Am fost prezent in Republica Turcia cu ocazia zilei nationale a tarii, in zilele de 29-31 octombrie. Am avut intâlniri cu reprezentanti ai mediului de afaceri din Izmir. La Istanbul, am fost oaspetele Universitatii Camerei de Comert si am avut o intrevedere cu conducerea Universitatii Bilgi.

De-a lungul ultimilor patru ani, am fost in vizita si am conferentiat la “Middle East Technical University” din Ankara, la Universitatea Yeditepe din Ankara, la universitatile Bogazici (Bosphorus) din Istanbul, Bilkent din Ankara si la Universitatea Camerei de Comert din Istanbul.

Turcia este unul dintre cei mai importanti parteneri economici ai României. In afara de volumul remarcabil al comertului bilateral, un numar de peste 10,000 de companii cu capital turc dezvolta activitati pe tot intinsul tarii noastre.

Turcia este o tara de mari proportii, la scara europeana, intinzându-se pe o suprafata de 783,562 de kilometri patrati. Are o populatie de 77 milioane de locuitori, intr-o accelerata crestere, de la an la an. Media de vârsta a tarii este de 27 de ani.

Am vizitat Republica Turcia intre anii 2005-2009, in calitate de Reprezentant Special al Guvernului României sau ca invitat al Summit-ului anual pe teme strategice al Grupului Marmara.

Asa cum spuneam, in multe rânduri am tinut conferinte la universitatile din Ankara si Istanbul. Consider ca studentii din tarile noastre, ca de altfel toti tinerii din statele Orientului european, au nevoie sa fie la curent cu schimbarile care se produc in sistemul international si sa le inteleaga, pe masura ce transformarile se produc. Exista, in afara de dimensiunea academica, o sfera a cunoasterii si a analizei fenomenului contemporan pe care studentii o pretuiesc si o doresc parte a orizontului lor cultural si profesional.

De aceea, numarul conferintelor tinute in fata studentilor si elevilor din România si din tarile vizitate de mine, in ultimii sapte ani, a ajuns actualmente la 300.

Sunt convins ca o dezvoltare sustinuta a colaborarii economice si educationale dintre Turcia si România va fi, in continuare, de mare folos tarilor noastre si regiunii.

Altete,

La noi, la Chisinau, a fost o zi superba de toamna, când pomii isi scuturau alene frunzele, care parca nu vroiau sa plece, sa cada. Poate, intr-o astfel de toamna s-a nascut si Regina Maria a României, inima si sufletul ei.

La Biserica “Sfânta Teodora de la Sihla” am aprins o lumânare, ca sa ne aducem aminte de cea care a fost “MAMA tuturor ROMÂNILOR” – REGINA MARIA. Am dat de pomana pâine si struguri de culoarea chihlimbarului: la un moment dat, toate bobitele au cazut jos, s-au scuturat. A fost un moment mai mult decât cutremurator! Parca ii simteam prezenta! Parca era lânga noi.

Cu profund respect,
Familia Tomasenco.
Chisinau, 29 octombrie 2009.

Academia Româna si-a exprimat punctul de vedere in legatura cu acest proiectul de exploatare miniera de la Rosia Montana dorind sa previna o eroare cu efecte negative asupra comunitatii, mediului inconjurator si vestigiilor arheologice din zona si sa semnaleze consecintele riscante pentru Statul Român.

O analiza obiectiva demonstreaza ca proiectul nu reprezinta o lucrare de interes public si prin urmare nu justifica efectele colaterale negative si riscurile implicate in proiect.

Argumentele pe care se bazeaza pozitia Academiei Române sunt urmatoarele:

1. Exploatarea proiectata pentru o perioada de 17-20 ani nu reprezinta o solutie de dezvoltare durabila si nu rezolva problemele sociale si economice ale zonei, care se vor agrava dupa incheierea lucrarilor. Numarul locurilor de munca in perioada operationala a expoatarii, estimat la mai putin de 500 nu rezolva nevoile locale. Nu este clar cate din aceste locuri de munca pot fi ocupate de locaalnici si cate de persoane aduse din exterior.  Zona are nevoie de solutii economice pe termen lung, bazate pe resurse regenerabile, preconizate tot mai intens de Uniunea Europeana.

2. Distrugerea comunitatii Rosia Montana, veche de peste 2000 ani, prin stramutarea populatiei, demolarea unor cladiri (inclusiv monumente istorice), biserici si mutarea unor cimitire este inacceptabila si aminteste de o perioada pe care am considerat-o incheiata.

