intilnirea cu printul Charles?

A fost acum cinci ani, la o intilnire a bunicului meu, la rezidenta de la tara a printului Charles. E o persoana extrem de joviala, dar, fiind mai mic la vremea aceea, am discutat mai mult despre scoala, despre mine. Pe regina am intilnit-o la castelul Windsor, in aceeasi perioada. Am discutat despre ce fac, despre planurile de viitor, despre cum merge cu scoala, chestiuni de genul acesta. Intilnirea cu regina Elisabeta a ramas insa o amintire deosebita pentru mine.

De cite ori ati fost in Romania?

Nu stiu, de multe ori.

De 20, 50, 100 de ori?

A, nu, doar de vreo 15 ori, cred. De mai multe ori in Bucuresti. In rest, la Savirsin, Brasov, Arad, Timisoara, Iasi, Neptun. Cel mai mult mi-a placut insa la Sinaia, la Pelisor si Peles, e un loc superb, am calatorit mult prin imprejurimi si imi place foarte mult acolo, totul e atit de linistit, oamenii sint atit de amabili, de primitori…

V-a socat ceva in Romania?

Nu, chiar daca Romania difera destul de mult de ceea ce e in Marea Britanie. In plus, dupa ce vii din Africa, e mai greu sa ai astfel de surprize… In Africa am avut, da, a fost intr-adevar socant.

Cum vi se par romanii, Romania?

O tara absolut frumoasa! Partea interesanta este ca nu prea poti gasi zone in Romania despre care sa poti spune ca merita vizitate numai in anumite perioade din an. Romania e atractiva tot timpul anului, are o natura superba, indiferent in ce anotimp o vizitezi. Iar experienta mea cu romanii a fost una aparte, pozitiva; au fost foarte prietenosi, deschisi de fiecare data cind m-am intilnit cu ei.

Care a fost experienta dumneavoastra cea mai placuta Romania?

Primavara lui 1992.

O mai tineti minte?

Da, a fost ceva fantastic!… De la politisti la multimea care aclama, toata forfota de pe strada… A fost ceva unic! Tin minte cum stateam impietrit in balconul hotelului (Continental – n.a.), cum fluturau steagurile, sutele de mii de oameni care participau la meeting. Luasem masa si am mers in camera mea. Eram obosit si voiam sa stau in pat, dar le-am spus tuturor ca nu pot dormi din cauza multimii care scanda, ii auzeam, ii vazusem cu citeva minute inainte, din restaurant, printre lalelele din geam, si atunci am mers afara in balcon. A fost ceva extraordinar, o nebunie… A fost cel mai puternic moment trait de mine in Romania.

Ati trai acolo?

Da, cu siguranta.

Ca sa devii print, conform Constitutiei romane din 1923, trebuie sa ai si acordul regelui. Cum te intelegi cu bunicul tau, cit de apropiati sinteti?

Amindoi sintem in ultima vreme foarte ocupati, din acest motiv ne vedem mai rar. De-a lungul anilor insa, m-am apropiat tot mai mult de el, relatia mea cu bunicul si bunica mea fiind de la an la an tot mai calda. In trecut ne vedeam mai des, acum sintem insa mai ocupati, eu sint prins aici in Marea Britanie, ei sint in Romania si in Elvetia.

Cum l-ati portretiza pe Maiestatea sa?

Un om cu un caracter extrem de puternic si in acelasi timp foarte prietenos si amabil. Il simti mereu acolo unde ai nevoie de el, e mereu de partea buna a lucrurilor. Am invatat foarte multe de la el. Ma fascineaza si preocuparea sa pentru jeepurile militare, pentru masini si pentru maniera in care cultiva acest hobby. Si eu sint indragostit de masini, de barci, de tot ce tine de motoare, dar nu in “halul” in care este bunicul meu… (ride)

Ce credeti ca ar trebui sa scrie peste ani manualele de istorie despre bunicul dumneavoastra?

In primul rind ar trebui sa scrie despre rolul regelui Mihai in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, despre cit a facut pentru Romania si, scurtind razboiul, pentru Europa. Cred ca aceasta este perioada cea mai importanta de consemnat, pozitia sa intr-o epoca influentata de oameni precum Hitler si Mussolini.

Va propun un scenariu: daca liderii politici ai Romaniei ar decide revenirea tarii la monarhie si v-ar oferi posibilitatea sa fiti rege, ati accepta?

Daca tara, romanii ma vor chema, sint pregatit sa raspund chemarii lor, as accepta sa vin in Romania. Sint pregatit sa fac acest pas, chiar daca mi-e greu sa va spun care ar fi exact strategia ce ar trebui urmata. M-as implica in reconstructia tarii pentru a face din Romania un stat mai puternic, care sa se bucure de mai multa incredere pe plan international. Sper sa invat cit mai curind romana si sa ma implic mai mult in proiecte in Romania si implicit sa ma aflu mai mult timp acolo.
Ce le transmiteti sustinatorilor monarhiei din Romania?

