Aseară, miercuri 29 septembrie, la Londra, a avut loc Gala anuală 2010 a Trustului Principesa Margareta a României din Marea Britanie. Au luat parte o sută de personalități de prim rang din lumea financiară, diplomatică și din societatea civilă londoneză.

În primele luni ale anului viitor, Trustul de la Londra al Principesei Moștenitoare va împlini douăzeci de ani. A fost creat la aproape un an distanță de fundația din România. De-a lungul acestor două decenii, galele anuale de la Londra și-au câștigat adepți, susținători și admiratori.

Remarcate de multe ori în presa britanică, evenimentele de caritate ale Trustului Principesei Moștenitoare au reunit personalități precum Alteța Sa Regală Principele de Wales, Yehudi Menuhin, Albert Roux, The Earl of St Andrews, artiști români de prestigiu mondial, oameni politici, ziariști celebri, oameni de afaceri.

Acum, Trustul londonez are un comitet director format din tineri români cu vârste în jur de treizeci de ani. Sunt cu toții posesorii unor cariere excepționale în lumea finanțelor și a băncilor britanice, oameni care vor face, desigur, diferența dintre un prezent românesc sulfuros și un viitor demn.

Deși într-un an economic dificil, Trustul a reușit să adune 100,000 de lire sterline pentru proiectele fundației de la București legate de bătrânii pensionari singuri și pentru copiii dezavantajați social. Nu au lipsit fidelii noștri susținători Samantha și Andrew Popper, George și Gabriela Iacobescu, Barbara și Stanley Fink, Harvey și Alison McGrath, Simon Berry, Bogdan Patriniche, Adrian și Nicole Ion, Sagra și Ian Rosen, precum și ambasadorul României în Marea Britanie și dna Ion Jinga. Au susținut gala reputatele companii Mikimoto și Azzaro.

Dar poate că valoarea cea mai mare a galei stă în continuitatea, respectabilitatea și credibilitatea efortului Principesei Moștenitoare și a colaboratorilor ei. Să poți fi prezent în capitala britanică an de an, aducând României beneficiul de a fi un punct de interes cultural, social, economic și politic, este un atu destul de rar. Majestățile Lor Regele Mihai și Regina Ana au fost aproape în fiecare din acești douăzeci de ani alături de fiica lor. De asemenea, Principesa Elena și soțul ei, Alexander Nixon, ca și Principele Nicolae, au susținut prin prezența lor pe Principesa Margareta.

Acum, într-un moment în care România are mulți pensionari ce trăiesc din 83 de euro pe lună, într-o realitate instituțională care frizează iraționalul și în care lipsa de bun-simț este o “virtute” elogiată asiduu, evenimentul de la Londra arată o “altfel” de Românie.

Vă recomand să citiți editorialul de astăzi al lui Cornel Nistorescu din ziarul online Cotidianul.

http://www.cotidianul.ro/125323-Cine_mai_poate_salva_Romania

Așa cum am mai spus în paginile blogului, Fundația Principesa Margareta a României împlinește anul acesta 20 de ani de existență.

Echipa de astăzi a fundației, formată din tineri competenți, a scos la lumina tiparului un album aniversar, numit “20 de ani de fapte nobile, din dragoste pentru România”.

Este încurajant și emoționant faptul că autorii volumului, angajați și colaboratori ai Fundației, erau aproape cu toții copii atunci când Fundația a fost creată, în anul 1990.

Povestea Fundației se suprapune perfect peste istoria postdecembristă a României. Proiectele ei au fost și au rămas până astăzi o reflectare neștirbită a nevoilor, vulnerabilităților, dar și a progreselor, meritelor și realizărilor României ultimilor două decenii.

Volumul aduce din amintire spre ochiul prezentului o serie de articole din ziarele europene ale vremii, vorbind despre efortul modest, constant, hotărât și eficient al Principesei Moștenitoare, de-a lungul acestor 20 de ani, pentru ca România să fie cu o picătură mai demnă, mai modernă, mai solidă.

Alteța Sa Regală Charles, Principe de Wales, spunea acum paisprezece ani: “Întotdeauna am avut un interes personal puternic pentru România și am admirat de la început munca depusă de Principesa Margareta a României. Ea și alți membri ai Familiei Regale s-au dăruit pe sine, neobosiți și cu devotament, pentru a-și ajuta țara să depășească un capitol lung și întunecat”.

