Un blog de Principele Radu al Romaniei

ISTORIE SI ISTORII

Alteţă,

De prea multă vreme,eşecurile pe care le-am tot acumulat ca popor sunt puse pe seama ”vicisitudinilor istoriei”. Indiferent de natura lor,credem că ele ne disculpă în faţa celorlalţi şi,cel mai grav,în faţa noastră.Istoria devine astfel,de cele mai multe ori, propriul nostru duşman imaginar, ceea ce ne şi motivează atitudinea, fie  fatalistă,fie cea de ”râsu-plânsu” pe care ne place, din ce în ce mai des în ultimul timp, s-o invocăm.Uităm,cu inocenţă sau nu, că noi turnăm în lut sau în bronz chipul istoriei.Nu mă încearcă efuziuni patriotice într-o ţară în care nimeni nu respectă pe nimeni şi toţi se urăsc visceral  nici nu mai contează din ce motiv.Nu am nici idealismul apostolatului lui Iorga într-o lume în care şcoala este redusă la un ‘’search” pe Google.Am doar regretul că românii acestui început de mileniu au avut privilegiul de a fi contemporanii unui simbol autentic şi n-au vrut s-o ştie.Restanţieri la istorie,ne tot întrebăm cu ipocrizie care e portetul-model al liderului ”născut,iar nu făcut”.A fost lângă noi.E încă acolo.Pentru cei mai mulţi dintre români, e doar o hologramă, în mod nedrept tributară istoriei falsificate şi servite cu metodă  fiecăreia dintre generaţiile născute după 1947.Pentru toţi ceilalţi, e Regele.Nu apăr şi nu acuz.Nu ştiu decât din cărţi cum a arătat România până în 1947.Şi din povestirile unui bunic a cărui ultimă dorinţă,scrisă cu propria lui mână pe un cupon de pensie,a fost aceea de a i se pune în buzunar două monede cu chipul Regelui Mihai, pe care o viaţă întreagă le ţinuse ascunse în podul casei sale ”din Regat”.Ştiu însă cum arată România de azi.Şi sunt convinsă că niciun bunic nu  doreşte să-şi plătească vămile văzduhului cu monede care să poarte efigii de politicieni români din 2009…

Citesc adesea articole şi comentarii de facturi dintre cele mai diferite inspirate de candidatura dumneavoastră.Atitudinile  semenilor mei încurajează descurajând şi invers.Girat de Rege,acest demers ar fi trebuit respectat fie şi numai pentru că poartă o pecete de istorie adevărată.Într-o lume care s-a aşezat încet dar sigur sub semnul distructiv al kitschului,mă întreb,ca şi bunicul meu,”oare ce-o zice Regele?”…

Andrada Bogdan