Din pacate, programul m-a obligat sa schimb ora de vizitare a Carei-ului, astfel incât am ajuns la ora 11 dimineata, in loc de ora 14, cât era stabilit initial. Colaboratorii mei au anuntat inca de ieri presa si primaria dar, evident, nu am avut cum sa vorbim cu locuitorii, pentru a-i informa. Am aflat, cu mare parere de rau, ca mai multe persoane m-au asteptat si au fost dezamagite de trecerea mea mai devreme prin oras. Sper sa am ocazia de a reveni curând, poate chiar in iulie sau august, pentru a putea repara aceasta nedorita situatie.

Am vizitat, una dupa alta, trei biserici importante: catedrala catolica, biserica greco-catolica si cea ortodoxa. In continuare, am vizitat mai multe clinici ale Spitalului din Carei, un loc foarte bine intretinut, cu dotari moderne si cu renovari de ultima ora. In fine, in parcul castelului din centrul orasului, am participat la câteva dintre evenimentele organizate cu ocazia zilei copiilor. In aer liber, primaria a oferit copiilor si parintilor dresuri de câini, demonstratii de interventii ale pompierilor, standuri cu jucarii, dulciuri si bufet cu gustari, spectacole de muzica si concursuri pentru cei mici.

In cursul dupa-amiezii si serii am fost oaspetele municipiului Satu Mare. Am fost aici de trei ori in ultimii patru ani. Astazi, orasul a fost in sarbatoare. Sute, mii de oameni au fost pe strazi, in ciuda ploii aproape permanente si a vremii reci. Am vizitat târgul de mestesuguri, am mers in parcul orasului unde am asistat la o parte din spectacolul de muzica populara si am continuat vizita in inima orasului, pe strazile din centru, pentru a vorbi cu satmarenii. De asemenea, am fost invitatul celor doua televiziuni locale, Nord Vest TV si Samtel TV.

In aceasta noapte ma intorc cu trenul la Bucuresti si mâine, in cursul zilei, voi incerca sa raspund celor care mi-au trimis comentarii pe blog in ultimele trei zile. Desi am citit mesajele, nu am putut raspunde pâna acum, din cauza programului care m-a tinut legat de evenimente, permanent.

Am mers in mai multe lacasuri de cult, de diverse vârste si stiluri arhitecturale, am vizitat un centru medical, spitalul orasenesc, o gradinita de copii, un centru pentru vârstnici si m-am intâlnit cu locuitorii orasului, pe strada. Am vizitat, de asemenea, satele Pestis si Tinaud. Primarul orasului si alte personalitati din societatea civila mi-au stat alaturi in jumatatea de zi petrecuta la Alesd. Am fost, din nou, placut surprins de deschiderea si ospitalitatea oamenilor, ca si de disponibilitatea lor de a spera, de a avea incredere, de nevoia lor de o altfel de Românie. Cu intentie sau nu, cercurile superioare ale puterii (politice, economice, culturale) ignora capacitatea românului de a intelege, de a masura, de a evalua, de a schimba lucrurile. De aceea, sunt sigur ca vom avea cu totii surprize in aceasta toamna, la alegerile prezidentiale.

Dupa-amiaza si seara m-am aflat in capitala Bihorului, Oradea, municipiu cu 206.000 de locuitori. Ultima data am fost aici in noiembrie 2008. Am avut placerea de a fi invitatul Televiziunii Transilvania, ca si al televiziunii TVS. Am incercat, din nou, sa fiu cât mai aproape de oamenii locului. In centrul Oradei, in cursul dupa-amiezii, am petrecut mai bine de doua ore mergând pe strazile centrului orasului si stând de vorba cu oradenii.

Am vizitat Biblioteca Judeteana, aflata intr-o noua locatie, vasta si amplasata alaturi de un frumos parc. Seara, m-am intâlnit cu un grup de oameni de afaceri bihoreni, precum si cu un grup de profesori universitari din Oradea si musafirii lor din Italia, Danemarca, Olanda si din câteva tari sud-est europene.

Zalaul, resedinta de judet a Salajului, are 63.000 de locuitori si este un loc pe care nu l-am mai vizitat de câtiva ani. Am avut placerea sa constat felul atât de frumos in care locuitorii lui m-au primit, la Catedrala ortodoxa si la Monumentul Eroilor din cimitirul de pe dealul orasului. La Primaria municipiului, de-o parte si de alta a mesei s-au asezat lânga mine reprezentanti ai tuturor partidelor politice. Prezenta lor impreuna a fost cel mai frumos compliment. Orice imprejurare in care românii se arata solidari in pulbic este un câstig pentru prezent si pentru viitor.

