Buna dimineata,

in primul rand vreau sa va felicit pentru modul in care ati abordat si abordati in tot acesti ani toate chestiunile legate de politica si viata romaneasca. Nu as vrea sa incep sa va fac o apologie ci doar sa imi arat respectul pentru ceea ce ganditi si sa va spun ca impartasesc punctele dumneavostra de vedere.

Eu am 29 de ani si am plecat de 8 ani din Romania si cred ca asta a fost norocul meu. Noroc pentru ca doar asa am putut observa ceea ce se intampla in Romania dintr-o alta perspectiva, cea a unui spectator care asista la un “spectacol”. Un “spectacol” la care nu asist cu placere, dar din care fac parte pentru ca actorii fac parte din poporul parintilor mei.

In acelasi timp mi-am dat seama de foarte multe lucruri. Occidentul m-a invatat ca se poate trai decent lucrand si fiind cinstit. Nu e nevoie sa furi, sau sa jefui ca sa iti poti asigura un trai decent. Nu e nevoie sa corupi pe nimeni ca sa poti absolvi o universiate. Dimpotriva, daca incerci acest lucru este foarte probabil ca nu vei reusi sa o absolvi. Oamenii care lucreaza in constructii, agricultura etc. sunt respectati si nu priviti cu dipret ca facand un lucru de jos. Birocratii si functionarii statului castiga mai putin ca cei care lucreaza in fabrica si o spun din propia experienta.

Sunt multe alte lucruri care le-as putea spune. Nu o fac ca sa ridic in slavi locul in care traiesc ci doar ca sa imi transmit parerea de rau ca in Romania inca nu este posibil. Si nu as dorii sa fiu pesimist dar cred ca nici in urmatorii 50 de ani nu se va intampla lucrul acesta daca nu se schimba clasa politica si modelul actual de guvernamant.

Au trecut 20 de ani de la revolutie si Romania, asa cum spuneti dumneavoastra a inapoiat din foarte multe puncte de vedere. S-a promovat banditia, hotia, jaful ca singure unelte pentru a putea reusii. Oamenii cinstiti sunt priviti ca niste extraterestii, dipretuiti, dati la o parte, batjocoriti… In Romania rechinii “mananca” din oameni si se ospata furand tot ce mai este de pe spinarea celor slabi care nu stiu decat sa munceasca cinstit. In fine, cand ma gandesc la Romania mi se face parul maciuca. Nu stiu cum este posibil ca dupa 20 de ani oamenii sa continue sa fie asa de indiferenti la toata mizeria care ii inconjoara. Paradoxul este ca la nimeni nu ii pasa si la multi li se par normale chestiuni care mie personal imi provoaca greata si dipret pe toata cloaca asa zisei “clase politice” romanesti. Eu inteleg sa castigi dar nu sa jupui oamenii ca tu sa ai 10 vile, 7 masini si o burta mare ca sa arati ca masa ta este totdeauna plina.

Imi este ciuda pe toata situatia asta pentru ca vad ca mi-ar fi imposibil sa ma obisnuiesc din nou la o viata in Romania. Mi-ar fi imposibil sa accept ca un cretin care insala, minte, jefuie, fura etc. sa fie mai bine vazut ca un om care munceste cinstit si vrea sa duca o viata decenta (pentru mine decent este sa poti din munca pe care o faci sa iti poti plati o rata la casa, o masina si sa iti intretii familia). Munca la noi este pt. prosti si eu cred ca asa niciodata nu v-om putea avansa.

In fine, nu vreu sa va plictisesc cu parerile mele pentru ca stiti mult mai multe ca mine. Eu am vrut sa imi spun parerea pentru ca eu cred ca fievare dintre noi care a reusit sa duca o viata decenta din munca pe care a facut-o gandeste la fel.  La noi nu se va intampla asta curand pt. ca banditismul este bine vazut. Seriozitatea, omenia, cinstea, efortul pe care il depui de a te depasi zi de zi si a face lucrurile cat mai bine sunt arme cu care in Romania nu vei putea reusi.

In concluzie, cred ca Romania are o sansa doar daca porneste o reforma care sa schimbe fundatiile statului si constitutiei. Romania este prea centralizata ca sa poata avansa. Parerea mea este ca Romania dupa 89 ar fii trebuit sa revina la ce a fost inainte de venirea comunistilor. Pe noi nimeni nu ne-a intrebat daca vrem sa fim republica prezidentiala, parlamentara sau monarhie constitutionala. Cei care au aparut la televizor in pulovere au fost cei care ne-au inselat parintii si le-au spus ca ei,cei in pulovere, stiu ce-i mai bine. Cine a intrebat poporul roman ce vrea? De ce nu s-afacut un referendum? De ce s-a expulzat regele cand a dorit doar sa viziteze Romania? Eu cred ca am fi fost mult mai bine daca:

Romania s-ar fii transformat in MONARHIE PARLAMENTARA.

S-ar fi evitat toate disputele intre presedinte si primul ministru si multe alte rele. Seful statului ar fi fost regele si ar fi avut doar rolul de ambasador dand Romaniei sprijinul pe care de atatea ori are nevoie la reuniunile la nivel inalt.

Primul ministru ar fii fost responsabil de organizarea economiei, a vietii sociale si a tot ceea ce face un prim ministru.

