Caravana actuala aduce alaturi de mine 12 voluntari din Bucuresti, câtiva colaboratori ai mei si voluntari locali, care se alatura fiecare in orasul sau localitatea de unde vin. Va fi o caravana cu adevarat “model” de spirit civic, de responsabilitate, de generozitate si de frumusete a idealului de leadership contemporan.

Tinerii care ma insotesc, precum si zecile de mii care comunica lunar cu mine pe internet inteleg ca este timpul, in România, pentru un fel nou de a fi lider national. Campania mea electorala nu este doar una inedita. Este si un model, pas cu pas, de ceea ce ar trebui sa devina societatea româneasca. Un spatiu al profesionalismului, al eticii, al competentei, populat de democratie si de libertati.

Edward Kennedy spunea, anul trecut, câteva lucruri foarte adevarate despre politica vremurilor noastre, perfect aplicabile momentului românesc actual. Parafrazându-l, pot spune ca, in România, politica batrâna ne asaza in grupuri separate si ne pune in conflict intre noi. Nu stiu daca a venit timpul sa intoarcem pagina politicii vechi, a denaturarii si a deformarii caricaturale, dar stiu ca a venit vremea sa vorbim despre asta.

Cele câteva conglomerate de la vârful puterii din România, amestecând bani, influenta politica si mediatica, nu par interesate sa inteleaga nici mediul international, nici aspiratiile societatii românesti, nici viziunea si asteptarile tinerilor români. Ei tin tara, devenita intre timp democratica si libera, in chinga unei cârmuiri medievale, primitive si mediocre.

Caravanele noastre sunt expresia unui mod inedit de a pune impreuna institutii si valori. Curajul tinerilor de lânga mine este exemplar. Ei pur si simplu au inceput sa construiasca România Altfel. Sunt studenti la stiinte politice, la drept, la stiinte economice sau la medicina. Nu stiu ce se va intâmpla in noiembrie 2009, dar stiu ca pe acesti tineri nimic si nimeni nu-i va putea opri. Ei isi vor construi România Altfel, mai devreme sau mai târziu. Ei vor alunga din spatiul public românesc rinocerii anului 2009.

Vom incepe astazi cu municipiul Resita, vom continua cu orasele Bocsa, Anina si Oravita si ne vom intoarce, spre seara, din nou la Resita. Voi reveni, diseara, cu imagini si detalii despre noua noastra caravana.

“The American people not only have a toleration but also a hunger for explanation and complexity, and a willingness to acknoledge hard problems. I think one of the biggest mistakes that is made in Washington is this notion you have to dumb things down for the public”.

http://www.realclearpolitics.com/articles/2009/05/24/one_worthy_debate_96634.html

(“Americanii nu au doar toleranta, ci si o foame pentru explicatii si complexitate si o dorinta de a lua cunostinta de chestiunile dificile. Cred ca una dintre cele mai mari greseli facute la Washington este ideea de a ‘simplifica’ lucrurile pentru public”.)

In cele doua zile am avut, la Palatul Elisabeta, o serie de intâlniri cu reprezentanti ai mediului de afaceri. Am facut acest lucru din doua motive: mai intâi pentru ca nu pare sa existe o strategie coerenta de diminuare a efectelor crizei economice in România; si pentru ca doresc sa institui, in calitate de candidat la Presedintie, si chiar pe viitor, obiceiul de a asculta parerea oamenilor direct implicati in dezvoltarea economica. Este nevoie, pentru orice lider, sa stie din surse specializate, care este diagnosticul, la un moment dat, al unui domeniu de activitate din societate.

Am primit la Palat vizita unui grup de bancheri, reprezentanti ai 9 banci românesti sau cu filiale in România. Au fost reprezentate la intâlnire banci de mare prestigiu in plan regional si international. Ei au vorbit deschid despre vulnerabilitatile României si despre asteptarile lor pentru o piata financiara stabila si predictibila.

Am invitat, de asemenea, un numar de reprezentanti ai intreprinzatorilor mijlocii. Cu ei am avut acelasi schimb de pareri, ascultând sfaturile lor privitoare la mediul economic si politic prietenos, incurajator al initiativei celor cu investitii mici si mjlocii.