Jibou este o localitate pe care nu o mai vizitasem. Ea numara 12.200 de locuitori si are unsprezece biserici si inca mai multe banci. Orasul este curat si plin de copaci si flori, iar impletirea de confesiuni, culturi si traditii este foarte bogata. Aici au salasluit cândva alaturi, la distanta de câteva sute de metri, biserici protestanta, catolica, ortodoxa si greco-catolica, impreuna cu sinagoga. Edilii orasului si putina, dar mândra, elita intelectuala m-au primit cu multa caldura, ca si oamenii de pe strada, care au fost respectuosi, mândri si putin surprinsi. Ma voi intoarce cu multa placere in urbea lor.

Principesa Margareta si cu mine am ajuns astazi dupa-amiaza la Balcic unde, impreuna cu Regele Simeon II si Regina Margareta ai bulgarilor, vom participa la un eveniment simbolic: asezarea, in gradina celebrei resedinte a Reginei Maria a României, a celei de-a douazecea pietre de moara, reprezentând secolul care s-a incheiat.

Pe aleea numita “Terasa lui Sandro”, Regina a cerut sa fie asezate nouasprezece pietre de moara, reprezentând cele nouasprezece secole incheiate ale erei noastre. Regele Simeon si Principesa Margareta vor pune la locul ei piatra a douazecea, reprezentând secolul XX, incheiat acum noua ani.

In aceasta dupa-amiaza am avut o intâlnire privata cu Majestatile Lor, apoi am luat cina in incaperea in care Regina Maria isi primea musafirii. Ea se afla intr-o cladire veche, separata de resedinta privata a Reginei, singura constructie pe care Regina Maria a gasit-o când a cumparat proprietatea. La cina au participat ministrul Justitiei din Guvernul bulgar, primarul orasului Balcic, precum si cumnatul nostru, dl Alexander Phillips Nixon, sotul Principesei Elena.

Inainte de cina, Regele Simeon si Regina Margareta, impreuna cu Principesa si cu mine am facut o plimbare in gradina si am vizitat câteva dintre cladirile care alcatuiesc domeniul. Atmosfera locului este impregnata de personalitatea Reginei Maria si fiecare colt din parcul si din incaperile de la Balcic are o semnificatie anume. Regina a creat un spatiu al reculegerii, al confluentei culturale si religioase, al armoniei dintre traditiile locului si cele ale  lumii in care se nascuse.

“Ceva mai tulburi sunt lucrurile cu Duda. Singurul nostru prinţ (halal!) a îmbrăţişat şi el şlagărul monocord. Mai lipseşte doar să vedem pe afişe că, asemeni Abramburicăi, e garantat de Vanghelie. Până una-alta, constat că un vlăstar al Casei Regale se străduie să înmormânteze monarhia românească mai abitir decât minerii lui Iliescu. Înregimentat până-n ciuboate, vrea şi el lucrul cel nou - Jos Băsescu! -, în loc să-l vrea pe cel vechi: restaurarea monarhiei. E drept, Radu Duda are manere şi replici preambalate, dar asta nu-l face mai puţin odios. A spune că monarhia a reprezentat în existenţa ta doar un „episod” înseamnă a cere, indirect, re-abdicarea Regelui Mihai. N-a făcut-o acum, dar asta nu înseamnă că n-ar face-o dacă soarta lar transfera de la Palatul Elisabeta la Cotroceni.

Comportamentul lui Duda se înscrie perfect pe lunga şi stupefianta pantă a cedărilor pe care s-a înscris, mai ales după anul 2000, familia regală. Duda aplică doar lovitura fatală unui construct a cărui viabilitate a fost dinamitată apăsat, negustoreşte, de înşişi reprezentanţii săi. Nu poţi, ca rege, să te complaci în postùri de precupeţ, n-ai cum să înfigi în sângele albastru roşeaţa de boală ruşinoasă a pesedismului fără a suporta dispreţul celor care te-au susţinut cândva. Duda a devenit, în clipa de faţă, lichidatorul ultimelor speranţe că într-o ţară distrusă de propriile-i zvârcolituri isterice s-ar fi putut instaura decenţa.

