590 de angajamente publice

In tara:

•    59 orase vizitate (Mizil, Urziceni, Slobozia, Plopeni, Boldesti-Scaieni, Oltenita, Budesti, 2 x Giurgiu, Cernavoda ,  Medgidia, Ovidiu, Murfatlar, 3 x Brasov, Sacele, Campina, Targu Mures , Reghin, Sibiu, Cisnadie, Buhusi , Roman, Adjud, Panciu, Suceava , Falticeni, Botosani, Dorohoi, Radauti, Campulung Moldovenesc, Oradea, Salonta, Beius, Marghita, Carei, Satu Mare, Calarasi, Lupeni, Petrosani, Hunedoara, 2 X Orastie, Deva, Cluj-Napoca, Timisoara, Alexandria, Corabia, Dej, Gherla, Turda, Buzau, Patarlagele, Cislau, Oradea, Sinaia, Campulung Muscel);
•    71 intalniri in umiversitati, colegii nationale si licee (Mizil, comuna Gura Vadului, Urziceni, Slobozia ,Plopeni, Boldesti Scaieni, Vasilati, Oltenita, Budesti, Giurgiu , Cernavoda,  Medgidia, Ovidiu, Murfatlar,  Sacele, Campina, Targu Mures, Reghin, Sibiu, Cisnadie, Ploiesti, Buhusi, Roman, Adjud,  Panciu, Suceava, Falticeni, Botosani, Dorohoi, Radauti, Campulung Moldovenesc,  Tulcea, Buzau, Salonta, Beius, Oradea, Margita, Lupeni, Petrosani, Hunedoara, Beius, Orastie Jimbolia, Alexandria, Corabia , Dej , Gherla,  Adjud, Patarlagele, Pitesti, Campulung Muscel, Targu Mures, Timisoara, Bucuresti, Sulina, Satu Mare);
•    25 activitati cu caracter militar (Bucuresti, Arad, Brasov, Prahova, Vrancea, Sibiu);
•    45 intalniri cu caracter economic (Salonta X2, Beius, Mizil, Oradea X2, Gura Vadului, Satu Mare, Urziceni, Slobozia, Plopeni, Boldesti Scaieni, Vasilati, Oltenita, Budesti, Brasov, Giurgiu, Cernavoda, Ovidiu, Murfatlar X2, Lupeni, Sacele, Hunedoara, Campina, Targu Mures, Reghin, Bucuresti X5, Buhusi, Roman, Adjud, Panciu, Suceava, Falticeni, Botosani, Dorohoi X2, Radauti, Campulung Moldovenesc);
•    32 intalniri cu ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane si vizite in lacase de cult (Radauti, Salonta,Panciu, Dorohoi, Marghita, Sfantu Gheorghe, Giurgiu, Lupeni, Petrosani, Dej, Nicula, Timisoara, Orastie);
•    58 conferinte la licee si universitati (Mizil, 11 x Bucuresti, Urziceni, Slobozia, Plopeni, 2 x Boldesti-Scaieni, Oltenita, Giurgiu, Cernavoda, Medgidia,Ovidiu, Murfatlar, 2 x Brasov, Sacele, Campina, Tg Mures, Reghin, 2 x Sibiu, Cisnadie, Buhusi, Roman, Adjud, Panciu, Suceava, Falticeni, Botosani, Dorohoi, Radauti, 2 x Campulung-Moldovenesc, Lupeni, 2 x Petrosani, Hunedoara, 4 x Orastie, Pitesti, Alexandria, Corabia, Dej, Gherla, Buzau, Sinaia);
•    20 Seri ale Palatului Elisabeta (Seara Istoriei Religiilor, Ziua elevilor ploiesteni, Ziua elevilor din Sulina, Seara festivalului francofoniei, Seara buzoiana, Ziua elevilor tulceni, Ziua elevilor buzoieni, Ziua elevilor din Gura Vadului,   Seara Mai Mult Verde, Seara scriitorilor Romani, Seara Portretelor Regale, Ziua EUROPAfest, Seara Donatorilor Fundatiei Principesei Margareta, Seara Radiourilor Mediteraneene, Seara Slovenia-UE, Seara Filateliei Romane, Seara Culturii Europene, Seara British Council, Seara Federatiei Romane de Karate Traditional,  Seara Arhivelor Nationale)