Romania s-ar fi impartit pe regiuni autonome legate printr-o CONSTITUTIE care sa nu permita independentistilor sa se desparta de conceptul de ROMANIA (FIGURA REGELUI NU LE-AR FI PERMIS LUCRUL ACESTA).

Regiunile din nord s-ar fii dezvoltat mai repede si ar fii fost exemplu pentru cele care s-ar fii dezvoltat mai incet.

Nu sunt monarhist, dar cred ca lucrurile ar fii fost altfel acuma. Am fi castigat mult mai mult prestigiu si am fii fost mult mai respectati. Mai mult decat atat, ne-am fii respectat noi pe noi. Si inca nu este tarziu. Putem schimba inca lucrurile daca clasa politica se constientizeaza ca este timpul de a schimba acest sistem pentru ca in 20 de ani nu a adus decat mizerie si dezordine. Daca vom continua cu aceasta forma de guvernamant situatia se va inrautatii si niciodata nu v-om scapa de balamucul pe care il fac politicienii. Nu stiu ce sa va mai spun.  Imi pare rau ca nu mai candidati dar in acelasi timp cred ca a-ti luat cea mai buna decizie. Un singur om nu poate schimba lucrurile dar puteti in continuare sa luptati ca romanii sa se destepte o data pentru totdeauna. Suntem un popor inteligent, frumos si armonios. De ce sa lasam fiarele sa ne alunge din tara si sa prapadeasca toata cultura si bogatiile noastre culturale si morale?

Sper sa continuati sa scrieti si sa va spuneti parerea. Astea sunt armele dumneavoastra. Sunt multi cei care va admira si parerea mea este ca ar trebuii sa continuati pentru ca avem nevoie de oameni care sa trezeasca constiinta cu adevarul si cu critica la ceea ce cred ca este nedrept si hilar. Nu este usor dar este unica sansa pe care o avem de a contribuii cu ceva la schimbarea pe care o dorim. Eu va doresc din toata inima sanatate si toate cele bune in cariera dumneavoastra profesionala. Sunteti un roman adevarat si cred ca inca nu suntem pe cale de disparitie…

Va saluta respectuos,

Adrian

Receptia a avut loc cu ocazia Zilei nationale, dar si cu ocazia implinirii a 60 de ani de la proclamarea Chinei Noi, in anul 1949. In acelasi an, tarile noastre au stabilit relatii diplomatice.

China este una dintre cele mai puternice tari ale lumii, cu o dezvoltare economica in ultimele trei decenii care numara, din multe puncte de vedere, performante niciodata atinse de vreo societate, in istoria omenirii. Desigur, multe aspecte legate de drumul Chinei in sistemul international sunt bine cunoscute de opinia publica româneasca si europeana. Totusi, exista o multime de detalii, analize, informatii pe care Europa si tara noastra le ignora.

Am facut o vizita de o saptamâna in China acum aproape trei ani, ca Reprezentant Special al Guvernului. Ca de fiecare data, chinezii, atât oficialii cât si oamenii pe care i-am intâlnit, au dat dovada de mare ospitalitate, de finete si curtoazie, de inteligenta si profesionalism. Vizita mea, ca si a tuturor celorlalti demnitari români de-a lungul anilor, a fost onorata in cel mai potrivit, masurat si politicos mod cu putinta.

Din pacate, la vremea aceea nu am reusit sa trezesc atentia mass-mediei, a diferitelor institutii ale statului, nici a organizatiilor sau personalitatilor societatii civile asupra extraordinarelor poiecte si oportunitati pe care le-am putea dezvolta si fructifica, spre binele nostru si al Europei.

Sunt, in continuare, si in anul 2009, convins de importanta strategica a cooperarii cu Asia si mai ales cu China dar, totodata, sunt dezamagit de lipsa de competenta, viziune si rafinament a exercitiului puterii de la Bucuresti fata de aceasta atât de importanta tara a lumii.

Personalitatile culturale, economice si din mass-media, mai ales cele omniprezente pe ecran, au multe de aflat si de impartasit altora privitor la destinul iesit din comun al Chinei, la acest inceput de mileniu.

Cu exceptia secolelor al XIX-lea si al XX-lea, China a fost o civilizatie de prima forta pe glob, depasind restul lumii in arte si stiinta, ca si in economie. Asezare de mari dimensiuni, insumând 9.5 milioane de kilometri patrati, China este astazi populata de 1.34 miliarde de oameni. In ultimii 30 de ani, China a inlocuit economia ei planificata central cu  o economie de piata care a transformat tara intr-un jucator al economiei globale. In anul 2008, produsul intern brut a atins echivalentul a aproape 8 trilioane de dolari SUA, iar PIB per capita era in acelasi an de 6,000 de dolari SUA.

Asa a aratat, in rezumat, vizita mea de acum trei ani la Beijing si la Shanghai:

Vizita oficiala a ASR Principelui Radu în Republica Populara Chineza

La invitatia Institutului Diplomatic al Poporului Chinez, ASR Principele Radu, Reprezentant Special al Guvernului, a efectuat o vizita oficiala in Republica Populara Chineza, in perioada 7-13 noiembrie 2006.

La Marea Sala a Poporului din Beijing, Alteta Sa Regala s-a întalnit cu dna Zhang Meiying, vicepresedinta Conferintei Politice Consultative a Poporului Chinez.