Apoi, Yehudi Menuhin, acum mai bine de zece ani: “Am văzut-o pe Principesa Margareta în acțiune, când m-a însoțit în România, și am văzut realizările ei cu ochii mei. Integritatea sa și caracterul său puternic sunt calități esențiale într-o lume în care relatarea unei fapte este mai importantă decât fapta în sine”.

În fine, Frédéric Mitterrand, într-o împrejurare publică la Paris, acum șase ani, spunea: “Încă de la înființarea Fundației am fost alături de Alteța Voastră Regală și cred că două cuvinte pot defini energia care v-a permis să transformați un sentiment în acțiuni durabile în beneficiul României, în plin respect pentru identitatea sa: angajamentul și loialitatea”.

Volumul, plin de fotografii și articole din ziare, se bucură de cuvinte frumoase la ceas aniversar din partea unor fideli ai Fundației, precum Ștefan Câlția, Samantha și Andrew Popper, Libby și Marc Gitenstein, Liliana Solomon, Dinu Bumbacea, Camelia Șucu, Andreea Raicu, Corinne Féry-von Arx, Nelly MIricioiu, Dan Puric, Andreea Esca, Gabriela Szabo, Dana Deac, Cristian Țopescu sau Andreea Marin Bănică.

Albumul are grație și noblețe și este realizat cu măiestrie. Sunt sigur că mulți dintre dumneavoastră ați fi mulțumiți să-l aveți pe masă ori în bibliotecă. Fundația Principesa Margareta a României poate, cred, fi contactată pentru a solicita un exemplar.

Încă o dată, sunt mândru de realizările Fundație și ale Principesei Moștenitoare, care se așază și prin această minunată realizare, în rând cu glorioșii ei strămoși. Așa cum spunea tânărul  intelectual român Theodor Brașoveanu, doctorand la Princeton University, țara are nevoie de Principesă și de modelul ei de leadership ca de apă.

O puteți găsi la adresa http://romaniainterbelica.memoria.ro/

Situl mi-a fost semnalat recent pe o postare Facebook și este unul dintre cele mai interesante instrumente de lucru pe care le-am descoperit în ultima vreme.

Prefer să las autorii să vă descrie proiectul lor:

“Dezvoltarea acestui site, frecventa de vizitare, dorinta noastra de a-l transforma într-un instrument obisnuit si accesibil de studiu si informare pentru toti cei care n-au trait anii de început si de mijloc ai secolului XX, au impus aproape aparitia unei rubrici cu informatii de referinta asupra perioada despre care vorbesc cei care aduc marturii.

Cream astfel un cadru în care vizitatorii nostri pot plasa geografic si cronologic, statistic, demografic si social personajele si evenimentele care intervin în relatari.

Materialul provine din enciclopedia interbelica a regatului României, aparuta în preajma intrarii României în cel de-al doilea razboi mondial, prezentarea se face pe judete si am început tocmai cu acele judete care acum nu mai fac parte din tara. Încetul cu încetul, într-o structura prestabilita de descriere vor aparea si celelalte judete, conform împartirii administrative din acele timpuri. Totodata urmarim sa ilustram cu imagini (eventual gravuri) de epoca locurile despre care vorbim. În acest sens cerem, celor care poseda asemenea documente si ne-ar permite reproducerea lor în acest context, sa ne contacteze cât pot de repede.

Suntem deasemenea siguri ca lectura acestor rânduri va fi plina de surprize pentru cei crescuti în propaganda gaunoasa si desantata a ultimilor 50 de ani. Ei vor descoperi o Românie caracterizata în primul rând prin diversitate si armonie, cu un nivel al productiei agricole impresionant si începuturi industriale modeste, dar sanatoase. La fel de neasteptat este nivelul de organizare al societatii civile, multimea organizatiilor locale care functionau în scopuri caritabile si educative, nivelul excelent al educatiei scolare la tara în special, dar si în marile orase, toleranta fata de minoritatile etnice si orientarile religioase.

Descrierea „oficiala” a enciclopediei se regaseste partial si printre rânduri, în marturiile de istorie orala.

Tot atât de adevarat este însa ca din cifrele aride ale statisticilor agricole si din lectura referintelor istorice reiese ca România era locuita de alti români, cetateni care cultivau alte valori decât cele carora li se închina contemporanii nostri de astazi.