•    Vizitele in tara au cuprins intalniri cu autoritatile locale (primari, prefecti, presedinti ai Consiliilor Judetene), cu organizatii ale oamenilor de afaceri, cu mass-media, cu oamenii de afaceri, cu societatea civila, vizite la unitati economice, industriale, comerciale sau agricole si la institutii publice
•    Un raport detaliat este disponibil la Biroul Reprezentantului Special de la Palatul Elisabeta

In lume:

•    7 tari vizitate (Spania, Belgia, Franta, Marea Britanie, Bulgaria, SUA, Turcia);
•    7 Intalniri cu sefi de Stat (Slovenia, Marea Britanie, Afganistan, Qatar, Iordania, Luxemburg, statul Nevada SUA);
•    3 Intalniri la UE (domnul Jose Manuel Durao Barroso, presedintele Comisiei Europene, presedintele Parlamentului European, domnul Hans-Gert Pottering doamna  Maud de Boer-Buquicchio, Secretar General Adjunct al Consiliului Europei);
•    11 Intalniri la nivel de guvernatori/primari (statul California, statul Nevada, orasele Los Angeles, Beverly Hills, Las Vegas, San Diego, San Francisco, Alicante, Valencia, Gandia, Stuttgart);
•    12 intalniri cu caracter militar (SUA, Spania, Marea Britanie, Franta);
•    17 conferinte (2xIstanbul, Costa Mesa, California, Los Angeles, California, Beverly Hills, California, Las Vegas, Nevada, Monterey, California, Barkeley, California, 2xSan Francisco, California, Standford, California, Universitatea Standford, Hoover Institution, Paris, Universitatea Paris III, Marne-la-Valée, Stuttgart, Bruxelles, Clubul Romania-UE, Bruxelles, Universitatea Kent, Canterbury, Londra, British Council World Summit);
•    12 vizite in universitati (Naval Postgraduate School din Monterrey, NASA Ames Research Center, Universitatea din Alicante, Fundatiei Marmara / presedinte domnului Dr. Akkan Suver, Universitatea Paris-Est, Akademie Schloss Solitude, Universitatea Kent, Institutul cultural “Dimitrie Cantemir”, Universitatile Berkeley si Stanford, Noover Institution, Universitatea Bogazici)
•    17 intalniri cu caracter economic (Valencia X3, Istambul X2, Bruxelles, Stuttgart, California X3, comitatul Orange, Las Vegas X2, San Diego X2, San Francisco X2)
•    8 Intalniri cu comunitatea romaneasca (”Societatea Viitorul Roman”, intalnire cu comunitatea romaneasca din Los Angeles, intalnire la biserica ortodoxa a comunitatii romanesti in orasul San Diego, Casa Romana din Hayward cu cateva zeci de membri ai comunitatii romanesti, seara romaneasca organizata la resedinta din Belgrave Square, la Londra, peste 100 de reprezentanti ai comunitatii romanesti din provincia Zaragosa, Gandia, la sediul Parohiei romanesti, intalnire cu reprezentanti ai comunitatii de romani, Castellon, intalnire cu membri ai comunitatii romanesti, Stuttgart, Parohia Ortodoxa Romana “Nasterea Domnului”)
•    6 Intalniri cu scop caritabil (Wheel Chair Foundation, Claridge’s, gala anuala a Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei, gala Fundatiei Principesa Kira a Prusiei, dedicata unor proiecte privind tineri din Israel si Palestina, Gala “Young Professional Event” a Fundatiei “Principesa Margareta a Romaniei”, ”Asociatiei Principesa Margareta a Romaniei” (filiala franceza a Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei), decernarea premiilor pe anul 2008 ale Asociatiei Internationale ”Ladies First”)

In cifre :