E destul de greu. Cred ca intrebarea nu e daca vreau sau nu vreau sa servesc tara, o voi servi ori de cite ori mi se va cere, cu toate capacitatile mele; ceea ce mi-ar placea insa sa fac acum pentru Romania este sa particip la proiecte care tin de activitatea mea de acum, proiecte legate de protectia mediului, de expeditii, de ferme organice, de tot ce are legatura cu probleme ecologice. Asta mi-ar placea sa fac acum pentru Romania, sa fac acolo ceea ce fac si aici. Admir foarte mult ce face printul Charles si cred ca e un model de urmat. Sint foarte multe lucruri de facut in acest sens in Romania. Foarte multe. Sigur, nu e caracteristic familiei regale sa aiba o implicare in viata politica, deci toata aceasta activitate ar fi una lipsita de astfel de conotatii. As dori insa sa actionez ca un simbol al unitatii nationale, pentru a avea pace si unitate sociala. Vreau sa le spun romanilor ca sint un om care are o viata cit se poate de normala, ca am crescut intr-o familie normala.

Cum vedeti viitorul dumneavoastra ca print?

N-am idee, sincer. Nu sint genul de om care e atit de calculat incit stie dinainte ce va face peste ani. Sint o persoana foarte spontana, ma las adeseori purtat de oportunitatile care se ivesc. S-ar putea ca saptamina viitoare sa fiu in Japonia sau in alt loc indepartat. Deci nu stiu cum va arata viitorul meu de print, ce imi rezerva el. Depinde de multe lucruri…

Cele cinci fiice ale regelui

Regele Mihai si principesa Anne de Bourbon-Parma au cinci fiice. Singura care nu a divortat nu are copii, iar cum regele este stra-stranepotul reginei Victoria a Marii Britanii, printesele fac parte din linia de succesiune la tronul Marii Britanii. Exceptie face mezina familiei, care nu mai este eligibila deoarece in 1995 s-a maritat cu un polonez de religie romano-catolica, Casimir Mystkowski, de care a divortat dupa sapte ani de casnicie. Fiica cea mare a regelui, printesa Margareta, s-a nascut pe 26 martie 1949, la Lausanne, in Elvetia. A absolvit Universitatea din Edinburgh cu specializari in sociologie medicala si politici publice de sanatate. Pina in 1989 a lucrat in institutii coordonate fie de Organizatia Mondiala a Sanatatii, fie de ONU. Apoi a pus bazele unei fundatii care-i poarta numele si care are ca scop ajutarea copiilor si a batrinilor din Romania, dar si din alte cinci tari in care activeaza. In 1996 s-a maritat cu actorul Radu Duda.A doua fiica a regelui Mihai este printesa Elena, nascuta in 1950. In 1983, ea s-a maritat cu medicul Leslie Robin Medforth-Mills, cu care a avut doi copii: Nicholas Michael si Elisabeta Karina. Elena a divortat in 1991 si s-a recasatorit, in 1998, cu Alexander Philips Nixon McAteer. In 1953 s-a nascut printesa Irina, a treia fiica a regelui Mihai. Ea s-a casatorit cu John Krueger, de care a divortat. Au doi copii: Mihai Torsten si Angelica Margareta Bianca.La patru ani diferenta de Irina, printesa Sofia s-a nascut in Grecia. Ca si celelalte surori ale ei, este divortata, dar are o fiica: Elisabeta-Maria Bianca Elena. In total, regele Mihai are cinci nepoti. (R.V.)

Printul Nicolae (nascut in 1985), pe numele sau intreg Nicholas Michael de Roumanie Medforth-Mills, este fiul printesei Elena (nascuta in 1950) – a doua fiica a regelui Mihai I – si al lui Robin Medforth-Mills (1942-2002), profesor si fost oficial al Natiunilor Unite. Sora mai mica a lui Nicolae, Elisabeta Karina de Roumanie Medforth-Mills, are 19 ani.

Anul trecut, pe 30 decembrie, regele Mihai a anuntat ca ii va acorda nepotului sau titlul de principe al Romaniei dupa ce acesta va implini, in 2010, virsta de 25 de ani. In ordinea succesiunii dinastice la tronul Romaniei, printul Nicolae le urmeaza principesei Margareta si principesei Elena, mama sa.

Intre Palatul Cultural, primarie si prefectura, privirea nu stie bine ce sa aleaga. Atmosfera lor dovedeste, celui care are putinta de a intelege, ca patrimoniul construit nu are doar valoare arhitecturala, ci indentitara. Nu in sens patriotard, ci in sensul instinctului binelui.

Am facut o vizita la prefectura, unde am avut o discutie sumara legata de proiectele judetului si de acea parte a lor care ar putea fi dezvoltata in comun cu biroul meu. Am mers apoi la primarie, unde viceprimarii si consilierii locali m-au primit cu ospitalitate si incredere. La intalnire au fost prezenti ziaristi si oameni de afaceri. Am facut o descriere succinta a proiectului “Orasele Romaniei”, ca si a Viziunii pe 30 de ani a Casei Regale, scrisa de Principesa Margareta si de mine. Avand in vedere prezenta din ce in ce mai vizibila a membrilor Familiei Regale in societatea romaneasca, cei din sala au pus anumite intrebari, perfect justificate, in legatura cu demersurile viitoare ale Altetei Sale Regale si ale mele. Este imbucurator ca oamenii de afaceri si jurnalistii au avut rabdarea de a asculta toate detaliile dialogului meu cu administratia locala. Desi fara senzational in ele, aceste detalii reprezinta esenta muncii noastre, adica singurul lucru care va ramane, in timp, din efortul nostru public.

