Ne aflam in avion, in drumul nostru acasa dintr-o vizita in Europa. In timpul zborului, un domn vine la rândul nostru de scaune, se apleaca discret si spune Principesei: “Alteta Voastra Regala, as vrea sa va multumesc”. Principesa intreaba de ce. Domnul raspunde: “Acum saptesprezece ani eram student la medicina. Fundatia Altetei Voastre Regale mi-a dat bani pentru a urma un curs in Marea Britanie. Astazi am un cabinet particular la Londra, sunt medic psihiatru, am absolvit Universitatea din Oxford si sunt tatal unui baietel nascut in Marea Britanie. Bursa pe care mi-ati oferit-o mi-a schimbat viata. As vrea sa va multumesc acum, dupa atâtia ani”!

Al doilea detaliu priveste tot pe Alteta Sa Regala. Cu câteva saptamâni in urma, Principesa a primit, prin decret semnat de Presedintele Republicii Franceze, ordinul national Legiunea de Onoare.

Al treilea detaliu este legat de dumneavoastra, cei care urmariti paginile electronice ale siturilor noastre. Ieri a fost o zi insemnata pentru mine, fiindca numarul vizitatorilor sitului www.princeradu.ro/ a ajuns la un milion. Va multumesc!

România nu poate fi democratica daca deciziile politice sunt luate in alta parte decât in Parlament.

Ea nu poate fi predictibila daca este administrata in alta parte decât in Guvern.

Si nu poate fi credibila daca Institutia Presedintelui nu se ocupa, demn si respectabil, de reprezentarea Statului.

Desi putina lume si o caldura torida, tinerii mei sustinatori au reusit sa stea de vorba cu bucurestenii si sa le ofere fotografii frumoase si brosura continând discursul de anunt al candidaturii.

Le sunt recunoscator pentru efortul pe care l-au facut. Ma voi revedea cu ei in primele zile de septembrie, pentru a continua caravanele prin tara.

Intreaga idee este criticabila. Primul si cel mai antidemocratic aspect este ca se modifica legea pentru alegerea Preşedintelui la mai putin de o luna inainte de inceperea pregatirilor pentru alegerile propriu-zise. In al doilea rând, este un simptom al societatilor din lumea a treia schimbarea legii electorale (uneori a Constitutiei) cu fiecare alegere a Preşedintelui, ceea ce se intâmpla la noi acum.

Din punctul de vedere al transparentei, aceasta nu exista. Nu am putut obtine o forma electronica a modificarilor propuse a fi aduse acestei legi. In plus, in timp ce AEP sustine ca propune doua de salarii minime, Prim-ministrul afirma ca este impotriva unei astfel de masuri in intregime.

In fine, ca mod de adoptare, propunerea se afla in dezbaterea unei “comisii tehnice,” fiind exclusa dezbaterea publica, sau macar cererea opiniilor celor interesati direct. Guvernul recunoaşte ca nu va putea introduce propunerile decât prin Ordonanta de Urgenta, data probabil la sfârşitul lunii august, care, la cum functioneaza Parlamentul, probabil va fi adoptata (cu modificari ?) dupa alegerile propriu-zise.

“Cautiunea” cuantum a doua sute de salarii nu este absenta in alte tari, ca o masura de “seriozitate” a candidatilor. Chestiunea este ca la noi, numarul de semnaturi, daca ar fi verificate corect, ar asigura candidatilor un grad de “seriozitate” care nu mai trebuie dublat şi de o taxa.

In ultima suta de zile pâna la alegerile prezidentiale, ne indreptam cu pasi siguri catre o lupta intre clanuri.