Indiferent de personajul care (o spun doar de dragul discuţiei) l-ar dărâma pe Traian Băsescu, veritabilii câştigători ar fi aceiaşi: oligarhii. Adică nesătuii care în ultimii patru ani n-au adunat atâtea averi câte ar fi adunat dacă Traian Băsescu n-ar fi stat cu ochii pe ei. Pentru că dacă e să facem o descriere a perioadei actuale, am descoperi un lucru surprinzător. Şi anume, că deşi corupţia n-a fost stârpită, ea nici n-a mai înflorit la nivelul demenţial din vremea lui Adrian Năstase. Această constatare explică, de altfel, şi ura viscerală a securisto-oligarho-nesătuilor (perfect dublaţi de slugoii din presă) faţă de cel care, având la dispoziţie doar propria voce şi niciun mijloc mai acătării, n-a permis ca România să devină un deşert al deşerturilor.

Din acest motiv, nu mă pot uita la niciunul dintre personajele cărora li s-a încrustat pe creier tatuajul comic „Jos Băsescu!” decât ca la nişte instrumente. Nu are nicio importanţă dacă, în adâncul lor, chiar se cred predestinaţi, salvatori, obamişti ori îngeri. Rolul care li s-a alocat e precis, agresiv şi letal: lărgirea spărturii prin care să circule nestingherită cea mai sinistră combinaţie de lăcomie, nesimţire şi violenţă ce va fi existat vreodată în România. Sigur că pentru asta nu sunt suficiente lopăţica lui Geoană, franţuzeasca lui Crin şi duda lui Duda. Aşa că, mai săpaţi, tovarăşi, mai săpaţi!”

Articolul integral se gaseste la adresa electronica:

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/852259/SENATUL-EVZ-Jos-Basescu-un-slagar-pe-trei-voci/

Se pare ca la Torino sunt, in realitate, 120.000 de români. Dupa-amiaza, am mers la sediul Asociatiei Fratia, organizatie cu 8.000 de membri. Am fost primiti cu multa ospitalitate si cu incredere. Au fost prezenti zeci de membri ai asociatiei, reprezentanti ai presei de limba româna si ai altor asociatii românesti si din Republica Moldova.

Seara, am fost invitatii micii comunitati de români din Vercelli, in compania prefectului provinciei si a reprezentantului primariei. Vercelli este un oras de 40.000 de locuitori, iar românii de aici sunt in general angajatii spitalului regional. Ca in toate celelalte intâlniri, am remarcat buna judecata a oamenilor referitor la ce se intâmpla in tara, interesul oamenilor pentru o altfel de Românie, profesionista si coerenta. Fiecare dintre cei cu care am vorbit mi-a marturisit ca se simte ignorat de propria lui tara, ca nu se simte ocrotit si ca poarta inca in suflet nemultumirea pentru felul atât de dispretuitor in care sunt priviti, ca români, in restul lumii.

Cred ca trei lucruri s-ar impune, de urgenta, in felul autoritatilor române de a se raporta la marile noastre comunitati românesti din Europa. Sunt idei pe care le voi pune in aplicare de indata ce voi fi in pozitia de a o face. Ele izvorasc din nevoia de a adapta raportul Stat-societate la noua situatie a României de membru UE si de a raspunde noii realitati de a avea milioane de cetateni români traind si lucrând dincolo de hotarele românesti.

Mai intâi, ca Presedinte al României, voi trata orasele cu zeci si sute de mii de români din Spania si Italia la fel cu orice alt oras din România. Adica exact cum am facut in aceasta vizita. Dupa ce am mers la Constanta si Pitesti, am vizitat Milano si Torino, iar saptamâna aceasta voi merge la Baia Mare si Zalau. Prezenta celui mai inalt reprezentant al Statului da românilor incredere si le ridica moralul, iar gazdelor lor italiene si spaniole le da garantia ca noii lor concitadini au o identitate si radacini respectabile, care se manifesta in mod deschis si corect.

Apoi voi recomanda administratiei politice, Guvernului si ministerelor de specialitate sa mareasca numarul reprezentantilor oficiali in aceste doua tari, largind aria competentelor lor profesionale. România nu are nevoie doar de diplomatia clasica in Italia si Spania, ci de un personal diversificat, de zeci si sute de functionari publici, de diverse tipuri, care sa trateze comunitatea româneasca in conformitate cu dimensiunea ei actuala.

In fine, voi crea un departament in Institutia Presedintelul României care sa includa proiecte si analize ale vietii internationale, din care diaspora va fi parte integranta. Totul adaptat la o situatie fara precedent: doua dintre tarile noastre aliate a devenit, intre timp, casa a milioane de conationali ai nostri. Una este sa ai cetateni de origine româna in zeci de tari din lume, alta este sa ai cetateni cu pasaport românesc lucrând in tari UE in numar atât de mare. Torino, un oras cu 120.000 de români, poate fi lesne considerat un oras românesc. Poate ca, peste 10-20 de ani, primarul orasului va fi un cetatean italian provenit dintr-o familie cu origini românesti.