Colegiul National Unirea a fost urmatoarea destinatie a intalnirilor din Targu Mures. Ca in toate celelalte localitati din tara, am dorit dialogul cu elevii fiindca ii consider interesanti, maturi, talentati si posibili constructori ai prezentului. Ei nu mi-au lasat asteptarile fara rezultat. Tot ce au spus a fost intelept, matur, cu stralucire si autenticitate. Sunt mult mai interesanti decat cei care “profeseaza” acest epitet.

Am plecat la Reghin, unde m-am intalnit cu primarul Nagy Andras si cu consilierii locali. Alaturi de ei s-au aflat oameni de afaceri locali si functionari din primarie. Atmosfera a fost ospitaliera si deschisa. Am vorbit despre aceleasi lucruri si in acelasi fel in care am facut-o la Targu Mures. Tuturor reprezentantilor administratiei locale a Muresului le-am transmis invitatia de a participa la “Seara mureseana” de la Palatul Elisabeta, pe care am propus-o pentru finalul lunii septembrie a acestui an.

Municipiul Reghin se autointituleaza, cu mandrie, Orasul viorilor si numara actualmente 36.000 de locuitori. In acest oras functioneaza peste 2500 de companii cu capital privat. Patrimoniul arhitectural este pastrat, ca prim miracol, aproape nealterat. Trebuie doar reparat si renovat.

Primarul de la Reghin m-a acompaniat in urmatoarele locuri ale vizitei in orasul lui. Am mers la Liceul Petru Maior, unde m-am intalnit cu directorii, profesorii si elevii claselor mari. Am dialogat cu ei, ramanand cu aceeasi impresie de neclintit ca soarta europeana a Romaniei se va scrie in comunitatile locale, ca administratia si scoala sunt cele doua forte ale localitatilor din tara noastra, pentru urmatorii cinci-zece ani.

In incheierea vizitei am mers la Protopopiatul ortodox din Reghin, unde parintele protopop era inconjurat de multi dintre preotii parohi ai locului, ortodocsi si greco-catolici. Am vorbit despre functia sociala a bisericii, despre rolul ei educational, spiritual si identitar. Gazdele mi-au vorbit, de asemenea, despre cladirile in constructie, despre credinciosi si despre viata lor de zi cu zi.

Am incheiat o zi lunga si plina de evenimente la doua dintre televiziunile locale. Mass-media locala este un centru vital pentru comunitati, in acest moment istoric al al Romaniei. Strabatuta de impulsuri de democratie si libertate din ce in ce mai puternice, tara noastra are nevoie sa-si consolideze institutiile, forta locala si propria cunoastere de sine. Televiziunile si ziarele locale au un rol mai mare decat putem crede. Din diverse motive, aceste mijloace de reflectare a realitatii sunt mai bune si mai eficiente decat surorile lor de intindere nationala. Nu stiu daca acest adevar va fi valabil peste un deceniu sau doua, dar astazi el are evidenta in oricare din locurile pe unde am umblat.

Aseara am gazduit, la Palatul Elisabeta, prima Seara regionala a anului 2008. Dupa o vizita in decembrie anul trecut in capitala de judet, a venit randul Buzaului sa ocupe centrul atentiei bucurestene aducand, pentru o seara, in apropierea Arcului de Triumf, tot ce este mai reprezentativ astazi in comunitatea locala, in privinta oamenilor, a domeniilor, institutiilor si ideilor. Seara s-a bucurat de prezenta tuturor institutiilor administratiei locale, Consiliul judetean, Institutia prefectului si Primarie, prin liderii lor. De asemenea, au venit multi oameni de afaceri buzoieni, directori de licee, ziaristi, reprezentanti ai elitei intelectuale, artisti cu notorietate internationala si tineri. Au fost prezenti membri ai Parlamentului Romaniei, deputati si senatori de Buzau.

Din partea capitalei, au venit la intalnire reprezentanti ai Guvernului, ai ministerului agriculturii, ai ministerului Intreprinderilor Mici si Mijlocii, ambasadori si diplomati ai Chinei, Frantei si Italiei, personalitati din mass-media si din societatea civila. Ca de obicei, seara a facilitat schimbul de idei, construirea increderii si a puntilor de legatura, dialogul si cunoasterea, imbogatirea instrumentelor de lucru, etc.

Despre realitatile momentului au vorbit primarul municipiului, prefectul judetului si presedintele Consiliului judetean, precum si generalul-locotenent Florian Pinta, comandantul Comandamentului Operational Intrunit “Maresal Alexandru Averescu”. Sunt sigur ca seara aceasta, ca toate celelalte de pana acum, va ajuta la consolidarea comunitatilor locale romanesti, in perspectiva europeana. Cred ca viitorul stabil al Romaniei se sprijina pe Romania locala si pe respectabilitatea, soliditatea institutiilor centrale. Acestea sunt cele doua valori pe care Casa Regala le va incuraja si servi in urmatorii ani: institutii ale statului coerente, ne-echivoce si complementare, ca si comunitati locale cu fruntea sus, increzatoare in ele insele, stapane pe propriul destin.

Institutul Aspen Romania

Aproape intreaga zi de astazi am luat parte la masa rotunda organizata de Institutul Aspen Romania. Dedicata strategiilor comune ale securitatii europene in deceniul viitor, evenimentul a reunit personalitati de prima mana din Europa si SUA, din domeniul politic, al institutiilor internationale, al analizei politice, al societatii civile si al diplomatiei. A fost mandru ca Bucurestiul a avut inspiratia si forta de a organiza o astfel de reuniune, cu doar sase saptamani inainte de Summit-ul NATO, evenimentul anului in tara noastra in domeniul international.

