Luni, 14 mai 2012, seara, la Ateneul Român a avut loc premiera filmului “Regina Maria”, realizat de Sorin Ilieșiu sub genericul “Ultima romantică, prima femeie modernă”. Gala de la Ateneu a reunit sute de personalități din cultură și artă, din mediul economic, oameni de presă și, desigur, un mare număr de cineaști.

Principesa Moștenitoare și cu mine am admirat filmul puternic, plin de profunzime și simbol, o creație artistică de mare echilibru, caracter, altruism și discreție.

Sperăm ca filmul să aibă o lungă viață și să fie privit în cât mai multe case de români.

 
‘Regina Maria’ – un emoţionant film istoric despre diplomaţie şi iubire pentru neamul românesc

Marţi, 15 Mai 2012 08:52, Agerpres

Premiera filmului “Regina Maria” a avut loc luni seara, la Ateneul Român, în prezenţa principesei Margareta a României şi principelui Radu, precum şi a numeroase personalităţi din lumea culturală, artistică, academică, diplomatică.

Filmul, regizat de Sorin Ilieşiu şi realizat sub egida Centrului Naţional al Cinematografiei şi a Filarmonicii George Enescu, prezintă, mai bine de o oră, fragmente din viaţa celei care a fost Regina Maria a României, care a venit în ţara noastră ca străină prin căsătorie cu Regele Ferdinand I, dar care a iubit poporul român cu toată fiinţa sa, având totodată un rol determinant în Primul Război Mondial, dar şi în întregirea teritorială a României Mari.

Momentele principale care au marcat viaţa Reginei Maria, supranumită şi “Mama răniţilor” sau “Regina soldat”, odată cu venirea sa în România, sunt povestite, pe tot parcursul filmului, de consacrata actriţă Maia Morgenstern, fiind însoţite de imagini sau de fotografii cu cea care a fost sfătuitoarea Regelui Ferdinand “Întregitorul României” până la moartea sa, în 1927. “Ţării mele şi Poporului meu, Când veţi ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veşnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o, aş dori ca vocea mea să te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniştea mormântului. Abia împlinisem 17 ani, când am venit la tine; eram tânără şi neştiutoare, însă foarte mândră de ţara mea de baştină, şi am îmbrăţişat o nouă naţionalitate m’am străduit să devin o bună Româncă. (…) Mi-a fost dat să trăiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restrişte şi vremuri de mari îndepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat să-ţi fiu călăuză, să-ţi fiu inspiratoare, să fiu aceia care a păstrat flacăra vie, aceia care a devenit centrul de îndârjire în zilele cele mai negre. Aceasta ţi-o pot spune astăzi căci nu mai sunt în viaţă. În acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag; m-ai numit ‘Mama tuturor’ şi aş vrea să rămân în amintirea ta aceia care putea totdeauna să fie găsită în clipele de durere sau pericol. (…) Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veşnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare. Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soarta mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută”, spune Regina Maria în Testamentul său, cu care Maia Morgenstern încheie filmul.

“Epilogul” îl are în centru pe Regele Mihai I, care povesteşte, timp de 12 minute, cum a văzut-o cu ochi de copil pe bunica sa, fiinţă cu o charismă deosebită, plină de lumină şi căldură umană şi care a “ştiut în mod deosebit cum să se comporte cu cei de jos care au iubit-o ca pe mama lor”.

“Acest film reprezintă un contact între poporul nostru şi regina pe care poporul român a adoptat-o, regina care s-a îndrăgostit de poporul român şi de ideea de România, ideea de România Mare care a reprezentat un vis devenit realitate în mare măsură datorită Reginei Maria. Pentru că, fără Regina Maria, clasa politică nu ar fi reuşit să împlinească acest vis de sute de ani al românilor din toate provinciile”, a declarat pentru AGERPRES regizorul Sorin Ilieşiu.

El a dat apoi câteva detalii despre textele care stau la baza filmului “Regina Maria”, acestea având la origine zeci de mii de pagini. “Am citit zeci de mii de pagini scrise de Regina Maria în jurnalul ei, în care scria zilnic, începând din 1916, când a intrat România în război, până în 1938, când a murit. Ultima pagină din jurnal este scrisă cu două-trei zile înainte de a muri. Sunt, nu vă vine să credeţi, 102 caiete care înseamnă jurnalul Reginei Maria scris în limba engleză. Manuscrisele se află în păstrare la Arhivele Naţionale Bucureşti. Şi, din aceste zeci de mii de pagini, precum şi din paginile ‘Povestea vieţii mele’ – romanul autobiografic al reginei – şi din alte scrieri de asemenea, am selectat fragmente scurte pe care le-am pus cap la cap şi care au alcătuit împreună osatura narativă a acestui film. Deci, tot ce se aude în film este gândul Reginei Maria, tot ce se vede este rodul acestor gânduri”, a explicat Sorin Ilieşiu.

Regizorul Sorin Ilieşiu are şi un mesaj pentru tinerii români şi nu numai: “Să urmeze modelul propus de Regina Maria şi acceptat de poporul român, în timp ce Regina Maria a fost regină”.

Peste aproximativ o lună, filmul “Regina Maria” va fi disponibil în librăriile din întreaga ţară, sub formă de DVD, subtitrat în limba engleză, astfel încât acesta să reprezinte, potrivit celor care l-au creat, o “bună carte de vizită” şi în afara României.

Sorin Ilieşiu a mai colaborat, la realizarea acestui film, cu Andrei Tănăsescu – compozitor, Mălin Muşatescu – director de imagine şi cu Maria Zaharia, o tânără care a debutat odată cu acest film în montaj şi sunet. AGERPRES

 
http://www.agerpres.ro/media/index.php/cultura/item/121798-Regina-Maria-un-emotionant-film-istoric-despre-diplomatie-si-iubire-pentru-neamul-romanesc.html

Trailerul filmului este publicat la adresa http://www.youtube.com/watch?v=R5BdC8OKqiI

Astăzi, la aproape nouă decenii de la fondare, universitatea a acordat Regelui Mihai I titlul de Doctor Honoris Causa. Am avut plăcerea de găzdui ceremonia la Palatul Elisabeta, în Sala Regilor, luni, 14 mai 2012. Evenimentul face parte din celebrările ocazionate de ziua de 10 Mai.