•    14 vizite externe in 7 tari pe 3 continente;
•    71,924 km parcursi in aer si peste 50,000 km parcusi pe sosea;
•    47 de intalniri cu primari, 16 intalniri cu reprezentanti ai guvernului, 4 intalniri cu reprezentanti ai Camerelor de Comert, 5 intalniri cu reprezentanti ai Parlamentului;
•    cea mai mare localitate vizitata in 2008 a fost Istanbul, cu 8.260.000 locuitori iar cea mai mica Padurea Negra, jud. Bihor cu aproximativ 1.000 locuitori;
•    Principele Radu al Romaniei a primit in ultimele 12 luni, la Palatul Elisabeta peste 165 de personalitati din mediul politic, economic, social sau cultural;
•    Peste 10.000 elevi intalniti in vizitele in Romania si la Palatul Elisabeta;
•    Alteta Sa Regala a acordat inaltul patronaj Federatiei Nationale de Karate Traditional, Camerei de Comert Romano-Britanice, Festivalului Jeunesses Musicales (EUROPAfest), Institutului Euro-regional de Cooperare Culturala, Green Gala si a primit propunerea de a deveni membru de onoare al Camerei de Comert si Industrie a municipiului Bucuresti.

Jurnalul National, 30 decembrie 2008

de Adrian Severin

Prezenţa liberalului Cătălin Predoiu în cabinetul Boc schimbă natura actualului executiv. Dintr-un guvern de mare coaliţie (adică unul format de principalul partid al dreptei împreună cu principalul partid al stângii) acesta devine un guvern de uniune… prezidenţială (adică unul reunind toate forţele politice principale ale ţării prin reprezentanţii lor dispuşi să sprijine agenda adoptată de şeful statului).

În ce constă agenda preşedintelui-jucător? Oficial ea cuprinde trei puncte: combaterea corupţiei, condamnarea comunismului şi lustrarea colaboratorilor fostei poliţii politice. În realitate, lupta împotriva corupţiei a fost diversiunea care a permis impunitatea corupţilor şi transformarea foştilor milionari ai tranziţiei în miliardari ai post-tranziţiei; condamnarea comunismului a fost acoperirea pentru promovarea autoritarismului populist; deconspirarea şi epurarea securiştilor, legenda în umbra căreia a avansat statul poliţienesc cu telejustiţia, violarea intimităţii şi hărţuirea adversarilor politici.

Este această agendă conformă interesului naţional? Categoric nu! Atacurile împotriva ordinii constituţionale, impunerea unui sistem electoral care a mărit puterea oligarhilor locali, a inhibat gândirea critică a electoratului, a facilitat fragmentarea politică a ţării şi a redus legitimitatea democratică a legislativului, dezbinarea societăţii şi subminarea partidelor politice, contaminarea dezbaterii publice cu virusul populismului, au făcut ca bilanţul prezidenţial să fie înfricoşător: decredibilizarea instituţiilor statului şi în special a Parlamentului; compromiterea elitelor politice şi adâncirea divorţului dintre popor şi conducători; pulverizarea puterii politico-economice naţionale împreună cu reconcentrarea ei monopolistă la nivelul unor oligarhii locale; dezangajarea civică şi ruperea societăţii de decizia politică; naşterea unei adevărate anarhii neofeudale atât în stat, cât şi în partide; politizarea justiţiei; subordonarea economică a presei şi anihilarea organizaţiilor societăţii civile prin transformarea lor în agent electoral deghizat. Aşa se face că naţiunea română devine nominală – divizată în plan real şi inertă în plan ideal. Fuga capitalurilor bolnave care i-au creat iluzia creşterii – sub presiunea sau cu scuza crizei financiar-economice globale, precum şi revenirea forţei de muncă care, transferând acasă plus-valoarea creată în străinătate, i-a permis păstrarea macro-echilibrelor economice, îi vor da o lovitură posibil fatală. Aliaţii din NATO şi UE nu au de ce se mai teme. Naţiunea română nu va mai conta în cursa pentru influenţă şi în balanţa de putere din spaţiul euro-atlantic.