Principele a fost primit la sediul Ministerului de Externe chinez de dl Kong Quan, adjunct al ministrului.

Principele Radu s-a intalnit cu dl Wu Chuanfu, vicepresedinte al Institutului de Afaceri Externe al Poporului Chinez, cu care a avut o întrevedere urmata de un dineu în onoarea oaspetelui, dat în prezenta ambasadorului roman, ES dl Viorel Isticioaia-Budura.

Institututul de Afaceri Externe al Poporului Chinez (IAEPC) este creatia fostului prim-ministru Zhou Enlai, înca din 1949, imediat dupa fondarea Chinei Noi, destinat „diplomatiei de la popor la popor“. Au fost presedinti de onoare, de atunci încoace, Zhou Enlai si maresalul Chen Yi, vice-premier si ministru de Externe. Rostul Institutului este cercetarea în domeniul sistemului international, chestiuni legate de aspectele globale si politica externa, legaturi si schimburi cu oameni de Stat, oameni de stiinta, institutii de cercetare si organizatii sociale din diferite tari, pentru a întari întelegerea reciproca si prietenia dintre poporul chinez si popoarele altor tari si pentru a contribui la pace si dezvoltare în lume.

Principele Radu a vizitat, in compania unor reprezentanti ai Institutului Diplomatic al Poporului Chinez, Mausoleul lui Mao Zedong.

Alteta Sa Regala a vizitat mormintele împaratilor chinezi din dinastia Ming.

Principele a avut o intalnire cu vice-presedintele Administratiei de Stat a Vestigiilor Culturale, dl Zhang Bai. Principele Radu a mentionat importanta pe care Europa o acorda patrimoniului cultural, precum si aspectul important turistic al arhitecturii si al operelor de arta. A mai spus ca Romania, ca si alte tari nou venite în UE, are nevoie de fonduri, expertiza, specializare, comunicare, parteneriat în domeniu, invitand gazdele sa colaboreze cu Ministerele Culturii si Învatamantului din Romania.

Principele Radu s-a intalnit apoi cu vice-presedintele Consiliului Chinez pentru Promovarea Comertului International, dl Yu Ping, care a facut o prezentare a Camerei de Comert si a Consiliului, aratand interesul pentru cooperare în Romania, ca punct de plecare catre alte parti din regiune. Principele Radu a raspuns ca prezenta economiei si a oamenilor de afaceri chinezi în România este vizibila, dar ca misiuni economice mai proeminente ar fi necesare, atat pentru o prezenta publica mai marcata, precum si pentru a încuraja si sprijini IMM, care sunt atat de importante în China si în Romania, la aceasta faza a dezvoltarii noastre economice; ca în Romania sunt multe judete cu parcuri industriale care ofera mari avantaje investitorilor chinezi si ca domeniul infrastructurii, industriei si al serviciilor (mai ales partea de tara cu statiuni balneo-climaterice) ar putea fi un sector interesant si pentru investitorii chinezi, si pentru turistii chinezi. În încheiere, Principele propune interlocutorului sa aiba în vedere cooperarea cu Romania ca punte de legatura cu nordul Africii si cu Orientul Apropiat, avand în vedere expertiza romaneasca în domeniul industrial si al infrastructurii în regiunile amintite, ca si importanta în domeniul educatiei universitare. Romania ar putea juca foarte bine rolul de partener în prezenta chinezeasca economica si investitiile chineze în Africa si Orientul Apropiat.

In prezenta reprezentantilor IDPC, Principele Radu a vizitat Marele Zid Chinezesc, a vizionat, la Opera din Beijing, un spectacol traditional chinez medieval si a vizitat Orasul Interzis.

Alteta Sa Regala s-a intalnit la Ambasada Romaniei de la Beijing cu personalitati chineze care cunosc Romania si sunt vorbitoare de limba româna.

Principele a avut o întalnire cu presedintele Asociatiei de Prietenie a Poporului Chinez cu Tarile Straine, dl Chen Haosu. A urmat un pranz oferit Principelui Radu de presedintele Asociatiei.

La Shanghai, Principele Radu s-a întalnit la Jin Jiang Tower Hotel cu dl Yang Dengjie, vice-primarul municipiului Shanghai, care apoi a oferit un pranz oficial in onoarea oaspetelui.

Alteta Sa Regala a fost oaspetele Institutului de Studii Internationale, unde s-a întalnit cu dl Wang Xiaoshu, vice-presedinte, alaturi de un numar de cinci cercetatori ai institutului, din domeniul studiilor economice mondiale, al studiilor europene, al studiilor Asiei centrale si Rusiei si din departamentul de studii strategice.

Principele a vizitat Scoala de Afaceri Internationale China-Europa, o initiativa a Uniunii Europene si a Chinei, consecinta a nevoii de a specializa chinezi în domeniile deschise de politica lui Deng Xiaoping. Profesorul Rolf Cremer, decanul scolii a prezentat oaspetelui campusul universitar si a vorbit despre structura de invatamant si despre modul de finantare si de organizare al universitatii, care are un profil post-universitar. Profesorul Cremer si Principele Radu au discutat subiecte legate despre felul in care tarile UE, mai ales cele nou-venite, ar putea aprofunda relatia economica si educationala cu China, relatie care este in avantajul Europei si nu in defavoarea ei.