3. Beneficiile economice ale Statului Român, rezultate din redeventele de 2 % asupra exploatarii si diverse impozite, sunt nesemnificative in raport cu consecintele proiectului.

In lume (mai ales in Orientul Mijlociu si Asia Centrala) in loc de concesionare se practica asa numitul “production sharing agreement” (acord de impartire a productiei). Potrivit acestui tip de relatii intre un stat si o companie de extractie a unor resurse minerale (de obicei petrol), dupa ce compania isi acopera costurile de capital si operationale, productia este impartita intre stat si companie, de obicei 80% pentru statul respectiv si 20 % pentru companie. Doar o asemenea relatie in cazul exploatarii miniere de la Rosia Montana ar fi atractiva din punct de vedere economic pentru Statul Român.

4. Anticipata stramutare si reamplasare fortata a unei parti a populatiei care refuza sa-si vanda proprietatile risca sa antreneze Statul Român in situatii juridice dificile in fata organismelor internationale (europene, CEDO) cu consecinte greu de evaluat in prezent. In asemenea situatie raspunde Statul Român si nu compania. Acest aspect trebuie analizat cu toata seriozitatea de autoritatile competente.

5. Exploatarea la suprafata, in patru cariere deschise si creara unui bazin de acumulare a rezidiilor in spatele unui baraj de 180 metri inaltime, inchizand valea Corna, ar produce o mutilare grava a peisajului. Actuala exploatarea de cupru in cariera dechisa de la Rosia Poieni ca si alte exploatari miniere in cariera deschisa din tara ilustreaza clar consecintele unor asemenea lucrari asupra mediului inconjurator.

6. Barajul preconizat, construit din roca sterila, nu prezinta garantii in situatii extreme, dupa cum demonstreaza experienta mai multor tari in care s-au produs accidente grave in diverse exploatari miniere. Prezenta unui asemenea bazin de acumulare si baraj in vecinatatea imediata a orasului Abrud reprezinta un mare risc si nu exista nici o garantie ca un accident nu se poate produce, iar pedepsirea ulterioara a vinovatilor nu ar mai servi la nimic.

7. Exploatarea preconizata pericliteaza grav zona arheologica Alburnus Maior, unica in lume si de mare valoare istorica si culturala. Distrugerea – chiar numai partiala – a vechilor galerii romane este total inacceptabila intr-o tara care isi respecta trecutul istoric si originile.

8. Folosirea cianurii de sodiu in procesul tehnologic si depozitarea in bazin deschis a rezidiilor, continand resturi de cianura, produsi de “neutralizare” a cianurii (de asemenea potential toxici) si mai ales metale grele, creaza motive serioase de ingrijorare. Chiar daca “neutralizarea cianurii” promisa de proiect s-ar realiza intr-un grad avansat, toxicitatea rezidiilor ramane o sursa de grave riscuri.

9. Nu exista garantia ca la terminarea lucrarilor si inchiderea exploatarii firma investitotare va putea asigura costurile de refacere a mediului. Experienta altor tari (de exemplu SUA) arata ca asemenea costuri sunt uriase si nu sunt acoperite de garantiile financiare depuse de firmele in cauza. Tendinta mondiala actuala este de a preveni degradarea mediului si nu de a-l reface ulterior.

10. Proiectul incalca o serie de conventii si alte elemente ale legislatiei europene, semnalate anterior. In situatii similare alte tari au procedat cu mai multa prudenta si au evitat sa accepte riscurile implicate in proiecte asemanatoare. Cunoastem documente care afirma ca “in Germania un asemenea proiect este de neconceput”, iar Bulgaria si Armenia nu au aprobat proiecte de acelas tip.

11. Nu pot fi trecute cu vederea unele decizii recente ale justitiei in legatura cu acest proiect. Declararea prematura a localitatii Rosia Montana ca “zona industriala” impiedecand astfel alte activitati economice potentiale (de exemplu turism rural si cultural) a fost socotita drept incalcare a legislatiei.

12. Academia Româna  considera ca nu pot fi ignorate numeroasele proteste individuale si colective ale societatii civile, ale unor institutii stiintifice, religioase (inclusiv Biserica Ortodoxa Romana), culturale din tara si strainatate, ale unor personalitati si oameni de stiinta si cultura. Nu se poate trece cu vederea rezistenta si nemultumirirle unei parti din populatia locala afectata de proiect, care risca sa-si piarda proprietatile si sa paraseasca locurile unde au trait o viata intreaga ei si stramosii lor.