A fost o binefacere sa vezi exprimate in public opinii pertinente, lucru mai rar in viata publica romaneasca. Instinctul binelui a triumfat, fie si numai pentru o zi, fie si numai in lumea ideilor. Presedintele Aspen Romania, dl Mircea Geoana, a fost amfitrionul zilei. I-a stat alaturi premierul Calin Popescu Tariceanu, dna secretar de stat MAE Raduta Matache, reprezentanti ai Corpului Diplomatic, ai ministerelor guvernului roman, ai Parlamentului. A reprezentat Administratia Prezidentiala dl general Constantin Degeratu. Din partea mediului academic si a societatii civile au fost prezenti dnii Christian Mititelu, Sergiu Medar, Mihail Ionescu, Sergiu Celac, Radu Tudor. Din strainatate au venit special pentru eveniment dnii Vladimir Socor, Jamie Patrick Shea, Veton Surroi, Laza Kekic, Peter Semneby, David Satter. Am remarcat cu placere prezenta in sala a ambasadorilor Frantei, Turciei, Serbiei, Cehiei, Sloveniei, Germaniei, precum si a fostului ambasador al SUA, dl Michael Guest.

Luarile de cuvant au fost de inalta distinctie si pertinente. Este o incantare sa vezi discutandu-se in mod atat de erudit si aplicat viitorul Aliantei Nord-Atlantice, al Uniunii Europene pe taram romanesc. Traim intr-o regiune care are, certamente, solutii pentru a contribui distinct si valoros la evolutia benefica a sistemului international.

Primarul Horia Tiseanu si consilierii locali, alaturi de functionarii publici, oamenii de afaceri si ziaristii campineni mi-au rezervat o primire plina de incredere si ospitalitate. Am purtat o discutie ampla despre rolul administratiei locale, despre importanta viziunii in construirea Romaniei urmatoarelor decenii si despre sansa pe care o au orasele de talia Campinei, in dezvoltarea pe temeiuri europene.

Am invitat pe toti cei prezenti sa vina la Palatul Elisabeta in luna septembrie, pentru a discuta posibile proiecte comune. Unul dintre consilierii locali a adus in discutie ridicarea unei statui ecvestre a regelui Carol I, de a carui domnie locul este profund legat. De asemenea, directoarea muzeului Hasdeu a propus initierea unui proiect european de refacere a podului construit de regele Carol, care ar insemna nu numai o restaurare arhitecturala si patrimoniala, ci si una cu virtuti turistice si economice.

Vizita la Colegiul National Nicolae Grigorescu a fost o incantare. Edificiul, de o eleganta si o prestanta desavarsite, care a trecut prin doua secole, reprezinta un reper identitar, nu numai cultural. El este pastratorul instinctului binelui, al memoriei, nu numai un generatoar de cunoasterie in comunitatea locala. Elevii nu dezmint reputatia liceului. Inteligenti si masurati, ei au facut o serie de remarci exceptionale, ca raspuns la prelegerea tinuta de mine, pe teme de leadership, identitate, constructie a prezentului si a viitorului. Fiindca elevii mi-au promis ca vor interveni cu comentarii pe pagina aceasta de jurnal, ii las pe ei sa aduca, in continuare, aportul lor la dialogul online.

Am vizitat protoieria din Campina unde, in afara de parintele protoiereu, erau prezenti preoti din intreaga comunitate. Aici, in prezenta presei, am vorbit despre virtutile sociale si ecumenice ale demersului credintei de astazi, din Romania. As vrea, cu aceasta ocazie, sa mentionez comportamentul de mare decenta, profunzime si masura al ziaristilor campineni prezenti.

Ultima parte a vizitei s-a consumat la muzeul Hasdeu, gazduit de Castelul Iulia Hasdeu si construit intre anii 1893-1896 de catre tatal ei, Bogdan Petriceicu-Hasdeu. Cladirea are o puternica personalitate, dar si o ciudatenie care o face aproape unica in lume. Dar, in afara de elementele de originalitate si straniu, templul ascunde o poveste de iubire, de disperare si de cautare intelectuala, intr-o lume de o bogata traditie culturala si artistica, in jurul unei personalitati remarcabile a spiritualitatii romanesti. In plus, camerele care au mai putina incarcatura a spiritismului, preocupare ce a dominat ultima parte a vietii scriitorului, lingvistului si filosofului Hasdeu, sunt de o incantatoare armonie. Ele aduc staruitor aminte de lumea inceputului de secol XX.

Am poposit in aceasta dimineata la Sacele, un oras de 34.000 de locuitori, devenit municipiu, si situat la cativa kilometri de Brasov. In viitor, este foarte probabil ca Sacele, ca si Ghimbav, sa devina parte a aglomeratiei metropolitane a Brasovului.

Primarul Vasile Lata, un veteral al administratiei locale, m-a intampinat cu paine si sare la primarie, in mijlocul unui numar de lucratori ai institutiei si de consilieri locali. Primarul mi-a facut o scurta prezentare a orasului, oferindu-mi un volum despre istoria celor “Sapte sate”, care este si numele vechi al urbei.

La catedrala orasului, care este, de fapt, cea mai mare biserica din urbe, am fost primit de parintele protoiereu, de preotul paroh si de o parte a consilierilor locali. Biserica a fost construita in secolul al XIX-lea si are o catapeteasma exceptional pictata, dar si impecabil pastrata in vremi.