Principesa Moștenitoare a reprezentat pe Majestatea Sa Regele în această ceremonie, primind însemnele titlului de Doctor Honoris Causa în numele tatălui Alteței Sale Regale. Au fost intonate Imnul Regal, Imnul universitar Gaudeamus Igitur și Imnul UNEFS.

Ceremonia s-a încheiat cu o recepție oferită de Casa Regală în Sufrageria mare a Palatului Elisabeta.

Cu ocazia sarbatorii Independentei de Stat a Romaniei, consider ca romanii ar trebui sa marcheze acest moment intorcandu-si privirile catre institutia  fara de care la momentul respectiv aceasta independenta nu ar fi fost posibila, si anume Armata Romana. Spre deosebire de situatia din ajunul intrarii Romaniei in Razboiul de Independenta alaturi de trupele Imperiului Rus, cand armata romana era antrenata si echipata la cele mai inalte standarde ale vremii prin grija conducatorilor de atunci ai Romaniei, astazi militarii nostri, desi o forta profesionalizata, sufera de o lipsa cronica de mijloace moderne de lupta.
Aceasta problema a inzestrarii este una pentru care Romania a platit scump in trecutul sau iar istoria risca sa se repete. Toate acestea se intampla in contextul in care in Balcani sau Transnistria s-ar putea sa nu fim feriti de o escaladare de tip militar a situatiei in urmatorii 10 ani. Este vizibil si pentru un necunoscator ca dotarea armatei romane este deosebit de precara d.p.d.v. al inzestrarii, iar echipamentele care pot fi considerate moderne sunt foarte putine.
Dotarea armatei romane era considerata invechita in proportie de 85% inca din 2006. Probabil ca in 2012 ne-am apropiat de 90%, ca mijloace invechite , cu exceptia achizitiei unor radare si a avioanelor C27J Spartan. In aceste conditii, doar achizitiile mai urgente, ar costa 13 mld euro in urmatorii 10 ani, totalul putand urca dincolo de 15 mld. Avand in vedere suma de peste 15 mld euro adusa in discutie, ar fi pacat ca prin offset sa nu beneficiem cel putin de suma echivalenta daca nu mai mult, sub forma de investitii directe ale diverselor companii straine in economia romaneasca precum si de crearea de parteneriate si transferuri de tehnologie intre firme straine si romanesti. Primul beneficiar al acestor sume ar trebui sa fie industria romaneasca de aparare, subnutrita si in curs de desfiintare in acest moment, industrie care, din informatiile mele, totalizeaza probabil sub 2000 de angajati in acest moment dar al caror efectiv se va reduce cu inca aproximativ 9%, deci cu greu mai poate fi numita industrie. In acest moment, Romarm sustine ca: “Echipamentele de apărare autohtone arată excepţional, dar se fac cu logistică din 1920”.

 
Acest offset ar avea un efect revigorant pentru economie intr-un moment in care responsabilii statului roman se plang de faptul ca Romania nu mai poate crea, de una singura, un numar semnificativ de locuri de munca. Desi Romania este inglodata in datorii si bugetul nu reuseste sa plateasca venituri decente pentru diferite categorii de bugetari si pensionari, nu vom reusi sa iesim din aceasta spirala fara o politica agresiva de investitii, care pe langa plata dobanzilor sa aduca si profituri consistente si locuri de munca bine remunerate.
Cea mai stringenta problema este cea a avioanelor multirol, deoarece avioanele MIG21 Lancer nu vor mai putea zbura deloc din 2015 iar pentru exploatarea unui tip nou de avion este nevoie de o perioada de acomodare a pilotilor si personalului tehnic de minim 2 ani. Desi Romania va retrage MIG21 Lancer din exploatare, totusi Croatia, care detine si ea MIG21 Lancer, inclina catre o decizie de re-modernizare la Aerostar Bacau.
In materialul “Multirolul construit in Romania ” am incercat sa incropesc o strategie de offset pentru a produce avionul multirol in Romania (cel putin asamblarea si o parte din piese):
http://rumaniamilitary.wordpress.com/2011/11/17/multirolul-construit-in-romania/

In dezvoltarea acestui material, am propus si alte posibile directii de inzestrare cu aeronave de lupta, in materialul “ Multirolul si optiunile Romaniei”:
http://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/02/29/multirolul-si-optiunile-romaniei/

