Ziarul de Iasi, 31 decembrie 2009

http://www.ziaruldeiasi.ro/a-fost-sau-n-a-fost/regele-sub-amenintarea-armelor~ni61n5

Aveam 12 ani cind a venit Revolutia din decembrie 1989. Prin urmare, nu pot pretinde ca am inteles ceea ce se intimpla; dimpotriva: mintea mea de pionier fruntas refuza sa priceapa ca asa ceva este posibil. Pentru mine, a vedea scris pe o pancarta sau a auzi strigindu-se “Jos Ceausescu”  (imagini socante, pe care le surprinsesem la jurnalul televiziunii bulgare) tineau de domeniului absurdului. Oricum, tin minte ca mi-am insemnat intr-un carnet (pierdut acum) toate evenimentele care mi se pareau importante. Entuziasmul m-a cuprins si pe mine brusc atunci cind am auzit ca “de acum inainte se vor gasi portocale”. Prin urmare, am inceput sa cred ca Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu si ceilalti protejati ai Securitatii sint oameni buni, care ne-au scos dintr-o mare belea. Dupa aceea, mai mult dintr-un spirit de fronda specific pubertatii si adolescentei, am inceput sa ma arat reticent fata de preferintele politice ale unor persoane din preajma mea. Incepeau sa-mi placa “golanii” din Piata Universitatii, incepeam sa nu mai rid de papionul lui Ion Ratiu sau de faciesul lui Corneliu Coposu. Pentru virsta mea, era suficient.
Asa se face ca pastrez in memorie momentul, deformat teribil pe unicul post de televiziune, aflat la cheremul regimului Iliescu, cind Regele Mihai era prezentat ca un fel de terorist care descinsese in patrie pentru a spori haosul, pentru a incita la violenta, pentru a fura revolutia etc. De aceea, se spunea, inlaturarea sa este absolut necesara pentru a nu pierde ceea ce s-a obtinut cu singe si alte sacrificii. Pentru obiectivitatea relatarii momentului, recurg la o foarte buna documentare a faptelor, alcatuita de Domnita Stefanescu, Cinci ani din istoria Romaniei. O cronologie a evenimentelor. Decembrie 1989-decembrie 1994. Data de 25 decembrie 1990. Cu un an inainte fusese asasinat Ceausescu, din ordinul urmasului sau Ion Iliescu. “Mihai de Hohenzollern este din nou izgonit din tara. Orele 18.15, aeroportul Otopeni. Sosesc cu o cursa Charter fostul suveran al Romaniei si membrii familiei regale. Sint invitati in salonul oficial, se constata ca au pasapoarte diplomatice daneze, fara viza romana de intrare in tara. Li se acorda o viza provizorie de 24 de ore. Familia regala se indreapta spre Pitesti, in drum spre Curtea de Arges, unde voia sa asiste la o sluba religioasa. Intre timp, la emisiunea Actualitati a Televiziunii se anunta ca ex-regele Romaniei a intrat clandestin in tara, iar prezenta lui este indezirabila. (…) In consecinta, pe autostrada Bucuresti-Pitesti, la km. 110, se improvizeaza un baraj cu vehicule militare si tractoare pentru capturarea indezirabililor. Suita regala este somata, sub amenintarea cu arma, sa opreasca si este condusa apoi, tot sub amenintarea armelor, la aeroportul Otopeni, unde ajunge la miezul noptii”. Faptele par decupate dintr-un scenariu de thriller politist cu Bruce Willis in rolul principal. Asa cum fusese obligat de comunisti sa abdice si sa paraseasca tara in decembrie 1947, sub amenintarea armelor, tot asa era intimpinat Regele in decembrie 1990, de noua generatie de comunisti care, culmea ghinionului, confiscasera la noi revolutia anticomunista.

