Si mai sustin ca ne-au eliberat!!! Da, prin martiraj!

Cateva detalii ale crimelor, aparute recent in ziare:

“Menţionăm că în 1941, în curtea consulatului italian din Chişinău, de pe strada Viilor nr. 125, unde se instalase sediul NKVD-ului sovietic, au fost descoperite, în vara aceluiaşi an, peste 85 de cadavre, dintre care un grup de 15 persoane, aruncate într-o groapă comună, aveau mâinile şi picioarele legate, totodată, s-au găsit şepci de elevi. Unele cadavre erau îmbrăcate sumar (pijamale, cămăşi de noapte), fapt care denotă că au fost ridicaţi în timpul nopţii de acasă şi executaţi fără a fi cercetaţi. Relatările unor martori oculari, făcute după mai bine de patruzeci şi cinci de ani sunt zguduitoare. Unul dintre aceştia, Tudor Busuioc din Chişinău, declara, peste ani, următoarele: „Foarte multe cadavre erau schilodite barbar, cu ochii scoşi, cu nasul şi urechile tăiate. Cel mai tare şi-au bătut joc de preoţi (…), nu destul că i-au ucis, i-au batjocorit în aşa hal (…), …şi aşa i-au găsit în gropi cu feţele schimonosite de durere şi desfigurare”. Printre cei asasinaţi în faţa consulatului italian erau doi preoţi şi se afirmă că numai unul dintre ei, Gheorghe Tudorache, a fost identificat. ”

“[...] Efectuându-se deshumarea, s-au scos din gropi comune un număr de 75 de cadavre, până în seara zilei de 7 septembrie, când s-a întrerupt lucrul. După actele găsite la ei – în majoritate, sentinţe de condamnare – s-au identificat numiţii: Ţanţu Pavel şi Ţanţu Petru (primul funcţionar la postul de radio local, iar secundul învăţător), fiii fostului prefect de Lăpuşna Vasile Ţanţu şi maior în regimentul moldovenesc, preotul Tudorache Nazarov, subdirector la banca oraşului, Teslaru Ioan, Banu Ilie, funcţionari CFR, Doroftei Dionisie, informator C. III, Truşcă Ene Grigore, Schiba Nicolae, Vieru Dumitru, Guţu Teodor, căpitan pensionar, Roşca Ilarion, şef de secţie de jandarmi în comuna Străşeni, Suruceanu (fără alt nume, deoarece nu s-a putut ceti pe sentinţă), Popescu Ioan, funcţionar comunal şi Bădăluţă, fost primar în comuna Durleşti. Dintre cadavrele neidentificate se observă un cadavru îmbrăcat în rasă preoţească, elevi de liceu, identificaţi după şepci, studenţi şi restul de cadavre, după îmbrăcăminte, par a fi oameni intelectuali.”

Cei care doresc detalii, pot consulta link-urile de mai jos:
http://www.rgnpress.ro/content/view/44329/1/#Scene_1
http://cubreacov.wordpress.com/2010/07/15/mitropolia-basarabiei-se-sprijina-pe-jertfa-martirilor-ei/

Ce sa mai spun…
Sa cinstim ostasul eliberator rus/sovietic!!!

Cu stima,
Alxeandru Filimon

Am citit comentariul dumneavoastră, atât în prima lui postare, cât și în cea de aici. Îmi pare rău că nu am avut timpul necesar să vă răspund cu promptitudine. Blogul este un instrument de comunicare al muncii mele de zi cu zi, nu scopul primordial al acțiunii mele publice.

Doresc să vă felicit din inimă pentru luarea dumneavoastră de poziție în jurnalul meu online, susținând cu convingere adevărurile în care credeți, precum și pentru articolul despre Basarabia și mândria știrbită a românilor.

Nu pot decât să vă rog să continuați astfel.

Majestatea Sa Regele nu a făcut niciodată mesaje cu ocazii politice. Intervențiile publice ale Regelui s-au petrecut doar atunci când Majestatea Sa a considerat că a sosit timpul unei intervenții cu scop constituțional, statal sau atunci când cele două aspecte fundamentale ale națiunii (Statul și Constituția) sunt atinse de o manevră sau decizie politică. Nu îmi aduc aminte ca Regele să se fi exprimat public cu ocazia semnării unui decret.

Acestea fiind spuse, vă rog să fiți convins că Majestatea Sa urmărește cu toată atenția ceea ce se întâmplă românilor, atât înăuntrul, cât și în afara granițelor noastre.

O atitudine publică pe care am luat-o eu în privința Basarabiei a fost cea din aprilie 2009 când, în calitate de candidat la Președinția României, am vorbit despre situația din Moldova. Veți remarca, însă, că intervenția mea nu avea caracter politic, ci statal.

http://www.princeradu.ro/news/2374/19/Situatia-din-Republica-Moldova/

Vă doresc numai bine și vă mulțumesc pentru ocazia pe care mi-ați dat-o să fac (din nou) deosebirea dintre acțiunea publică a liderilor politici și a oamenilor de stat.

Radu al României

Alteţa Voastră,

Ne-am fi aşteptat la o reacţie oficială – sau măcar neoficială din partea Casei Regale, faţă de acest decret, cu atât mai mult cu cât cunoaştem ataşamentul M.S.Regelui faţă de cauza Basarabiei. Astăzi, când lumea se schimbă de la ceas la ceas, şi niciodată nu ştii de unde poate sări iepurele, problema Basarabiei revine mai acut şi mai actual ca oricând. Gestul preşedintelui Ghimpu este un gest moral reparatoriu de excepţie. Chiar dacă cele două state româneşti de azi nu sunt urmaşele directe ale României de atunci, ci sunt indirect opera duşmanilor ei (România de azi fiind stat urmaş al republicii impuse cu forţa armelor de sovietici în 1947, iar Rep.Moldova fiind, de jure, un stat urmaş al RASSM – înfiinţate de sovietici în 1924 şi extinse în 1940 şi la vest de Nistru), consider că populaţia lor nu este cu nimic vinovată de actuala stare de lucruri şi trebuie să cunoască ADEVĂRUL ISTORIC. În acest sens, ziua de 28 iunie 1940 reprezintă nu atât o rană din trecut, cât o neîncetată durere a prezentului, proiectată în viitor, pentru românii de pe AMBELE maluri ale Prutului. Implicaţiile sale merg mult mai departe decât se recunoaşte, până la demnitatea şi respectul de sine al fiecărui român european de astăzi.
Pentru a înţelege şi mai bine ceea ce vreau să spun, vă invit să citiţi un scurt articol scris de mine astăzi, despre consecinţele morale pentru viitorul românilor ca popor, ale actului de la 28 iunie: http://madalinfocsa.wordpress.com/2010/06/30/basarabia-si-mandria-stirbita-a-romanilor/