In fine, am primit vizita unui grup reprezentând Camera de Comert Americana, AmCham, cu care am vorbit despre agenda politica, cea economica si despre importanta competentei in viata româneasca.

Doresc sa incurajez, de aici incolo, cât mai mult astfel de dialoguri. Desi deschis si in trecut, de sute de ori. intâlnirilor cu caracter economic, Palatul Elisabeta va deveni, de aici incolo, un loc al schimbului de idei, al analizei, al construirii increderii si mândriei, al predictibilitatii si demnitatii in viata publica.

Astazi, Principesa Margareta si cu mine am primit, la Palatul Elisabeta, vizita Altetelor Lor Regale Principele Felipe si Principesa Letizia. In cursul diminetii, Principii Mostenitori ai Spaniei ne-au facut placerea de a ne fi oaspeti, pentru prima oara in România. La intâlnire a luat parte ES dl Alexander Phillips Nixon, sotul Principesei Elena.

Altetele Lor Regale s-au aflat pentru trei zile intr-o vizita oficiala in România. Intâlnirea noastra a avut un caracter privat.

Am pornit luni, dimineata devreme, catre orasele Caracal, Corabia si Draganesti-Olt. Am vizitat primariile si m-am intâlnit cu primarii, vice-primarii, consilierii si functionarii publici. Am vizitat centrul oraselor, am stat de vorba cu oamenii si am vazut câteva dintre edificiile sau locurile importante ale urbei.

In cursul dupa-amiezii am avut o conferinta de presa la Slatina, unde au venit mai multi ziaristi de la presa scrisa, televiziuni si agentii de presa.

Seara, la televiziunea Olt TV, am participat la un talk-show in direct, numit “Cu mâinile curate”. Astfel s-a incheiat sederea de doua zile in judetul Olt.

Marti dimineata am ajuns in orasul Mioveni, in judetul Arges, singura oprire in acest judet, in Caravana a III-a. Mioveni este singurul oras din Arges pe care nu l-am vizitat inca. In ultima vreme am facut multe vizite in Câmpulung Muscel, Curtea de Arges, Topoloveni si, desigur, Pitesti.

Am petrecut mai bine de o ora vizitând Uzinele Dacia. Am urmarit evolutia post-decembrista a acestei companii apartinând Grupului Renault. In anul 2003 am vizitat uzina, exact atunci când Logan era in faza de proiect. Apoi am vizitat uzina de la Casablanca, in 2005, care produce cu succes Logan. In fine, acum, in 2009, uzinele continua sa produca masini cu multa cautare in lume. Se pare ca Logan si Sandero nu au fost atinse de criza economica. In anul 2008, Dacia a produs si vândut un sfert de milion de masini.

În căutarea demnităţii

Când George Washington era tânăr, el a copiat o listă de 110 „Reguli de Politeţe şi Comportament Decent în Public şi în Conversaţie.” Unele reguli din lista sa se refereau la politeţile participării la un dineu sau ale întâlnirii cuiva pe stradă.

„Să nu depinzi de nimeni,” era una dintre reguli. „Nu citi scrisori, cărţi sau ziare în public,” era alta. „Dacă vreunul vine să îţi vorbească în timp ce eşti aşezat, ridică-te în picioare,” era o a treia.

Dar, aşa cum nota biograful Richard Brookisher, aceste reguli, pe care Washington le-a extras dintr-un ghid din secolul al XVI-lea, nu erau doar ponturi de etichetă. Ele erau menite să îmbunătăţească moravurile interioare prin modelarea omului la exterior. Washington le-a luat foarte serios. A muncit din greu să le urmeze. De-a lungul vieţii sale, a rămas deosebit de conştient de propria sa onestitate.

Făcând asta, el s-a transformat într-un nou tip de erou. El nu era în primul rând un erou militar sau politic. Aşa cum a scris istoricul Gordon Wood, „Washington a devenit un mare om şi a fost aclamat ca un erou clasic datorită modului în care se comporta în momente de slăbiciune. Caracterul său moral a fost cel care l-a diferenţiat de alţi oameni.”