 
Dincolo de binecunoscutele F16 Fighting Falcon si JAS-39 Gripen, o alternativa interesanta este si Chengdu J-10 (https://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/05/02/china-trage-la-indigo-avioanele-militare-f16/), mai ales ca un parteneriat cu China in domeniul energetic dar si in alte domenii ar putea deschide calea unui J-10 produs in Romania, intr-o varianta modificata pentru cerintele Fortelor Aeriene Romane, prin transfer de tehnologie si grefe de tehnologie romaneasca si occidentala sau israeliana (J-10 fiind un concept dezvoltat cu ajutor israelian, pornind de la proiectul IAI-Lavi). Exista si varianta combinata, de a cumpara cu offset similar cu al Poloniei cele 24 de avioane multirol de la unul dintre producatorii occidentali iar pe un orizont de 2-4 ani sa incepem productia lui J10 care sa completeze arsenalul romanesc intr-un numar multumitor de aeronave (adica in jurul a 100-120 de aeronave, similar cu obiectivul programului MIG21 Lancer). Tot legat de ideea programului Lancer, Romania a avut candva un demonstrator MIG29 Sniper, program care ar putea fi re-initializat prin achizitia a minim inca 20 de bucati de MIG 29 la pret redus (din Ungaria, R. Moldova, etc.) si refacerea resursei, eventual inlocuirea motoarelor cu produse similare occidentale, mult mai fiabile. Astfel, alaturi de cele deja stocate pe aeroportul Mihail Kogalniceanu, s-ar obtine 35-45 de celule in inzestrarea Fortelor Aeriene Romane, ca solutie intermediara similara Poloniei, pana la gasirea unei solutii adecvate pe termen lung. MIG29 Sniper+ ar putea adresa o piata externa de peste 1600 de exemplare MIG29, devenind pe urmatorii 10-15 ani noul program echivalent MIG21 Lancer pentru Romania.
Materialele mentionate mai sus, precum si cel legat de situatia IAR S.A. Brasov dar si un articol continand sugestii de dezvoltare a unui avion subsonic de antrenament militar low-cost pentru Avioane Craiova, am indraznit sa le trimit celor responsabili, adica: uzinele vizate, MAPN, ROAF, CSAT, Comisia de Aparare a Senatului, Departamentului pentru Inzestrare a Armatei, etc.
Dincolo de aspectele tehnice ale proiectului de aeronava, trebuie considerat si impactul economic, ce ar putea deschide Romaniei anumite usi catre tehnologii de ultima ora in aeronautica si industria militara, inclusiv in domeniul electronic si SW.
Ideea de baza este deschiderea unui centru de productie aeronautica, initial sub licenta Lockheed/Saab/s.a., a unor variante ale avionului de lupta multirol: F16 FightingFalcon/JAS39 Gripen/Chengdu J10. In contextul parteneriatului strategic cu SUA, Coreea de Sud, Japonia, Turcia, Polonia, China si poate in curand si cu Israel si Germania , colaborarile si transferurile de tehnologie ar putea fi mai usor realizate. De altfel, pana in acest moment nu a existat un efect economic vizibil al acestor parteneriate, cu exceptia celui cu SUA, si el exploatat mult sub potential.
Daca am putea grefa pe aceasta linie de productie si un centru regional de cercetare, intretinere si imbunatatire a aparatelor produse precum si, la nivel militar, a unui centru de antrenament pentru Europa de E si SE (capacitate deja pusa in valoare de antrenamentele cu partenerii din Israel si SUA), am reusi sa cream la nivel economic mii de locuri de munca cu specializare inalta, care ar ajuta probabil si unele initiative strategice sau private din domeniu (ex. Programul privat ARCA), ce vor contribui si la cresterea PIB, compensand astfel costul destul de piperat al licentei initiale si al investitiilor.
Un exemplu demn de luat in considerare in domeniul achizitiei de avioane de lupta, dar si al intregii inzestrari si al industriei de aparare, este cel al Poloniei. Solutia adoptata de Polonia, de a cumpara avioane F16 Fighting Falcon BL52+ noi, complet echipate, la pretul de 3,5 miliarde de dolari, este una care ne priveste si pe noi. Pentru acest contractul, SUA au oferit Varsoviei un credit cu dobanda redusa, avand termen de gratie 5 ani. Plus cel mai mare contract offset, intalnit pana in acel moment, in tranzactiile internationale de armament, in valoare de 6,3 miliarde $! Polonia doreste sa mai comande 48 de avioane si asteapta instalarea unei baze a aviatiei americane pe teritoriul national, incepand cu 2013.

Potrivit legislaţiei romanesti, cel puţin 80% din valoarea contractului de achiziţie va trebui compensată de furnizor prin investiţii sau comenzi către companii locale, în special din industria de apărare. Dincolo de legislaţie, furnizorii de tehnică militară plusează, oferind compensări din ce în ce mai atractive, în funcţie de concurenta. Ce s-a intamplat cu offset-ul in cazul achizitiei aeronavelor de transport C27J Spartan, spre exemplu? Din cate stiu, Avioane Craiova ar fi trebuit sa fie unul din principalii beneficiari ai acestui offset, alaturi de Romaero, insa detaliile offset-ului sunt deocamdata foarte putine iar opinia publica nu cunoaste cifra totala a acestuia:
http://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/05/04/romilitary-intreaba-mapn-ul-raspunde/

O abordare similara si inovatoare este necesara si in cazul producerii unui succesor al IAR99 Soim in cadrul uzinei Avioane Craiova, insa ultimele vesti, legate de reducerea personalului, salarii neplatite de un an si demiterea directorului nu dau sperante prea mari pentru viitor. Totusi, se pare ca se lucreaza in primul rand la o modernizare si modificare a IAR 99 numita IAR XT:
https://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/03/16/iar-99-va-avea-un-succesor-pana-la-urma/
A existat optiunea de prezentare cu oferta IAR99-XT la competitia deschisa in aprilie de catre Polonia pentru achizitionarea a 16 aparate de antrenament subsonic, insa nu sunt sigur daca sansa a fost fructificata: “Polonia relanseaza cautarea unui avion de antrenament – o sansa pentru IAR99/XT?” http://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/04/16/polonia-relanseaza-cautarea-unui-avion-de-antrenament-o-sansa-pentru-iar99xt/

Am incercat sa sensibilizez opinia  publica si cu un fost proiect concurent al actualului F16 Fighting Falcon american, F20 Tigershark II al Northrop-Grumann, un concept mult mai ieftin decat F16, cu caracteristici asemanatoare, dar care poate fi dezvoltat si in varianta de trainer supersonic, asemanator lui KAI T-50 Golden Eagle – detalii in articolul “F20/F5G Tigershark – o varianta interesanta pentru Fortele Aeriene Romane”: http://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/04/06/f20f5g-tigershark-o-varianta-interesanta-pentru-fortele-aeriene-romane/

De asemenea, dotarea cu elicoptere specializate a armatei romane este precara, Puma-Socat apropiindu-se de pragul tolerabil al uzurii morale si fizice. La acest capitol sunt demne de mentionat 2 aspecte. Primul a fost ratarea producerii a 96 de bucati ale unui derivat al elicopterului de atac AH-1 Cobra sub licenta, in tara, la uzina IAR S.A. Brasov. Articolul “Elicopterele Romaniei” al unor pasionati vorbeste despre producerea Puma Socat si despre episodul AH-1 Cobra:
https://rumaniamilitary.wordpress.com/2011/08/02/aripi-romanesti-elicopterele-romaniei/