La Liceul teoretic “George Moroianu” am fost intampinat de directoarea institutiei, de profesori si de un numar de elevi. Liceul acesta are o particularitate. Holurile lui, ca si salile de clasa au un aer de casa particulara, un anume fel de intimitate si culoare, de curatenie care nu sunt specifice unei institutii publice. Elevii nu m-au intampinat cu totii intr-o singura sala, ci grupati pe diferite teme de lucru. Unii erau in sala de creatie a scolii, un loc de intalnire al artelor si literaturii, altii erau la clasa, iar cei mai multi asteptau intr-unul din laboratoarele de studii, pentru a dialoga cu mine. Am vorbit despre importanta generatiei lor, despre rolul lor in prezentul romanesc, despre viziunea de 30 de ani a Casei Regale si despre notiunea generoasa de leadership.

Una dintre eleve a dorit sa recite cateva fraze din “Harap Alb” de Ion Creanga, in limba franceza. Ascultand ce spunea Creanga, mi-a venit sa zambesc. Cuvintele lui, indreptate aspru catre realitatile zilei, pareau scoase dintr-un editorial de cotidian romanesc, scris astazi. Dovada ca, la noi, continuitatea metehnelor este intacta.

M-am intors la primarie unde, in sala de consiliu, am avut o intalnire de o ora cu ansamblul Consiliului local, cu oameni de afaceri si cu ziaristi. Primarul si cu mine, impreuna cu un consilier si un reprezentant al oamenilor de afaceri am vorbit despre proiectele urbei, despre ingrijorarile lor si despre felul in care as putea sa dau o mana de ajutor celor care dezvolta proiecte in Sacele. A fost adusa in discutie minoritatea rroma, care numara 30% din locuitorii orasului, despre dezvoltarea constructiei de locuinte, despre frumusetea naturala a locului, turism, servicii si despre proximitatea de Brasov. Am invitat consiliul, primarul si oamenii de afaceri, impreuna cu parintele protoiereu si directorul liceului sa vina la Palatul Elisabeta, in luna septembrie, pentru a continua schimbul nostru de idei si pentru a le organiza o intalnire cu organizatii neguvernamentale legate de domeniul minoritatii rroma si cu reprezentanti ai executivului, dedicati aceluiasi subiect.

La Brasov, am mers la Departamentul Regional de Studii pentru Managementul Resurselor de Aparare, care a devenit parte a Universitatii Nationale de Aparare. Am vizitat aceasta institutie de mai multe ori si am tinut prelegeri pe diverse teme studentilor din mai multe tari europene. De data aceasta am tinut o conferinta despre leadership. Comandantul Departamentului, precum si comandantul Academiei Fortelor Aeriene au fost gazdele mele pe parcursul vizitei. Am vorbit in fata unei sali arhipline, in care au luat loc studentii Academiei, ca si profesorii Academiei si Departamentului Regional. Un lucru imbucurator si laudabil a fost permisiunea acordata presei de a lua parte la intreaga vizita. Cu aceasta ocazie am revazut pe generalul locotenent (r) profesor universitar Marin Ilie, indrumatorul tezei mele de doctorat la UNAp.

Am mers apoi la Libraria St. O. Iosif, asezata la intrarea in orasul vechi al Brasovului. Libraria a gazduit de multe ori lansari de carte despre Casa Regala. Am avut bucuria de a intalni un numar de personalitati venite, ca de fiecare data, la dialogul din lumea ideilor, u fapt datator de speranta. Am descris motivele alcatuirii cartii “Biblioteca in flacari” si semnificatia ei la momentul prezent al Romaniei, care acorda putina atentie identitatii nationale si soliditatii institutiilor.

Am incheiat ziua printr-un dialog la Mix TV, un interviu la Radio Brasov si o intalnire cu reprezentanti ai organizatiilor neguvernamentale care se ocupa de soarta copiilor din judetul Brasov.

In aceasta saptamana, in ciuda multelor calatorii prin tara, am avut o multime de alte evenimente care ne-au umplut timpul, gandurile si inima. As vrea sa le aduc in pagina de jurnal de astazi, in ordinea in care s-au intamplat.

Principesa Margareta a facut o vizita emotionanta in Costesti, judetul Arges, pentru a vedea rezultatele proiectului fundatiei sale numit Centrul Comunitar Hercules. Principesa Margareta a vizitat atat centrul, cat si alte doua institutii a caror istorie este strans legata de Familia Regala a Romaniei: Spitalul din Costesti, infiintat la inceputul secolului trecut prin ordinul Regelui Carol I si Biserica Sf. Ilie din Costesti, vizitata de Regina Maria si reconstruita cu sprijinul Familiei Regale, dupa ce in 1930 a ars provocand moartea a 130 de persoane.

La Centrul Comunitar creat de Fundatia Principesa Margareta a Romaniei 50 de copii din familii dezavantajate isi fac temele, servesc masa de pranz, primesc lectii suplimentare la materiile la care intampina probleme, participa la activitati sportive si recreative. Activitatea copiilor este supravegheata zilnic de 15 profesori si invatatori voluntari, o educatoare si un psiholog. Varstnicii din comunitate petrec o zi pe saptamana la Clubul Seniorilor si primesc ajutor material din partea centrului. Parintii copiilor beneficiaza de cursuri de educatie din partea personalului specializat de la centru. Scopul este de a combate analfabetismul si abandonul scolar in randul copiilor, dar si abandonul familial, alcoolismul, delincventa juvenila, violenta in familie.