Washington a captat, şi mai apoi a ajuns să reprezinte, ceea ce am putea numi codul demnităţii. Codul avea la bază premise identice Constituţiei ţării – că fiinţele umane sunt creaturi imperfecte care trăiesc în pericol constant de a cădea în dezastre cauzate de propriile lor porniri. Trebuie create sisteme artificiale pentru a echilibra şi limita dorinţele lor.

Codul demnităţii comanda discipolilor săi să fie dezinteresaţi – să se străduie să pună interesele naţionale deasupra intereselor personale. Le comanda discipolilor să fie reticenţi – niciodată să nu pângărească emoţiile intime, afişându-le în public. De asemenea, el comanda discipolilor să fie reţinuţi, să fie neîncrezători în irascibilitate, zeloşenie, furie şi entuziasm politic.

Rămăşiţe ale codului demnităţii au supravieţuit timp de decenii. De-a lungul unei mari părţi a istoriei Americii, politicienii nu au făcut public campanie pentru postul de preşedinte. Era ca şi cum actul de a te promova public pângărea, în mod distructiv. Mult timp în istoria Americii, memorialiştii treceau peste intimităţile vieţii private. Chiar şi în secolul XIX, oamenii erau îngroziţi că jurnaliştii ar putea să murdărească o nuntă, relatând-o în presă.

(…)

Dar codul demnităţii însuşi a fost complet şters. Regulile care i-au condus pe Washington şi pe generaţii de oameni după el sunt pur şi simplu dispărute.

Putem, oricare dintre noi, să enumerăm cauzele dispariţiei sale. Mai întâi, avem capitalismul. Cu toţii suntem încurajaţi să devenim manageri ai propriei noastre imagini, să mergem la extrem în a ne afişa propriile talente. Apoi, avem cultul naturaleţii. Suntem cu toţii încurajaţi să abandonăm artificiile şi reţinerea şi să ne eliberăm, în schimb, propriile sentimente. În al treilea rând, avem evanghelismul carismatic, cu dragostea sa faţă de confesiunile publice. În fine, avem egalitarismul radical, cu ostilitatea sa faţă de manierele aristocratice.

Vechiul cod al demnităţii nu a supravieţuit vieţii moderne. Costurile dispariţiei sale sunt vizibile tuturor. În fiecare săptămână sunt noi scandaluri având ca protagonişti oameni care pur si simplu nu ştiu cum să se comporte.

(…)

Cu toate acestea nu ar fi corect să închei într-o notă de pesimism cultural deoarece există Preşedintele Obama. Indiferent ce diferenţe doctrinare ar putea oamenii să aibă faţă de el, putem cădea cu toţii de acord că el exemplifică reticenţa, reţinerea şi celelalte trăsături asociate demnităţii. Efectele culturale ale preşedinţiei sale nu sunt încă revelate, dar acestea s-ar putea să întreacă efectele politicii sale. El ar putea să revitalizeze ideea demnităţii pentru o nouă generaţie şi să personifice un nou set de reguli pentru auto-stăpânire.

Traducere: Ioan-Luca Vlad

Interviu cu “omul” Radu Duda

Tashy: Multi avem vise frumoase cand suntem mici. Multi ne dorim sa ajungem doctori, avocati, economist, actori, jurnalisti etc. Dumneavoastra ce v-ati dorit sa deveniti cand erati mic?

Principele Radu: Mi-am dorit sa fiu actor.

Tashy: Care a fost cea frumoasa zi din copilaria dumneavoastra? Dar cea mai urata zi?

Principele Radu: O zi frumoasa a fost când am primit o bicicleta de la bunicul meu si alta când am primit un mare urs polar, din plus, de la tatal meu.  Zile urâte erau cele in care eram obligat sa merg la scoala de muzica, la lectiile de pian.

Tashy: Care a fost “eroul” copilariei dumneavoastra? Care a fost lucrul care v-a placut cel mai mult la el? Ati incercat vreodata in viata sa copiati modelul unei personalitati?

Principele Radu: Bunicul meu patern a fost un om pe care l-am iubit si admirat. De asemenea, când eram copil aveam o mare admiratie pentru Mihai Eminescu.