Protagoniştii actualei formule guvernamentale au fost conducătorii locali, pentru care accesul la resursele bugetare de stat era prioritar, şi tehnocraţii din structurile de partid centrale, pentru care ideologia nu contează, iar opoziţia nu face parte din raţiunea politică. Cei dintâi cred că guvernând îndiguiesc autoritarismul centralist al Cezarului de la Cotroceni. Cei din urmă speră că abilităţile lor singure vor salva naţiunea de la decădere. Din păcate, istoria riscă să se repete; desigur, în condiţii şi cu personalităţi schimbate. Ultimul guvern al falimentarei Republici de la Weimar care a încercat să oprească accesul nazismului la putere s-a numit “Guvernul baronilor”. În frunte cu omul de paie al dreptei conservatoare, von Papen, el nu a făcut decât să deschidă poarta dictaturii hitleriste. Tot pe atunci în România, un număr de tineri tehnocraţi ţărănişti nerăbdători, sătui de pertractările lui Maniu şi ale altor lideri “bătrâni” prin protecţia cărora ajunseseră în elita partidului, au decis să i se alăture lui Carol al II-lea şi dictaturii acestuia. Cei mai mulţi au murit de gloanţe legionare sau de închisori comuniste.

Preşedintele Băsescu a declarat că formarea Guvernului Boc i-a împlinit un vis. Oamenii de bună-credinţă care îl compun ar trebui să fie terifiaţi de ideea că ei dau fiinţă viselor prezidenţiale. Asemenea vise sunt posibile, însă numai întrucât naţiunea doarme. Cine o va trezi? Doar cei care nu (mai) pot fi nici şantajaţi nici seduşi de şeful statului. Aceştia pot transforma visul preşedintelui în coşmar. Altminteri, visul Lui va deveni coşmarul nostru.

La 30 decembrie 1947, România era deposedată de ultima instituţie cu autoritate naturală şi cu vocaţie de garant al democraţiei, Regele Mihai. Dictatura uzurpa Monarhia, în numele unei Republici pe care nu avea de gând şi nu putea să o pună în operă. Vocea poporului avea să fie înnăbuşită pentru 50 de ani.

Dar, lovitura grea dată României, în acea zi, a fost zdruncinarea brutală a identităţii naţionale. Între 40 de ani de comunism şi decapitarea statalităţii, este o deosebire echivalentă cu cea dintre confiscarea unei case şi incendierea ei.

Sovietizarea a reprimat nu doar oameni şi grupuri sociale, ci şi instinctul binelui național, fiorul identității și al statalitalităţii, bazate pe conlucrarea dintre autoritatea monarhică şi democaţia reprezentativă. Statul a fost acaparat de un grup de putere fără nici un sprijin natural, altul decît voinţa tancurilor sovietice. Administraţia s-a transformat într-o maşinărie menită să satisfacă ambiții personale de putere.

Faptul că Familia noastră are un rol de jucat în România de astăzi nu se datorează simpatiei oamenilor politici faţă de monarhie, nici neliniştii ţărilor lumii faţă de continuitatea, tradiția sau identitatea noastră. Acest rol a fost şi este acela de păstrător şi slujitor al valorilor fundamentale, fără de care nici o societate nu cunoaşte devenirea întru Bine şi nici dezvoltarea sub semnul Interesului general.

În momentul în care românii au înţeles că patriotismul are o măsură precisă şi obligatorie în dezvoltarea infrastructurilor sociale; că etalonul moral al guvernării este tot atât de necesar ca reprezentarea parlamentară şi alegerile libere; că puterea exemplului personal este tot atât de valoroasă ca şi prosperitatea; când au simţit pe pielea lor că legitimitatea dată de voturi nu înlocuieşte mândria şi moralitatea; când au intuit că inteligenţa societăţii civile nu ţine loc de generozitate şi că abilitatea politică nu poate suplini loialitatea, atunci ei au început să înțeleagă că Familia Regală reprezintă un element structural tot atât de necesar societăţii româneşti, pe cât este cel politic, construit în armonie și complementaritate cu acesta.

Regalitatea a redevenit o parte a României pentru a pune umărul la statornicie. Ea a putut influența mersul țării chiar și deposedată de putere politică sau de răspunderi administrative pentru că are o vocaţie naturală de leadership. Regele s-a întors în ţara sa. Este vremea ca şi România să pună capăt exilului la care a fost pe nedrept condamnată.