Toate aceste detalii le puteti gasi pe situl Fundatiei. Insa ceea ce ma face sa scriu despre vizita Principesei este altceva. Dupa vizita la Costesti, Principesa s-a intors cu o stare de spirit speciala. Mi-a spus ca, atunci cand vede cat de mult depinde viata unor oameni de simpla activitate caritabila, isi da seama cat de mare este nevoia de a continua actiunea Casei Regale in sprijinul consolidarii Romaniei. Puterea exemplului regal este, in astfel de cazuri, nepretuita, aproape imposibil de evaluat. Contrastul intre violenta si iresponsabilitatea raului, care se face din ce in ce mai simtit in societatea romaneasca, si efectul modest, binefacator si durabil al binelui este astazi evident, din ce in ce mai evident.

Intr-una din zilele saptamanii am primit la Palat vizita unei delegatii de francezi, creatorii “Concursului scolar francofon”, organizat de asociatia “Le Cercle Philippe-Senghor”. Asociatia este prezidata de Jean Dutourd, membru al Academiei Franceze. Concursul este deschis elevilor din clasele primare ale tarilor francofone, care sunt incurajati sa compuna literatura, folosind ca instrument limba franceza. Concursul a poposit anul acesta si in Bucuresti datorita includerii, pentru prima oara, a Romaniei printre tarile-concurent. In anii 2007-2008, el se va desfasura in Franta, Guineea, Guineea Ecuatoriala, Haiti, Liban, Madagascar, Mali, Maroc, Romania, Senegal, Togo si Tunisia.

Animatoarea, sufletul competitiei este dna Colombe Anouilh d’Harcourt, fiica marelui dramaturg Jean Anouilh. Ea a venit la Palatul Elisabeta, impreuna cu colegii ei de la asociatia pariziana, cu profesori din scolile romanesti si cu membri ai ambasadei Frantei la Bucuresti. Tin sa mentionez acest eveniment fiindca, desi nu va face niciodata prima pagina a ziarelor, este un fel durabil de a restabili aportul Romaniei in lumea francofoniei. Romania poate face pasi regionali siguri, durabili, echilibrati si inteligenti spre binele francofoniei, dar si spre binele prezentei europene in Africa. Acest concurs este unul dintre pasi.

Am primit, tot in aceasta saptamana, vizita ambasadorului Ucrainei la Bucuresti, ES dl Youri Malko. De sapte ani incoace, unul dintre cele mai frecvente demersuri facute de Palatul Elisabeta este acela de a imbogati si diversifica relatia Romaniei cu tarile reprezentate diplomatic la Bucuresti. Atunci cand este vorba despre o tara vecina, mai ales de una de importanta Ucrainei, orice efort de aprofundare si de largire a orizontului relatiei bilaterale este binevenit. Una dintre cheile consolidarii romanesti, in context european, este armonizarea vietii minoritatilor de la noi cu viata romanilor din tarile invecinate.

In fine, am incheiat saptamana cu o seara de teatru. Raspunzand invitatiei maestrului Marcel Iures, Principesa si cu mine am mers la Teatrul ACT, pentru a vedea piesa “Ultima banda a lui Krapp”, de Samuel Beckett. A fost o seara inspirata si fericita. Mai intai, Principesa si cu mine am fost fericiti sa vedem un astfel de teatru existand la Bucuresti, dupa 10 ani de la fondare, si mergand atat de bine. Este un semn de vocatie europeana. Apoi, am fost bucurosi sa-l regasim pe dl Iures intr-o forma atat de valoroasa si de sclipitoare, inconjurat de un public iubitor si admirativ. Aceste sentimente sunt datatoare de speranta, in societatea civila.

Asadar, saptamana noastra a avut si o parte nevazuta. Ea a fost alcatuita din bucati de viata, unele incurajatoare, altele nu, printre care si-au gasit locul si intalnirile mentionate mai sus. Nu este unul dintre momentele cele mai linistite sau mai datatoare de incredere ale vietii romanesti. Dar, citind remarcile dumneavoastra, facute aproape in fiecare zi a jurnalului si, mai ales, vazand cat de mult creste numarul celor care cred in demersurile noastre, pot sa spun ca va exista un “maine”.

Orasul Ovidiu are 20.000 de locuitori si se dezvolta economic intr-un ritm sustinut. Vecinatatea metropolitana a Constantei joaca aici un rol important. Am intalnit la primarie pe dl primar Ion Podaru, consilieri locali si un mare numar de functionari publici. Precum in celelalte orase vizitate, am purtat cu gazdele mele un dialog despre perspectivele de dezvoltare economica, educationala si sociala ale orasului, ca si despre viziunea de 30 de ani a Casei Regale si posibilitatile Biroului Reprezentantului Special al Guvernului de a sprijini dezvoltarea locala a Romaniei.

La Grupul Scolar Ovidiu am intalnit profesori si elevi, alaturi de directorii scolii si de reprezentanti ai Inspectoratului scolar. Am vizitat multe dintre salile de curs, laboratoare si salile de lectura. Intr-unul din laboratoare am intalnit cateva zeci de elevi, cu care am vorbit despre leadership, despre valorile perene ale Romaniei si despre perspectivele ei in viitorul apropiat. Elevii mi-au promis ca vor contribui cu pareri, idei, sugestii in pagina de jurnal online.