Dialog în exclusivitate cu Alteţa Sa Regală Principele Radu al României, candidat independent la preşedinţia României

Daniel Botgros

„Viziunea pe 30 de ani este rezultatul unui altfel de leadership”

- Alteţă, într-o vreme în care toată lumea cârpeşte, „soluţiile” se identifică şi se aplică pe termen scurt şi foarte scurt, din raţiuni legate mai degrabă de supravieţuire şi nu de perspectivă, de dezvoltare, dumneavoastră, Casa Regală în esenţă, aţi avut curajul să veniţi cu o viziune a României pe 30 de ani…

- Cred că a fost altceva decât o manifestare de curaj, este vorba pur şi simplu despre rezultatul natural al unui leadership pe care Casa Regală a avut şansa să-l reînnoade. În momentul în care ne-am întors în Bucureşti în 2001, la Palatul Elisabeta, n-am mai fost o familie regală cu adevărat în exil, deşi România a continuat să fie o republică am intrat în interiorul geografiei ei şi al societăţii ei şi am încercat să facem ceva util pentru ţară. Exerciţiul acesta de regăsire a utilităţii Coroanei pentru România contemporană ne-a dus la viziune. Opt ani de zile am mers prin toate locurile din ţară, am încercat să sprijinim orice fel de segment al societăţii româneşti care o poate duce cu un pas mai departe: şcoală, mediul de afaceri, administraţie locală, reprezentare externă, colaborarea cu clasa politică, societatea civilă. Toate acestea, zi de zi, ceas de ceas, metru cu metru din geografia României ne-au făcut să construim viziunea. Deci ea nu este rezultatul unui curaj sau al unei analize ştiinţifice, academice. Este pur şi simplu expresia unui altfel de leadership, leadership-ul Casei Regale, felul în care Casa regală vede cârmuirea în România. Este o viziune de esenţă statală, nu de esenţă executivă, politică sau economică. Familia Regală, oricât de dificil al părea, nu poate fi substituită unii ONG, nu este o asociaţie sau o fundaţie, nu este o punere împreună a unor oameni care au aceeaşi gândire politică cum sunt partidele, sindicatele, patronatele sau grupurile de dialog. Este pur şi simplu un alt fel de instituţie, care nu are nimic de-a face cu redacţiile de ziar, cu societăţile comerciale. Ea, familia, a fost creată în secolul al 19-lea ca parte integrată a Statului Român, pentru a-l crea, pentru a-l fundamenta, pentru a-l moderniza.

- Şi atunci, candidatura dumneavoastră la preşedinţie?

- Candidatura mea la preşedinţie nu este decât acest lucru. Nu doresc nici să întăresc sistemul republican şi nici să-l trădez pe cel monarhic. Chestiunea despre ce are nevoie acum România, un sistem republican sau coroană, este una secundară în acest moment. România şi-a văzut sacii în căruţă din punct de vedere al destinului ei istoric. Este în NATO, este în UE, are un început de prosperitate, are democraţie, are libertate, dispune de toate aceste ingrediente transatlantice. Mai puţin un lucru: nu are instituţii publice. Ele sunt un fel de burete prin care poţi să bagi degetul. În România omul este mai puternic decât instituţia, bunul plac e mai puternic decât regulamentul şi acest lucru doare Casa Regală. Pentru că noi nu dorim să dăm lecţii performanţilor politici şi nici oamenilor de afaceri. Nici nu dorim să dăm lecţii intelectualilor. Dorim pur şi simplu ca statalitatea românească, ca mănunchi de valori, ca tradiţie istorică, precum şi statul, ca instituţie administrativă, să continue să existe. Noi nu putem concepe o Românie ca un supermarket, ca un mall, în care oamenii şi bunurile se aşează frumos pe rafturi şi să răspundă unor reguli de comportament, aşa cum te comporţi şi la Ikea: nu ai voie să scuipi pe jos, nu ai voie să tragi semnalul de alarmă. Şi acolo sunt reguli, dar asta nu înseamnă că Ikea este o naţiune.

- Care este opinia dumneavoastră despre clasa politică?