Al 2-lea punct este situatia aproape imposibila in care se afla IAR S.A. Brasov dupa aparitia Eurocopter Romania, datorita faptului ca Eurocopter detine exclusivitatea dotarii pentru statul roman si isi rezerva dreptul de a bloca contracte ale IAR Brasov, pe care nu a dorit sa o achizitioneze in totalitate, daca acestea lezeaza dreptul de licenta al Eurocopter. De asemenea, daca IAR S.A. Brasov intra in faliment, Eurocopter Romania ar putea intra facil in posesia activelor acesteia. Acest contract imi pare destul de suspect, dar probabil nu am toate informatiile ca sa ma pronunt. Am scris si un articol despre situatia actuala –  “IAR S.A. Brasov – o situatie fara iesire?”
http://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/02/17/iar-s-a-brasov-o-situatie-fara-iesire/

Un episod mai putin cunoscut, tot legat de IAR S.A. Brasov, este cel al elicopterului Kamov KA-126, un elicopter utilitar ce trebuia fabricat sub licenta sovietica in Romania si care a intrat in productie de serie in perioada 1987-1988, urmand a se produce peste 100 de exemplare pe an, dar a carui productie a fost oprita in 1991. Interesant de consultat este si articolul  “Elicopterul Ka-126 construit la IAR Brasov”:
http://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/05/01/inca-o-durere-de-putini-stiuta-elicopterul-ka-126-construit-la-iar-ghimbav/

Povestea fregatelor T22 cumparate din Marea Britanie la suprapret nu cred ca mai trebuie sa o descriu, ingrijorator fiind faptul ca nici pana in prezent nu s-a facut echiparea lor cu armamentul nou necesar: radare, sonar, sisteme antisubmarin, sisteme de rachete AA si nava-nava. Singurul fapt demn de mentionat este inzestrarea lor cu elicopterele Puma Naval. Acest lucru le reduce eficacitatea la simple nave de patrulare in zona de coasta. Si restul flotei militare are nevoie de un program de modernizare asemenator, fiind necesara si producerea a 4 corvete si 4 vanatoare de mine noi, potrivit strategiei de inzestrare. Variante de inzestrare a fregatelor T22 au fost dezbatute si in articolul “Variante pentru modernizarea fregatelor T22”: https://rumaniamilitary.wordpress.com/2011/12/20/variante-pentru-modernizarea-fregatelor-t22/

 
Am citit recent un articol dezamagitor legat de santierul de la Mangalia, care ar fi putut realiza o parte din modernizari si intretinere : “UTI pune mana pe Santierul Naval Mangalia “.

Tancul TR-85M1 s-ar putea sa nu aiba un succesor TR-85M2, productia lui M1 fiind oprita prematur, sub 100 de bucati din datele pe care le-am gasit, desi in stoc se afla inca ne-modernizate peste 250 de tancuri TR-85 iar nevoile de inzestrare ale armatei romane sunt probabil in jurul valorii de 300-350 de tancuri. Probabil si faptul ca presa pentru turele ar fi fost vanduta, a contribuit la oprirea proiectului. Ca sa nu mai vorbim de proiectul dezvoltat cu germanii de la Krauss-Maffei pana in anii 2000-2001, numit TR2000 si care se dorea un Leopard2 romanesc. Despre optiunile Romaniei cu privire la tancuri, am pomenit in articolul “Va avea Romania un nou tanc? Si daca da, cum va arata?! ”:
http://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/03/31/va-avea-romania-un-nou-tanc-si-daca-da-cum-va-arata/

In domeniul transportoarelor blindate, a aparut un nou proiect – TBT (Transportor Blindat de Trupe), un nou produs dupa seriile TAB B33 Zimbru – fabricat in 69 de exemplare, Saur1 si Saur2, care nu au vazut productia de serie. Ramane de vazut daca acest proiect se va concretiza anul acesta sau in 2013 la uzina Moreni, pentru a inlocui parcul de sute sau mii de transportoare blindate invechite.
Singurul proiect care pare sa continue, este cel al MLI-84M (Masina de Lupta a Infanteriei), care a trecut cu greu de 100 de bucati…

Cu privire la inzestrarea brigazilor de tancuri cu artilerie autopropulsata si foarte mobila, care sa poata asigura un sprijin eficient de artilerie, pe langa modelele mai vechi, APRA 40, artileria reactiva s-a inzestrat cu aproximativ 50 de bucati de lansatoare mobile LAROM, un numar insuficient, mai ales ca artileria autopropulsata clasica, ATROM, conceputa impreuna cu Israel, nu a vazut inca productia de serie, proiectul parand abandonat. Este pacat ca atatia bani investiti in cercetare si in prototip nu au reusit sa se amortizeze in productia de serie, vitregind si capacitatea de lupta a unitatilor blindate mobile de un sprijin de foc esential in razboiul modern si perfect compatibil cu restul tehnicii de lupta si management al luptei din fortele terestre ale Romaniei. Un articol pe aceasta tema este “Perspectivele artileriei autopropulsate romanesti,fata in fata cu proiecte similare straine”
http://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/04/25/perspectivele-artileriei-autopropulsate-romanestifata-in-fata-cu-proiecte-similare-straine/

Cat despre capacitatea Romaniei de a produce rachete, am inteles ca nu demult instalatia de fabricat pulberi de la Fabrica de Pulberi Fagaras a fost taiata si stocata sau vanduta, iar personalul are probleme cu plata salariilor, pe cand S.C Electromecanica Ploiesti S.A. si  Pirochim Victoria se confrunta si ele cu probleme similare. Instalatia de pulberi a fost cumparata la sfarsitul anilor ’80 ai secolului trecut, pentru o suma consistenta, iar lipsa ei afecteaza capacitatea armatei romane de a se inzestra cu rachete de productie proprie, atat pentru artileria reactiva cat si pentru vectorii antitanc, sol-aer, aer-aer, aer-sol si antinava. Romania a avut, si poate mai are programe de dezvoltare a unor vectori si sisteme proprii: CA94 (lansator portabil), CA95, STAR80L, etc:
http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/nicolae-ceausescu-si-programele-industriei-de-aparare-507253.htm