Am ajuns in orasul Murfatlar inainte de ora pranzului. La primaria orasului de 11.000 de locuitori am fost intampinat de dl primar Nicolae Crivineanu si de consilierii locali. Discutia din sala de consiliu a adus in prim-plan proiectele lor de dezvoltare, destul de multe la numar, ca si precizari legate de instrumentele folosite de biroul meu pentru a incuraja si inspira dezvoltarea regionala.

Vizita in oras a continuat la monumentul rupestru. Incinte datand din secolul IX, daltuite in dealurile de creta pentru a folosi drept lacas de rugaciune, au fost descoperite la inceputul anilor 50. Ele sunt surprinzatoare, de o frumusete simpla si unice in Romania.

Impreuna cu consilierii locali si cu primarul, am vizitat stadionul orasului si sala de sport, unde asteptau mai bine de doua sute cincizeci de elevi de la Liceul teoretic Murfatlar, care au dat dovada de o sensibilitate si o atentie iesite din comun. Ca in toate celelalte cazuri, intalnirea noastra a fost placuta si plina de intelesuri. Interesul manifestat de ei fata de temele legate de leadership, constructie durabila, identitate, traditie si spirit de raspundere ma fac sa cred ca demersul acesta merita sa continue. Este de fapt o incercare de a pune societatii in fata o oglinda, care sa duca la mai buna cunoastere si evaluare de sine.

Dupa mai bine de cinci ani de cand se bucura de calitatea de furnizor al Casei Regale, am vizitat compania Murfatlar, cea mai importanta investitie economica din oras. Compania, in cei sapte ani de la privatizare, a parcurs un drum insemnat, care i-a schimbat complet destinul. Faptul ca brevetul de furnizor a fost acordat de catre Casa Regala pentru a doua oara consecutiv, pe o perioada de 3 ani, vorbeste de la sine despre calitatea produselor Murfatlar.

Cernavoda este o asezare urbana situata strategic la intretaierea apelor, la confluenta culturilor si religiilor, la incrucisarea drumurilor. De asemenea, are sansa de a fi una dintre putinele localitati romanesti legate de capitala printr-o autostrada. Sunt impresionat placut de multitudinea proiectelor primariei, care intentioneaza transformarea mai multor cartiere paraginite si abandonate in locuri de agrement, de cultura si de sport, de turism. Cernavoda are o asezare privilegiata si in privinta peisajului. Sunt anumite locuri din oras unde vederea peste Dunare este minunata. In oras se gasesc edificii, nu multe, care amintesc de epoca lui Carol I si de importanta pe care regele a acordat-o Dobrogei in general si orasului Cernavoda in special.

Am trecut, din fuga masinii, prin fata noii statii de epurare, am strabatut centura orasului, centrul pentru copii si tineret, caminul de batrani, spatiul unde se va ridica un mare complex cultural si sportiv in aer liber. Am luat masa intr-o cantina a personalului de la primarie, intr-un spatiu curat si frumos colorat.

A urmat o intalnire pe care pun mare pret. La sala de festivitati a campus-ului scolar am intalnit un numar de 300 de elevi, veniti de la doua scoli diferite: Liceul teoretic Anghel Saligny si Grupul Scolar Industrial Energetic. Campus-ul are o particularitate, aceea ca reuneste intr-un spatiu unic trei institutii scolare, cele doua amintite mai sus si o scoala generala. Ele folosesc in comun salile de sport, de festivitati, caminele si cantina. Este un concept generos, care vine in ajutorul elevilor saraci, proveniti de la tara. Primaria si consiliul local asigura multe dintre veniturile necesare acestui mare conglomerat educational, care pune impreuna 2500 de elevi.

Intalnirea cu liceenii a fost inspirata si pasionanta. Elevii au raspuns cu aplomb si precizie la temele propuse de mine, privind leadership-ul de astazi, valorile libertatii si democratiei, valorile perene ale generozitatii si responsabilitatii, ale loialitatii si puterii exemplului personal. Ei au dovedit ca stiu ce vor, pe ce lume traiesc, unde ar vrea sa mearga de aici incolo. Eleva care a deschis dialogul a spus ca ceea ce trebuie sa fie eradicat in Romania este prostia, rautatea si coruptia. Subscriu la cele spuse de ea. Dar, mai important decat aceasta, eleva a spus ca prostia este periculoasa pentru ca ea ingradeste libertatea. Aici, trebuie sa recunoasteti, tanara a depasit chiar inteligenta si acuitatea unora dintre cei care ne formeaza, zilnic, opiniile. Sper din toata inima ca elevii din Cernavoda sa acceseze blogul si sa contribuie aici, in continuare, la descrierea facuta de mine intalnirii de la liceu.

Inainte de a pleca de la Cernavoda, am avut surpriza sa fiu invitat la… televiziunea orasului. Un grup de intelectuali inimosi au creat o mica televiziune care transmite, numai pentru cei 20.000 de locuitori ai urbei, programe pentru care lucreaza de dimineata pana seara, cu mijloace reduse dar cu multa inima.