Forumul a fost deschis de presedintele Federatiei, dl Dragos Eugen Dumitru si de dra Ramona Badescu si a avut la tribuna pe Alteta Sa Regala si pe mine, precum si pe dna Emma Bonino, vicepresedinta Senatului Italiei.

Am vorbit despre felul in care Statul român se raporteaza la cetatenii nostri, mai ales la cei aflati dincolo de hotarele tarii. Românii din Italia fac multe pentru România. Trimit sute de milioane de euro pe luna in bancile din toate orasele noastre, isi cresc copiii in scoli europene, vorbesc una sau doua limbi straine, cei mai multi sunt civilizati, seriosi si profesionisti. Au spirit civic mai mult decât membrii familiilor lor ramasi acasa si sunt, fiecare dintre ei, priviti ca esentiali in viata familiei, de catre rudele lor. Statul român face insa putin pentru ei. Institutiile publice din România sunt conduse politic, nu profesionist. Interesele de grup primeaza in fata celor ale Statului. Fara nici o ezitare, administratorii centrali divizeaza comunitatile românesti din Spania si Italia dupa bunul lor plac politic. In loc sa dea un exemplu de coeziune, sa dezvolte proiecte de interes pentru noi toti, autoritatile publice de la Bucuresti ii insingureaza mai mult pe românii din Italia si le intaresc convingerea ca au facut bine sa plece din România.

Autoritatile publice române sunt considerate, in multe dintre tarile europene si ale lumii, lipsite de capacitatea si chiar de vointa de a apara interesele si viata cetatenilor sai aflati peste hotare. Dar nu numai atât. De multe ori am remarcat dispret, indiferenta si cinism din partea elitei românesti fata de diaspora. Este inutil sa va aduc aminte epitetele folosite pentru românii care lucreaza in Spania sau reputatia creata in ziarele românesti concetatenilor nostri din Franta, Germania, Spania, Italia sau Austria.

In schimb, doamna Emma Bonino a vorbit de parca ar fi fost românca. Plina de insufletire si de simpatie pentru România, vicepresedinta Senatului Italiei a spus ca autoritatile italiene trebuie sa primeasca, sa gazduiasca, sa aiba bratele deschise, nu sa demonizeze, sa discrimineze pe cetatenii altor tari. Ea a amintit ca Italia insasi este o mare tara a emigratiei, dând exemplul italienilor din SUA sau Argentina. Vicepresedinta Senatului Italiei a remarcat ca românii din Italia nu sunt emigranti, ci cetateni europeni care vorbesc o alta limba decât cea italiana. Ea a reafirmat mobilitatea persoanei ca fiind esenta Tratatului Uniunii Europene. Astazi, 28.000 de companii cu capital italian functioneaza in România, iar 10% din Produsul Intern Brut al tarii noastre provine de la ele.

In fine, doamna Bonino a afirmat ca infractiunea si crima nu au pasaport. Subscriu la aceasta afirmatie. Criminalii si ceilalti infractorii vin cu totii dintr-o patrie comuna, patria crimei. Ei nu vin in mod special din România sau din alta tara a lumii. Exista reglementari legale in Uniunea Europeana privitoare la infractiuni si contraventii si aceasta este singura masura comuna cu care faradelegea trebuie tratata.

Am fost foarte placut impresionat de calitatea românilor prezenti la Forum. Rabdatori chiar si atunci când in fata lor se spuneau lucruri mai putin interesante sau care nu erau la obiect, ei au ascultat cu politete, cu buna-crestere, cu eleganta. Sunt oameni inteligenti, cu spirit civic si cu masura, care stiu sa fie gazde si sa-si onoreze musafirii. Nu sunt stridenti, nici galagiosi, nici nu doresc sa-si impuna cu orice pret punctul de vedere.

Ziua de congres s-a impartit in patru ateliere. Primul a discutat despre dreptul comunitar, al doilea despre educatie si scoala, al treilea despre integrarea socio-profesionala si investitii, iar al patrulea despre imaginea românilor din Italia, intre stereotipuri si realitate.

Principesa Margareta a deschis atelierul al doilea, vorbind despre Fundatia Principesa Margareta a României si proiectele ei inter-generationale. A completat cu o prezentare detaliata a fundatiei dl Mario Demezzo, directorul FPMR.