Peste tot în Europa, unde sistemul democraţiilor liberale funcționează performant și coerent de șase decenii încoace, se caută soluţii pentru gestiunea schimbărilor dramatice care au loc în societate, pentru a opri degradarea substanţei puterii publice, pentru a face faţă deficitului de performanţă, lipsei de generozitate și de responsabilitate ale celor care conduc temporar instituțiile guvernării.

În România, deși de șaptesprezece ani încoace consolidăm instituțiile democratice, sistemul a depins mereu, prea mult, de personalitatea și de acțiunile omenilor care au gestionat puterea. Instituția trebuie să fie mai importantă decât omul. Fiindcă numai această precauție a sistemului poate împiedica devierile pe care democrația, ca instrument, nu le poate evita.

Dacă mă uit, prin comparație, la comportamentul public al Regelui Mihai și la cel al liderilor politici, constat că Regele, deși octogenar și purtător de Coroană, s-a purtat în permanență în spiritul unei democrații liberale armonioase, cu măsură, bun simț, cu grijă față de oameni și cu respectarea cuvântului dat. Ceilalți au făcut prea adesea, exact contrariul: de câte ori au putut, au acționat la limita legii, au aplicat regula bunului plac, au folosit propria instituție, de la mici primării până la marile piese de pe tabla de șah a administrației publice centrale, în sensul interesului personal, au manipulat societatea cu toate mijloacele, private sau publice, în direcția care le convenea mai mult.

Aceste devieri de la comportamentul democratic și instituțional sunt expresia și sursa inconsistenței instituțiilor înseși. Deși democratice, unele instituții au devenit mecanisme vulnerabile, fără istorie, fără continuitate, fără respectabilitate, fără competență, care cad pradă, constant, brutalității ego-ului fiecărui aventurier care ajunge, pe cale democratică, să le domine.

Faptele lui Carol I rămân în istorie nu fiindcă au fost monarhice, ci fiindcă au fost fondatoare de stat modern, vizionare și aducătoare de statornicie. Ele au validat principiul monarhic, ca element structural al societăţii româneşti.

România europeană, folosind fără complexe de inferioritate argumentele ce au format-o ca stat modern, va fi o țară mai puternică, mai pragmatică și mai capabilă să înfrunte timpuri ce nu se anunţă nici liniştite şi nici paşnice.

Regele este păstrătorul de drept al valorilor fundamentale. Pentru a vedea coroana pe care regele Mihai o așază pe creștetul României de astăzi, nu ai nevoie de ochi, ci de cetățenie.

Alteta Voastra Regala,

Cred ca nu mai are rost sa va spun ca actul din 30 decembrie 1947 a fost cel mai odios si mai mizerabil episod din istoria poporului nostru. In acel moment statul a fost deposedat de ceea ce avea el mai important – REGELE. Dupa alungarea Sa din tara, au fost ucise valorile si traditiile noastre fara nicio rusine. Bisericile nationale au fost practic nimicite. Clericii greco-catolici erau aruncati in inchisorile comuniste, iar o mare parte a preotimii si a clerului ortodox era transformata intr-un adevarat si eficient aparat al securitatii.

Ca republica este ilegitima in Romania, este un adevar ce nu mai trebuie demonstrat. Se vorbeste des despre problema justitiei. Pai ca sa mearga sistemul judecatoresc cat de cat bine, trebuie sa reparam greselile ce s-au facut in trecut. Intr-o forma de guvernamant ilegala, legile sunt din start compromise. Ele si sentintele erau date in numele Regelui, asa ca nu numai ca erau respectate dar si aplicate. Astazi legile in numele cui se dau ?  In numele nimanui, motiv pentru care nu intereseaza pe nimeni.

Democratia – sau democratura, cum bine spuneti – este si ea compromisa la noi. Astazi, prim-matelotul tarii impreuna cu politicienii, care ar trebui sa garanteze democratia, inca mai sunt membrii ai partidului comunist. In ’90 nu si-au dat demisia si nici macar nu au avut obraz sa se autosuspenda. Nu stiu in ce masura democratia la noi poate fi aparata de membrii unui partid totalitar.

De saizeci de ani incoace saraca republica este calarita de clasa politica si de prezidenti, in asa hal incat a ajuns sa devina o martoaga. Odata cu ea si saracul popor roman inghite toate prostiile pe care le fac aceia carora le dam mandatul.