La Medgidia, oras pe care urmeaza sa-l vizitez cu alta ocazie, am poposit doar la Liceul teoretic “Nicolae Balcescu”. Am avut placerea sa intalnesc o parte a profesorilor, reprezentanti ai Inspectoratului Scolar si, mai ales, un numar de peste 300 de elevi. Directoarea mi-a spus ca ar fi fost prezenti la sala de sport mai multi elevi, daca ora nu ar fi fost ceva cam tarzie. Cei 300 de elevi au reactionat foarte frumos, atat la temele propuse de mine in dialogul cu ei, cat si la intalnirea propriu-zisa. Cred ca ora petrecuta cu ei s-a evidentiat prin franchete, prospetime, afectiune si incredere. Si ei au spus lucruri adevarate, uneori abrupte, dar pline de substanta. O eleva a vorbit despre saracie, lipsa de bunatate si degradarea spiritului civic. Alte doua eleve, redactori la revista scolii, au intrebat despre sistemul de educatie, despre importanta aderarii la Uniunea Europeana si despre nevoia dezvoltarii unui nou fel de leadership.

Faptul ca nu am vizitat in prealabil orasul lor m-a impiedicat sa aduc exemple legate de comunitatea in care acesti tineri traiesc. Vorbele, ca si aspiratiile lor, insa, m-au facut sa inteleg mai bine lumea in care traiesc. Voi privi, in masura posibilului, de aproape, destinul asezarii lor. Sper din toata inima ca cei prezenti sa contribuie in pagina de blog, adaugand substanta si idei povestii inceputa de mine.

In ciuda unei intarzieri de 20 de minute, datorata reparatiilor de pe strazile Capitalei, am fost intampinat la primaria municipiului de un mare numar de personalitati, in frunte cu primarul, dl Lucian Iliescu. Consilieri locali reprezentand toate partidele politice, oameni de afaceri, jurnalisti, personalitati culturale au umplut pana la refuz frumos decorata sala de consiliu. In trei ani, multe cladiri din centru au fost renovate si arata atractiv si primitor. Am avut o cuprinzatoare discutie, in care am incercat sa aduc in prim-plan specificitatea si unicitatea acestei asezari urbane care, in contrast cu dimensiunea ei, are un rol strategic in geografia, cultura si economia Romaniei de maine.

Binecuvantat cu o asezare in proximitatea Bucurestiului, precum si cu vecinatatea Dunarii, Giurgiul este o poarta de intrare din Orientul Mijlociu. De la aeroportul Otopeni pana la portul din Giurgiu sunt 80 de kilometri care ar putea fi parcursi intr-o ora. Trebuie doar ca administratorii Romaniei sa inteleaga, dupa douazeci de ani, ca infrastructura nu mai poate astepta. Giurgiu ar putea deveni un loc preferat al investitorilor straini, un oras care sa obtina o multitudine de fonduri structurale. Am discutat despre frumusetea naturala a locului, de Comana, padurile, lacurile si insulele din aria judetului. Am mai vorbit despre extraordinara resursa umana reprezentata de tinerii liceeni si despre noua episcopie ortodoxa. Am invitat pe toti participantii la discutie sa vina la Palatul Elisabeta, in cadrul Serii giurgiuvene, pe care as dori-o programata pentru iunie, anul acesta.

Domnul prefect Sergiu Stanisteanu a fost urmatoarea mea gazda. Vizita a prilejuit o discutie pe aceleasi teme. Am rugat institutia prefectului sa ia parte la organizarea Serii giurgiuvene, in vara, la Palatul Elisabeta.

Am avut surpriza sa descopar Directia de asistenta sociala, o institutie mai putin obisnuita, sustinuta financiar de primarie si reprezentand expresia locala a interesului pentru cazurile sociale. Oameni batrani fara familie, copii abandonati sau tineri nefericiti gasesc adapost intr-o institutie curata, moderna, echipata european, in care oamenii au ca filosofie generozitatea, iubirea, compasiunea si spiritul civic.

Portul din Giurgiu a fost urmatoarea institutie vizitata. Potentialul acestui loc este nelimitat. Nu numai pentru asezarea sa care privilegiaza economia si multiculturalismul, dar si prin frumusetea locului. Insula cea mai mare dintre cele asezate, pe Dunare, in proximitatea orasului ar putea, de exemplu, gazdui un numar de locuinte egal cu numarul celor existente in Giurgiu.

La liceul teoretic “Tudor Vianu” am vizitat laboratoarele, clasele si am avut o exceptionala discutie cu elevii de clasele a XI-a si a XII-a. Liceul este unul de elita, iar profesorii si elevii, ca si directoarea institutiei, m-au impresionat cu eleganta, politetea, inteligenta si eruditia lor. Dar poate cea mai frumoasa dovada a caldurii si increderii a fost gestul mai multor elevi din prima clasa de liceu, care au asteptat o ora, in curtea liceului, pentru ca sa ne intalnim cateva clipe, la sfarsitul intalnirii cu colegii lor mai mari.

Muzeul municipal, asezat intr-o cladire veche, parte a patrimoniului arhitectural al orasului, este plin de exponate legate de istoria moderna a Romaniei. Am gasit acolo o serie intreaga de obiecte legate de Familia Regala.

In aceasta atmosfera calda si personalizata, unica prin obiectele care populeaza cladirea, am purtat un amplu dialog cu reprezentantii TV Muntenia, legat de vizita de astazi, de viziunea pe 30 de ani a Casei Regale si despre actiunile noastre, menite sa dezvolte comunitatile locale ale Romaniei.