Tashy: Ce muzica ascultati in copilarie? Dar acum? Care a fost artistul dumneavoastra preferat?

Principele Radu: In copilarie nu am ascultat muzica. Am inceput sa ascult muzica in adolescenta si muzicienii mei preferati au fost Abba, Beatles, Pink Floyd, Queen, apoi mai târziu Seal, Don McLean, Tina Turner. De asemenea, imi plac compozitorii Puccini, Grieg si Enescu.

Tashy: Care este filmul dumneavoastra favorit? Care a fost actorul pe care l-ati apreciat cel mai mult?

Principele Radu: Numeroase sunt filmele care mi-au placut: “Once Upon A Time in America”, “All That Jazz”, “Cabaret”, “Some Like It Hot”, “Taxi Driver”, dar si unele filme recente. Actorii cei mai buni, dupa mine, sunt Robert De Niro si Meryl Streep. Dar imi plac mult si Marcello Mastroianni, Anna Magnani, Annie Girardot, Marilyn Monroe, Marlon Brando, Brad Pitt sau Angelina Jolie.

Tashy: Care este mancare dumneavoastra favorita? Dar bautura dumneavoastra favorita?

Principele Radu: Cel mai mult imi plac pastele italiene, sarmalele, salata de vinete si ochiurile. Bautura mea preferata este laptele.

Tashy: Care este cartea dumneavoastra favorita? V-ati ghidat sau ghida viata dupa o poveste frumoasa citita intr-o carte?

Principele Radu: Da. Cartea mea preferata este “Noua povestiri” de J.D. Salinger si ma ghidez dupa ea de câte ori constat ca lumea se sinucide vesel.

http://www.tashy.ro/interviu-cu-omul-radu-duda/

Tashy: Aveti un motto? Care este principiul dumneavoastra dupa care va ghidati in viata?

Principele Radu: Motto-ul meu este inscriptia de pe Ordinul Carol I, adevaratul Ordin National al României: “Prin noi insine”!

Tashy: Ce credeti despre tineretul din ziua de azi? Sunt pe drumul cel bun?

Principele Radu: Tinerii sunt intotdeauna pe drumul cel bun. De aceea omenirea merge mai departe.

Tashy: Ar trebui tinerii sa se implice mai mult in viata publica? Ce ii indemnati pe tineri sa faca concret? Ce tip de atitudine ar trebui sa adopte?

Principele Radu: Sa faca exact ceea ce fac. Atâta vreme cât sunt tineri, totul este in ordine. Problema este atunci când anii se asaza peste noi. Atunci devenim rinoceri.

Tashy: Sloganul dumneavoastra, daca ii pot spune asa, este “Romania altfel”. Altfel pentru cine? In ce sens altfel?

Principele Radu: Altfel decât este ea azi. Adica o Românie natiune, nu o Românie Mall. O Românie cu un Stat, nu cu clanuri. O Românie altfel decât acum, adica mândra, profesionista, cu instinct al binelui.

Multumim, Alteta, pentru timpul acordat!

Insotit de voluntarii studenti, am inceput ziua prin vizita in orasul Calimanesti, statiune balneo-climaterica de pe Valea Oltului. Am mers la târgul saptamânal si ne-am plimbat prin centrul urbei, stând de vorba cu trecatorii, cei mai multi turisti veniti din toata tara.

Am continuat cu orasul Brezoi. M-am intâlnit cu primarul si cu personalitati ale orasului. Am facut, impreuna, câtiva pasi pe strazile principale. Ne-am oprit apoi la Cozia, unde am intâlnit, din nou, destul de multa lume. Mai ales turisti. Vizitasem cele trei localitati, cu multi ani de zile in urma. Toate trei au un potential turistic remarcabil, dar modest exploatat deocamdata.