- Partidele au rolul lor, binefăcător. Eu sunt departe de a considera clasa politică neperformantă. Nu e neperformantă deloc. Politicienii se comportă exact aşa cum trebuie, problema e că sunt răspândiţi în mult prea multe locuri decât Constituţia le acordă. Şi atunci, revenind la viziunea pe 30 de ani, aceasta nu e un document prin care noi dăm lecţii clasei politice, nici un document prin care încercăm să punem în practică alte proiecte decât cele pe care le are societatea românească. De altfel nu există aici nici un proiect nou pe care-l propune Casa Regală. Nu este altceva decât o încercare de a atrage atenţia societăţii româneşti asupra priorităţilor pe care le are. Este, de asemenea, o mână întinsă atât clasei politice cât şi societăţii româneşti, pentru a putea face aceste lucruri împreună. O punere în ordine a unor principii sănătoase şi de bun simţ, dar fundamentale pentru România, legate de învăţământ, infrastructură, agricultura, minorităţile etnice, instituţiile statului, comunităţile locale. Dar, viziunea nu-şi propune să intervină în procesul democratic, în procesul libertăţilor româneşti, ci doar în instituţionalismul românesc, în principiile şi valorile care ar trebui să însufleţească statalitatea românească: de exemplu, generozitatea, spiritul de răspundere, profesionalismul, loialitatea, puterea exemplului personal, rolul de model. Toate acestea sunt nişte elemente al unui altfel de leadership. Nu există în nici o ţară să zicem din Uniunea Europeană, nici o legislaţie cu previziuni legate de generozitate. Nu te pedepseşte nimeni dacă eşti egoist, dacă eşti iresponsabil. Noi avem în România, în special în vârfurile puterii, o mulţime de oameni cu calităţi, inteligenţi, unii dintre ei erudiţi, dar mulţi iresponsabili sau egoişti. Nu-i pedepseşte nimeni pentru asta. Lucrurile acestea nu diminuează democraţia dar diminuează forţa naţiunii, forţa statului, forţa comunităţii în care omul acţionează. Generozitatea, competenţa, pot de multe ori să ţină loc unor instituţii întregi. Instituţiile, însă, trebuie, pe de altă parte, să ajungă să funcţioneze, consolidate fiind, indiferent de cât de mare este mănunchiul de calităţi al celor care le conduc.

„Asistăm la un fel de rinocerizare a societăţii româneşti la vârfurile ei”

- Ce fel de preşedinţie le propuneţi româmilor?