Academia Româna cere din nou autoritatilor Statului Român sa analizeze cu multa atentie proiectul, sub toate aspectele sale, antrenand specialisti dezinteresati si onesti din tara si strainatate, inclusiv din organismele europene, inainte de a da cale libera acestui proiect atat de controversat si – dupa parerea noastra – extrem de periculos. Academia Româna incearca astfel sa previna un dezastru ecologic si cultural, cu multiple consecinte inacceptabile.

Citita la Palatul Elisabeta, in ziua de 28 octombrie 2009

Initiate in anul 2002, Serile Palatului Elisabeta sunt o initiativa a noastra pentru incurajarea sau onorarea activitatii publice a unor institutii, organizatii, comunitati, domenii sau personalitati care contribuie in mod eminent la dezvoltarea româneasca. Incepand din anul 2005, Serile Palatului Elisabeta au inclus Serile Regionale, o initiativa a Biroului Reprezentantului Special al Guvernului României, pentru a aduce in prim-planul vietii Capitalei diversele comunitati ale judetelor tarii.

A 93-a Seara a Palatului Elisabeta a fost dedicata Fundatiei Soros si, in mod special, proiectului acesteia privind salvgardarea comunitatii de la Rosia Montana. In ultimii ani a curs multa cerneala evocând situatia de acolo.

Casa Regala s-a alaturat Academiei Române, Bisericii Ortodoxe si Bisericii Catolice, Fundatiei Soros si multor altor institutii, asociatii, organizatii si personalitati care sustin ideile si valorile cuprinse in “Viziunea pe 30 de ani a Casei Regale”.

Au fost prezente aseara, la Palatul Elisabeta, un numar-record de personalitati ale societatii civile, ale mediului academic, ale artei si stiintei. Au fost aproape absenti jurnalistii. Lipsa lor de la eveniment a fost remarcata de participanti ca fiind un lucru complet nefiresc.

Alteta Sa Regala Principesa si cu mine am deschis si incheiat seria luarilor de cuvânt. Si-au spus in detaliu punctul pertinent de vedere Presedintele Academiei Române, dl academician Ionel Haiduc, dl prof. dr. Ioan Piso, profesor Catedra de Istorie Veche la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, fost director al Muzeului de Istorie al Transilvaniei din Cluj, dl conf. univ. dr. Sergiu Nistor, de la Catedra de Restaurare a Universitatii de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu”, Bucuresti, presedinte al International Council on Monuments and Sites ( ICOMOS ) Romania si, respectiv, dna Ilona Mihaes, presedinta Fundatiei Soros România.

In partea a doua a serii, musafirii ne-au urmat in Sufrageria Mare a Palatului, unde dialogul a continuat in mod informal. Sala, desi una dintre cele mai spatioase ale Palatului, a fost neincapatoare. Am remarcat cu bucurie cât de mult preocupa acest subiect intelectualitatea româneasca. Fie ca punerea lor impreuna, exemplul lor de libertate si de societate deschisa sa ajute lumea intredeschisa a puterii din România!

Saptamâna aceasta am incercat sa concentrez in cele trei zile in care stau in Bucuresti o serie de intâlniri la Palatul Elisabeta.

Am primit ieri vizita reprezentantilor Federatiei Române de Karate Traditional, cu care am discutat frumoasele lor planuri pentru anul 2010. Am acordat, cu câtiva ani in urma Inaltul Patronaj acestei federatii nationale sportive si sper ca in anul urmator sa fiu alaturi de ei in momentele cele mai importante.

In cursul zilei de astazi primesc vizita unuia dintre ambasadorii Uniunii Europene acreditati la Bucuresti.

Mai târziu, voi intâlni reprezentantii Cramelor Halewood, companie posesoare a brevetului de Furnizor al Casei Regale. Produsele acestei companii sunt de o calitate, de o constanta si de un rafinament care le vor putea situa, in viitor, in primele rânduri ale vinurilor europene.

Astazi, Principesa Margareta a semnat scrisoarea prin care accepta sa ofere Inaltul sau Patronaj Festivalului International de Film de Scurt si Mediu Metraj NexT. Cea de-a treia editie a festivalului va incepe pe 1 aprilie.

In fine, la sfârsitul zilei, Principesa Margareta si cu mine vom gazdui o noua “Seara a Palatului Elisabeta” dedicata Fundatiei Soros. Este a 93-a seara publica a Palatului dedicata unui domeniu sau unei institutii, din anul 2002 incoace. Voi reveni mâine cu detalii despre rostul acestui eveniment si despre felul in care el s-a desfasurat.