Vizita a continuat cu Turnul de Televiziune „Oriental Pearl“.Alteta Sa Regala a fost intampinata de fanfara militara si reprezentanti ai institutiei vizitate. Turnul de Televiziune este si o locatie turistica a orasului, permitand cea mai inalta perspectiva asupra municipiului Shanghai, care are in acest moment 3000 de zgarie nori, alti 3000 in constructie, o arie de 5 km patrati in care se va construi cel mai mare pavilion expozitional al lumii, pentru Expozitia Universala din 2010, 18 milioane de locuitori rezidenti si un productie de 130 de miliarde de dolari SUA pe an.

Principele Radu a vizitat Gradina Yuyuan, monument al naturii, construita acum 300 de ani, situat in Orasul Vechi. Alteta Sa Regala a vizitat Muzeul Shanghai, ce contine ample colectii – pe epoci de-a lungul a trei mii de ani – de portelan, jad, înscrisuri, cifruri si sigilii, statui din piatra si bronz.

Principele a vizitat apoi unul din marile proiecte integrate urbane, cel al companiei Shui On Land, din Hong Kong. Este o companie care a construit hoteluri, cluburi, parcuri, resedinte de locuit, cladiri cu birouri, cinematografe, restaurante, baruri si terase si scoala în limbi straine, pe o suprafata de 50 de hectare, în locul unde în trecut a fost concesiunea franceza. Totul este facut la un inalt standard si valorifica integral putinul ramas din arhitectura vremii.

Alteta Sa Regala a fost invitat la Centrul Expozitional de Planificare Urbana din Shanghai, un loc unde sunt expuse planurile de dezvoltare urbana a orasului, atat cele realizate in ultimii 16 ani, cat si cele in curs de realizare.

Vizita Principelui Radu in China s-a incheiat cu o intalnire la sediul companiei Alcatel&Bell Shanghai Ltd., unde a fost primit de vicepresedintele companiei si de un numar de specialisti. Discutia Principelui cu vicepresedintele Alcatel Shanghai Bell (sediul central al Alcatel pentru intreaga Asie de Est), a fost concentrat pe conditiile favorabile pe care China le-a oferit companiilor multinationale pentru se stabili si investi in orasele ei si pe felul in care aceste colaborari ar putea sa reprezinte un model pentru alte tari ale lumii.

Va rog sa primiti cateva idei, in speranta ca episodul rusinos din istoria noastra contemporana sa se epuizeze si Romania sa-si revina in fire cat mai repede.

Ar fi timpul sa ne intrebam daca acest sistem politic mai are vreo identitate, daca mai avem ceva de castigat cu acesti presedinti “alesi de popor”, cu partide prezidentiale, cu circ mediatic, cu nesfarsite conflicte. Pana la urma e problema partidelor politice daca vor sa continue pe acest sistem.

PNL si PNT-CD isi merita soarta, au acceptat acest sistem politic nefericit cu presedinte-jucator, prea usor au renuntat la Monarhia Constitutionala, mediul lor natural de exprimare si realizare.

Demagogie ieftina cu dreptul poporului de a-si alege presedintele, in realitate, e o campanie mascata pentru partidul prezidential si de aici transformarea diversitatii politice intr-un sistem conflictual. Traian Basescu este astfel presedintele tuturor romanilor din PDL si al acolitilor lui, asa cum Iliescu a patronat si favorizat alt grup politic, PSD-ul.

Starea caricaturala de azi a partidelor si in general a democratiei e efectul sistemului politic instaurat dupa ‘89 adica al sistemului GRUPURILOR POLITICE FAVORIZATE, sistemul partidelor prezidentiale. O revolutie deturnata si cateva mineriade n-au fost deloc un pret prea mare pentru a instaura aceasta ineptie politica.

Un sistem politic aflat in criza de identitate nu numai ca nu va putea garanta functionarea eficienta a institutiilor dar nu va mai putea opri functionarea lor in mod abuziv.

E o mare ipocrizie sa-ti doresti functionarea corecta a Justitiei si in acelasi timp sa fi adeptul grupurilor favorizate politic. Justitia romana e locul geometric al crizei de identitate al sistemului de putere.

Democratia originala sau sistemul grupurilor politice favorizate (partidele prezidentiale) e un atac la constiinta nationala, un atac la ratiune.

Tema a modificarii Constitutiei GRUPURILOR POLITICE FAVORIZATE e una prioritara si fundamentala in reinventarea democratiei romanesti.

Inainte ca Romania sa isi revina in fire, tinerii patrioti romani se vor ciocni cu democratia originala, acest nefericit sistem politic al grupurilor politice favorizate (partidele prezidentiale) instaurat dupa ‘89.

Cu respect,

Catalin B.

Românii nu pot sta împreună fără să facă gaşcă. O adevărată fatalitate – mai naţională decât asasinarea ciobanului mioritic – şi un blestem al istoriei curente.