Trebuie sa ne desteptam si sa luam exemplul monarhiilor constitutionale europene. In vremuri de criza economica, monarhia este singura forma de guvernare ce salveaza tara. Un singur argument, si poate cel mai solid este ca regalitatea valoreaza mai mult si costa mai putin decat republica. De pilda, in Spania, monarhie constitutionala, cheltuielile Casei Regale (inclusiv intretinerea domeniilor si salarizarea personalului) se ridica la suma de 25 milioane de euro anual, in comparatie cu suma de 90 milioane de euro anual, alocata Presedintelui Republicii Franceze. La noi, institutia Regelui ar costa mult mai putin, datorita domeniilor regale instituite de Regele Carol I, tocmai de aceea pentru a diminua lista civila alocata suveranului din bugetul de stat.

Speram ca in anii urmatorii poporul roman sa ia o decizie inteleapta si sa aleaga monarhia constitutionala ca forma de guvernamant, pentru ca Regele este deasupra tuturor ideologiilor de partid si a intereselor de grup, singura politica pe care El o face fiind bunastarea poporului. Regele este arbitru, presedintele este arbitrar.

Nihil sine DEO, nihil sine REX !

Cu lealitate,
Adrian Halga

Afara, soarele a continuat sa straluceasca, dar temperatura a scazut undeva intre minus cinci si minus sapte grade Celsius. Majestatile Lor s-au incumetat sa ne insoteasca la o plimbare prin parc, desi zapada, atat de putina cata era, scrasnea sub ghetele noastre.

Parcul de la Savarsin, cu copaci vechi de peste o suta cincizeci de ani, este foarte frumos in orice anotimp. Va las sa descoperiti farmecul lui din aceste zile de iarna.

Români,

Țara noastră a încheiat cel de-al doilea an ca membru al Uniunii Europene. Apartenența la NATO și la Uniunea Europeană lucrează în favoarea democrației, libertății și stabilității. Nu este, însă, de ajuns. Viața politică și alegerile anului 2008 arată cât de importantă este lucrarea neîntreruptă a societății, a oamenilor, pentru a menține și a întări instituțiile democrației și libertății. Sunt încredințat că înțelepciunea și voința românilor vor aduce echilibrul de care ducem lipsă.

Vine o vreme de încercări pentru lumea liberă. Dezechilibre economice vor afecta democrațiile lumii. România, nevindecată deplin de anii comunismului, nu poate fi un partener egal și respectabil fără instituții solide, predictibile și servite cu loialitate. Viitorul României este în mâna instituțiilor, nu a oamenilor care le servesc.

În anul care începe, va conta fiecare gest românesc, pe arena politică și economică mondială. Etica instituțională nu este opțională. Rostul României, în momentele viitoare de criză economică, va depinde de comportamentul celor care îi reprezintă interesele.

Sistemul instituțional respectabil este cheia stabilității țării. Pentru aceasta, Romania are nevoie să-și dăltuiască o Constituție care să dea un rol limpede, neechivoc și complementar instituțiilor Statului. Este o chestiune de onoare, de respect pentru tradițiile noastre. Este singura soluție pentru salvarea democrației și a demnității noastre.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Mihai R

Castelul Săvârșin, 26 decembrie 2008

They attended a Christmas Day service at St Mary Magdalene church on the royal estate where prayers were said for troops in Afghanistan and Iraq.

Most of the royals walked the quarter of a mile from Sandringham House although the Queen travelled by car.

After the service they greeted many of the 2,000 onlookers who had gathered to see them arrive at the church.

The Queen was joined at the service by the Duke of Edinburgh, the Prince of Wales and the Duchess of Cornwall, and Princes William and Harry.

Also in attendance were the Princess Royal, the Duke of York and his daughters Princesses Beatrice and Eugenie, the Earl and Countess of Wessex, Peter Phillips and his wife Autumn, and Daniel and Lady Sarah Chatto.

Sandringham rector the Rev Jonathan Riviere made reference to troops serving in Iraq and Afghanistan and their families.

‘Feelings of insecurity’

The Royal Family will watch the Queen’s Christmas Day speech together later.

This year, the Queen will voice her concern over the economic downturn and the turmoil it may bring.

She will say that although Christmas is a time for celebration, “this year it is a more sombre occasion for many”.

A month after the attacks in Mumbai and with British troops engaged overseas, the speech will also lament “violence in distant lands”.

The speech is a chance for the Queen to express her own thoughts on issues, rather than those of her ministers.

The Queen will say: “Some of those things which could once have been taken for granted suddenly seem less certain and, naturally, give rise to feelings of insecurity.”

She will go on to say: “People are touched by events which have their roots far across the world.

“Whether it is the global economy or violence in a distant land, the effects can be keenly felt at home.”

Private footage

This year’s message will also contain footage of Prince Harry recently presenting awards to 10 “children of courage” - young people who have faced adversity or shown great presence of mind or selflessness in their lives.

The broadcast, in which the Queen speaks about the recent 60th birthday of the Prince of Wales, will also contain private footage of Charles as a small child.

The Queen traditionally delivers her address from Buckingham Palace’s Music Room.

She stands in front of a grand piano that displays family photographs, with a large Christmas tree in the background.

The Queen’s Christmas message will be broadcast at 1500 GMT.

Produced by the BBC, it will also be available on the Royal Channel on the YouTube website at the same time and is also shown in Commonwealth countries.

In mod cu totul neobisnuit, soarele a stralucit de parca ar fi fost o zi de primavara, nu ziua de Ajun a Craciunului.

Au venit, incepand cu ora 11, colindatori din toate localitatile din imprejurimi: Arad, Barzava, Lipova, Troas, precum si dubasii de la Savarsin, insotiti de multi locuitori ai comunei, de primar si consilierii locali. Ca in fiecare an, intreaga comunitate a sarbatorit vestirea Nasterii Domnului Isus, alaturi de Rege si de familia noastra.

In cursul dupa-amiezii am primit jurnalisti, colindatori, personalitati din localitate si am continuat pregatirea cadourilor pentru colaboratorii nostri de la Castel si de la Serviciul de Protectie si Paza. Inainte de masa de Ajun, am oferit tuturor cadouri, in jurul bradului.

Am luat masa de Ajun in familie. Dorim tuturor, celor pe care i-am intalnit, ca si celor pe care nu i-am intalnit inca, sarbatori frumoase si luminoase, petrecute in demnitate si iubire. Noaptea de Ajun a fost, ca de fiecare data la Savarsin, plina de iubire, incredere si mister.

Astazi dimineata, la Savarsin totul era acoperit cu alb. Soarele, tot atat de stralucitor ca si ieri, avea sa ne insoteasca si in timpul vizitei la Timisoara.

Am participat Majestatea Sa Regele, Principesa si cu mine la slujba de Craciun, tinuta de Inalt Preasfintia Sa Nicolae, Mitropolitul Banatului. Am avut, ca de fiecare data, proba ca Timisoara este o constiinta a libertatii romanesti, un loc unde oamenii pastreaza o decenta, o masura si o profunzime in mod colectiv, nu individual ca in alte parti ale tarii. Sute de oameni asteptau pe Rege in fata catedralei ctitorite de el, in 1947, iar mii de oameni, oranduiti precum copacii unei paduri dese, respirau la unison in fata altarului.

Am continuat intalnirile la Resedinta Mitropolitana, unde am stat alaturi de autoritatile locale, in frunte cu primarul, dl Gheorghe Ciuhandu, reprezentantii tuturor confesiunilor si religiilor din Banat, intelectualii si personalitatile din domeniul economic si militar ale Timisului.

In atmosfera aceasta de credinta si demnitate, atat de rare in viata publica romaneasca, Regele a conferit Mitropolitului Nicolae “Crucea Casei Regale a Romaniei”.

Ce nu-i pot ierta domnului Iliescu

De mai bine de doua saptamani spuma deontologilor se da de ceasul mortii cu analize pe tema alegerilor si formarii noii coalitii care a dat, pana la urma, guvernul d-lui Emil Boc, de ti se face si frica sa mai bagi chiar si radiatorul in priza.