Speram ca, realizând acest lucru, toti cei de buna intentie vor aduce dezbaterile privind vietile personale si viata comunitatii în zone cu adevarat importante (durabile).
Fundatia multumeste pe aceasta cale D-lui Eugen Cadiu, refugiat din Cahul, pentru faptul de a fi fost de la începutul acestui demers printre initiatori, iar mai apoi s-a implicat direct în procurarea si pregatirea materialului brut.

Forma electronica, adica reintroducerea textelor descriptive, a fost realizata de Angela-Romana Ivanoiu în zeci si zeci de ore de lucru la tastatura, fapt pentru care îi ramânem profund îndatorati.
Solutia tehnica, practica si ingenioasa, prin care aceasta idee a ajuns la D-voastra apartine vechilor, dar tinerilor nostri colaboratori de la Incremental S.A.

Asteptam în continuare cu interes si cu drag opiniile si contributiile D-voastra si va multumim pentru ca ne sunteti atât de aproape în aceasta onorabila întreprindere.

Mircea IVANOIU

Lidia BRADLEY-GHEORGHIU”

Aseară, joi 23 septembrie 2010, la ora 19, a avut loc la Reședința Statelor Unite ale Americii din București o gală a Fundației Principesa Margareta a României dedicată tinerelor talente din țara noastră.

Excelența Sa dl ambasador al Statelor Unite în România și doamna Gitenstein au avut generozitatea de a deschide porțile reședinței oficiale a ambasadorului SUA la București pentru a celebra cei 20 de ani de existență ai Fundației Principesa Margareta a României și pentru a prezenta publicului bucureștean unul dintre proiectele fundației, numit “Tinere Talente“.

De patru ani încoace, fundația desfășoară acest program, dedicat încurajării și sprijinirii tinerilor români cu talent artistic, muzical sau plastic. O serie de burse susțin anual școlarizări de diverse feluri pentru acești tineri, aleși de către un juriu. Tinerii sunt din toată țara și pot avea vârste între 14 și 24 de ani.

Mai multe detalii despre activitatea generoasă și inspirată a fundației Principesei Moștenitoare puteți afla direct de pe situl internet al Fundației Principesa Margareta a României.

Ambasadorul american a ținut un cuvânt introductiv plin de emoție și de profunzime. A onorat cum se cuvine tradiția regală română a sprijinirii artelor și a făcut un remarcabil rezumat istoric și cultural al relațiilor indestructibile dintre Coroana Regală și arte în Europa. Un exemplu de distincție, rafinament și curtoazie.

Seara tinerelor talente de la Reședința SUA a fost sub semnul altruismului și al încrederii. Au fost prezente personalități de marcă ale vieții publice românești, precum Ion Țiriac, Vladimir Zamfirescu, Ștefan Câlția, Dan Grigore, Horia Andreescu, Maria Berza, Emil Hurezeanu, Doina Levintza, Dan Coma, Bogdan Vernescu, Anca Harasim, Nicolae Licareț, Mihnea Constantinescu, Roxana Theodorescu, ambasadorii Marii Britanii, Franței, Spaniei, Canadei, Turciei, Sloveniei, precum și mulți oameni de afaceri, susținători ai proiectelor fundației și ai categoriilor defavorizate din România.

A fost o seară plină de modestie, altruism și dedicație, calități cu care Principesa Moștenitoare ne-a obișnuit în acești ultimi 20 de ani.

Alteţa Voastră Regală,

Ieri s-a încheiat vizita noastră de informare în comuna Eftimie Murgu, judeţul Caraş-Severin, în perspectiva elaborării unui proiect de finanţare europeană, care să aibă în centrul său promovarea turistică şi economică a complexului mulinologic de pe Valea Rudăriei.

Delegaţia Inițiativei Tinerilor pentru Modernizarea României, compusă din 4 persoane – Vlad Badea (Preşedinte ITMR), Ionuţ Măzăreanu (Secretar General ITMR), Virginia Mateş (managerul de proiect) şi Ioana Biriş (membru în echipa de proiect) -, a ajuns în satul morilor de apă duminică, 19 septembrie. Am fost întâmpinaţi la sediul Primăriei de câţiva reprezentanţi ai autorităţilor locale, care ne-au condus spre apartamentul oficial al Primăriei, unde am fost cazaţi. Amabilitatea şi ospitalitatea cu care ne-au tratat localnicii şi reprezentanţii lor sunt exemplare.