De ce cred ca aceasta scena este simbolica pentru toata istoria noastra postdecembrista? Intii, pentru ca ea da in vileag procedeele comuniste pe care comunistii, instaurati la putere cu ajutorul Securitatii si al mijloacelor de propaganda, si le-au perfectionat. Apoi, pentru ca sint convins ca Romania a ratat, atunci, sansa de a intra in normalitate. In loc sa revenim la bunul simt catre care traditia ne obliga, adica spre monarhia cu deschidere catre Occident, am continuat sub conducerea tatucului Iliescu, ucigasul unor studenti in Piata Universitatii si al altor tineri, in zilele care au urmat caderii lui Ceausescu. Soarta Romaniei a fost pecetluita pentru decenii bune, din cauza unui regim care trebuia sa-si plateasca datoriile; cei care l-au sprijinit au profitat din plin de deruta populatiei si au facut averi uriase. Multi dintre ei sint prosperi oameni de afaceri si astazi. Noi am ratat sansa de a intra in normalitate odata cu alte tari din fostul lagar socialist, precum Cehia, Polonia, Ungaria, care se afla la ani distanta. Dar acolo puterea nu a intrat pe mina fostelor servicii secrete si a unui comunist care de mult statea la pinda. Stim bine ca regimul Iliescu nu a agreat reformele economice obligatorii in acele momente si a vindut clientelei tot ce era de vindut. Credeti ca intre timp lucrurile s-au schimbat fundamental? Pardon! Dan Voiculescu este bine mersi si astazi. Televiziunea nationala este tot la cheremul partidului lui Ion Iliescu, dar exista atitea alte canale media care nu au facut, de ani buni, decit sa intoxice populatia, sa incerce sa o manipuleze: Antena 3 este cel mai bun exemplu. Am avut noroc: la 20 de ani de la revolutie, acelasi regim a fost la un milimetru de a veni iar la putere. Ar fi fost o mare infringere morala.

Ca sa vedeti cum se incheie bucla istoriei: acum fix un an, toate posturile TV dadeau doua imagini simbolice: pe de o parte, fostul presedinte Ion Iliescu, inconjurat de garzi de corp, participind la comemorarea eroilor revolutiei si fiind atacat ba cu monede, ba cu oua de oameni care inca se simt nedreptatiti; pe de alta parte, Regele Mihai, facindu-si linistit cumparaturile intr-un hipermarket, alaturi de familie, agasat cumva de interesul presei si de aglomeratia specifica locului si momentului. Daca fostul presedinte nu poate iesi in lume decit in mijlocul unei turme de garzi personale, iata ca Regele isi face cumparaturile in cel mai firesc mod cu putinta, alaturi de familie, fara a epata, intr-o simplitate care e semnul bunului simt. Unul e comunistul sadea, celalalt Regele tarii, urmasului unei dinastii care a creat Romania moderna. Daca istoria ar fi fost mai pasuitoare, primul ar fi ramas un functionar modest, asa cum merita, celalalt ar fi condus in continuare statul, iar astazi am fi fost departe. Pe de o parte, e vorba de tot ce are mai sulfuros istoria noastra in ultimul secol (comunismul care nu se preda usor), pe de alta, despre demnitate, bun simt. Si mereu bunul simt a fost luat in catare de ticalosie. Exact cum a patit Regele Mihai la Craciunul de acum 19 ani.

Ultimele zile din an au găsit pe Majestățile Lor în plină acțiune, iar lumea s-a perindat pe la Castelul din Săvârșin mai mult ca niciodată.

Sâmbătă 26 decembrie, Regele a înregistrat dimineață pentru televiziuni, radiouri și agențiile de presă mesajul pentru Anul Nou. Au fost prezenți fidelii noștri colaboratori de la birourile arădene ale TVR, Radio România și Agerpres.

La plecare, unul dintre ziariști a spus că a luat parte, la Săvârșin, la toate înregistrările de mesaje din ultimii ani și că îi mulțumește Regelui că există pentru el și pentru ai lui.

Am participat la slujba de a doua zi de Crăciun, în biserica ortodoxă din comuna Săvârșin, la invitația noului preot paroh. Au luat parte sute de localnici și primarul comunei.

Tot sâmbătă 26 decembrie au venit să ne colinde un grup de copii și tineri arădeni de credință baptistă. Ei au cântat foarte frumos o mulțime de colinde europene.

Am primit, în zilele de 27, 28 și 30 decembrie, vizita unor personalități precum familia Mircea Bobora din Deva, ziarista Lia Lucia Epure și dna Ana Maria Străin de la Timișoara. Au venit să se întâlnească la Castel cu Majestatea Sa reprezentanții Federației Comunităților Evreiești din România, dl Aurel Vainer, președinte, deputat în Parlamentul României și dl Ionel Schlesinger, președintele Comunității evreiești arădene.

Pe 30 decembrie, în cursul dimineții, Regele a participat la ceremonia semnării a două documente. Este vorba despre amendarea Statutului Ordinului Carol I și despre instituirea Decorației Regale Nihil Sine Deo. Detalii despre aceste decorații puteți găsi pe situl Familiei Regale, la adresa www.familiaregala.ro/

Se încheie încă un an pentru întreaga Familie Regală și pentru țară. Astăzi, 31 decembrie, toți colaboratorii noștri merg acasă și sărbătoresc Revelionul în familiile lor. Am rămas la Săvârșin doar noi, împreună cu militarii care efectuează paza și protecția și cu jandarmii.

Aceasta a fost ultima pagină a anului 2009. Jurnalul nu se va opri în zilele de sărbătoare ce vor urma. Aș vrea să vă reamintesc o frază rostită de Regina Elisabeta a II-a cu ocazia Anului Nou, acum cincizeci și doi de ani:

“Astăzi ne trebuie un anume fel de curaj, nu cel necesar în bătălii, ci unul care să ne facă să apărăm tot ceea ce ştim că este drept, tot ceea ce este adevărat şi cinstit. Avem nevoie de acel curaj care să se opună subtilei corupţii a cinicilor, astfel încât să putem arăta lumii că nu ne este frică de viitor”.

La mulți ani!

Va scriu pentru ultima oara in acest an intrucat am considerat ca trebuie sa adaug niste ultime lucruri.

Se spune de multe ori ca Romania a fost salvata de Regalitate. Eu cred ca Romania a fost salvata, in primul rand, de oameni. Am citit zilele trecute intr-o librarie in timp ce asteptam la coada despre domnia lui Carol I. Expresia mea a fost: “Mergea politica atunci, domne’ “! Regele avea multe puteri, dar totusi controlat de multe ori foarte bine de Guvern, iar Guvernul tinut in frau de Opozitie. Poate am interpretat eu gresit, poate totul era un teatru, dar sincer nu ma gandesc foarte mult la detalii in acest caz. De ce? Pentru ca a existat un progres. Progresul asta nu era anual, era zilnic. O sa fiu direct… eu, ca multi tineri de astazi sunt un liberal in gandire, dar ma consider mai mult liberal-conservator(si pot spune ca un anumit partid care se afiseaza cu acest termen nu are niciun habar despre termenul acesta) si pentru mine nu conteaza atat de mult ideea de stat. Eu spun: “Libertatea individului e mai presus decat cea a statului”. Pentru mine ce conteaza este ideea de om. Acesta a fost motivul si pentru care am incercat sa va sprijin nemarginit-sunt multi oameni care ii cunosc si pe care iubesc sincer pentru ca vad uneori cat de minunati sunt si cand esti cu ei nu exista durere, teama, cosmaruri. Stiu si ca sunt multi oameni care nu ii cunosc, dar poate i-as iubi la fel de mult. E adevarat ca multi oameni se lasa condusi de egoism, de ura si ca din cauza asta lumea este un cam de razboi. Constientizez ca de multe ori ma lupt cu mine doar ca sa fiu fericit si ca apoi vezi ca cei mai buni prieteni ai tai ajung sa iti fie cei mai mari dusmani, dar gandul ca totul s-ar sfarsi intr-o zi merita orice sacrificiu.

Totusi, lumea nu e suficient de unita si fiecare merge la razboiul lui, dupa care se refugiaza in lumea lui. Asta e greseala lumii de azi- prea multi oameni traiesc in lumea lor si ignora realitatea.Parerea mea este ca nu mai putem sa ne ascundem de adevar si sa ne mintim in continuare ca totul va fi bine candva.

Romania este un mare pariu. Mie nu-mi place sa pariez, dar as juca pariul asta. Nu e vorba doar de moralitate, sentimente. Sunt multe lucruri in joc, dar e nevoie de investitori puternici si seriosi, e nevoie de o echipa de oameni din toate zonele(industrie, medicina, educatie, sociologie,etc). E vorba de un PLAN!

E evident ca si cu aceste lucruri schimbarile nu vor veni peste noaptesi ca sunt anumiti pasi.

Aveti o putere mare in maini. Mi-as dori foarte mult sa pot fi bogat si sa am o anumita experienta si sa pot face multe lucruri. Si un centru de ajutorare pt cateva mii de oameni ar fi un inceput, dar adevarul e ca sunt departe, iar timpul trece. Momentan trebuie sa ii parasesc pe cei dragi pentru ca nu am alta alternativa. Totul, de fapt, e legat de supravietuire-asta e toata filosofia. Va trebui sa plec in alta tara si ma amestec acolo in multime. Cand v-am trimis mail acum cateva luni si va spuneam ca vreau sa plec era disperat. Acum am un plan-sa devin ceva, sa am putere si o folosesc pentru a-i ajuta pe cei care ii iubesc. E pur egoism… recunosc, tin la niste persoane si nu pot continua sa vad cum se distrug si eu privesc totul ca la un serial prost la TV.

Imi cer scuze daca anumite lucruri sunt intortocheate, dar am toata speranta ca veti intelege.

Stiu ca in perioada asta veti primi multe mail-uri si probabil al meu il veti citi dupa anul nou, dar va urez un an de 2010 ori mai bun in care tot ce va cer este sa fiti fericit.

Cu respect,

Alexandru-George Plopeanu

Ca în fiecare an, am telefonat de Crăciun, de la Săvârșin, câtorva veri ai Regelui și ai Principesei Margareta, de care suntem apropiați în mod special. Le-am urat zile senine, un an nou bun, răbdare și sănătate.

Unul dintre ei, aflat în chiar citadela Uniunii Europene, mi-a spus: M-am gândit mult la voi și am stat cu inima strânsă. Zilele acestea toată presa europeană a vorbit, nespus de mult, despre Ceaușescu și ceea ce s-a întâmplat în România acum 20 de ani.

Spusele vărului nostru m-au întristat profund și m-au răvășit. România, în ultimii 20 de ani, a făcut rareori prima pagină a știrilor, în Europa și în lume. Dacă acum, la două decenii de la căderea dictaturii comuniste, singurul lucru interesant despre România este felul în care a sfârșit ultimul dictator comunist, înseamnă că ceva nu este în regulă la noi. Mi-am dat seama că, oricât de greu ne-ar veni să acceptăm, noi trăim încă într-un provizorat istoric și instituțional.

Nu vă grăbiți să spuneți că Europa nu ne dorește binele sau că denigrarea României se face cu un anume scop. Dacă ar fi ceva notabil de spus despre noi, s-ar spune.

Dar ce anume ar putea europenii să comenteze, atunci când vine vorba despre țara noastră? Că generația tânără preferă să plece în lume și că există un sentiment general de jenă că aparținem acestui neam? Că democrația și libertățile, dobândite cu vărsare de sânge acum 20 de ani, sunt ținute în dulap ca niște tacâmuri pe care nu le folosim, în timp ce noi continuăm să mâncăm cu mâna? Că mare parte a vocilor vieții publice  tac și acceptă cu seninătate manifestări crase de anti-democrație și gesturi de putere brutal anti-instituționale? Că la noi se fac isprăvi publice care îi miră chiar și pe nedemocrați?

Puterea nu poate fi adevărată, relevantă și productivă, dacă singura ei calitate este că oponenții sunt mai compromiși ca ea. Epoca internetului nu are ce face cu ageamii șmecheri, obișnuiți să fure din propriul buzunar și să se bucure de asta. Lumea globalizată nu cunoaște proverbul cu chiorul în țara orbilor, nici pe acela cu capra vecinului.

România a dobândit, așa cum spunea Regele în mesajul său de Anul Nou 2010, democrație, libertăți și un anume grad de prosperitate. Dar ele nu vor face pe români mai fericiți dacă nu vor fi consolidate, prin respect față de instituții și față de Legea Fundamentală.

Ar fi bine să eradicăm o falsă impresie din societatea noastră: aceea că vinovați de acest provizorat istoric sunt românii cei mulți, care nu înțeleg ce e rău și ce e bine. De multe ori mi s-a spus că nu se pot produce schimbări majore în țară, fiindcă oamenii au o mentalitate rămasă în urmă. Nu este deloc adevărat. Românii, în marea lor majoritate, nu sunt altfel decât oricare altă națiune a Europei de astăzi. Cu bunele și  cu relele lor. Ei înțeleg mult mai bine decât ne place nouă să credem. Au internet, au libertatea de a circula (3-4 milioane de români nici nu mai lucrează în România), au șansa de a compara diversele sisteme care guvernează lumea și au un ascuțit spirit critic.

Nu românii cei mulți sunt rămași în urmă. Cei care sunt complet depășiți sunt cei care au ajuns în vârful ierarhiei puterii prin concursul de împrejurări postdecembriste și care nu sunt în stare să se debaraseze de modelul ceaușist de putere, căruia îi aparțin integral.

Îmi vin în minte două gesturi anapoda, care se repetă cu seninătate și incompetență în fiecare an, la Arcul de Triumf, în ziua de 1 decembrie. Ele simbolizează perfect vulnerabilitatea și aiureala din sfera publică a puterii:

1. Deși proclamată zi națională (ceea ce înseamnă veselie, încredere, mândrie, sentimente înălțătoare), la 1 decembrie ceremonia de la Arcul de Triumf începe mereu cu o depunere de coroană. Complet anapoda! Ce are a face o sărbătoare a vieții, a bucuriei, a iubirii, cu semnele mortuare? Pentru cinstirea eroilor există Înălțarea, Ziua eroilor. Atunci poți vărsa o lacrimă în amintirea lor. Ziua națională este o petrecere populară, un simbol al trăiniciei națiunii, o zi a valorilor statalității, o odă a bucuriei.

2. În fiecare an, tribunele de 1 decembrie sunt așezate înaintea Arcului de Triumf. Rostul Arcului de Triumf este acela de a onora căpeteniile și oștenii care se întorc acasă triumfători. Dar, pentru a-i onora, ei trebuie întâi să treacă victorioși pe sub Arc, apoi să-i aplaudăm. Noi facem, cu multă voioșie, pe dos. Așezând tribunele înaintea Arcului, noi aplaudăm prostește, înainte ca militarii să fi trecut pe sub Arc.

Poate că exemplele mele vi se par lipsite de importanță. Dar de la aceasta pornește totul: de la incompetență, egoism, iresponsabilitate, de la dispreț față de reguli și tradiții.

De aceea, deocamdată, noi reușim să atragem atenția Europei cam o dată la 20 de ani. Și atunci când acest lucru se întâmplă, tot de Ceaușescu este vorba. Așa se va întâmpla ani mulți de aici încolo, dacă nu ne hotărâm să încheiem provizoratul instituțional și istoric.

30 decembrie 2009, Castelul Săvârșin

În puține locuri din România amprenta domniei Regelui Ferdinand și a Reginei Maria este mai puternică. Precum la Palatul Cotroceni sau la Biblioteca Universitară din Iași, spiritul și temperamentul complementar al celor doi mari lideri regali ai României respiră prin porii zidirii. Catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia este mai mult decât o clădire cu destinație religioasă. Este un edificiu geopolitic, o piatră de temelie la zidul statului român modern. Catedrala Încoronării este o parte a legitimității istorice a Familiei Regale și un adevăr stânjenitor pentru chiriașii istoriei.

Prezența Majestății Sale la Catedrala ortodoxă de la Alba-Iulia este înălțătoare și firească, potențează legitimitatea istorică de care vorbeam și sentimentul continuității. Cu toate acestea, Regele Mihai a mers destul de rar la catedrala ctitorită de bunicii lui. Motivul  este că,  de 20 de ani încoace, în ziua de 1 decembrie locul este invadat de personaje de joasă speță, care au ajutat procesul de stagnare și de discreditare a României, oameni gata să se bată cu pumnul în piept, fără nici un merit personal în viața românescă sau în cârmuirea țării.

Aștept ziua în care, de sărbătoarea întregii națiuni care este 1 decembrie, Majestatea Sa Regele și Familia Regală să stea acolo unde le este locul. Atunci când acest lucru se va întâmpla, va înseamna că România și-a încheiat etapa de provizorat istoric.

Până atunci, Regele răspunde cu plăcere invitațiilor Înalt Preasfinției Sale Andrei, arhiepiscopul de Alba, cum a fost cea de la noaptea Învierii din anul 2007 sau cea de anul acesta, la slujba din prima zi a Crăciunului.

Luni 28 decembrie 2009, la ora 21.10, pentru o oră, Familia Regală a fost invitata televiziunii naționale. Filmul “Din dragoste de țară” a fost realizat la Săvârșin de o tânără echipă condusă de Bogdan Șerban Iancu.

Interviurile din film au pus accentul pe simţul datoriei al fiecărui membru al Familiei Regale, trecând în revistă, în acelaşi timp, cei 20 de ani scurşi de la evenimentele din decembrie 1989.

Vă mulțumesc celor care ați fost alături de noi în această seară, privind filmul de la TVR1.

Filmul va fi reluat, tot pe TVR1, marți 29 decembrie 2009, la ora 12.

Crăciun fericit!

http://www.tvr.ro/program.php

Romanians,

The Good Lord has given me a long life. At Christmas and the New Year, from inside the country or from exile, I addressed you tens of times, as well as your parents and grandparents. Whatever the historical circumstances may have been, I always considered that what is most precious in Romania is you, her people, from the youngest to the eldest.

Our country has reached an important time in her history. We are members of NATO and of the European Union. We have achieved a certain degree of democracy, freedom and prosperity. We have started to experience, again, the taste of development and its positive consequences.

Free elections are the basis of democracy. But they are useful only if they bring better governance and progress to the country.

The economic crisis, affecting the whole world, has worried us also during the last two years. But better times are, it appears, expected in 2010, and competent governance could prevent the country from much suffering and many difficulties.

The world of tomorrow cannot exist without morality, faith and memory. We should not allow cynicism, self-interest and cowardice to invade our lives. Romania has progressed thanks to the great men of our history putting into practice their ideals in their daily lives. They were all guided by the sense of duty, courage, altruism and love of their country. Romania will enjoy the respect and trust of the world only if we continue to cultivate and respect these ideals.

Christmas and New Year are occasions in which everyone’s family joins together to share love, good thoughts and care for each other. I send you all my affection and the affection of the Royal House. In the year 2009, my family continued to be strongly active in public life, in numerous engagements at home and abroad. Next year, we will continue to be present in Bucharest and in the whole of the country, as well as in Europe and in the world, trying to contribute to bringing a better future to Romanians.

We will always be beside you, guarding the values of our State and Nation.

So help us God!

Michael I

Săvârșin Castle, the 26th of December 2009

Români,

Dumnezeu mi-a dat o viață lungă. De Crăciun și Anul Nou, din țară sau din exil, m-am adresat de zeci de ori vouă, părinților și bunicilor voștri. Oricare a fost împrejurarea istorică prin care am trecut, am considerat că cea mai mare valoare a României sunteți voi, oamenii ei, de la cei mai mici până la cei mai în vârstă.

Țara noastră a ajuns într-un punct important al istoriei ei. Suntem în NATO și în Uniunea Europeană, am atins un anume grad de democrație, libertate și prosperitate. Am început să cunoaștem, din nou, gustul dezvoltării și binefacerile ei.

Alegerile libere sunt fundamentul democrației. Dar ele sunt utile doar dacă aduc o guvernare mai bună, pentru ca țara să se dezvolte.

Criza economică, prezentă în întreaga lume, ne îngrijorează, de aproape doi ani încoace. Anul 2010 pare să aducă semne mai bune, iar o administrare competentă va putea feri țara de multe neajunsuri.

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre. Ei toți au fost călăuziți de simțul datoriei, de curaj si de altruism. Vom pierde respectul și încrederea lumii față de România dacă vom continua să ne abatem de la aceste idealuri.

Crăciunul și Anul Nou sunt ocazii în care familia fiecăruia se adună pentru a se bucura împreună de iubire, gânduri bune și grija unuia față de celălalt. Vă transmit tuturor afecțiunea mea și a Casei Regale. Familia mea a fost, în anul 2009, în prima linie a vieții publice, susținând sute de acțiuni în țară și în străinătate. Anul viitor vom fi prezenți în București și în întreaga țară, precum și în Europa și lumea întreagă, încercând să aducem un viitor mai bun românilor.

Vom fi mereu alături de voi, păzind valorile Statului și ale națiunii noastre.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Mihai I

Castelul Săvârșin, 26 decembrie 2009

În decorul mirific al unei ierni ce ne domină cu albul său imaculat, aproape orbitor, ninge peste noi cu melancolie şi cu vis, iar gândurile ne duc la anii copilăriei, cu fiorul lor de basm şi poezia lor de puritate. Totul pare încremenit, totul parcă mişcă şi respiră într-o atmosferă apăsătoare, plină de emoţie.

E vreme de sărbătoare, e vremea gândurilor bune, e vremea întoarcerii spre credinţă, spre bunătatea şi binecuvântarea Domnului Iisus. ,,Fiecare praznic luminos al naşterii Domului Hristos, ne oferă posibilitatea să ne înveşmântăm sufletele cu iubire. Cu iubirea lui Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi. De fiecare dată, Crăciunul este praznicul iubirii dumnezeieşti desăvârşite. Iată ce a lipsit omenirii dintotdeauna şi celei actuale şi mai mult: IUBIREA. Şi cum Dumnezeu este iubire, omenirii i-a lipsit şi îi lipseşte Dumnezeu în realitatea existenţei sale, ca şi Creator şi Mântuitor. Mai mult ca oricând, se cuvine acum, de sărbători, să răspundem iubirii nemărginite a lui Dumnezeu, cu fapte ale iubirii noastre frăţeşti faţă de orice om aflat în suferinţă. Să nu uităm în rugăciunile noastre şi în faptele iubirii noastre, de nici unul dintre fraţii noştri care se află în lipsuri, greutăţi şi încercări”, spunea PS Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, într-o pastorală la sărbătoarea Naşterii Domnului Iisus Hristos.

Fie ca aceste sărbători să le petrecem în liniştea căminelor şi în spiritul credinţei. În Dumnezeu şi într-o viaţă mai bună. Să sperăm ca aceste sfinte sărbători, să ne aducă în suflete puterea de a învinge greutăţile vieţii, luminându-ne calea spre izbăvire şi reuşită. Să uităm măcar acum de necazuri, de rele, de ură şi de răzbunări şi să ridicăm, cu puterea şi dragostea lui Dumnezeu, punţi trainice între binele ce-a fost şi binele ce va urma să vină. Să ne minunăm cu evlavie şi dragoste în faţa miracolului dumnezeiesc ce l-a reprezentat naşterea Domnului Iisus, a cărui lacrimă sângerândă spală şi acum păcatele lumii. Să mulţumim lui Dumnezeu şi să ne rugăm pentru bine şi pentru iertare, pentru sănătate şi linişte în sufletele noastre. Să oferim gândurile şi faptele noastre bune şi pline de dragoste, celor din jurul nostru. Să ascultăm glasul colindelor şi clinchetul clopoţeilor. Şi să ne bucurăm.

Crăciun fericit şi sănătate tuturor!

Ziua de Ajun a Crăciunului din anul 2009. A fost o vreme cu soare, destul de caldă, din păcate fără zăpadă. Ca de obicei, orele zilei de Ajun sunt întotdeauna insuficiente, fiindcă este ziua în care primim cei mai mulți musafiri și în care toate pregătirile trebuiesc încheiate.

Majestatea Sa Regele a primit de dimineață delegația Asociației Amicii Regelui Mihai din Arad, condusă de dl Artur Chomiuc.

Au venit, mai apoi, mult așteptații Dubași din Săvârșin. Este vorba despre tinerii din comună, care an de an merg cu colinda din casă în casă, la fiecare familie. Ei încep la ora 12 în ziua de Ajun de Crăciun și nu se opresc până nu onorează fiecare gospodărie din Săvârșin cu colindele, cântecele și urările lor.

În afară de dubași, au venit zeci de locuitori din comună, dornici să ureze Majestăților Lor Crăciun fericit. Au fost prezenți primarul comunei, preotul ortodox din parohie, precum și președintele Consiliului Județean Arad.

Spre după-amiază, în jurul pomului de Crăciun din Salonul Mare, am primit pe lucrătorii de la Ocolul Silvic Regal, cărora Regele le-a oferit la fiecare în parte un cadou de Crăciun, însoțit de câte o felicitare din partea noastră. Au urmat colaboratorii noștri de la Serviciul de Protecție și Pază, apoi angajații Castelului. Toți au lucrat foarte bine în acest an, mai ales în ultimele zile. Suntem bucuroși că avem alături de noi și pe doi din colaboratorii apropiați din Elveția, Constanța Iorga și Cătălin Popescu, precum și doi colaboratori din București, Cristina Parii și Radu Ghina. Fotografiile de pe blog postate în aceste zile sunt toate creația lui Cătălin Popescu.

Seara, Regina și cu Principesa ne-au invitat la masa de Ajun, pregătită minuțios cu ajutorul Elenei, Ramonei și al Vioricăi, maestrul nostru bucătar. Ajunul s-a încheiat în intimitatea căminului. Vă mulțumesc tuturor celor ce ne-ați adresat urări de Crăciun până acum. Mâine vă vom răspunde aici, pe blog, prin felicitarea noastră către cititorii acestor pagini.