- Eu propun, în mod simbolic şi, dacă doriţi, în mod ideal, o preşedinţie care să pornească ruperea unui cerc vicios. La urma urmei, preşedintele nu e un om politic, Constituţia nu prevede pentru el aşa ceva. Şi atunci dacă ai în România o personalitate sau o instituţie cum e Casa Regală care poate să facă serviciul istoric de a pune pentru cinci sau pentru zece ani în practică un model care să nu facă altceva decât să respecte Constituţia, cea actuală, chiar republicană, în care preşedintele începe să redezvolte în spiritul naţional ţesătura aceasta extraordinară de ordin statal, de om care se uită deasupra intereselor de partid, pentru că nici nu face parte dintr-unul, de ce să nu alegi această cale? De aceea eu mă chinui să explic oamenilor că în noiembrie problema nu este darea jos a lui Traian Băsescu, nici înlocuirea sa cu un om mai spilcuit şi stat în străinătate cum e Mircea Geoană, sau, dimpotrivă, cu unul care nu vorbeşte nici o boabă de limbă străină dar care e un om onest şi care a pornit din mediul intelectual din România, cum e domnul Crin Antonescu. Important pentru România nu este să înlocuieşti un om cu alt om. Problema nu e că preşedintele României trebuie să fie un om mai scund, mai înalt, mai cu ochii albaştri sau mai cu ochi verzi, chestiunea este că preşedinţia ca instituţie trebuie scoasă de sub aceste permanente tensiuni politice. Cine va putea crede că un preşedinte din mediul politic se va putea desprinde peste noapte de toate influenţele pe care le-a exercitat partidul asupra lui pentru ca să poată ajunge acolo, astfel încât să fie bun pentru toată lumea? Partidul domnului Băsescu, cu partidul domnului Geoană şi cu partidul domnului Antonescu au fost în ultimii ani în nişte conflicte enorme. Cine te va crede că omul acela va face tabula rasa de a doua zi, abandonând 20 de ani de carieră politică, pentru a mulţumi pe toată lumea?. Dimpotrivă, începând de a doua zi instituţia prezidenţială va fi supusă unor tensiuni imense din partea celor care i-au pus să ajungă acolo. Sigur, datoriile şi le plăteşte oricine pe lumea asta, trebuie să lefi loial celor care te-au ajutat, dar instituţia preşedintelui nu trebuie atinsă. Ea trebuie să fie depolizitată, pentru a continua să fie respectabilă. Paradoxal e însă că societatea românească, în comunităţile ei, acolo unde merg eu, în ţară, înţelege perfect aceste lucruri, nu trebuie să le explic prea mult, în timp ce mediul de la Bucureşti a creat un zid de netrecut asupra acestei candidaturi, refuzând categoric s-o înţeleagă şi s-o accepte. Unii o refuză întorcând spatele, alţii sunt pur şi simplu imuni, nu le spune nimic o astfel de propunere. Ei nu pot să conceapă că leadership-ul prezidenţial poate fi şi altfel decât politic. E un fel de rinocerizare a societăţii româneşti la vârfurile ei. Dar rinocerii actuali nu mai sunt ca cei din anii 50, recrutaţi din masa mare de oameni care vine ca un tăvălug peste societate şi-o forţează la supunere, acum rinocerizarea e inoculată la vârf. Ai o societate românească profundă, care chiar dacă e modestă şi de toate condiţiile, simte nevoia unei altfel de Românii, ai o tânără generaţie care nu te mai aşteaptă, care pleacă la studii în străinătate sau lucrează în alte ţări, aşa cum o fac acum patru milioane de oameni şi ai în vârful societăţii româneşti un mănunchi de oameni politici, de oameni de afaceri, oameni din societatea civilă care populează presa centrală care nu vor, nu pot să înţeleagă nici mediul internaţional, nici viziunea unei Românii viitoare şi nici sentimentul unei tinere generaţii. Aici se va produce o ruptură. Pentru că, să ştiţi, eu pot fi boicotat, pot fi oprit să-mi continu candidatura, dar România va rămâne o ţară bătrână, o casă de ajutor reciproc a pensionarilor, un fel de Olăneşti. Acesta va fi viitorul dacă nu se opresc din acest proces iresponsabil de vulnerabilizare a instituţiilor româneşti.

- Alteţă, vă mulţumim!

- Cu multă plăcere!

Tinerii de astazi sunt mult mai puternici decat cei de acum unu, doua sau trei decenii. Fiindca, pe lânga institutii si valori, ei se sprijina pe o tehnologie si pe o forta a comunicarii fara precedent. Leadership-ul lor este, prin urmare, de o importanta vitala. Ei vor fi primii capabili sa se ridice deasupra politicii batrâne care ne asaza in grupuri separate si ne pune in conflict intre noi. Ei vor intoarce pagina politicii vechi, a denaturarii si a deformarii caricaturale.

Leadeship-ul tinerilor are speranta si este plin de entuziasm. Ei scriu viitorul prin cunoastere, miscare rapida, competitivitate si constructie.

Sper ca liderii tineri de astazi si de mâine sa nu spuna oamenilor ce sa creada, ci sa-i invite sa se gândeasca ei la schimbarile care le modeleaza viata si societatea. Leadership-ul de astazi se poate afla in fiecare dintre noi. Vom fi utili prezentului si viitorului daca vom intelege ca suntem primii care sa facem ceva pentru a avea o altfel de tara.

Viziunea noastra pe 30 de ani cuprinde multe idei despre educatie, economie si societate care ar putea intersecta interesul adolescentilor din România. Liceanul mi-a vorbit despre numeroasele persoane de vârste, confesiuni si profesii diferite care i-au marturisit speranta lor in candidatura mea la Presedintie. Am primit, citit sau auzit, in ultimele luni, multe astfel de afirmatii, din partea votantilor. Marea lor majoritate legau participarea la vot de candidatura mea. Atitudinea aceasta am intâlnit-o cel mai des in rândul tinerilor si vârstnicilor. Dar si al oamenilor de vârsta mea.