Craciunul se lasa asteptat, iata, cu o noua si ampla “analiza”a acelorasi, despre uluitoarele fapte de arme ale catorva domni, care cu un vajnic patriotism si avant revolutionar l-au gratulat pe fostul presedinte Iliescu, (ales de romani in acelasi fel cu ceilalti presedinti), cu o ploaie de oua si monede, ca semn al respectului si recunostintei pe care i-o poarta. Nefiind nici analist, nici scriitor, nici deontolog am sa ma limitez sa impartasesc celor care mai sunt interesati, de ce anume nu pot eu, ca om, sa-l respect pe acest domn, care, - intamplator sau nu -, s-a aflat, poate prea multi ani la conducerea Romaniei.

Nu voi emite judecati, deoarece, odata cu trecerea anilor, am capatat un alt inteles al vorbelor Evangheliei dupa Luca, ce spun ca e bine sa nu judeci pe altii si sa fii in stare sa ierti aproapelui tau. Si, oricum sunt destui cei care nu traiesc decat judecand pe altii? Am sa ma limitez sa spun doar ca daca acum zece ani credeam ca daca Ion Iliescu nu ar fi existat, politica si politicienii nostri ar fi aratat altfel, subintelegand prin aceasta ca insasi tara ar fi avut alta imagine, in acest moment sunt aproape sigur ca in absenta acestuia politica si politicienii noastra/nostri ar fi fost sensibil aceeasi/aceiasi.

Intr-un fel sau altul, si acum, dupa “genialul”vot uninominal, politicianul roman isi atesta originea si se perpetueaza dupa cum se vede, tot de la modelul Iliescu. Avea dreptate d-l Basescu: marele blestem al tarii noastre este acela de a avea de ales cel putin la varf, si pentru multi ani de acum incolo, dintre comunisti. Faptul ca acestia poarta papion, gesticuleaza cu stilouri “Mont Blanc”, poarta ceasuri “Audemars Piguet” si costume “Ermenegildo Zegna” este doar semnul bunastarii lor. Trasaturile care ii deosebesc de multi dintre romanii ne-politicieni sunt cele morale: nu isi respecta cuvantul, sunt capabili de mojicii fara seaman, isi mint cu zambetul pe buze atat electoratul, cat si pe cei apropiati, si confunda un grup de interese, mai ales cu propria gasca, sau propria familie etc. Am incetat, deci sa-l mai socotesc tap ispasitor pe dl. Iliescu pentru ceea ce inseamna azi, in Romania, “clasa politica”.

Iar in afara de vinovatiile pe care istoria i le va stabili in legatura cu lovitura de stat din decembrie 1989, eu, personal, mai am doar un motiv pentru care nici acum si cu siguranta ca niciodata nu voi putea sa-l iert pe acest om. Si anume acela de a fi fost, alaturi de altii asemenea lui, cel care prin mijloace mizerabile a oprit un intreg popor sa-si iubeasca si sa-si primeasca inapoi regele. As vrea sa va cer sa va amintiti procedeele inimaginabile si grotesti prin care dl. Iliescu l-a umilit ani de-a randul pe Regele Mihai, singura figura luminoasa a existentei recente a acestui popor indobitocit, singurul capabil, cu lumina lui sa anuleze canalele urii raspandite in toate nivelele societatii romanesti din ultimii cincizeci si mai bine de ani.

Nu voi putea niciodata sa-i iert d-lui Iliescu faptul ca a anulat atunci, cu buna stiinta, nu alegerea monarhiei ca o alta forma de guvernamamt, ci, poate chiar sansa renasterii unei alte forme de sentiment al comuniunii, intr-o Romanie idiotizata timp de 45 de ani de un comunism atroce, prizonieri intr-o republica falsa, in care cu exceptia a doi-trei oameni, NIMENI nu a avut curajul de a se razvrati. N-o sa-i pot ierta d-lui Iliescu scuipatul pe care l-a aruncat pe obrazul acestui popor care ar fi putut sa-si aminteasca de timpurile in care monarhul era singurul din clasa conducatoare care era deasupra oricarei indoieli atunci cand se stia ca isi iubeste poporul si nu era o exagerare cand se stia despre popor ca isi iubeste suveranul. In rest, Doamne ajuta si Craciun fericit tuturor!