Sistemele antiaeriene SA-6 KUB si SA-8 Geko nu mai pot fi numite functionale si au nevoie de modernizari de urgenta, intr-un program similar cu cele desfasurate de Polonia si Cehia. De asemenea, sistemul de rachete Hawk, cu raza scurta, nu a fost inca modernizat si operationalizat, desi a fost achizitionat de ani buni! Cat despre rachetele antinava, avem sisteme Styx, din perioada sovietica si tehnologia anilor ’60. Apararea antiaeriana nu se poate realiza doar cu cateva zeci de complexe AA Viforul de 30/35mm si a celor catorva blindate Ghepard. La capitolul rachete, as sugera si o varianta de modernizare, alaturi de cea poloneza, a parcului de rachete existent prin colaborare pentru proiecte civile romanesti:Vector Lansare Sateliti, al Centrului de Cercetari pentru Aeronautica si Spatiu (CCAS) in parteneriat cu Agentia Spatiala Romana (ROSA) si INCAS, respectiv Nerva, al UPB in parteneriat cu Electromecanica, Elarom, Aerofina, Comoti si Centrul de Incercari in Zbor Craiova, proiecte prezentate in articolul “Rachete romanesti lansatoare de sateliti”. Astfel, se poate adauga pe o posibila lista de imbunatatiri si vechea racheta S75 Volhov.

Nu mai vorbesc de faptul ca armata romana nu a mai efectuat comenzi consistente de  camioane catre Autocamioane Brasov de ani buni, fiindu-i afectata inclusiv capacitatea logistica. Nici pe partea de autovehicule de teren nu stam foarte bine, Humvee si URO Vamtac fiind achizitionate in serii mici. Este nevoie de echiparea cu mii de exemplare derivate ale aceleiasi platforme de vehicul de teren.

O alta poveste dezolanta a fost incapacitatea de a inzestra trupele din teatrele de operatiuni NATO cu vehicule rezistente la dispozitive explozive, in locul transportoarelor romanesti de trupe fiind achizitionate 17 bucati Piranha 3, la fel de inutile pentru misiunea ceruta si cu probleme de operationalizare care au intarziat intrarea lor in serviciu cu cativa ani. In final comandamentul american a donat, din stocuri, corpului expeditionar roman in jur de 60 de vehicule Grizzly/Oskosh echipate anti-DEI.

Sa speram ca in urmatorul an noua arma de asalt va intra in productie de serie, dand de lucru uzinei de la Cugir, printre putinele uzine din domeniu care prospera dupa ani de restrangere dramatica a activitatii, si ca, de asemenea, va incepe dotarea batalionului de infanterie marina cu tehnica specifica, printre care si nave pe perna de aer.

As dori sa va reamintesc, pe scurt, o lista de proiecte care nu au mai fost transpuse in productie de serie – “Arme, pe care le-am fi putut avea!”
https://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/02/09/arme-pe-care-le-am-fi-putut-avea/

Din pacate, situatia actuala seamana foarte mult cu cea din anii ’30 ai secolului trecut, atat din punctul de vedere al reasezarii sferelor de influenta in contextul crizei economice cat si din punctul de vedere al inzestrarii armatei Romaniei. Atunci, un control riguros al inzestrarii, efectuat de generalul Ion Antonescu, a dezvaluit precaritatea inzestrarii armatei romane, iar rezultatul inaintat fara menajamente intr-un raport acid dar corect i-a atras antipatia politicienilor dar si unei parti a militarilor care aveau anumite interese. Echipamentul pestrit si neperformant, majoritar din import si in stocuri mici, a creat un cosmar pentru inzestrarea cu piese de schimb si mai ales munitie, aceasta hiba devenind foarte vizibila in conditii de front, incepand cu 1941, existand spre exemplu cazuri cand anumite baterii de artilerie nu aveau munitie decat pentru cateva salve. Afacerea tunurilor Skoda a fost un episod emblematic al perioadei carliste a Romaniei. Aceasta stare de lucruri a stat si in spatele incapacitatii armatei romane de a reactiona la amputarile teritoriale ale fatidicului an 1940 iar in timpul celui de-al 2-lea razboi mondial, doar profilul psihologic al soldatului roman a fost cel care a salvat onoarea armatei romane, alaturi de slabe infuzii de tehnica germana si romaneasca si nicidecum echiparea la scara mare si logistica impecabila.

 
Sper sa nu fie nevoie ca in curand armata romana sa-si demonstreze profesionalismul si capacitatea de lupta, mai ales facand uz de dotarea actuala.