Cum în seara zilei de duminică a început să plouă torenţial iar sătenii erau prinşi într-o nuntă, am hotărât să rămânem în apartament şi să pregătim întâlnirea cu Primarul comunei, domnul Ilia Imbrescu. Întâlnirea a avut loc în dimineaţa zilei de luni, ocazie pe care am folosit-o pentru a ne prezenta organizaţia şi pentru a pune mai multe întrebări despre comună şi proiectele Primăriei.

După întâlnirea de la Primărie am pornit spre munţi pentru a vizita morile de apă, despre care se spune că există înainte de secolul al XVII-lea. De altfel, cel mai frecvent răspuns pe care l-am primit de la oameni la întrebarea “De când sunt morile?”, este “din moşi strămoşi”.

Istoria seculară a morilor de apă de pe Valea Rudăriei merge mână în mână cu tradiţia asocierii ţăranilor pentru conservarea lor. La moară cerealele sunt macinate de “rândaşi”, săteni care în baza unor convenţii cutumiare produc făină pentru autoconsum şi asigură (cu rândul) îngrijirea pieselor morii. Tehnicile şi denumirile arhaice s-au transmis “din tată-n fiu, din tată-n fiu”, după cum ne-a povestit Moş Lazăr (84 ani), un sătean pe care l-am surprins coordonând reparaţiile care se efectuau la una din mori şi care ne-a prezentat istoria şi tradiţiile care îl leagă de acestea.

După ce am vizitat toate morile, ne-am întors în centrul satului, unde am discutat şi cu alţi locuitori. Marţi am părăsit comuna, dar am rămas foarte plăcut impresionaţi de amabilitatea şi deschiderea oamenilor de acolo.

Proiectul pe care îl vom elabora în lunile următoare şi pe care îl vom propune Primăriei se va concentra pe caracterul economic al morilor, care ar putea deveni instrumente pentru producerea pe o scară mai mare a unui brand economic local/regional (de exemplu, Făină de Eftimie Murgu) şi pe asigurarea unor condiţii corespunzătoare pentru promovarea turistică a complexului mulinologic.

Eftimie Murgu este primul nostru proiect din cadrul programului “Relansarea satului românesc”, prin care intenţionăm să modernizăm şi să promovăm cât mai multe aşezări rurale din România, prin accesarea fondurilor europene.

Am ataşat câteva fotografii pe care le-am făcut în cursul vizitei noastre. Dacă doriţi şi aveţi timp, vă rugăm să postaţi câteva rânduri pe blogul Alteţei Voastre, în ideea că poate adunăm sprijin pentru proiect şi din rândurile cititorilor blogului România Altfel.

Cu stimă,
Vlad Badea

Preşedinte
Iniţiativa Tinerilor pentru Modernizarea României
Tel. (+40) 740 50 78 93
E-Mail: office@itmr.ro

În revista rusă “The New Times” a apărut, la 13 septembrie 2010,  un interviu al Majestății Sale Regelui Mihai, realizat de ziaristul Konstantin Eggert.

http://newtimes.ru/articles/print/27234

http://newtimes.ru/articles/detail/27234

Cultura divertismentului şi în general modelele care ne vin din afară, ne anulează raportarea la trecut şi la valorile tradiţionale, dând naştere subculturii, care la rândul ei, generează în rândul tinerei generaţii, un complex de inferioritate şi o tendinţă spre un singur nivel: mediocritatea. Dacă la toate aceste stări, mai adăugăm şi cei peste 50 de ani de privaţiuni şi beznă, este destul de greu să facem faţă cu brio tuturor încercărilor şi provocărilor la care suntem supuşi în contextul lumii materiale şi spirituale de astăzi. Tocmai de aceea, apariţia în ultimul deceniu şi jumătate a unor oratori înzestraţi, care au militat activ pe teme de spiritualitate naţională, a unor oameni care o viaţă întreagă au căutat dialogul cu Dumnezeu şi s-au învecinat cu El în încercarea de a intra în zona certitudinilor, este un prim semn al binecuvântării divine, de care comunitatea românească de credinţă şi iubire, avea realmente nevoie. Putem spune că, după Revoluţie, căile dialogului spiritual au fost deschise, dar numărul celor care s-au apropiat de înţelegerea şi explicarea sensului profund al vieţii şi al divinităţii, s-a limitat – cu excepţia celor câţiva teologi de înaltă ţinută spirituală şi morală – la două nume de referinţă ale gândirii creştine contemporane, adevăraţi evanghelişti ortodocşi ai zilelor noastre: Petre Ţuţea şi Dan Puric. În ciuda faptului că Petre Ţuţea nu mai este printre noi din anul 1992, legătura indisolubilă dintre cei doi, care s-a păstrat ca un arc peste timp, reiese în primul rând din stăpânirea exemplară a culturii spirituale, din permanentul exerciţiu al revelaţiei divine şi al revenirii la dogmă, din farmecul vorbelor lor, care i-au făcut cei mai străluciţi exponenţi ai culturii orale din ultimele decenii. În remarcabilele sale dialoguri, Petre Ţuţea, era într-o permanentă comunicare şi confesiune: când cu oamenii, când cu Dumnezeu, vorbirea cu oamenii, fiind pentru el, o cale de eliberare a ceea ce structurase pînă atunci. ,, Să te autodispreţuieşti zilnic, pentru ca în golul lăsat în tine, să poată intra Dumnezeu, aşa trăiesc eu”, le spunea discipolilor săi, Petre Ţuţea. Tot el mai spunea în modul cel mai convingător şi mai absolut: ,,Omul, e guvernat pe pământ – dacă vorbim de morala publică – de două morale: de morala dogmelor, care e creştină, eternă- adică absolută, şi morala normelor, care sunt construite pe puţinătatea şi imperfecţiunea omului. Eu nu admit decât credinţa, pentru că, dacă nu există credinţă şi nu există Dumnezeu, nu există Adevăr. Fără Dumnezeu, fără credinţă, omul devine un animal raţional, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri”. Petre Ţuţea, a trasat spaţiul său de mişcare în cultura spirituală a poporului român şi a lăsat în urma sa, pe un orator înzestrat şi un gânditor la fel de profund, un adevărat ,, luminator” al românilor, artistul Dan Puric. De cîte ori a apărut pe scenă, sau în amfiteatre, publicul l-a ascultat cu evlavie, a râs de glumele lui uşor amare şi s-a însufleţit la auzul îndemnurilor lui care militează pentru cultivarea valorilor culturale naţionale, pentru cinstirea memoriei martirilor neamului care au murit în închisorile comuniste, în numele marilor valori spirituale ale ortodoxiei.

În prefaţa cărţii lui Dan Puric, intitulată ,, Cine suntem”, Părintele Iustin Pârvu, scrie printre altele: ,, Nu-ţi trebuie nici o strategie politică, nu-ţi trebuie nici o ideologie ca să-i faci pe oameni să te iubească, să te urmeze. Trebuie numai să fii acordat la undele armonice ale acestui neam, pentru că fiilor unui neam te adresezi şi ei te vor recunoaşte. Domnul Dan Puric are această putere de a te fascina, de a te face să-l urmezi – şi nu o face forţat; pentru că şi tăcând, te cucereşte. El nu a îmbrăcat numai arta teatrului mut, lui i s-a dat un dar mult mai mare – arta de a câştiga suflete. (…) Vedem cu toţii, că asistăm la adormirea unei societăţi româneşti care-şi pierde valorile neamului şi ale creştinismului. (…) El este o conştiinţă care strigă, din ce în ce mai cu putere, că acest neam nu a murit, încă…”. Şi că, după cum spunea şi Alteţa Sa Regală Principele Radu al României- personalitate de înaltă ţinută morală şi spirituală, ,,nimic nu este pierdut, atâta timp cât vom fi convinşi că putem reface punţile dintre noi, promovând valorile care ne unesc, cele generate de tradiţii, statornicie, identitate, generozitate, toleranţă şi credinţă în Dumnezeu, Cel care ne este Calea, Adevărul şi Viaţa.

Pare-se că uşor, coloana vertebrală a României se reface, mai cu seamă atunci când apar astfel de oameni de spirit şi de autentic fior religios, oameni care reuşesc să facă inteligibil discursul închinat credinţei, identităţii culturale şi spirituale ale unui popor, pentru reintrarea în rost. Rostul desăvârşirii noastre, în numele iubirii de semeni şi de Dumnezeu, fără de care, totul este un mare nimic.