In cursul zilei, multe alte personalitati italiene si române au urcat la tribuna Forumului, iar cei prezenti au fost mândri de evenimentul lor si au ascultat luari de pozitie incurajatoare si pline de substanta, de natura sa-i ajute in viitoarele proiecte ale asociatiilor lor. In incheierea zilei, forumul s-a bucurat de prezenta a patru celebri sportivi români, campioni olimpici si mondiali: gimnasta Catalina Ponor, boxerul Mihai Leu, gimnastul Marian Dragulescu si gimnasta Monica Rosu.

Seara, Uniunea Nationala a Veteranilor din Sport a organizat la Novara un dineu in onoarea sportivilor români prezenti la Forum. A fost o seara a respectului, admiratiei pentru profesionalism si valoare, o seara in care ne-am simtit mândri pentru sportul românesc. Este greu de descries bucuria de a vedea intr-un oras de talia Novarei atâta interes pentru România, pentru sportivii ei, pentru cetatenii ei aflati in comunitatea novareza.

Gazda noastra este Federatia Asociatiilor Românilor din Italia. Ei au organizat, in parteneriat cu Compagnia delle Opere, lucrarile editiei a doua a Forumului comunitatii românesti din Italia, in orasul Milano, in zilele de sambata 23 si duminica 24 mai 2009.

Alteta Sa Regala si cu mine luam parte la ambele zile de congres si, intre timp, vom vizita si câteva dintre comunitatile românesti din orasul Torino.

Aseara, in orasul Novara de lânga Milano, in prezenta unora dintre membrii marcanti ai Federatiei Asociatiilor Românilor din Italia si ai reprezentantilor primariei, ne-am intâlnit cu dr. Giuseppe Adolfo Amelio, prefectul provinciei Novara.

Principesa, dl prefect si cu mine am discutat, in prezenta delegatiei comunitatii românesti despre cooperarea românilor cu italienii din orasul Novara, despre felul in care concetatenii nostri s-au integrat in viata urbei si despre proiectele lor de viitor. Am apreciat efortul românilor de a se adapta intr-o tara straina, departe de familiile lor, constituind o organizatie cu caracter civic, in cel mai european mod cu putinta, pentru a dezvolta propriul lor orizont cultural si profesional, educatia copiilor lor si legatura cu tara. Ca si in cazul românilor din Spania, am apreciat calitatea umana a celor cu care am stat de vorba, masura si bunul-simt, interesul pentru ceea ce se intâmpla in tara si faptul ca nu se sint intelesi, nici reprezentati sau sprijiniti suficient de autoritatea româneasca.

Astazi am inceput ziua prin vizita la primaria orasului Novara si a centrului vechi al orasului. La primarie am avut o intalnire la care au participat vice-primarul orasului, consilieri locali si presa italiana. Dupa un dialog cu autoritatile locale, referitor la prezenta comunitatii românesti in orasul Novara, am raspuns intrebarilor ziaristilor.

Forumul a inceput la ora 14, organizat de asociatiile aderente la F.A.R.I. si gazduit de noul Centru Congrese din Milano „World Join Center”.

Evenimentul aduce impreuna un important numar de reprezentanti ai comunitatii românesti din Italia cu personalitati publice precum vice-presedintele Senatului Italian, doamna Emma Bonino, vice-presedintele Camerei Deputatilor a Italiei, domnul Rocco Buttiglione, vice-presedintele Parlamentului European, domnul Mario Walter Mauro. Vor mai fi prezenti doamna Cristiana Muscardini, membra a Comisiei de Comert International si a Comisiei pentru Drepturile Femeii din cadrul Parlamentului European, autoritati locale din zonele geografice ale Italiei cu importante comunitati românesti, membri ai Comitetului Director al Asociatiei Compagnia delle Opere si membrii Comitetelor de Coordonare Nationala si Regionala a Federatiei Asociatiilor Românilor din Italia.

Forumul din 2009 propune teme de interes comun pentru o populatie de peste un milion de persoane si pentru circa treizeci de mii  de societati comerciale gestionate de catre întreprinzatori români:

- drepturile comunitare;
- identitatea educativa si scolara;
- noi oportunitati de afaceri în Italia si România;
- rolul retelei de cooperare în societatile comerciale mici si mijlocii;
- radacinile culturale crestine ale celor doua popoare.