Deoarece este clar ca nevoile de inzestrare necesita peste 15mld. de euro in urmatorii ani, ar trebui conceputa o strategie de inzestrare coerenta, care sa tina cont de offset maximal si de implicarea la maxim a industriei nationale cu ajutorul unor colaborari internationale/ joint-venture, astfel incat acesti bani, cheltuiti cu cap, sa se transforme in investitii si salturi tehnologice pentru economia romaneasca, generand mii de locuri de munca si o contributie semnificativa la PIB. Iar in timp, sper ca acest plus la PIB-ul Romaniei sa ajute si la cresterea nivelului de trai, la accesul la invatamant si la servicii medicale de calitate pentru toti cetatenii Romaniei. In plus, este important ca industria romaneasca sa gaseasca o piata pentru export si parteneri interesati de produsele acestei industrii, cu care sa imparta costurile de cercetare-dezvoltare si productie dar care sa contribuie si cu idei la obtinerea produsului final, mai ales in cazul aeronavelor, care altfel ar necesita un efort financiar urias si nesustenabil din partea bugetului si industriei romanesti.
Si inca un lucru – Polonia a demonstrat cat se poate de elocvent ca in schimbul instalarii unor elemente ale scutului antiracheta ar trebui sa se ofere, prin negociere, un alt set de avantaje tarii gazda – cum ar fi cazul unor escadrile americane dislocate la o baza poloneza, precum si unele avantaje economice sau transferuri tehnologice. Sper ca lectia poloneza sa fie macar bine retinuta de catre elitele noastre, in caz contrar noi, ca si contribuabili, avand datoria de a sanctiona orice incercare frauduloasa sau contrara interesului national de a cheltui aceste sume mari de bani.
Desi probabil, pe buna dreptate, ca unele din sugestiile si ideile mele vor fi catalogate ca pure fantezii ale unei persoane care nu cunoaste realitatile intrinseci ale inzestrarii si industriei militare romanesti, nefiind un profesionist al acestui domeniu, sper ca ele sa fie privite mai mult prin prisma atitudinii de a cauta solutii pentru iesirea din acest impas. Si aceste solutii exista! Este doar nevoie de vointa si efort pentru a le implementa…
Eu totusi inca mai sper sa avem in urmatoarele luni vesti imbucuratoare legate de sporirea capacitatii de lupta a armatei romane prin demararea unor programe adecvate, pe termen mediu si lung, dar si o evolutie pozitiva si perspective de crestere sanatoasa ale industriei de aparare romanesti, bazata pe infuzie de tehnologie, inovatie si competitivitate.

Cu aleasa consideratie
Marius Zgureanu

10 mai 2012

De asemenea, în această seară, la ora 21, emisiunea “În premieră” a doamnei Carmen Avram a găzduit, la Antena 3, un film dedicat sărbătorii anuale Garden Party de la Palatul Elisabeta. Realizatoarea filmului este doamna Carmen Moise.

Filmul este a parta parte dintr-o serie dedicată Familiei Regale, care numără “Toți oamenii Regelui” (film dedicat personalului Palatului Elisabeta), “O, brad regal” (film dedicat Castelului Săvârșin în preajma Crăciunului) și “Certificați de Rege” (film dedicat Furnizorilor Casei Regale a României).

Emisiunea poate fi vizionată pe Internet, la adresa http://inregistrari.antena3.ro/view-13_May-2012-In_Premiera_cu_Carmen_Avram-41.html, începând de la minutul 30.30. În curând ea va fi postată în biblioteca video online a Casei Regale a României.

 
Am fi singura patrie liberă a lumii care nu şi-ar sărbători Independenţa şi Suveranitatea, dacă Familia Regală a României nu ar organiza în fiecare an, într-o nerepetabilă splendoare, un şir de evenimente festive, în jurul atomului lor de parfum şi feerie, Garden Party-ul de la Palatul Elisabeta. Ele sunt zugrăvitoare ale unei grandioase comuniuni a românilor de pretutindeni, rechemaţi de idealul naţional al României reunite şi restaurate, de valorile Instituţiei Monarhiei, de Familia Regală a României, care arcuieşte peste ţară un simbol al istoriei sale: Majestatea Sa Regele Mihai I al României.

 
Cristalizate într-o atmosferă profund omagială şi de solemnitate, sărbătoarea zilei de 10 Mai a consfinţit şi în acest an, 2012, ardoarea regăsirii forţei şi exploziei patriotice, a unităţii în diversitate, a bucuriei, a purităţii gândurilor desveşmântate de lupte şi încrâncenări de tot felul. Presa liberă, pluralistă şi independentă a ipostaziat fără nicio cădere în patimă şi răutate, doar oglinda etic-estetică subscrisă la nivelul umanului, a luat doar marea de culoare, cerul muzicii, catifeaua inimii unui moment de unitate a românilor, de încărcare intensă a sentimentelor de patriotism, semnificaţia real-obiectivă a sărbătorii pe care oamenii politici actuali continuă să o ocolească atunci când este vorba de a fi instituită zi naţională. Internele şi exterioarele constrângeri ale partidelor politice, unele mai bizare decât altele, simptomatice unei traume împotriva emoţiei, destinderii, bucuriei, şi-au înăbuşit măcar pentru câteva momente, zgomotul. Exprimată direct şi natural, ospeţia Familiei Regale a României a avut cordialitate, decenţă, eleganţă, solemnitate. A fost învinsă încordarea, fricţiunile, exersarea energiilor în planuri ascunse, încenuşarea destinului poporului român. Peste tocarea nervilor, asaltul insinuărilor tăioase, căutarea obsesivă a paşilor greşiţi ale cuiva, găsirea punctelor slabe ale lui şi lovirea la ţintă, s-a aşternut semnul „interzis”. El a venit de la balconul Palatului Elisabeta, unde au apărut de două ori, arătând chipuri luminate de omenie, bunătate, bucurie, mulţimii care I-au omagiat, Majestatea Sa Regele şi Alteţele Lor Regale Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu ai României.

 
De sus, din balconul Palatului s-a deschis o fereastră interioară a inimii Regelui şi Alteţelor Lor Regale, lăsând să le fie văzută lumina sufletului. O dată mai mult, Familia Regală a României a oglindit prin exemplul personal, ce frumuseţe izbucneşte din sufletele nobile, pe lângă întunericul şi spaima împietrite în inimile celor îmbătaţi de putere, agăţaţi de ea, ca liliecii peşterilor negre…!

 
Au fost prezenţi la eveniment oameni de artă, oameni de afaceri, jurnalişti din întreaga mass-media românească, reprezentanţi ai administraţiilor locale din toate judeţele ţării, reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române şi ai Bisericii Catolice, ai Armatei Române, membri ai Parlamentului şi ai Guvernului României, ambasadori acreditaţi la Bucureşti, academicieni, profesori, elevi, studenţi. Tuturor, Majestatea Sa le-au întins braţele şi căldura inimii, din balconul Palatului Elisabeta, li s-au deschis sufleteşte şi le-au oferit momentele reîmpăturirii sentimentelor umane. Idealul armoniei, pentru care a fost creat să aspire omul, a fost căutat şi regăsit, din nou împreună cu Majestatea Sa, cu Alteţele Lor Regale, Principesa Moştenitoare şi Principele Radu ai României. Cătuşele armoniei şi bunei dispoziţii, găsirea sensurilor cele mai iraţionale de a frământa omul, de a scoate din om frumosul, dezvelindu-i numai urâtul şi vina, nu au făcut casă bună cu atmosfera Palatului, un simbol al sărbătorii elevate, un memorial al vizitelor şi petrecerilor elegante ale atâtor regi, regine, prinţi, prinţese, personalităţi, oameni cu decenţa însădită profund în fire şi manifestare.

 
Muzica Reprezentativă a Armatei a intonat Imnul Regal lucrări de muzică militară, valsuri, tangouri şi muzică uşoară. La sfârşitul spectacolului a interpretat Marşul „Carol I”, de Iosif Ivanovici. Pentru că adversarul cel mai exigent al frumosului este frumosul însuşi, dirijorul, compozitorul, muzicianul Constantin Arvinte, nespus de încântat de mirajul sărbătorii, fără nici un gând reprimabil a spus doar că şi-ar fi dorit includerea în repertoriu a câtorva piese tradiţionale ale compozitorilor români, din „epoca de aur a Regalităţii româneşti”. Programul artistic muzical a fost şi în opinia altistei Corului Madrigal, Aneta Arvinte, exclusiv european, ceea ce-i meritoriu, dar artista îşi asumă curajul să propună orchestrei şi abordarea unor piese despre care vorbeşte marele şi din păcate uneori uitatul Constantin Arvinte…!

 
Într-un moment de maximă splendoare şi tremurare a bătăii inimii, pe cerul albastru ca o oglindă de cobalt, trei avioane de acrobaţie aviatică au survolat Palatul Elisabeta, într-un spectacol aviatic fascinant. De la bordul unui aparat de zbor, s-a transmis jos, prin staţii: „Majestate, aviatorii României vă iubesc!”. Cine poate simţi mai adânc în suflet, splendoarea acestui moment, decât Majestatea Sa Regele, care a fost pilot şi a săgetat bolta cerului de atâtea ori, pentru ca acum, piloţii României să acuareleze pe cer o inimă mare din aburii avioanelor pe care le-a îndrăgit ca pe bijuterii şi fără de care anii toţi ai Majestăţii Sale nu ar avea miezul temerităţii şi pasiunii celei mai fascinante! Majestatea Sa a fost omagiat de patru mii de inimi. Cea de pe cer, desenată de către piloţi, era făurită din toate cele de jos, dar urcate o clipă în văzduh, pentru Rege.

 
Ce mulţi oameni frumoşi şi buni are România! Unii dintre ei au fost pe 10 Mai la Palatul Elisabeta, iar inimile altora, de acasă ori de oriunde, au bătut pe cer în inima cea mare, albă, a iubirii pentru Rege!

 
Cu toţii suntem oamenii Regelui. Însă, cei care zi de zi, clipă de clipă sunt alături de Familia Regală a României şi fără de care nu este cu putinţă nicio activitate la Palatul Elisabeta şi pretutindeni, au angajat un efort al fiecăruia în parte, pentru care primesc recunoştinţa a patru mii de oameni serviţi cu nobleţe la acest eveniment. Mii de griji a avut pentru ajungerea invitaţiilor, în toată ţara şi în străinătate, domnişoara Asistent Personal al Alteţei Sale Regale Principele Radu al României, Cristina Parii. Aceasta însă a depins şi de serviciile poştale, în unele localităţi cu totul opuse distinsei amabilităţi a domnişoarei Cristina!? Nu pot fi pretutindeni şi oricând oameni ca ea, decât într-o patrie reaşezată!
Pe cât de normal ar trebui să fie, tot pe atâta mirare naşte, în miezul acestui timp tocat de fricţiuni politice şi de anormalităţi istorice, prezenţa la Garden Party a tinerilor frumoşi, răpitor de frumoşi amândoi, solista Alina Sorescu şi soţul ei, Alexandru Ciucu, furnizor al Casei Regale. Politicieni au fost mulţi şi vrem, nu vrem, prin natura împrejurărilor, ei se află mereu în ochii românilor.

 
Nu pot vorbi despre toţi cei prezenţi, nu pentru că nu ar fi plăcerea şi entuziasmul meu. Numai cu unele personalităţi cunoscute cândva, sau atunci, am schimbat un cuvânt, pentru că nu a fost timp şi lejeritate ca să zăresc, cel puţin, pe toţi. Ivan Patzaichin ţinea în mâini un drapel mic, urcat de atâtea ori pe catarg, pentru gloria sa. Familia distinsă în viaţă şi pe scenă, Eugen Cristea şi Cristina Deleanu a transmis prin mine editorului ziarului New York Magazin, Grigore Culian, salutul lor, sobrul de la televizor, Cornel Nistorescu, parcă nu era el, acum fiind foarte destins şi prietenos, Valentin Stan, vorbăreţul, era un filozof adâncit în gânduri, Stelian Tănase era acelaşi, Cristi Minculescu era o încântare, un nerostit respect pentru cine l-a văzut… Dan Berindei, Adrian Cioroianu, Dan Grigore, Gabriela Szabo, Cristian Ţopescu, Ştefan Câlţia… foarte multe personalităţi, din câte avem, mai fiind mult loc gol pentru soarele şi surâsul României, au fost prezente pe 10 Mai, la sărbătoarea de la Palatul Elisabeta…! Este sărbătoarea ţării pe care însuşi preşedintele nu o sărbătoreşte. Pe 10 Mai 1866 a sosit la Bucureşti şi a depus jurământ în faţa Parlamentului, Prinţul Carol; pe 10 Mai 1877, Principele Carol I a proclamat Independenţa absolută a României; pe 10 Mai 1881, Principele Carol I a fost ridicat la rangul de rege al României, primind coroana făurită din oţelul topit al unui tun capturat în Războiul de Independenţă, de la oastea otomană.