Duminică 19 septembrie 2010, la începutul după-amiezii, Regele Mihai a poposit la Vârșeț, unde a vizitat comunitatea românească din Serbia. Principesa Moștenitoare și cu mine am fost alături de Majestatea Sa.

Regele a fost întâmpinat la sediul Comunității Românilor din Serbia de către președintele organizației, dl Ion Cizmas și de dl Ion Magda, prim-vicepreședinte al Comunității. Au fost prezenți E.S. dl Ion Macovei, ambasadorul român la Belgrad, dl Gabriel Nicola, consulul general al României la Vârșeț și Preasfinția Sa Daniil, episcopul de Dacia Felix, Vârșeț.

Regele, Principesa Moștenitoare și cu mine am asistat la recitalul grupului  vocal “Crăițele” al  Cenaclului literar “Tinerele Condeie”, care au cântat și recitat cât se poate de emoționant și de sincer. La sosirea în fața sediului Comunității, Fanfara din Vârșeț a primit pe Rege cu impunătoare compoziții muzicale.

Majestatea Sa a primit din partea Comunității românești “Diploma de onoare”, pentru sprijinul istoric de salvare a ființei naționale acordat în perioada celui de-al doilea război  mondial.

Am vizitat prima dată comunitatea românescă din Vârșeț, astăzi în număr de 40,000 de persoane, în luna iunie a anului 2007. Încă de atunci am promis că voi ruga pe Majestatea Sa să vină în mijlocul românilor din Serbia. Sunt bucuros că această zi a sosit.

Duminică, pentru câteva ore, o parte a românilor din Serbia s-au bucurat de prezența Regelui lor. Majestatea Sa a fost emoționat în timpul vizitei, impresionat fiind de personalitățile întâlnite și de felul în care asociația, ca și întreaga comunitate, au menținut tradițiile și valorile românești, de-a lungul anilor.

Majestatea Sa Regele, Principesa Moștenitoare și cu mine am fost prezenți la Belgrad, în zilele de 17, 18 și 19 septembrie 2010, pentru a participa la ceremoniile prilejuite de aniversarea Nunții de Argint a Altețelor Lor Regale Principele Moștenitor Alexandru al II-lea și Principesa Ecaterina.

Au luat parte reprezentanți ai Familiilor Regale din Luxemburg, Liechtenstein, România,  Grecia, Bulgaria și Serbia. Au fost, de asemenea, prezenți invitați din Europa, Statele Unite ale Americii și Asia.

Majestatea Sa, Principesa și cu mine am fost bucuroși să revenim la Belgrad. Este a unsprezecea vizită a Familiei noastre în afara țării, în acest an. Regele Mihai a revenit la Belgrad după 75 de ani, precedenta sa vizită având loc în anul 1935, când l-a însoțit pe Regele Carol al II-ea. Principesa și cu mine am vizitat Serbia în anul 2007.

Ca de obicei, Principele Moștenitor Alexandru și Principesa Moștenitoare Ecaterina au fost gazde generoase și ospitaliere. Alături de cei peste 400 de musafiri din lumea întreagă, am luat parte la două zile și jumătate de celebrări, evenimente și întâlniri care au inclus spectacole de muzică și dans, două dinee și o croazieră pe Dunăre.

Sanctitatea Sa Patriarhul Irinej al Serbiei a venit la Palatul din Belgrad și, în prezența Familiilor Regale europene, a condus o slujbă de binecuvântare, în Capela Regală.

Reamintesc faptul că Principele Moștenitor Alexandru al II-lea este nepotul Reginei Maria a Iugoslaviei, născută Principesă a României. Este, așadar, ca și Principesa Moștenitoare Margareta, strănepot al Regelui Ferdinand și al Reginei Maria.

A fost o ocazie istorică pentru Familiile Regale din Europa de Sud-Est de a fi împreună. Regele Mihai I, Regele Simeon al II-lea și Regele Constantin al II-lea, alături de Principele Moștenitor Alexandru al II-lea s-au întâlnit pentru prima oară în istoria postbelică la Belgrad, reprezentând Familiile și țările lor. A fost un moment emoționant de familie, dar și unul cu semnificații pentru prezentul țărilor noastre și al regiunii.

Fotografii de pe situl Familiei Regale a Serbiei