Astăzi România este o ţară omogenă de găşti. Dintre acestea, pe drept înfieratele găşti politice, financiare şi interlope nu reprezintă decât o minoritate. Fantasma noastră pierzătoare de neam este de a socoti restul populaţiei o întinsă, năcăjită şi blândă Românie profundă a bunului simţ, a cinstei şi a milostivirii, mustind de isteţime şi de nemaivăzute valori, împiedicate să se afirme. În realitate peste 90% dintre români, dacă nu sunt direct cotizanţi şi încartiruiţi cu acte, sunt oricum ţuţerii, devotaţi moral şi ideologic, al găştii preferate. Acestea sunt găştile neamului - cele mai răspândite demografic, mai influente politic şi mai stabile social. Sunt uşor de identificat după deviza ,, corb la corb nu-şi scoate ochii’’, comună tuturor: şi găştilor profesionale – contabili, avocaţi, doctori, artişti, dascăli, sportivi etc. – şi găştilor de prestatori la domiciliu – instalatori, zidari, poştaşi, electricieni, tâmplari, informaticieni – şi găştii administraţiei publice, şi găştii clericaliste, şi găştii săteşti şi comunale, şi găştii imobiliare, şi marii găşti naţionale a aflaţilor în treabă, şi găştilor sindicale, şi găştii scărilor de bloc, şi găştile comerţului ambulant, toate formând la un loc Trilaterala Naţională a ciubucarilor, şmenarilor şi şpăgarilor, care acoperă toată suflarea găştii române. Restul de 7-8 % al ţării îl constitue un grup social inconştient şi abulic, de inşi fără de umbrela vreunei găşti, absolut nesemnificativ în simfonica socială şi total de izbelişte în alegeri, care sunt ori găşcari impotenţi, ori sfinţi.

Găştile de la noi nu au în schemă un ,,naş al găştii’’, ca familia mafiotă, în schimb posedă o Cartă nescrisă a găştii, învăţată pe de rost şi liber asumată de fiecare membru, prin care acesta de la sine nu-şi spală rufele decât în gaşcă iar atunci când este ameninţat dinafara găştii sale, reacţionează prompt şi extrem de solidar. Găştile române nu cunosc decât solidaritatea de gaşcă, solidaritatea cu alte găşti lăsându-le reci. Bacilul găştii române are ca mediu propice zavistia şi resimte mortal, ca pe o pacoste ecologică, unitatea.

La acest moment electoral, exceptând atotputernicele găşti europene cu discrete sedii interlope, majoritatea zdrobitoare a găştilor băştinaşe, adică 92 % dintre români, consideră că a sosit vremea ca găştile de la putere să predea ştafeta, începând cu fostul lor ales, şi preşedinte actual al ţării. Cu toate că fiecare gaşcă ţine în mânecă un preşedinte, toate se prefac că-l caută cu lumânarea pe cel vrednic şi imparţial, fără de gaşcă şi cu intensă dragoste de popor.

Dumnezeu, străbunii de dincolo şi Regele Mihai, toţi în mod evident fără de gaşcă, s-au făcut că nu observă vicleana tactică generală şi au scos la iveală un posibil lider providenţial. Pacifist, echilibrat şi sobru, Principele Radu şi-a manifestat public candidatura prin memorabile prestaţii preelectorale. Cele mai acide şi mai pătrunzătoare inteligenţe ale mediei româneşti, chiar şi idiosincrazici uneori faţă de postura monarhică, i-au recunoscut făţiş talia discursului, strategia atipică, autoritatea destinsă şi eleganţa prevenitoare a comportamentului public. Inutil – alesul Regelui negăşcar nu fusese şi alesul găştilor! România a fost la un pas de a-şi schimba destinul mizerabil. Era cât pe aci să avem şi noi în fruntea ţării un gentelman politic. Nici n-a câştigat, nici n-a fost învins. S-a retras fără parapon, calm, decis şi perspicace. Războiul cu găştile nu era şi războiul lui.

————

* Sunt recunoscator maestrului Sorin Dumitrescu, membru corespondent al Academiei Române, pentru generozitatea de a accepta publicarea eseului sau pe blog, ca si pentru curajul de a spune lucruri pe care nu prea le mai spune nimeni.

Radu al României

Satul Comori, o asezare mica, cu 192 de familii, a fost o gazda desavârsita. Preotul paroh, tânar si cultivat, cu energie si viziune, a tinut ca biserica satului, construita in anul 1942, dupa o trecere prin sat a Regelui Mihai, sa fie pictata si resfintita astazi, la 67 de ani distanta, in respectul traditiei, al valorilor si al continuitatii.

Nu am decât cuvinte de lauda pentru paroh si pentru primarul localitatii, ambii oameni tineri. Ei au reusit, intr-o asezare rurala mica si fara importanta pe harta geografica a României, sa arate ca nimic nu este mai important decât curajul, recunostinta, memoria si viziunea.

Am fost bucuros ca Inalt Preasfintia Sa Andrei al Albei i-a onorat cu prezenta si le-a tinut sfânta liturghie. Sutele de oameni prezenti, cu siguranta multi veniti din alte parti, au dat dovada de un bun-simt, de o conduita si o eleganta pe care nu o mai gasesti aproape nicaieri in asezarile urbane românesti.

La Cluj-Napoca, familia Ratiu si sutele de voluntari ai “Turdei Fest” au dat din nou dovada de ospitalitate, impecabil spirit organizatoric si curaj. Ei duc, an de an, din ce in ce mai departe, vestea despre traditiile, mestesugurile, arta culinara si produsele agricole ale zonei Turdei, Ariesului si a intregii Transilvanii.