Este vorba, ca si in pagina de jurnal de ieri, de români care traiesc in afara granitelor tarii. Sunt cât se poate de increzator in aportul lor bun la devenirea democratica si libera a României. Cred ca ei sunt o plus-valoare, o sansa pentru societatea româneasca de a deveni europeana cu o clipa mai devreme. Urmaresc, de aceea, cu mare placere si interes ceea ce ne-au pregatit gazdele in program. Stiu, de asemenea, cât de indiferenti suntem noi, românii, cei de acasa, la viata diasporei noastre. Este o indiferenta acumulata in multi ani. O indiferenta amestecata cu gelozie si cinism, din care nu are nimeni de câstigat.

As vrea ca aceasta stare de fapt sa se schimbe. Respectabilitatea si importanta României in lume incepe cu felul in care ne tratam diaspora. Cu felul in care o ocrotim si reprezentam. Statul român este dator sa o faca, prin institutiile lui cele mai potrivite cu acest act. Oricare ar fi explicatiile, obiective sau subiective, ale politicii, nu este acceptabil ca oamenii unei tari sa se simta abandonati sau ignorati de propriul lor stat. Fiindca o atare stare de fapt arata vulnerabilitatea intregii natiuni, cu repercusiuni asupra viitorului.

Voi reveni mâine cu amanunte despre vizita si cu fotografii.

Acutizată în ultima vreme de criza economică,relaţia dintre clasa politică şi oamenii pe care ar trebui să-i reprezinte cunoaşte distorsiuni din ce în ce mai grave care dezactivează şi ceea ce,eventual, se mai salvase în noi, ca popor, dintr-un  ”instinct al binelui” la care faceţi adesea recurs.Personal,cu asumată dezamăgire,sunt din ce în ce mai convinsă că am fost condamnaţi de istorie să nu evoluăm.Reacţia multora la candidatura dumneavoastră e un prim argument în acest sens.Felul în care construieşte mass-media mesajul despre campania pe care aţi început-o e un argument secund.

Ipotezele aruncate pe piaţă, în diferite emisiuni,premeditat descurajante pentru potenţialii dumneavoastră votanţi,sunt frecvent formulate într-un limbaj cel puţin degradant pentru cel care îl foloseşte.Cum te poţi declara agresat de mitocănia liderilor, când tu însuţi,ca moderator TV eşti,cu indulgenţă,grobian?Că,din păcate,modelele negative sunt cele de succes,e un paradox axiomatic naţional în ultimii ani.Teoria susţine că,uneori,este suficient să intuieşti tipul de interlocutor pe care-l ai în faţă ca să-ţi adaptezi tehnica dialogului şi să dai fluenţă discursului.Evident,la noi,regula devine nefericită excepţie.Rămânem la nivelul indecenţei suburbane,al vulgarităţii care a transformat orice blazon într-o biodegradabilă etichetă de hârtie.

Minimalizarea ostentativă,în presă,a celor care vă susţin e un demers repetitiv şi deranjant.Fie că sunt numiţi ”bătrânei nostalgici” sau ”idealişti de profesie”,”anacronici” sau ”debusolaţi”,cei care îşi declară opţiunea pentru candidatura dumneavoastră n-au cum să protesteze faţă de astfel de catalogări.Nu fac parte din niciuna dintre categoriile” identificate” de mass-media.Sunt un om încă tânăr, care a ales să revină în ţară după o bursă în străinătate(deşi avea toate şansele să continue acolo)numai din convingerea că aşa e corect,că trebuie să transmiţi şi celorlalţi,după puterile tale,din ceea ce ai acumulat.Ca mine,sigur mai sunt foarte mulţi.Redimensionând cu luciditate implicaţiile războiului în care v-aţi înrolat voluntar,cred că optimismul e doar o premisă insuficientă pentru victorie.Popularitatea se câştigă cu greutate şi se pierde cu uşurinţă.Cu un evident boicot mediatic şi cu ironizarea ieftină a alegătorilor,e uşor să scoţi din scenă pe cineva care e ”altfel”,mai ales în România de azi.Iertaţi-mă,dacă sunt nedreaptă,dar campania dumneavoastră e deja prea uşor previzibilă în strategiile ei şi,deci,simplu de obstrucţionat în efecte.Şi chiar dacă o să spuneţi că schema ei este una gândită pe etape distincte,n-o să vă supăraţi,sper,pe mine dacă o să vă contraargumentez că etapele sunt prea lungi, trecerea de la un modul la altul devenind greoaie.

Cu aceeaşi susţinere şi consideraţie dintotdeauna,

Andrada Bogdan