Un blog de Principele Radu al Romaniei

Angela Martin

Editorial

Revista Cultura, nr. 19 din 2009

„Români, vi se pregăteşte ceva!“

Daca pe unii doar i-a surprins, pe altii i-a revoltat peste masura decizia Principelui Radu de a se lansa în cursa alegerilor pentru Presedintia României. În toti acesti ani, de la aparitia sa în viata publica, abia ne obisnuiseram cu postura sa princiara: mai degraba modesta decât ostentativa. Multi au vazut în Alteta Sa Regala un personaj discret, solitar, rezervat, înzestrat cu o calitate destul de rara la oamenii nostri politici: bunul simt.

Datele si mentiunile din CV-ul domniei sale ne spun ca Radu Duda, sotul ASR Principesa Margareta a României, a traversat cu tenacitate câtiva ani de acumulari, s-a încarcat cu o noua identitate si s-a patruns adânc de ea; si-a onorat rangul asumându-si misiuni politico-diplomatice în numele tarii si proiecte în sprijinul „coeziunii societatii românesti“.

În 2005, când a fost „creat“ Principe al României si Alteta Regala, în ciuda unui val de articole malitioase sau chiar suburbane, evenimentul s-a petrecut totusi ca unul care privea strict familia regala, preocupata în chip firesc de propria-i reasezare. Anuntându-si acum candidatura la Presedintia României, Principele însusi schimba deodata perspectiva asupra acestei „creatii“, fapt pentru care, probabil, mai multe voci din presa, iar unele dintre ele de autoritate, îl sanctioneaza dur, îl jignesc atribuindu-i intentii necurate, calcule politicianiste, desi programul sau declarat este unul nu numai antipoliticianist, ci si apolitic. Se anunta, de altfel, o bogata oferta de scenarii nefaste. Comentarii acide sau encomiastice apar si pe bloguri, unde Principele fie ca este profund detestat, injuriat si pus la zid, ca un intrus, ca un neavenit printre ceilalti candidati la alegerile prezidentiale (pe ideea „Români, vi se pregateste ceva“), fie ca este considerat o speranta pentru România, încurajat si aplaudat. Oricum, intrarea lui în ecuatia electorala agita puternic spiritele.

Nu sunt analist politic si nici nu-mi propun sa evaluez amatoristic sansele unui candidat în comparatie cu cele ale contracandidatilor sai. Dar cred ca procentele pe care le va câstiga la toamna – oricât de putine – i-ar putea aduce Principelui un beneficiu de popularitate. Atât cât sa-l plaseze mai bine la urmatoarele alegeri. Cu conditia, bineînteles, sa scape onorabil din actualele campanii de presa dezlantuite împotriva sa. Ar avea atunci o mare multumire si Majestatea Sa Regele Mihai, care, sustinând ca întotdeauna cauza României, a înteles sa se alature la momentul oportun eforturilor guvernantilor si diplomatilor nostri pentru integrarea tarii în NATO si în Uniunea Europeana. Deocamdata, cum era de asteptat, declaratia de sprijin a Regelui nu a facut decât sa stârneasca si mai mult ostilitatile. Ce mi se pare inadmisibil în situatia de fata, este ca o parte din cei care îl resping visceral astazi pe Principe – politicieni, intelectuali publici, oameni de afaceri, jurnalisti – s-au perindat pâna nu demult, cu gratie, pe la Palatul Elisabeta, fara a le cauta vreun nod în papura nici Altetelor Lor Regale, nici Majestatii Sale Regelui.

Iar daca ar fi, cumva, ca Principele sa ajunga vreodata presedinte, nu am nicio îndoiala ca tot ei se vor iti sa-i fie sfatuitori la Cotroceni.

Sigur, neavând acces la „surse“, mi s-ar putea reprosa oricând ca judec lucrurile dupa cum se vad la suprafata. Dar grav mi se pare tocmai ca pâna si la suprafata lucrurile arata foarte rau. Ma întreb, cum vor fi fiind în adânc?

As vrea sa fiu bine înteleasa: nu sunt inspirata de sentimente pro monarhice si nici rândurile de fata nu se vor o pledoarie în favoarea Principelui Radu. Ba mai mult, mi-e si greu sa-mi închipui cum va functiona, dupa transfuzia de regalitate de la Palatul Elisabeta, un implant în fruntea republicii la Palatul Cotroceni. Chiar daca, la urma urmei, este vorba tot de România, iar în politica se poate orice. Sper ca dincolo de însemnele unei regalitati colaterale, care s-ar putea constitui într-o garantie de independenta politica –, Principele se reprezinta pe sine, nefiind  dispus sa faca jocul altora.

Ca simplu cetatean nu pot sa nu salut aparitia unui nou model de candidat, socotind ca, daca vor exista mai multe, nu voi mai fi pusa, ca pâna acum, în situatia de a alege din doua (sau mai multe) rele. Daca mi se permite si mie o parere, un model valabil ar trebui sa corespunda unor minime exigente: sa fie cu adevarat democrat si binecrescut, sa fie capabil sa cultive relatii internationale favorabile României, sa fie echilibrat si civilizat, sa se ridice deasupra politicianismului gaunos. Exclus, printre altele, sa dea autografe pe bancnote, sa bea sampania direct din sticla si sa-si arunce paltonul în multime.

http://www.revistacultura.ro/