Inconjurati de studenti, profesori si oameni de arta din Marea Britanie, organizatorii “Turdei Fest” fac un mare serviciu României curate, demne si pragmatice.

Prefer ca, in loc de cuvinte, sa va las astazi in compania imaginilor:

De dimineata, “Turda Fest”…

… tot de dimineata, slujba din satul Comori…

… si, din nou, Turda Fest 2009.

Mai precis, in cursul diminetii voi lua parte la slujba de la biserica ortodoxa din comuna Comori, judetul Mures. Preotul paroh m-a invitat  la sfintirea bisericii. Va fi prezent Inalt Preasfintia Sa arhiepiscopul Andrei al Albei.

In restul zilei, Principesa si cu mine vom participa la manifestarile grupate sub numele “Turda Fest”, un eveniment anual organizat de familia Ratiu, pentru promovarea nationala si internationala a specificului agricol, culinar si mestesugaresc din zona Turdei. Anul acesta, evenimentul va avea loc la Cluj-Napoca.

Principesa Margareta a acordat inaltul patronaj festivalului, aflat la a cincea editie. Principele de Wales este patronul international al “Turdei Fest”.

Dupa cum cititorii blogului au putut remarca, in ultimele zile am fost mai rar prezent in paginile jurnalului online. Aceasta din doua motive:

Numarul prietenilor si sustinatorilor pe hi5, Netlog, Facebook si Twitter a crescut foarte mult. Sunt, in fiecare zi, in situatia de a raspunde unui numar tot mai mare de mesaje, de solicitari si de informatii. Nu doresc sa dezamagesc pe nimeni si nici nu vreau sa las pe nimeni sa astepte. De aceea, timpul acordat altadata exclusiv blogului este acum impartit cu celelalte situri. Rog pe toti cei care-mi scriu pe Facebook, hi5 si Netlog sa aleaga formula blogului pentru a comunica. Este in folosul tuturor celor care citesc jurnalul online si comenteaza. Uneori, un dialog interesant intre doi oameni ar putea avea un efect mult mai mare daca ar fi impartasit cu cele câteva mii de persoane care citesc blogul zilnic.

In al doilea rând, am decis ca pâna la alegerile prezidentiale sa pastrez o anumita discretie in viata publica. Continui, desigur, seria vizitelor in tara, in strainatate, merg in continuare la televiziuni si raspund invitatiilor presei sau ale institutiilor, asociatiilor si diferitelor organizatii. Dar prefer ca anumite teme, mai ales cele legate de Statul român, de institutiile publice, de viitorul democratic al României europene si despre raporturile dintre politica si societatea româneasca sa le reiau dupa data de 6 decembrie 2009.

Va doresc un sfârsit de saptamâna placut si va rog sa continuati sa ramâneti fideli acestor pagini!

Asadar, incepând de anul viitor, toate aceste fundatii vor implini, una câte una, douazeci de ani de existenta. In fiecare an, in cele sase capitale ale lumii, au fost adunate fonduri insumând mai multe milioane de euro pentru proiecte ale fundatiei bucurestene. Proiectele s-au indreptat, in aceste doua decenii, in special in domeniile educatiei, sanatatii si culturii.

Parisul a fost, de la bun inceput, un loc al intâlnirilor prestigioase. In cele aproape cincisprezece gale anuale au fost reunite nume dintre cele mai rasunatoare ale politicii, culturii, mediului de afaceri sau presei. Lordul Yehudi Menuhin, Bernadette Chirac, Hèlene Carrere-d’Encausse, Imparateasa Farah Pahlavi, Annie Girardot, Patrick Poivre-d’Arvor, Stéphane Bern, Principesa Chantal al Frantei, Pierre Cardin, Jean-Louis Scherrer, primarii Parisului si ministri din diverse guverne ale Frantei au onorat România prin prezenta lor la Galele Fundatiei Principesei Margareta. Doua personalitati  au fost, insa, mereu fidele: actualul ministru al Culturii, Frédéric Mitterrand, si Fanny Ardant. Multi ani, galele au beneficiat de organizarea impecabila a agentiei MCD Promotion si a destoinicilor ei lideri, Hérvé Michel-Dansac si Jean-Michel Aubrun.

Galele s-au bucurat, de fiecare data, de atentia presei, de generozitatea multor intreprinderi franceze si de simpatia si fidelitatea tuturor celor prezenti. Prin aceste intâlniri, societatea româneasca a fost mai bine si mai exact cunoscuta de lumea europeana, iar România a beneficiat de un plus de credit, de onorabilitate, de respectabilitate.

De fiecare data, Principesa Margareta a avut alaturi pe Majestatile Lor Regele Mihai si Regina Ana. Intr-unul din ani, mai precis in 2007, gala a avut o structura putin neobisnuita. Gazduita la Senatul Frantei, sub patronajul Presedintelui Senatului, gala a adunat fonduri pentru Fundatie, dar scopul principal al serii a fost omagierea personalitatii Regelui Mihai al României, la saizeci de ani de la evenimentul tragic din decembrie 1947. Cu acea ocazie, secretarul perpetuu al Academiei Franceze, istoricul Hèlene Carrere-d’Encausse, a tinut o prelegere memorabila. A fost cea mai frumoasa si mai pertinenta trecere in revista a anilor ‘40 ai secolului trecut si a evenimentelor pe care Regele si tara au fost nevoiti sa le traiasca.