Proiectul “Orasele României” m-a purtat, in ultimii opt ani, in toate asezarile urbane din România, de la cele de 4-5,000 de locuitori, pâna la cele mai mari. Pe unele dintre orase le-am vizitat de mai multe ori. Cunosc, asadar, fiecare colt de tara, fiecare asezare, fiecare comunitate urbana.

Dar, in toti acesti ani, am vizitat o multime de comune rurale si de sate. In toate judetele tarii. Realitatea locala este diversa, surprinzatoare si complet necunoscuta centrului. De altfel, una dintre slabiciunile momentului românesc este ruptura, dislocarea centrului de imensa alcatuire de comunitati locale. Ruptura datorata dezinteresului, ignorantei, incompetentei si egoismului.

Judetul Dolj este un spatiu aparte din peisajul românesc. Locul a cunoscut in secolul al XIX-lea si prima parte a secolului al XX-lea o viata culturala si o activitate economica iesite din comun. Perioada postdecembrista i-a adus un important regres. Locul a dobândit, pe plan national si international, renumele nefast de corupt si incompetent, de imprevizibil si neserios.

Am mers acolo de multe ori, in ultimii ani, convins ca potentialul doljenilor si valoarea lor umana sunt mereu aceleasi. Cred si astazi ca memoria societatii nu se poate sterge si ca instinctul binelui trebuie sa fie acolo, undeva, depozitat si in asteptare.

Am vizitat Doljul in anii 2003, 2005, 2006, 2008 si de doua ori in anul 2009. Nu am fost doar la Craiova, ci si in alte parti ale judetului. Ieri, marti 26 octombrie, am raspuns invitatie Domeniului Coroanei de la Segarcea.

Segarcea este astazi un oras cu 8,000 de locuitori. Partea importanta a istoriei sale din ultimele doua secole este insa legata de stabilirea aici, de catre Regele Carol I, a unuia dintre Domeniile Coroanei, in anul 1884.

Povestea Domeniilor Coroanei, pe scurt

În anul 1884, la propunerea lui Ion Bratianu, a fost creat un patrimoniu regal constând din douasprezece mosii, în diverse zone ale tarii, însumând 132.000 de hectare. Dorinta lui Bratianu a fost ca aceste mosii sa devina modele demne de urmat pentru întreg statul român. Ele au luat denumirea de „Domeniile Coroanei“, au ramas proprietate de stat si au finantat o mare parte a cheltuielilor pentru exercitarea functiunii de sef al statului. Prin extraordinara modernitate a conceptului, aceasta institutia domeniilor coroanei a facut pionierat în domeniu. Iar ineditul ei se mentine si astazi caci, dupa stiinta noastra, nu exista alta institutie a sefului statului, în lume, care sa se finanteze altfel decât de la bugetul de stat.

Daca ne gândim la vremea in care a fost creat acest extraordinar instrument economic pentru finantat mersul Institutiei Sefului Statului, ne dam lesne seama de modernitatea, generozitatea, spiritul de raspundere si curajul unui asemenea gest public. România era o tara saraca, iar Regele Carol a considerat ca bugetul de stat era prea fragil pentru a putea sustine institutia regala.

Din spusele Regelui Mihai, Domeniile Coroanei nu erau doar o sursa de venit pentru Institutia Sefului Statului, ci si o intreprindere care dadea de lucru, unui numar de sute de angajati, oferea familiilor lor asistenta medicala, scoala copiilor, cadouri de Craciun si Paste, precum si asistenta religioasa.

Regele Carol I nu si-a concentrat atentia numai asupra agriculturii românesti, ci si asupra activitatilor care deriva din ea. Au aparut “institutii model, în primul rând pe tarâmul agriculturii, în scopul folosirii cât mai rationale a pamântului, apoi si pe tarâmul industriei, încurajând aparitia de fabrici si de intreprinderi menite sa valorifice avantajos pentru populatie produsele speciale ale anumitor mosii”(1).

Domeniile Coroanei au produs, asadar, teracote excelente, articole din lâna, produse din lemn, mobila, trasuri, ustensile de bucatarie, lazi, cutii de rezonanta pentru piane, „(…) broderii si tesaturi, (…) împletituri de cosuri si frânghii si asa mai departe, avându-se tot timpul în vedere utilitatea acestora pentru straturile nevoiase ale populatiei“(2).