 
Undeva, în grădina Palatului Elisabeta sunt nişte stânjenei superbi. Îi iubesc mult, Margareta Pâslaru…! „Stânjeneii, lăsaţi să se vadă stânjeneii!…”, mi-a spus frumoasa doamnă care le seamănă, Margareta Pâslaru, când stăteam în faţa lor, acoperindu-i.
„Stânjeneii Margaretei Pâslaru”, minunatei Margareta Pâslaru, rămaşi în urma noastră la Palatul Elisabeta, vă rog, Majestatea Voastră, Alteţele Voastre Regale, să vă reamintească de noi, cei care am fost pe 10 Mai, la Garden Party 2012!

Palatul Elisabeta a găzduit patru mii de reprezentanți ai tuturor comunităților românești, oameni de toate vârstele, confesiunile și profesiile. Au fost reprezentate așezări rurale și mici orașe, din toate colțurile țării.

Majestatea Sa a fost impresionată de eleganța, politețea, seninătatea și buna dispoziție a celor care au pășit pragul Palatului Elisabeta. Evenimentul a arătat ceea ce trebuie să fie cu adevărat Ziua Națională a României: un moment al bucuriei, al iubirii, al unirii, al mândriei și al prieteniei. Demnitatea cu care românii au răspuns sărbătorii zilei Independenței și Suveranității țării lor este o lecție de comportament, de echilibru și de înțelepciune.

Au susținut un concert de o oră instrumentiștii militari de la Muzica Reprezentativă a Armatei. A fost intonat Imnul Regal și au fost interpretate lucrări de muzică militară, valsuri, tangouri și muzică ușoară. La final, a fost interpretat Marșul Carol I, compus de Iosif Ivanovici acum mai bine de un secol. Au oferit gustări delicioase furnizorii Casei Regale.

Au survolat Palatul Elisabeta de trei ori un număr de trei piloți, maeștri în acrobația aeriană. Acesta a fost momentul cel mai apreciat de asistență, atât pentru excepționalul spectacol, cât și pentru puternicul simbol statal al momentului.

Și-au dat concursul în mod generos și impecabil Poliția călare a Ministerului de Interne, Regimentul de Gardă al Ministerului Apărării Naționale și Asociația Tradiția Militară.

Au fost prezenți membri ai Parlamentului și Guvernului României, ambasadori acreditați la București, membri ai Academiei Române, ai Bisericii Ortodoxe și ai Bisericii Catolice, ai Armatei României, reprezentanți ai primăriilor din toate județele țării, profesori, studenți și elevi, oameni de artă, oameni de afaceri și jurnaliști.

Vă invit să vedeți o serie de fotografii realizate de Daniel Angelescu. Sper să vă pot oferi curând un nou set de imagini de la cel mai important eveniment public anual al Familiei Regale a României.

Regele Mihai ne-a adus din nou aproape; aproape de monarhie şi aproape unii de alţii.

În jurul regelui, ca în jurul unui pater familias, ne recăpătăm sensul unităţii şi al valorilor comune; ne recăpătăm rostul. Ne amintim cine suntem, ce temeinice ne sunt temeliile şi ce demni ne sunt înaintaşii. Ne amintim că merităm respect şi datorăm respect celor de dinaintea noastră celor de lângă noi. Prea des aruncaţi în vâltoarea jocurilor unor politicieni care îşi văd doar interesele personale şi de partid, ne-am dezobişnuit să ne poarte cineva de grijă cu adevărat, aşa cum face în modul cel mai firesc şi cel mai părintesc Majestatea Sa Regele Mihai.

De aceea, petrecerea de 10 Mai de la Palatul Elisabeta are un aer de intimitate familială, chiar dacă ştii că eşti înconjurat de circa 4000 de invitaţi. Sunt invitaţi de toate vârstele, de toate confesiunile şi profesiile, din toate comunităţile, din toate colţurile ţării. Acolo, în grădina Palatului Regal, toţi laolaltă redefinsc an de an noţiunea de naţiune română. Pentru a ne reda sentimentul naţional, Regele nostru nu a trebuit să rostească discursuri măreţe. A fost suficient să apară în balcon, ca liniştea, emoţia şi o stare de maiesuoasă înălţare să se pogoare peste noi.

Imnul Regal, muzica militară, steagurile, reprezentanţii Regimentului de Gardă al MApN, demonstraţiile de acrobaţie aeriană m-au făcut să simt pentru prima dată că sărbătoresc Ziua Naţională a României!

La Garden Party nu se vine ca la un eveniment monden oarecare, chiar dacă multe dintre tabloide se limitează la a relata despre vedete şi ţinute vestimentare. La Garden Party se vine ca la un eveniment de suflet, pentru care îţi pregăteşti starea interioară şi ţinuta exterioară. Eleganţa, eticheta impusă i-au făcut pe invitaţi să se simtă altfel, să se simtă speciali, să se simtă distinşi, frumoşi…. Şi chiar erau frumoşi, o frumuseţe care venea din bucuria de a fi trataţi altfel decât în viaţa de zi cu zi.

Pentru câteva ore, Regele nostru ne-a redat din nou demnitatea şi frumuseţea şi ne-a amintit că distincţia şi eleganţa sunt trăsături care ne definesc atât de bine…

Un gând umbros mi s-a îndreptat către umilitoarele chermeze electorale cu manele, mici si bere… Ce blestem pe poporul ăsta condamnat să-şi inhibe nobleţea!

Competiția a primit startul și s-a încheiat în fața Palatului Elisabeta din București.

Fotografii de Daniel Angelescu.

În seara de 10 mai 2012, la orele serii, Televiziunea națională a transmis filmul “Din dragoste de țară“, realizat de Bogdan Șerban-Iancu și dedicat Regelui Mihai și Casei Regale a României.

Filmul se găsește în biblioteca video online a Familiei Regale, la adresa http://www.youtube.com/watch?v=gMARkaTnAHo&list=UUU09nIpdZMGHY5vJI5p-u8A&index=1&feature=plcp

Vă invit cu plăcere să-l vedeți sau să îl revedeți!