Radu Duda, actor la Iaşi

de Nicolae Drăguşin

Jurnalul National 21/09/2009

În septembrie 1989, la Iaşi, actorul Radu Duda nu se aştepta la nimic bun de la politica acelui timp. “Începând cu anii ‘80, adică atunci când am devenit adult, ascultam din ce în ce mai mult «Europa liberă»”, mărturiseşte acum.

“Era singura mea sursă de informaţii. Celelalte posturi de radio, cum ar fi «Vocea Americii» sau «Deutsche Welle» le ascultam foarte puţin”. Din presa românească lectura doar paginile culturale din “Contemporanul”, “Luceafărul” sau “România literară”. Îi admira pe Valentin Silvestru şi Marian Popescu, care ţineau cronici bune de teatru.

Nu la fel stăteau lucrurile la Versoix. Încă din vara lui ‘89, Principesa Margareta renunţase să mai lucreze la o agenţie specializată a ONU, cu sediul în Roma. A revenit la Versoix pentru a-şi ajuta tatăl, Regele Mihai.

Septembrie a găsit-o, alături de sora, Principesa Sofia, în febrilitatea refacerii secretariatului Casei Regale în locuinţa Villa Serrena. “Regele era în contact cu exilul, cu personalităţi din mediul occidental care-i spuneau că sunt schimbări care se produc”, explică Alteţa sa Regală, Principele Radu al Românie. “Erau o mulţime de articole şi luări de poziţie la politicienii din Occident”.

“21 DECEMBRIE M-A LUAT PRIN SURPRINDERE”

De la “Europa liberă”, Radu Duda afla “anumite lucruri”. Impactul venirii la putere a lui Mihai Gorbaciov asupra ţărilor din est, de pildă. Ţări cunoscute de el printr-o vizită efectuată în 1982 cu părinţii şi fratele său mai mic.

Desigur, “Principesa Margareta avea un alt orizont decât aveam eu”, măr­turiseşte Principele. “Diferenţa este că, spre deosebire de alţii, eu nu credeam că aceste schimbări de la ei vor produce ceva şi la noi. Nu mi se părea că acest fel de realitate va avea un impact asupra noastră. Credeam că noi suntem pe altă planetă. Aşa am crezut şi în 21 decembrie, care m-a luat prin surprindere”.

Pe Regele Mihai, viitorul socru, îl asculta de Crăciun. “ştiam despre el, dar nu făceam legătura între el şi noi”.

Cu toate acestea, “spaţiul acesta închis nu mă deranja atât de mult din cauza lumii mele interioare”. A revenit (”cu bună ştiinţă”) din două turnee, în ‘83 şi ‘87, în Israel. “Faptul că m-am întors nu este pentru că l-am tolerat sau l-am înţeles, ci pentru că aveam altceva de făcut în spaţiul acesta”.

A fi atunci actor era lucru aparte. Pe de o parte, reprezenta un scut împotriva agresiunii exterioare (”Dacă nu aş fi fost în ‘89 actor, ci altceva, probabil aş fi suportat mai greu această temniţă care era sistemul comunist”). Pe de altă parte, “profesia îmi ocupa toată ziua, de dimineaţă până seara”. Ziua începea foarte devreme. La 7-8 dimineaţa, micul dejun era cea mai plăcută masă a zilei.

Porţia de ficţiune artistică, servită până seara, începând cu vârsta de 14 ani, anihila restul (făcea ca “dincolo să nu fie nimic interesant”). Neajunsurile erau compensate şi de solidaritatea breslei. Turneele de vară, alături de echipa de la Teatrul Naţional din Iaşi, îl aduna cu “foarte mulţi oameni de calitate - Sergiu Tudose, Emil Coşeru, Cornelia Gheorghiu, Adina Popa, Teofil Vâlcu. Erau o plăcere, în toată viaţa asta gri pe care o duceam, faptul de a călători, faptul de a te întâlni în fiecare seară cu oameni noi, faptul că eram răsfăţaţi în oraşul unde ne duceam”. Fiecare turneu dura două săptămâni.

BANI ERAU, DAR NU GĂSEAI DE CUMPĂRAT FRIGIDER ORI ARAGAZ

În ‘88 şi ‘89 “se stricaseră destul de mult rosturile în societate, astfel că nici viaţa în colectivul de la Iaşi nu mai era atât de plăcută pe cât fusese la terminarea facultăţii, în ‘84″. Colegii de generaţie ai lui Radu Duda, grupa de studenţi a Olgăi Tudorache, emigraseră aproape toţi. Ultima a fost Carmen Tănase, foarte apropiată prietenă. În 1989 se simţea “destul de singur şi profesional şi social”.

Cu un an înainte primise, prin teatru, o garsonieră de serviciu. Fapt obişnuit în situaţia de tânăr actor. Deşi era mare, de aproximativ 40 mp, în ea n-a putut niciodată mânca ori găti deoarece nu reuşise să-şi cumpere nici aragaz, nici frigider.