Au aparut fabrici de cherestea, s-au îmbunatatit caile navigabile si drumurile. S-a acordat atentie fondului cinegetic si piscicol. Populatia era instruita sa îngrijeasca pamântul, erau distribuite seminte pentru gradini si legumicultura. Cladirile de pe domenii respectau traditia arhitecturala a locului si erau construite cel mai adesea din lemn. Ordinea si curatenia erau elementele de care se tinea seama permanent. Se acorda importanta atât activitatilor de asistenta sociala si medicala, cât si învatamântului public, construindu-se numeroase scoli-model, plus biblioteci cu fond de carte variat.

Despre Domeniul Coroanei Segarcea, astazi

Astazi, compania privata care continua sa poarte numele de “Domeniul Coroanei Segarcea” nu mai are dimensiunea domeniului de atunci. Dl si dna Mihai Anghel, proprietarii de astazi ai domeniului, au in posesie doar 1,800 de hectare, dintre care aproape 300 sunt cultivate cu vita de vie. Ceea ce este insa meritoriu si laudabil este efortul lor dDomesavârsit de a innoda traditia, de a oferi continuitate locului si companiei.

Astfel, ei au facut investitii importante pentru ca intreg ansamblul, terenuri cultivate si cladire, sa fie la fel ca in anii de inceput ai domeniului. Au reusit acest lucru cu brio.

Au mers in Franta, in zonele viticole de unde lucratorii lui Carol I au adus soiurile de vita de vie initiale. Le-au replantat, au asteptat cu rabdare sa dea rod si au realizat intocmai vinurile regale de altadata. Au facut aceleasi sticle, cu aceleasi etichete, cu aceleasi insemne. Atunci când piata româneasca nu le oferea alegerea potrivita de furnizori de servicii, au apelat la italieni sau francezi pentru a-si desavârsi visul, ambitia, idealul de calitate a muncii lor.

Sunt bucuros ca i-am intâlnit la ei acasa. Erau mândri si aveau lacrimi de mândrie in ochi atunci când vorbeau despre munca lor. Nu am vazut niciodata la vreuna dintre institutiile statului aceasta sete de a reconstrui, de a pune la loc, de a regasi amprenta, identitatea, tâlcul, intelesul unei creatii institutionale din Statul român. Probabil ca instinctul binelui se cristalizeaza mai usor si mai natural in mediul privat. Mediul public este intesat de chiriasi ai istoriei, setosi de abuz si de ilegalitate.

Principesa Margareta si cu mine urmarim „Proiectului regal Savârsin“ pe aceleasi considerente de calitate, traditie si continuitate. Toate aceste activitati temerare si avansate, initiate de Domnitorul si mai târziu Regele Carol, sunt astazi continuate de urmasii lui. Exista, însa, mai presus de continuitate, un motiv pentru care am vrut sa readuc in atentia dumneavoastra toate aceste lucruri aici, astazi: faptul ca, desi au trecut o suta douazeci si cinci de ani de atunci, România are nevoie de acelasi tip de modele, de aceleasi initiative si valori, de aceeasi inspiratie si viziune.

—–

(1) si (2) Paginile 249 si 250 din “Regele Carol I al României” de Paul Linderberg, editura Humanitas 2004.

Anul trecut, la 25 octombrie, recitalul de gala a fost oferit generos de maestrul Dan Grigore. Anul acesta, Orchestra de Camera Radio a sustinut un program muzical desavârsit sub bagheta maestrului Cristian Mandeal.

Ca si anul trecut, 16 tineri studenti si elevi, care se specializeaza in muzica, arte plastice sau arte vizuale, vor beneficia de 16 burse oferite de Fundatia Principesa Margareta a României, pentru a-si plati instrumentele, calatoriile sau participarea la concursuri internationale.

Sala Ateneului a fost, ca de fiecare data când Familia Regala ofera patronajul evenimentelor muzicale, plina de melomani. Ateneul este unul dintre putinele locuri din centrul Bucurestiului care au pastrat intacte aura regala si simbolul statal românesc. Spre deosebire de Biblioteca lui Carol I, care a ars in 1989, de statuia Regelui fondator de stat modern, care a fost topita, si de Sala Tronului din Palatul Regal, care a fost despuiata de insemnele statale si este astazi folosita pentru nunti, agape si receptii, Ateneul Român vegheaza inca la demnitatea si respectabilitatea noastra.

Principesa si cu mine speram din inima ca acest eveniment sa poata avea loc, de aici incolo, in fiecare an. Egida plina de prestigiu si umanism a Majestatii Sale este cea mai potrivita pavaza pentru ocrotirea si incurajarea talentului si tineretii artistilor români de astazi.

Când aveam noua ani, am scris o compunere pe care am lasat-o la scoala sau am pus-o undeva, în pod.  Daca cineva mi-ar spune azi s-o scriu din nou, compunerea ar arata asa:

“Exista un om pe lumea aceasta a carui prezenta ma face sa ma simt ocrotita, un om care se afla întotdeauna acolo, lânga tine.