In dupa-amiaza de astazi si in zilele de joi si vineri voi intâlni câtiva oameni de afaceri tineri, pentru a discuta proiectele noastre dedicate dezvoltarii României.

Din motive financiare, caravanele V, VI si VII vor fi amânate pentru perioada 2-20 septembrie. Cred, de asemenea, ca prezenta in comunitatile locale in luna septembrie este mai potrivita, fiindca in a doua jumatate a lui august multi se afla in concediu si vacanta.

In cursul acestei saptamâni, voluntarii tineri vor fi prezenti, pentru a-mi promova candidatura, la Bucuresti. In ultimele patru luni, am fost mai rar prezent pe strazile bucurestene. In Capitala se gasesc, conform sondajelor in care am incredere, multi dintre posibilii mei votanti.

Studentii voluntari vor fi prezenti, asadar, in locuri publice din Bucuresti, sâmbata si duminica viitoare, pentru a face cunoscuta candidatura mea bucurestenilor. Ei se vor afla sâmbata 15 august, de la ora 17 la ora 20, in parcurile Tineretului, Cismigiu si Herastrau. Duminica 16 august ei se vor afla, de la ora 17 la ora 20, in bulevardul Unirii, bulevardul Magheru si in Piata Romana. Printre cei care citesc blogul si situl meu se numara multi bucuresteni. O buna parte dintre ei si-au manifestat sustinerea fata de candidatura mea. Daca sunt in Capitala, ii invit sa ia legatura cu colaboratorii mei, pentru a se alatura acestei plimbari de sfârsit de saptamâna.

Astazi, deschizând computerul, am citit ultimele mesaje de pe blog, postate de aseara pâna azi-dimineata. Sunt lucruri interesante acolo. Mai ales sondajul internautilor de pe www.realitatea.net/ si situl neutru si impartial www.alegeri.tv/.

Am citit, tototdata, cu placere ca oamenii considera utile si interesante caravanele. Sunt sigur ca ele aduc, acestei “altfel” de campanii, mult câstig, pe termen scurt, dar si pe termen mediu si lung.

Incepe o noua saptamâna. In prima jumatate a ei voi avea intâlniri la Bucuresti, la Palatul Elisabeta, cu personalitati din domeniile economic, cultural si diplomatic, apoi voi pleca in Caravana a V-a, care va cuprinde judetele Neamt, Suceava si Botosani. Itinerariul exact va fi postat pe situl www.princeradu.ro/ mâine. In aceasta dupa-amiaza vom hotari daca putem face caravana sau nu, in functie de fondurile de care dispunem.

Pe toti cei care ati scris pe blog oferindu-va sprijinul in campanie, va rog sa luati legatura pe e-mail cu colaboratorii mei. Gasiti adresele lor pe www.princeradu.ro/, la capitolul “Contacte”.

Câteva fotografii de aseara, de la Cafeneaua Dalles:

Ultima mea aparitie la TVR, in calitate de candidat la alegerile prezidentiale, a avut loc pe 8 mai 2009, adica exact acum trei luni.

Asadar, emisiunea de azi poate fi considerata o “exceptie”.

In aceasta dupa-amiaza, la ora 18, are loc lansarea volumului meu biografic la Cafeneaua Dalles din Bucuresti. Din nou, Principesa Margareta si Carmen Tanase, vor fi alaturi de autorii cartii si de mine. Vor participa Principesa Elena si sotul ei, Alexander Nixon.

Astept pe toti cei care doresc sa ne stea alaturi, in dupa-amiaza aceasta de duminica, la Cafeneaua Dalles.

Acestea sunt imaginile de aseara, de la lansarea cartii la “Diverta” de la “Mall Plaza”: