Ma numesc Marius Zgureanu si sunt inginer IT la Alcatel Lucent Romania filiala Timisoara.

Bunicul meu a luptat in armata romana intre 1941-1945 si e nascut la Soroca (in actuala Republica Moldova) iar bunica mea e nascuta langa Hotin (actuala Ucraina) . Bunicul a murit gandindu-se la famillile fratilor sai de dincolo de Prut si fara a revedea pamanturile natale ale Basarabiei reintegrate in tara mama, Romania.

Consider ca este de datoria mea si probabil a fiecaruia dintre noi sa facem toate eforturile necesare pentru recuperarea teritoriilor pierdute in urma pactului Ribbentrop-Molotov, pact considerat nul la 24 decembrie 1989 pana si de Parlamentul sovietic, urmasul de drept al guvernului Sovietic din vremea lui I.V. Stalin.

Va rog din suflet sa sprijiniti statul roman (eventual sa-l ghidati) in implementarea unei strategii ce vizeaza recuperarea teritoriilor pierdute in urma acestui pact si revenirea la Romania pe care ati cunoscut-o si dumneavoastra si bunicul meu. Banuiesc ca deja o parte din ceea ce voi enumera mai jos se afla in diferite stadii de implementare sau realizare la nivelul statului roman, dar sper sa pot contribui si cu unele idei noi sau abordari diferite la acest efort.

In aceasta directie as dori sa va supun atentiei cateva idei cu privire la o strategie pe plan intern cat si extern (cred ca putem invata multe despre politica pasilor marunti de la etnicii maghiari din UDMR).

Strategia pe plan extern se refera la urmatoarele directii majore pe plan cultural, politic si economic:

1. Lobby cu privire la situatia acestor teritorii in fata reprezentantilor organismelor UE si ONU. Atragerea in aceasta actiune a SUA, Marii Britanii, Frantei (aliatul nostru traditional), Germaniei, Austriei, Tarilor Baltice, Finlandei, Poloniei, Cehiei, Greciei, Turciei, Japoniei, Chinei si de ce nu, poate si a Rusiei (pentru a profita de neintelegerile cu Ucraina ). Acest lobby trebuie amplificat in mod gradat, pe parcursul a cativa ani. Declaratiile trebuie alese cu grija, pentru a nu crea efectul contrar celui scontat. Trebuie constientizate crimele si deportarile ce au dus la depopularea acestor zone de populatia romaneasca. De asemenea trebuie acuzate abuzurile datorate acordului de la Yalta (Rusia il considera deja neaplicabil).

2. Incurajarea investitiilor romanesti in aceste teritorii prin politici fiscale si incurajarea recrutarii de personal romanesc ce va fi transferat cu locul de munca in aceste zone (scutiri de impozit pentru romanii detasati in aceste teritorii).

3. Organizarea unei noi comisii pentru recuperarea tezaurului romanesc trimis in Rusia acum aproape un secol. Piesele cu valoare istorica ar ajuta la restabilirea identitatii noastre nationale iar echivalarea lui in aur ar ajuta la “rascumpararea” familiilor romanilor deportati, contribuind la efortul financiar al statului roman in aplicarea acestei strategii.

4. Incurajarea schimburilor culturale cu comunitatile romane din aceste teritorii.

5. Alocarea de fonduri pt. sprijinirea campaniei de constientizare a romanitatii in fosta Basarabie si din Maramuresul istoric.

6. Ajutor financiar si propagandistic pentru aceste organizatii.

7. Implicarea diasporei romanesti in raspandirea mesajului reunificarii.

8. Incurajarea personalitatilor romanesti din tara si din afara tarii pentru a sustine aceasta cauza.

9. Implicarea oamenilor de afaceri influenti la nivel international (ex. Ion Tiriac).

10. Pregatirea temeinica a unei analize si a unei pledoarii “fara cusur” in favoarea cauzei unificarii.

11. Folosirea momentelor aniversare ale unirii la maxima valoare (decembrie 2008 – 90 ani de la unire, decembrie 2018 – 100 ani de la unire).

12. Crearea unei echipe de experti in negociere, analiza politica internationala, drept international.

13. Incurajarea prin bonus-uri fiscale a intoarcerii in Republica Moldova si Ucraina a cetatenilor romani ce provin din aceste regiuni.

14. Constientizarea la nivelul invatamantului (istorie) a existentei romanilor in teritoriile de la est de Prut si a datoriei reunificarii cu acestia.

15. Recuperarea Insulei Serpilor si a platoului continental aferent prin Curtea de drept international de la Haga.

16. Cresterea dezvoltarii economice a Romaniei, creand astfel premisele dorintei de realipire la un stat roman puternic.

17. Crearea unor burse de studiu (sponsorizarea partiala a acestora de catre stat) pentru romanii din Basarabia, Ucraina si alte zone cu populatie romana.

18. Implicarea serviciului roman de informatii, alaturi de serviciile puterilor vestice (CIA, MI5) in operatiuni ce vizeaza aceste teritorii . Destabilizarea Transnistriei alaturi de presiuni UE, UN si NATO. Colaborarea cu Interpol si serviciile vestice de informatii in zona respectiva. Actiuni subversive pentru retragerea totala a armatei a 14-a.

19. Dezvaluirea incalcarii drepturilor romanilor din Transnistria in fata curtii internationale a drepturilor omului.

20. Incurajarea demersurilor vizand realipirea Transnistriei la Republica Moldova.

21. Atragerea Rusiei pe o pozitie de contrare a intereselor Ucrainei, eventual o “alianta” cu Rusia (in urma acordului cu Rusia, granitele actuale ale Ucrainei sunt recunoscute atata timp cat aceasta din urma ramane in cadrul CSI, in caz contrar Rusia avand pretentii teritoriale). In momentul in care Ucraina va dori iesirea din CSI si intrarea in Ue si NATO, vor trebui negociate granitele definitive alaturi de Rusia, Polonia, Cehia si Ungaria. Conditionarea sprijinului de intrare in UE si NATO de retrocedarea acestor teritorii sau de transformarea lor in zone cu autonomie extinsa, intre Romania si Ucraina.

22. Presiuni asupra comunitatii europene si NATO si conditionarea pe cat posibil a negocierilor de aderare la cele doua structuri a Republicii Moldova si a Ucrainei de unirea cu tara mama a acestor teritorii din fosta Basarabie.

23. Sprijinirea cresterii demografice a populatiei Romaniei prin legi ce incurajeaza procrearea si ajutoare fiscale proportionale cu numarul de copii pe familie, pentru a putea popula noile teritorii, ce au o densitate de populatie mai mica decat Romania.

24. Profitarea de fiecare oportunitate pentru a reafirma pozitia Romaniei (de exemplu, in contextul actualei crize din Georgia).

25. Negocierea cu R. Moldova a acordarii simplificate si rapide de cetatenie moldoveneasca romanilor care doresc si care sunt sau se vor deplasa pe teritoriul R. Moldova.

26. Negocierea separata cu minoritatea gagauza, bulgara si cea lipoveana a drepturilor ce vor decurge din inglobarea S. Basarabiei in R.Moldova sau Romania. La negocieri va fi nevoie de ajutorul Turciei si Rusiei.

27. Organizarea, prin decizie a curtii drepturilor omului de la Haga, unei comisii comune cu Ucraina si Rusia pentru regasirea familiilor romane deportate in Siberia, Caucaz, Kazahstan sau alte parti ale fostei URSS.

28. Demararea unui plan de repatriere a celor aproximativ 500.000 de romani deportati in Siberia, a sutelor de mii din Caucaz si alte regiuni din fosta URSS. Cu ajutorul Rusiei, R.Moldova si Ucrainei si folosind fonduri europene, acesti romani vor trebui asezati in teritoriile din Bucovina, Basarabia si fosta RSS Moldoveneasca (ce include Balta si Tiraspol). Trebuie organizat un schimb de populatie (oferind prime, facilitati fiscale, locuri de munca si locuinte de catre toate partile) intre Ucraina, Rusia si R.Moldova. Ucraina va alege cu acordul Romaniei, R. Moldova si UE zonele in care va trebui sa-i aseze si apoi sa retrocedeze aceste zone catre R.Moldova sau Romaniei sau macar sa ofere dreptul la autodeterminare pentru acestor regiuni. Acesti romani vor primi dubla cetatenie, romana si ucraineana sau moldoveneasca.