Bani erau (ca actor la început de drum, salariul în 1989 era de 3.000 de lei), “însă aceste obiecte nu se găseau. Trebuia să aştepţi să-ţi vină rândul pe o listă la comitetul judeţean de partid, iar eu n-am ajuns niciodată pe acea listă”. În consecinţă, mânca la părinţi sau în oraş.

În locul investiţiilor în confortul domestic, şi-a cumpărat în schimb multe cărţi. Biblioteca ce despărţea garsoniera în două cuprindea cărţi de istoria teatrului, biografii, beleristică. Spre sfârşitul anilor ‘80 cărţile erau accesibile, “publicarea de carte fiind una din cele mai active părţi din cultura română”.

Despre cozi, Principele Radu îşi aminteşte că au fost “umilinţă nemai­pomenită”. Cum nu ţinea prea mult la obiecte, confort şi alte bunuri, s-a consolat cu aplauzele publicului (”ca actor, eram iubit la Iaşi”). Când se-ntâlneau la cozi, spectatorii îi recunoşteau şi felicitau pe actori. Teatrul era un loc rar unde puteau evada din cenuşiul vieţii cotidiene. A fi actor de provincie era, aşadar, şi avantaj, şi dezavantaj. Dezavantaj pentru că provincia “era o lume îngustă, mică şi închisă”. Avantaj pentru că “micile privilegii oferite de societate, care compensau puţin din ceea ce autoritatea nu-ţi dădea, constau în intrarea prin faţă la doctor sau produse mai bune din magazine”.

Pentru că nu a fost ataşat de “binefacerile” modernităţii, n-avea maşină în ‘89. Nu are nici azi. La Iaşi, mergea pe jos - un sfert de ceas, de-acasă la teatru. “Din când în când luam taxiul pentru că erau la vremea aceea şi destul de ieftine” iar tramvaiele aglomerate circulau “teribil de prost”.

Niciuna din cele patru linii de tramvai ale Iaşilor nu atingea zona unde locuia. În 21 decembrie 1989 a resimţit coborârea în realitate. Ce a urmat “nu a fost mult diferit din punct de vedere al vieţii cotidiene, pentru că niciunul dintre noi, nici Principesa şi nici eu, nu ne-am schimbat fundamental, să spunem, orizontul vieţii de zi cu zi”. Adică nimic din “ceea ce universul intim al persoanei şi chiar căminul ei nu se schimbă”.

Incercam, pe de o parte, sa insufletim activitatea de colectare de fonduri pentru proiectele umanitare ale fundatiei Altetei Sale Regale, iar, pe de alta parte, sa atragem cât mai mult si mai cu folos atentia asupra României, din punct de vedere cultural, economic, politic si diplomatic.

Capitale europene precum Parisul sunt locuri in care România este dificil de “pus pe harta”. Trebuie rabdare, iscusinta, influenta si multa daruire. Lucruri care lipsesc celor preocupati de dobândirea sau pastrarea puterii.

A aparut in librariile pariziene un volum scris de fostul prim-ministru francez Edouard Baladur. Cartea sa de memorii este un instrument util si sincer de masurat egoismul, iresponsabilitatea si lipsa de masura a leadership-ului din ultimele decenii. Europa se dezvolta economic si democratic, dar se afunda identitar. Exercitiul politic de astazi este precum industria vestimentara “prêt-à-porter”.

Cer scuze cititorilor blogului pentru zilele in care nu am scris in paginile de jurnal. Aflat departe de casa, mereu in intâlniri si pe drumuri, a fost mai greu sa tin pasul cu trecerea timpului.

Principesa si cu mine aniversam astazi treisprezece ani de casatorie. In ziua de sâmbata, 21 septembrie 1996, la biserica ortodoxa din Lausanne, avea loc casatoria noastra religioasa, in care nasi de cununie au fost Majestatile Lor Regele Mihai si Regele Constantin al elenilor. Casatoria a fost oficiata de IPS mitropolitul ortodox Damaskinos al Elvetiei, asistat de doi preoti, parintele Diaconu si parintele Iosifidis.

Gala a avut ca scop strângerea de fonduri pentru ajutorarea tinerelor talente din România. Este un proiect de lunga durata al fundatiei bucurestene, care ofera burse tinerilor români pentru specializari in domenii legate de arta.

Seara s-a bucurat de prezenta unui mare numar de sustinatori, personalitati ale vietii sociale, economice si culturale a orasului si cantonului Geneva. Au participat oficiali ai Consiliului de Stat, ziaristi si reprezentanti ai altor organizatii cu sediul la Geneva.

In aceste zile, Principesa a participat la reuniunea anuala a Consiliului Director al fundatiei si la intâlnirea anuala a Prietenilor Fundatiei Principesa Margareta a României. Principesa si cu mine am intâlnit, in cursul saptamânii, diverse personalitati din mediul de afaceri, diplomatic, precum si reprezentanti ai mass-mediei, cu care am discutat posibilitatea unor viitoare proiecte in România.

Astazi, vineri 18 septembrie, este ziua de nastere a Reginei  Ana. Majestatea Sa aniverseaza frumoasa vârsta de 86 de ani, dintre care 61 petrecuti alaturi de Rege, in credinta nestirbita ca impreuna vor putea fi de folos tarii lor!

Respectând dorinta Reginei, aniversarea o vom petrece aici, la resedinta din Aubonne, in Elvetia, in cadru strict familial.