Am acasa o fotografie cu mine copil, asezata pe o masina veche de tuns iarba. Sedeam pe masina cu care omul acesta taia iarba si ma simteam în siguranta.

În fiecare seara, înainte de a adormi, el venea sa spuna, cu surorile mele si cu mine, “Tatal Nostru”.  Când aveam patru ani, el mi-a dat textul rugaciunii copiat la masina lui de scris.  Aceasta este o pagina pe care nu am pierdut-o niciodata.

La cei sapte ani ai mei, când venea sa ma ia de la scoala, stateam pe scaunul din fata al masinii Volkswagen broscuta si eram foarte mândra ca am dreptul la acel loc.  Ma uitam pe furis la el cum conducea si ma gândeam ce frumos si fermecator era, cu ochelarii de soare si cu profilul lui perfect. Eram foarte mândra.  La semafor ma uitam pe fereastra la oamenii din alte masini sa vad daca îl remarcau si eram sigura ca nici ei nu vazusera un barbat atât de frumos.

Am zburat la vârsta de zece ani într-un avion pe care el îl pilota si a fost destul de ciudat sa fiu acolo, în aer, înconjurata de nori si de zgomotul motoarelor;  ma uitam în jos, spre pamânt, si puteam sa vad masinile si copacii, lacul, câmpurile si soselele.  El nu spunea nimic, dar la un moment dat am vazut la distanta un alt avion.  Deodata, el a spus:  “Daca as începe acum aterizarea, din cauza liniei de zbor ne-am ciocni cu celalalt avion.  Asta îmi spun instrumentele mele de zbor”. M-a privit amuzat, sa vada ce spun eu.  Am tacut si m-am gândit ca omul acesta e destul de puternic sa rezolve orice problema.

Când ma întorceam de la scoala, la casa veche din Versoix, el citea mereu “Herald Tribune” dupa masa de seara, dezlega rebus, asculta muzica clasica, înainte ca nesuferitele de televizoare sa intre în viata noastra.  Serile noastre în familie erau placute si confortabile.

Când am devenit adolescenta, omul acesta m-a învatat sa conduc masina, folosind pentru aceasta jeep-ul sau.  A fost foarte rabdator si nu m-a facut sa ma simt nervoasa sau neîndemânatica. El a fost dintotdeauna foarte calm, si a fost bun si întelegator cu fiecare.

Daca ceva se strica, el stia sa repare, mai ales lucrurile mecanice si electrice.  A fost minunat pentru mine când am avut prima masina! Nu aveam nevoie sa merg niciodata la garaj.

Am descoperit ca acest om are talent artistic; el a fost un pasionat pianist (e asa de pacat ca nu a continuat!), iubeste muzica clasica, este un talentat fotograf si îi place sa calatoreasca si sa imortalizeze peisajele noi.  Când eram mici si veneau la noi copii de la scoala, el scotea un proiector special si ne arata desene animate: ciocanitoarea Woody, ratoiul Donald, Mickey Mouse. De aceea serbarile noastre de acasa erau vestite la scoala si fiecare se întrecea sa fie invitat în casa noastra.

Amintiri unice sunt serile în care înregistra, în fiecare an, mesajul pentru “Europa Libera”, care se transmitea în România în seara de Anul Nou.  Noi toate trebuia sa fim linistite în timpul înregistrarii, de fapt trebuia sa stam în alta camera, ca sa nu-l deranjam.  Ascultam cu încordare cuvintele si cadenta limbajului.  Eram de fiecare data impresionate si întelegeam ca e vorba de ceva cu adevarat important.

Eram mic copil atunci când am înteles ca exista o parte din acest om care nu ne apartine noua. Totul era legat de înregistrarile radio din fiecare an: o parte misterioasa care se aseza deasupra familiei.  Acest sentiment devenea evident si în orele în care el ne povestea despre o tara nu prea departata pe care o iubea si pe care o pierduse, când ne vorbea în limba acelei tari, când ne arata fotografiile acelui tinut si ne punea sa ascultam muzica acelor meleaguri.  La început ne-am întrebat cum poate cineva sa piarda o tara, cum se poate una ca asta?!  Dar ceea ce întelegeam era ca omul acesta era mai mult decât unul din membrii familiei noastre;  în viata lui era o alta dimensiune, cumva deasupra noastra; era ceva diferit, important, nu ca o meserie sau o slujba, ceva mult mai cuprinzator si mai profund.  Si totusi, acel ceva era, într-un fel, si o parte din noi.  Sentimentul de apartenenta a crescut odata cu noi si ne-a adus si mai aproape de omul despre care va vorbesc.