29. Cererea pe langa UE, UN si curtea drepturilor omului privind demararea unui program de retrocedari in Ucraina catre romanii din fosta Basarabie, identic cu cel aplicat in Romania. Intrarea in UE a Ucrainei ar putea fi conditionata de reusita acestui program.

30. Negocierea retrocedarii ulterioare catre R.Moldova a N.Bucovinei si a S. Basarabiei, precum si a unei fasii de 50 km in jurul Tiraspolului si a orasului Balta (fosta RSS. Moldoveneasca).

31. Punerea la punct a unui program fiscal, economic, de gestiune si de reconstructie in teritoriile ce vor fi retrocedate, program care sa motiveze populatia din aceste teritorii, atat romaneasca cat si rusa, ucraineana, gagauza (etc.) sa voteze pentru unirea cu Romania. Un exemplu ar fi crearea unei zone economice libere (taxe nule in primii 10 ani dupa alipirea la Romania).

O scrisoare asemanatoare am trimis si presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu, dar consider ca sprijinul altetei voastre regale este esential. Nimeni din aceasta tara nu se bucura de mai multa stima si consideratie in cercurile diplomatice straine decat alteta voastra si de asemenea cunoasteti mult mai bine decat noi toti ce s-a intamplat acum 70 de ani si care este situatia teritoriilor instrainate.

Ar fi un progres daca macar jumatate din puncte s-ar realiza in urmatorii cinci ani, dar in acelasi timp cred ca, desi situatia economica si politica a tarii noastre nu este din cele mai bune in acest moment, exista sanse sa reparam nedreptatea istoriei si deciziile neinspirate daca profitam de fereastra de oportunitate din urmatorii zece ani. Dincolo de 2018 s-ar putea sa fie prea tarziu…

As dori sa cunosc parerea altetei voastre in legatura cu ideile expuse mai sus, unele din puncte fiind probabil necizelate sau putand beneficia de contributia altetei voastre.

Cu mult respect,
Marius Zgureanu, banatean, basarabean, ardelean si nu in ultimul rand roman!

Beyond gold medals

By Nicholas D. Kristof

Published: August 21, 2008

BEIJING: China is on track to displace the U.S. as the winner of the most Olympic gold medals this year. Get used to it.

Today, it’s the athletic surge that dazzles us, but China will leave a similar outsize footprint in the arts, in business, in science, in education.

The world we are familiar with, dominated by America and Europe, is a historical anomaly. Until the 1400s, the largest economies in the world were China and India, and forecasters then might have assumed that they would be the ones to colonize the Americas - meaning that by all rights this newspaper should be printed in Chinese or perhaps Hindi.

But then China and India both began to fall apart at just the time that Europe began to rise. China’s per-capita income was actually lower, adjusted for inflation, in the 1950s than it had been at the end of the Song Dynasty in the 1270s.

Now the world is reverting to its normal state - a powerful Asia - and we Westerners will have to adjust. Just as many Americans know their red wines and easily distinguish a Manet from a Monet, our children will become connoisseurs of pu-er tea and will know the difference between guanxi and Guangxi, the Qin and the Qing. When angry, they may even insult each other as “turtle’s eggs.”

During the rise of the West, Chinese culture constantly had to adapt. When the first Westerners arrived and brought their faith in the Virgin Mary, China didn’t have an equivalent female figure to work miracles - so Guan Yin, the God of Mercy, underwent a sex change and became the Goddess of Mercy.

Now it will be the West’s turn to scramble to compete with a rising Asia.

This transition to Chinese dominance will be a difficult process for the entire international community, made more so by China’s prickly nationalism. China still sees the world through the prism of guochi, or national humiliation, and among some young Chinese success sometimes seems to have produced not so much national self-confidence as cockiness.

China’s intelligence agencies are becoming more aggressive in targeting the U.S., including corporate secrets, and the Chinese military is busily funding new efforts to poke holes in American military pre-eminence.
(…)

Va invit sa cititi articolul intreg la adresa de mai jos.
http://www.iht.com/articles/2008/08/21/opinion/edkristof.php

© Zsofia Nagy

Rolul Regelui Mihai la actul de acum saizeci si patru de ani, fara sa fi vrut in mod special, a fost expresia unor simtaminte care mai reusesc sa se vada in zarea secolului XXI, totusi: cautarea, iubirea, increderea, statornicia, curajul, credinta.

In clipele in care le era greu, Regele Carol sau Regina Maria, pentru a da doar doua exemple, “cautau”, in loc sa dispere; ei ofereau iubire, solutii si incredere chiar si atunci cand primeau in schimb dispret, indiferenta, ura sau neincredere. Este pretios sa vorbim astazi despre “cautare”, iubire si incredere, despre curaj, statornicie si credinta.

Cuvantul erou nu mai are acum aproape nici un inteles. De altfel, cum ar putea sa mai aiba? Ni se spunea la academie ca un erou este cineva care face fapte exceptionale in imprejurari exceptionale. Mai poate fi vorba de eroi in zilele noastre? “Nostima” noastra de contemporaneitate, in care fictiunea este un mic copil fata de realitate.

Mai poate fi vorba de eroi intr-o lume in care ne raportam la procentaje ca sa aflam ce e drept si ce nu?

Majestate, ati inceput sa exercitati autoritatea de sef al Statului acum optzeci si unu de ani. Pana si cei mai inversunati birocrati din birourile lumii sunt nevoiti sa admita ca aveti mai multa “vechime in munca” decat oricine altcineva pe acest pamant.

Ati devenit maresal al Armatei romane la nouasprezece ani si ati realizat “23 august” cand aveati douazeci si doi de ani.

Sunteti singurul sef de Stat in viata care a condus o tara participanta la cel de-al Doilea Razboi Mondial. Ati fost decorat si de Uniunea Sovietica si de Statele Unite ale Americii, in acelasi timp.

Sunteti, probabil, singurul sef de Stat care a creat o ferma ca sa-si intretina familia si unul din rarii care a fost pilot de incercare. Sunteti, de asemenea, un rege care obisnuia sa primeasca romanii la Versoix, iar la plecare le repara masina, daca era nevoie.

Ati supravietuit dusmanilor Majestatii Voastre si, lucru curios, ati supravietuit si copiilor lor. Spre exemplu, nu cred ca Gheorghiu-Dej s-a asteptat in ziua de 30 decembrie 1947 ca, cincizeci si doi de ani mai tarziu, sa dormiti in casa lui, la Bucuresti; aceasta s-a intamplat in 1999, adica treizeci si patru de ani dupa ce el disparuse dintre noi, si poate chiar si din Istorie. Nu ati fost singurul locatar al casei propriilor vostri calai. V-a stat alaturi si Regina, si principesa Margareta si cu mine, iar pe urma a venit si Nicolae.

Ati intalnit pe Hitler si pe Mussolini, dar ati intalnit si pe Truman si pe Churchill si uneori ati avut curajul de a nu le asculta sfaturile, desi aveau varsta tatalui sau, a bunicului Vostru.

Ati trait disperata experienta instalarii comunismului, dar ati “gustat” si “dezgustul” cauzat de dispretul, neintelegerea si indiferenta Occidentului. In cei aproape optzeci si sapte de ani de viata plina de roade ati fost dezamagit nu numai de dusmani, ci si de prieteni.

Ati precedat pe tron propriului tata, caruia i-ati devenit apoi si succesor.

V-ati intors la Palatul Elisabeta dupa cincizeci si patru de ani, in aceleasi camere din care ati plecat la 30 decembrie 1947. Incaperea in care Vasinski a trantit usa crapand peretele este si astazi, ca si ieri, biroul Vostru; iar camera personala a Majestatii Voastre este chiar salonul unde Petru Groza era glumet, in acea zi de 30 decembrie, aratandu-va pistolul si spunand ca l-a luat ca sa nu riste sa il arestati, ca pe Antonescu.

Ati refuzat propuneri avantajoase financiar, daca ele nu corespundeau principiilor Voastre. Priviti senin in ochii oamenilor, desi ati avea motive sa fiti intunecat; Regele Pavlos al elenilor, unchiul Vostru, spunea: “… sa ai incredere in absolut fiecare din cei din jurul tau, dar sa te astepti sa fii tradat in orice clipa.”

Cunoasteti bine arta de a fi singur, amaraciunea de a nu fi inteles si grozavia de a nu imparti cu nimeni momentele epocale.

V-am insotit acum patru ani la o sarbatoarea la Targoviste; ati mers in spate, cu pasi masurati, departe de efervescenta, sa-i spunem, “aniversara”. Nu v-a perturbat nimic, nu erati vesel, nu erati suparat, va faceati doar, cu delicatete, datoria. Cineva din multime s-a apropiat si v-a spus: “Majestate, ne place si tacerea Voastra”.

Ati fost clar cu convingerile proprii si ferm in impunerea lor, inca de mic copil: la biserica, atunci cand preotul a vrut sa va ofere, in prezenta Reginei-mame, paharul pentru impartasanie, ati raspuns, la varsta de sase ani: “Multumesc, nu beau niciodata vin dimineata!”

Atatea fapte exceptionale in atatea imprejurari exceptionale imi dau certitudinea ca va veni o zi cand altii vor scrie mai mult, asa cum se cuvine, despre fenomenul naturii umane care sunteti.

Pana atunci, o data pe an, intr-o luna de vara, ne aducem aminte ca despre Rege trebuie scris la timpul prezent. Si la timpul viitor.

Suntem privilegiati de a fi contemporanii unei epoci care l-ar face pe Shakespeare sa roseasca de invidie: curge sange nevinovat in multe locuri din lume dar, in acelasi timp, sublimul il gasim aproape pe strada; gratie sistemelor mediatice si informatiei, spirite alese ca Yehudi Menuhin sau Dalai Lama sunt aproape tot atat de tangibile ca aparatele de ras; lumea este influentata nu de astre, ci de concernele de presa, tragedii in cel mai pur stil antic se petrec zilnic, conducatorii se ocupa de conducere si nu de condusi; timpul acesta, atat de pagan si stiintific, naste Maica Tereza, iar Regele nostru, prin intreaga lui poveste, ne da o lectie de patriotism si de eternitate mai gratios si mai rezonant decat ar fi facut-o Beethoven.

Exista, de optsprezece ani incoace, in viata noastra publica, o sete neverosimila de a convinge ca noi, romanii, nu avem nici o sansa de a inspira incredere si de a evolua predictibil. Intreaga statura a Regelui Mihai, veghind binefacator asupra noastra de la inaltimea a doua secole, ne arata contrariul.

Ziarul Gandul, 14 august 2008

Votul de ieri din Camera Deputaţilor a desfiinţat actul de justiţie pe teritoriul României. După 18 ani în care au tot auzit de stat de drept, democraţie, egalitate în faţa legii, cetăţenilor acestei ţări care au comis nesăbuinţa să şi creadă în aceste principii li se spune cu un rânjet: Vedeţi, bă, dacă sunteţi cretini…

Orice român condamnat începând de ieri pentru furtul unei găini sau pentru crimă cu premeditare poate să ţipe în gura mare că i s-a făcut o nedreptate. Pentru că el a fost trecut prin lege şi găsit vinovat. Iar dacă e de meserie primitor-distribuitor de materiale, colegii lui, primitorii-distribuitori de materiale n-au fost întrebaţi dacă să fie judecat sau nu, aşa cum deputaţii au hotărât pentru colegii lor, d-nii Năstase şi Mitrea.

(…)

Restul articolului, pe care vi-l recomand, se gaseste pe situl ziarului “Gandul”.

In aceasta vara, in timpul sederii la castel, am primit vizita mai multor jurnalisti de la televiziuni locale sau regionale din Banat si Transilvania. Consider ca forta mass-mediei locale este, cel putin la timpul prezent, mai profunda si mai complexa decat cea a mijloacelor la nivel national.

Un drept între popoare

Viaţa lui Aleksandr Soljeniţân a fost un dezastru: dictatură, război, lagăr, deportare, mizerie, cancer. Apoi s-a transformat într-un miracol. Printr-un miracol i s-a resorbit, fără tratament, cancerul. Printr-un miracol a reuşit să strângă date complete despre sistemul concentraţionar sovietic şi să scrie Arhipelagul Gulag (cartea care salvează de la moartea memoriei milioanele de necunoscuţi pe care regimul sovietic i-a condamnat la dispariţie, iar adulatorii săi occidentali, intelectualii de stânga, la uitare). Printr-un miracol, un om total lipsit de putere a putut deveni problema insolubilă a unui sistem politic care nu doar că poseda toată puterea, dar era şi total lipsit de scrupule. Numai printr-un miracol cineva căruia regimul îi interzisese totul a putut deveni vocea tuturor celor care nu puteau avea vreuna. Numai printr-un miracol un singur om a putut sta nevătămat şi triumfător împotriva celui mai criminal sistem al secolului trecut. Numai un miracol a putut face din dezastrul vieţii unui zek ruina sistemului care a inventat noţiunea de zek. Analiştii romani consemnau faptele importante fără să uite să menţioneze evenimentele miraculoase ori minunile naturale care le însoţeau, fie în semn de avertisment, fie de pedeapsă. Cum ar fi scris un analist roman despre soarta imperiului sovietic? Cu siguranţă, viaţa lui Aleksandr Soljeniţân ar fi fost evenimentul miraculos menţionat.

