- Romanii, de asemenea, foloseau GUTUI;
cartea de bucătărie romană, a lui Apicio, ne dă reţete
pentru a găti gutuia cu miere şi o combină, spre surpriza noastra,
chiar şi cu praz (Allium ampeloprasum var. porrum).
Plinius menţionează un tip numit “Gutuie de Mulvian”,
care se putea mânca crudă.
Columella menţionează trei tipuri,
una dintre ele “Mărul de aur”
- care era probabil Fructul Paradisului, citat în Grădina Hesperidelor
care a dat nume tomatelor italiene (pomodoro).
.
Gutuiul este cultivat în zonele centrale şi de sud,
unde verile sunt suficient de calde pentru ca coacerea să fie bună.
Nu sunt culturi de mare cantitate;
în general, unu sau doi arbori într-o grădină sau livadă.
- Carol cel Mare a dat ordin să se planteze gutui în livezi mari.
.
Gutuiul este menţionat pentru prima dată, într-un text englez,
la sfârşitul secolului XIII,
totuşi Anglia, nu este o zonă foarte propice,
datorită temperaturilor mici ale verii,
care împiedică gutuia să se coacă în totalitate.
- De asemenea au fost duse în Lumea Nouă,
dar sunt rare în America de Nord,
datorită unei boli cauzată de bacteria Erwinia amylovora.
Se cultivă mult în Argentina, Uruguay, Balcani, Spania şi în bazinul Mediteranei.
Aproape toate gutuile din Magazinele Americii de Nord provin din Argentina*.
Mai multe cunostinte despre GUTUI puteti afla, accesand link-ul acesta:
http://plantemedicinale.wikia.com/wiki/Cydonia_oblonga

Sunt  impresionata de gestul Dumneavoastra!

Va multzumesc pentru ca atzi citit shi apreciat articolul meu “La fereastra cu gutuie”. L-am descoperit pe blogul   Dumneavoastra, plasat chiar de ziua mea, pe 6 noiembrie. Atat de putzin ii trebuie unui om sa  se shtie fericit… Sunt o ziarista din Basarabia, bucata de pamant romanesc, care mai plateshte tribut unei  istorii nedrepte shi in secolul 21.

Va multzumesc, Altetza, pentru un gand luminos shi pentru noi, romanii din Basarabia.

Cu toata consideratzia,
Antonina Sarbu,
redactor shef ziarul municipal Capitala