Legatura cu orasul Brezoi este una speciala. Aici, mai exact in satul Proieni, a fost postat ca medic militar bunicul meu, in timpul refugiului, in cel de-al doilea razboi mondial. Pentru mai bine de un an, in casa unei familii de localnici, au locuit bunicii mei si cei doi fii ai lor, undeva la inceputul anilor ’40. Dupa 30 de ani, in anul 1979, parintii mei, fratele meu si cu mine am revenit la Brezoi si am petrecut o vacanta de doua saptamâni in aceeasi casa, ca musafiri ai doamnei Ilinca Popescu, singura supravietuitoare din familia care i-a gazduit pe bunicii mei in refugiu. Astazi, exact la 30 de ani din iulie 1979, m-am intors la Brezoi si am vizitat locurile cu multa placere.

Spre seara, am vizitat orasul Bals. Am parcurs la pas o buna parte din lunga strada principala, schimbând câteva gânduri cu locuitorii.

Am revenit la Slatina, capitala judetului Olt, dupa trei ani de la vizita ca Reprezentant Special, in martie 2006. Am petrecut intreaga seara in centrul municipiului, bucuros ca atât de multa lume a ales sa petreaca ultimele ore ale duminicii la plimbare. Am stat de vorba cu foarte multi oameni, iar cea mai mare parte a lor a aratat interes si simpatie fata de prezenta mea in urbea lor. Desigur, ca si in zilele precedente, volumul biografic a fost punctul maxim de interes. Nu as fi crezut, la aparitia acestei carti, ca se va bucura de atâta trecere la cei pe care ii intâlnesc in vizitele mele.

Desi nu am avut nici o clipa libera pentru a urmari presa centrala, am primit de la colaboratorii mei vestea ca sondajul Gallup, produsul uneia dintre cele mai reputate companii de studii sociologice din lume, nu a fost aproape deloc prezentat de mass-media. In schimb, a fost preluat cu obstinatie un alt sondaj, efectuat si dat publicitatii in acelasi timp cu cel de la Gallup.

Mâine, Caravana a III-a va continua cu câteva localitati din judetul Olt. Voi reveni cu detalii.

Intrebat de ziarista de la NewsIn cum as putea caracteriza, pe scurt, pe fiecare dintre candidatii la prezidentiale, am raspuns la fel ca de fiecare data:
-    Eu ma pregatesc sa devin Presedintele României, iar rolul Presedintelui nu este acela de a caracteriza public oamenii politici.
-    Cei trei candidati cu primele sanse in alegeri sunt, in calitatea lor de lideri ai partidelor lor, eligibili pentru functia de Premier, daca partidele lor vor avea in viitor majoritate parlamentara. Nu pot, asadar, face vreo ierarhie sau exprima vreo preferinta fata de un posibil viitor premier.

Sunt sigur ca din cauza zgomotului de pe strada si a grabei cu care am dialogat cu cei doi, afirmatiile mele au fost eronat interpretate.

De altfel, in ultimele trei luni am spus destul de limpede: campania electorala din noiembrie 2009 nu priveste decât alegerea Presedintelui României. Daca voi câstiga alegerile, guvernul Boc va continua sa existe pâna in 2012. Constitutia nu permite Presedintelui nou-ales schimbarea guvernului sau a majoritatii parlamentare. Acestea din urma sunt actiuni cu caracter politic si initierea lor sta in mâna partidelor politice si a Parlamentului insusi.

M-am intâlnit cu o localnici sau turisti si am constatat cât de multi dintre ei erau de acord cu România Altfel. Am avut, de asemenea, placerea de a ma intâlni cu parintele paroh al orasului si am vizitat biserica ortodoxa din centrul urbei.

Orasul Horezu a fost o a doua surpriza a zilei. Obisnuit sa vizitez doar mânastirea Horezu, una dintre “celebritatile” culturale, spirituale si istorice ale tarii, am ignorat existenta acestui oras. Are câteva strazi vechi de un pitoresc nealterat, are vestigii pretioase si pline de gratie. Are, de asemenea, una dintre cele mai frumoase scoli construite in România post-decembrista. Liceu si scoala generala, complexul de invatamânt care poarta numele domnitorului Brâncoveanu este elegant si curat, spatios, construit cu un bun-gust si un curaj neobisnuite pentru un loc destinat invatamântului. Am fost asteptat de un grup destul de mare de profesori si de director, care m-au invitat sa revin in scoala atunci când elevii se vor intoarce. O voi face cu placere, anul viitor. Am mers pe strazile orasului, am vizitat târgul saptamânal, precum si gospodaria si atelierul unui artist popular.