În termeni de teologie a istoriei, raportul dintre slăbiciunea vieţii lui Soljeniţân şi puterea nemăsurată a imperiului pe care l-a distrus evocă în mod irezistibil atât lupta lui David cu Goliat, cât şi cuvintele lui Hristos, „Puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune“, pe care apostolul Pavel le-a prelungit prin două teoreme: una duhovnicească, „Când sunt slab, atunci sunt tare“, cealaltă teologică, „Dumnezeu şi-a ales lucrurile slabe ale lumii ca să le distrugă pe cele tari“. Ridiculizat de „deştepţii“ lumii (intelectualii „progresişti“, care îl denunţau ca reacţionar), batjocorit de „înţelepţii“ lumii (specialiştii în ştiinţe politice, care îl considerau un naiv ignorant), ameninţat şi urgisit de puternicii lumii (conducătorii sovietici, care l-ar fi vrut mort), Soljeniţân i-a ridiculizat şi pe deştepţi, arătând că au minţit cu bună ştiinţă, şi pe înţelepţi, arătând că s-au înşelat, şi pe puternici, arătând că sunt slabi. Istoricilor care jură pe fapte şi cad în capcana cauzalităţii mecanice (triunghiul mecanic al forţelor) li se pot arăta faptele lui Soljeniţân ca o ilustrare matematică a puterii spiritului asupra materiei. Nimeni nu ar fi putut spune că e puternic, cât timp adversarii săi nu au făcut dovada că se vor prăbuşi. Dar, odată colosul sovietic prăbuşit, tuturor le-a devenit evident că acest Imperiu al răului nu de diviziile cărora le cerea Stalin dovada a fost învins, ci de puterea a ceea ce ideologia în numele căreia au fost ucise peste o sută de milioane de oameni a negat mereu că există: spiritul, Dumnezeu, bunătatea, curăţenia sufletească, puterea rugăciunii. Viaţa lui Soljeniţân a demonstrat că miracolele există.

(…)

Restul articolului poate fi citit pe situl ziarului, in arhiva corespunzatoare zilei de 7 august 2008.

Principesa doreste ca materialele de constructie folosite sa fie cele din anul 1943, produse naturale precum var si nisip, lemn si tigla, etc. De la instalatia electrica pana la dusumele, de la usi si ferestre pana la ziduri si tencuiala, totul trebuie refacut exact asa cum a fost creat de Regina Elena.

Desigur, atunci cand constructia va fi complet renovata, inauntru si afara, va fi nevoie de bani si de rabdare, de talent si de entuziasm, pentru a reface tot mobilierul, modest dar autentic, pe care Regina-mama l-a ales pentru caminul fiului ei. Tot ce a fost in casa a fost fie furat, fie distrus. Ca de altfel, tot ce a fost autentic si legitim in acei durerosi ani ai istoriei noastre.

Fiindca lucrul implica arhitecti, botanisti, decoratori interiori, constructori, lemnari, parchetari, electricieni si tot soiul de alti specialisti, unii mai necesari decat altii, o descriere a efortului de la Savarsin este greu de facut, in mod complet.

Este vorba despre viziunea si dedicatia Principesei Margareta, ca un legamant, de a reda familiei si Romaniei acest model de frumusete si demnitate creat de bunica sa.

Inutil sa spun cat de necesara, de fundamentala este aceasta carte pentru liderii nostri politici. Desi cred ca numarul politicienilor romani care au citit-o sau au auzit de ea este minim, sper totusi ca lucrarea sa aiba un anume impact in societatea noastra politica.