Aceasta alta parte a lui îl facea retinut si trist.  Dar cum el e foarte echilibrat, reusea sa-si învinga tristetea.  Persoana aceasta are ore metodic stabilite pentru orice, si vorbele pe care le scoate sunt bine gândite înainte. De aceea el face pe toata lumea sa se simta în siguranta;  niciodata nu e haos în jurul lui.

Acest om are un formidabil simt al umorului si poate spune glume foarte amuzante;  simtul umorului i-a folosit lui si noua ca medicament, atunci când venea tristetea.

Persoana aceasta e incoruptibila, nu l-am putut minti niciodata. De exemplu, nu m-am putut preface ca sunt bolnava, ca sa nu merg la scoala.

Omul acesta a avut tot soiul de profesii pentru a-si întretine familia: a crescut gaini, a condus masini, a facut tâmplarie, a fost agent de bursa, pilot de încercare si producator de echipament electronic.  Am descoperit ca este si un incredibil epistolar, ca a pastrat corespondenta cu tot felul de oameni din toate colturile lumii, despre tara lui, despre jeep-urile lui, despre fotografii, masini, avioane si chestiuni mecanice.  Auzeam cu totii cum batea literele la masina lui de scris, în noapte, în timp ce ne cuprindea somnul. Era un sunet asa de linistitor!

Acest om a devenit rege la vârsta de sase ani si continua sa fie. El a fost nascut sa reprezinte, sa iubeasca si sa munceasca pentru o tara si si-a îndeplinit menirea în fiecare secunda a vietii lui, chiar si atunci când tara era departe de el si interzisa lui.

A stat singur împreuna cu armata lui în fata nazistilor si a schimbat destinul unui continent la 23 august 1944, la vârsta de douazeci si doi de ani, când a întors armele de partea aliatilor, în razboiul al doilea mondial.  Apoi, el singur a durat ani de încapatânata rezistenta în fata comunistilor care, în cele din urma, l-au fortat cu tevi de pusca si cu tancuri sa-si paraseasca tara.

Dar acest om a supravietuit dusmanilor lui, si a supravietuit pâna si copiilor dusmanilor lui.

Omul acesta a fost întotdeauna acolo, lânga mine. El este dintotdeauna alaturi de tine.

Si omul acesta este tatal meu.”

Principesa Margareta a României

In aceste orase am programate intâlniri in mediile bancar, universitar si in cel de afaceri.

Basel este al treilea oras ca marime al Elvetiei, numarând 166,000 de locuitori. Este un oras cosmopolit, international, unic prin faptul ca aria sa metropolitana de 830,000 de locuitori se intinde pe trei state: Franta, Germania si Elvetia. De altfel, numele sau se pronunta in patru feluri diferite: Basle (in engleza), Basel (in germana), Bâle (in franceza) si Basilea (in italiana). Aici se afla un puternic centru financiar si bancar, precum si cea mai veche universitate din Confederatia Elvetica, creata in anul 1460.

Heidelberg este un oras din cadrul landului Baden-Württemberg, cu o populatie de 145,000 de locuitori. Este a doua vizita pe care o fac in acest oras, dupa cea din anul 2007, in care am tinut o conferinta la prestigioasa universitate din oras, fondata in anul 1386.

Freiburg este de asemenea un oras din landul Baden-Württemberg. Poseda o buna dezvoltare economica si o faimoasa universitate, fondata in anul 1457.

Orasul Frankfurt am Main, cunoscut mai bine drept Frankfurt, este cel mai mare oras al landului Hesse si al cincilea oras al Germaniei, cu o populatie de 670,000 de locuitori. Aria metropolitana a orasului are actualmente 2,2 milioane de locuitori. Mare centru financiar si de transport. Este sediul a mai multe institutii importante europene: European Central Bank, German Federal Bank, Frankfurt Stock Exchange si Frankfurt Trade Fair.

“Initiativa Europa Regiunilor”

Este un concept legat de dezvoltarea contemporana a tarii noastre, o contributie la promovarea intereselor majore ale României, de o maniera durabila si cuprinzatoare.

Tara in care proiectul a fost inaugurat a fost Italia, in anul 2006.

Întins pe o durata de mai multi ani, proiectul are ca scop încurajarea, promovarea si sustinerea parteneriatului economic, educational si cultural în fiecare din regiunile Europei, precum si cunoasterea României de catre comunitatile vizitate, prin luari de pozitie publice.