M-am oprit apoi in orasul Ocnele Mari, unde am poposit la primarie. Primarul, vice-primarul, consilieri si personalitati ale orasului, printre care preotul paroh, m-au intâmpinat cu ospitalitate. Am stat de vorba mai intâi in cabinetul primarului, despre problemele de astazi ale orasului, aproape complet deposedat de doua dintre atributele lui economice traditionale: exploatarea sarii si turismul balnear.

Sunt sigur ca exista o solutie pentru transformarea acestor doua surse de progres in realitate economica, pentru prezent si viitor. Totul este sa existe vointa, interesul de a interveni in mod durabil si de a actiona generos si cu viziune. Mai trebuie, de asemenea, consultati specialistii. Solutiile egoist-politice sunt falimentare in astfel de cazuri.

Pe buna dreptate, localitatea se simte mândra de mostenirea istorica, economica si culturala. Aici se afla vestigii romane si dacice, aici au ramas urme ale faptelor importante de arme din epoca medievala. Tot aici, epoca regala a lasat o puternica amprenta.

Am vizitat parcul orasului, strandul cu ape minerale si centrul. M-am bucurat de primirea calduroasa a oamenilor, turisti sau localnici.

Seara, la Râmnicu-Vâlcea, am fost oaspetele Radio-ului Metronom, care a implinit astazi 17 ani. Am inregistrat un talk-show care va fi transmis lunea viitoare. Am vizitat Mall-ul, in mod strict privat, dorind sa ofer o prajitura colaboratorilor mei. Am produs panica in rândul serviciilor speciale care pregateau terenul pentru o ieftina vizita populista ce nu a mai avut loc.

M-am alaturat zecilor de mii de locuitori care au iesit pe strazi sa sarbatoreasca “Noptile Albe ale Râmnicului”. Am vazut cu ochii mei un fenomen mai rar in România. Locuitorii unui oras mare, bucurosi sa iasa pe strazi, sa se intâlneasca unii cu altii, mânati de dorinta sarbatoririi, impreuna, a propriei urbe. Sute si mii de oameni paseau pe trotuare, plimbându-se sau oprindu-se la unul dintre zecile de evenimente culturale gazduite de institutii publice sau in aer liber.

Am participat la vernisajul expozitiei de sculptura a unui artist maghiar contemporan. Am fost, pentru aproape o ora, invitatul unei emisiuni in direct la televiziunea VTV, in care am vorbit despre “Noptile Albe ale Râmnicului”, despre populism si diletantismul puterii, despre statalitate si politica, despre candidatura si despre viitor.

Inainte de a ma retrage la hotelul vâlcean, am parcurs pe jos o buna parte din centrul orasului. Desi era aproape ora 1 noaptea, mii de oameni continuau sa se plimbe pe strazi, ca intr-un fel de procesiune a spiritului comunitar.

Ca si ieri, pe tot parcursul zilei de astazi cartea “Principele Radu” a fost principala atractie pentru locuitorii pe care i-am intâlnit. Sute de volume au disparut in rastimp de minute. Am vazut limpede ca votantii de astazi nu sunt dependenti numai de mici si de bere, ci si de cuvinte, speranta, idealuri si bun-simt.

Seara, târziu, am fost oprit pe strada de un domn intre doua vârste, care mi-a spus ca este zidar si ca il cheama Gheorghe. L-am ascultat, alaturi de toti coloboratorii mei, uimit. Timp de cinci-zece minute, zidarul Gheorghe mi-a dat o exemplara lectie de eruditie, de modestie si rafinament, comparând epoca regala din România cu Grecia lui Pericle si explicând, din ce in ce mai inflacarat, motivele pentru care România datoareaza epocii monarhice cea mai stabila si mai infloritoare parte din istoria ei moderna.

Mâine urmeaza ziua a treia a Caravanei si a sederii in judetul Vâlcea. Ana Barbulescu este mereu alaturi, surprinzându-ne prin “oglinda’ pe care o aseaza in fata ochilor nostri.