Pe urma, cartea aceasta ar fi necesara elitei noastre intelectuale, mai ales in partea ei activa politic. Exista puncte de vedere atat de proaspete, de competente, de argumentate si de informate asupra lumii, incat ar ajuta mult acelor minti luminate a caror limita orizontala este propria oglinda.

Autorul sustine o idee valoroasa, anume ca “ridicarea” restului lumii, de la China, India si Rusia la Brazilia, Africa de Sud si Kenia, va rasuci puterea lumii, indreptand inovatia si bogatia in cele mai neasteptate locuri de pe glob. Este o lectie pretioasa pentru Romania, care nu a reusit nici sa se aseze pe harta contemporana a economiei si culturii mondiale, nici sa inteleaga fenomenele care i se intampla astazi.

Zakaria descrie tarile numite “emerging markets” ca fiind spatii care si-au regasit increderea politica si mandria nationala. Este o remarca decisiva. Desi Romania nu este un adevarat “emerging market”, fiindca dimensiunea ei nu i-ar permite o astfel de calitate, remarcile legate de “increderea politica” si de “mandria nationala” sunt fundamentale.

Fiindca aceste doua ingrediente nu sunt apanajul direct al lumii trans-atlantice, ci valori complementare, absolut necesare pentru dezvoltarea coerenta a institutiilor, a natiunii, a societatii romanesti euro-atlantice. Imi aduc aminte, cu cinci ani in urma, cat de mult m-a impresionat afirmatia unui lider politic asiatic, legata de “protejarea emotiilor poporului nostru”. Emotiile natiunii, increderea politica si mandria nationala sunt virtuti compatibile cu democratia si libertatea, dar pot fi generate numai impreuna cu institutiile solide si cu respectul fata de ele. Prosperitatea nu poate aduce stabilitate ea insasi. De altfel, ea nici nu poate depasi o anumita suma pe cap de locuitor, in absenta increderii politice, a confortului identitar al natiunii, al soliditatii institutiilor aducatoare de predictibilitate.

Zakaria vorbeste despre motorul politic al lumii de azi, de multe ori desprins de dezvoltarea economica, obsedat de chestiuni uneori reale, alteori egoiste, care il fac sa mearga in paralel, si uneori pagubos, fata de extraordinarul elan economic al lumii. Acest adevar se aplica perfect si la Romania.

Zakaria vede lumea viitorului ca o difuzie de putere catre centre din intreaga lume. Daca Marea Britanie a avut in secolul XX un declin economic, SUA au acum un declin politic. De aceea, solutia vazuta de autor este atitudinea viitoare a SUA ca un fel de “impartasire a puterii”, crearea de coalitii, cladirea legitimitatii si definirea unei agende globale. El numeste aceste lucruri “raspunderi formidabile”. Poate ca noua administratie de la Washington, aleasa in luna noiembrie a acestui an, va fi un inceput, in acest sens.

Romania are de invatat din aceasta carte. Mai intai, faptul ca dezvoltarea noastra economica accelerata din ultimii 7-8 ani nu este un fenomen romanesc, ci mondial. Ca apartenenta la NATO si UE nu ne face invincibili si ca putem sa murim “original”, pe limba noastra. Ca, oricat de demodat ori inutil ar parea, leadership-ul are nevoie sa fie generos si orientat, cu viziune. Nu se poate face performanta economica, administrativa, institutionala, daca ne exhibam public numai in folosul nostru, al carierei noastre, fie politica, fie culturala.

Cartea lui Zakaria are nevoie sa fie citita.

Asociatia are acum o multime de tineri, de curand intrati in randurile ei. I-am cunoscut cu mare placere si speranta. Unii dintre ei isi vor continua studiile in Europa, altii sunt straluciti absolventi de liceu si vor continua aici, in universitatile noastre.

Intalnirea cu ei mi-a facut placere si pentru ca va aduce, in lunile si anii viitori, sprijinul lor la realizarea programului “Orasele Romaniei”, initiat de Principesa si de mine, pentru conectarea, incurajarea, dezvoltarea comunitatilor locale (orase mici si mijlocii) in lumea Europei regiunilor.

In cursul saptamanii viitoare voi continua sa primesc diverse echipe de jurnalisti de la multe institutii mass-media locale: din Baia Mare, din Zalau, din Ramnicu-Valcea. Castelul prezinta interes pentru multi dintre ei, fiindca este locul unui model de conduita publica, precum Palatul Elisabeta.