Cred ca regiunile europene au un potential inca neexploatat. De asemenea, am constatat de multe ori ca forta locala, atât cea economica si culturala, cât si creativitatea si initiativa particulara nu sunt incurajate suficient, nici cunoscute la nivel central sau continental.

De aceea am hotarât ca prezenta mea sa se axeze in special in orasele “de provincie” ale tarilor europene. Am ales cu precadere tarile mari, precum Spania, Franta, Germania, Italia, dar am mers si in Republica Ceha, Slovacia, Elvetia, Finlanda sau Marea Britanie.

Din anul 2006 (anul dinaintea aderarii României la Uniunea Europeana), am efectuat un numar de doua-trei vizite pe an, în regiuni europene, pentru a intâlni personalitati apartinând diferitelor segmente ale societatii europene de astazi:

- Mediul economic local
- Personalitati politice si ale administratiilor locale
- Mediul universitar (profesori si studenti)
- Comunitatea româneasca
- Mass-media locala

Romania, ca si alte state din sud-estul Europei, este insuficient cunoscuta in regiunile din restul Europei si nu beneficiaza de potentialul mediilor de afaceri local, cultural si educational, pe care aceste regiuni europene le au. Prin prezentarea potentialului românesc în mediile importante ale comunitatilor locale din diversele regiuni europene, relatiile bilaterale vor fi mai profunde, mai diverse si capabile sa construiasca un viitor substantial pentru România.

Initiativa Europa Regiunilor a acoperit pâna in prezent regiunile italiene Toscana (2006), Sicilia 2006 (provinciile Palermo, Caltanisetta, Enna şi Catania) si orasele Torino si Milano (2009). Am vizitat regiuni  franceze: Provence-Alpes-Côte d’Azur (2006), Nord-Pas-de-Calais 2006 (Lille) si Aquitaine 2007 (Pays Beaumontois). Am vizitat landuri germane: Baden-Württemberg (2007, 2008 si 2009), Hesse (2007 si 2009), Bavaria (2008). Am mers in comunitati din Spania: Castilla la Mancha, Valencia, Catalunia, Aragon, Andalusia (in anii 2006, 2007, 2008 si 2009). De asemenea, am vizitat regiuni si provincii din Slovacia, Cehia, Finlanda, Elvetia, Belgia si Marea Britanie.

Am întâlnit presedinti de regiuni, primari, membri ai autoritatilor locale, profesori, studenti, oameni de afaceri, jurnalisti si cetateni europeni de origine româna. Impactul acestor intâlniri a fost remarcabil si m-a incurajat sa continui aceasta initiativa.

“Initiativa Europa Regiunilor” va cunoaste, asadar, noi itinerarii in anul 2010.

Principesa Margareta poarta un interes aparte fata de acest subiect, devenit din ce in ce mai prezent in viata sociala a Europei si a lumii intregi. Recent, la initiativa Principelui de Wales, Principesa Margareta a vizitat Londra insotita de un numar de importanti oameni de afaceri români, pentru a participa la Clarence House, resedinta oficiala a monstenitorului Coroanei britanice, la o intâlnire pe teme de responsabilitate sociala corporativa.

Speram ca in anul 2010, ca si in cei care vor urma, aceasta tema sa intereseze din ce in ce mai multa lume. Speram, de asemenea, ca vorbele sa se transforme si in fapte.

Dupa cum probabil ati aflat din presa, anul acesta marea noastra artista dramatica Olga Tudorache a implinit 80 de ani. Venerabila vârsta o gaseste pe scena, unde apare saptamânal intr-un numar consistent de spectacole remarcabile. Tot anul acesta, promotia noastra, indrumata de domnia-sa, implineste 25 de ani de absolvire. De aceea, Principesa Margareta si cu mine am dorit sa oferim, la Palatul Elisabeta, un dineu in onoarea doamnei Tudorache, in prezenta colegilor mei de promotie. Am invitat, de asemenea, câteva dintre personalitatile scenei românesti care au fost studentii primei promotii de actori indrumata de Olga Tudorache.

Aseara, asadar, au luat loc la masa din Sufrageria Mare a Palatului Elisabeta, impodobita aniversar, Rodica Negrea, Oana Pellea, Carmen Tanase, Angela Ioan, Marina Procopie, Dan Badarau si alti câtiva musafiri.

Astazi, miercuri 21 octombrie, am primit la Palatul Elisabeta vizita unei delegatii indiene de personalitati implicate in munca sociala si caritabila.