|
Alteta Voastra,
Imi permit sa va scriu in calitate de viitor votant la alegerile
prezidentiale din toamna. Desi expatriat din Transilvania de mai bine
de 10 ani, urmaresc cu mult interes actualitatea din Romania si cu un
interes particular cea politica. In acest context candidatura dvs. imi
pare extrem de interesanta, iar felul in s-a desfasurat pana acum
campania dvs. o face extrem de “appealing” pentru mine ca si votant.
Comunicare si imaginea pe care o promovati sunt intr-adevar
desavarsite. Pentru spatiul politic romanesc sunteti o imagine
binevenita si net benefica prin ceea ce comunicati si mai ales felul
in care o faceti. Emanati rabdare si chibzuire, cultivati o imagine de
real leadership, exact ceea ce lipseste astazi din peisajul politic
din Romania. Daca acestea ar fi singurele criterii dupa care as vota,
maine votul meu v-ar apartine neconditionat. Tocmai din acest motiv
indraznesc sa va “interpelez” a propos de subiecte mai “terre-a-terre”
legate tocmai de ce inseamna a face politica la sensul propriu.
In conceptia mea despre ceea ce inseamna o campanie prezidentiala,
imaginea si comunicarea aduc candidatul pe ultima suta de metri si
probabil chiar si il ajuta sa castige. In schimb din momentul
inceperii exercitarii pozitiei pe care a castigat-o, imaginea si
comunicarea nu mai sunt suficiente pentru a-l confirma ca omul
potrivit pentru functia pe care o ocupa. De atunci incolo incepe
politica in sensul de proces de luare de decizii care vor afecta
intreaga societate, iar judecata ex-post a persoanei nu mai depinde de
imagine, ci de decizii. Iar in Romania carenta fundamentala a unei
campanii prezindentiale este lipsa de concret legata de deciziile
politice asupra carora candidatii se angajeaza. Nu e o critica ce s-ar
putea duce exclusiv Romaniei, e doar in mod particular pregnanta si
endemica in Romania, ceea ce indeparteaza o parte din electorat de
urne. Sau daca o dezbatere politica ajunge totusi sa se injghebe,
atunci lipsesc toate acele ingrediente care semnaleaza ca decizia
candidatului pro sau contra unei masuri este una rationala, gandita cu
competenta, rigoare si rabdare, considerand termenul mediu sau lung si
luand in calcul costurile si beneficiile agregate la nivelul
societatii.
Ajungand la subiecte “terre-a-terre” si avand in vedere criteriile
expuse precedent in functie de care as acorda votul unui candidat -
recunosc, expuse cam pe larg – as dori sa cunosc pozitia dvs.asupra
catorva subiecte care personal ma preocupa si despre care consider ca
nu sunt deloc anodine electoratului din Romania. Le voi enumara pe
puncte pentru a facilita claritatea:
1. Rolul presedintelui : Faceti des referire la Constitutie si
neutralitatea politica a acestei functii (dvs. o numiti institutie)
dar “bottom line”-ul ideii cred ca inca lipseste. E o pozitie de
arbitraj in luarea anumitor decizii. Care e perimetrul exact al
acestor decizii?
2. Profesionalism : In ce fel veti asigura profesionalismul deciziilor
dvs.? Ce oameni veti alege ca si consilieri? Cum veti garanta ca
deciziile lor sunt cele mai avizate? Cine va fi contrabalanta lor?
3. Intarirea institutiilor : Cred ca aici intram in problema cea mai
delicata si asupra careia presedintele are cea mai mica marja de
manevra. Recunosc ca este si intrebarea cea mai vaga : cum? Maximul
scepticismului meu este atins la acest punct.
4. Conceptia despre stat a cetateanului : Pornesc de la ipoteza ca
intotdeauna – sau cel putin in istoria recenta – statul a pre-existat
individul in Romania si ca individul nu a avut un cuvant de spus in
constructia statului roman modern. Institutia presedintelui are si
rolul de a ii da consistenta notiunii de stat. Statul fiind aici o
forma de organizare a societatii prin care membrii ei urmaresc anumite
scopuri comune.
Recitind, punctele enumerate par sa fie intr-o alta categorie, ceva
mai abstracta, decat alte subiecte cum ar fi invatamantul, justitia,
economia, coruptia etc., subiecte asupra carora imi doresc sa reveniti
in timpul campaniei.
Cu mult respect si multumiri pentru disponibilitarea dvs.,
Dan Anghel
|
Am primit de la dl Dan Anghel acceptul ca scrisoarea domniei-sale sa fie publicata pe blog. O fac, convins fiind ca vizitatorii blogului meu ar avea multe de spus in legatura cu cele patru puncte ridicate de el.
Sunt subiecte importante, de care voi tine cont si in lunile care vor urma, dar si in cei cinci ani de mandat prezidential. Ele fac parte din viata institutiilor României, dar privesc si intreaga societate româneasca.
Va rog sa participati cu idei si raspunsuri la temele pe care le propune dl Anghel. La rândul meu, voi incerca in paginile de blog sau in interviurile din ziare si de la televiziuni, sa aprofundez aceste subiecte.
Radu al României
Parerea mea este ca Principele Radu ar trebui sa propuna ceva nou in politica, fata de contracandidati. Cu referiri generale la cetateanul simplu si la interesele lui, nu se poate castiga o competitie prezidentiala…
In afara de prezenta impunatoare si de gestica desavarsita, Principele ar trebui sa lanseze propuneri concrete care sa fie in concordanta cu interesul cetatenilor. Spre exemplu:
- un sistem imbunatatit de alegere a Parlamentului, prin inlocuirea unui nr.de parlamentari din doi in doi ani;
- interzicerea subventionarii partidelor politice de catre stat;
- responsabilizarea judecatorilor pentru erorile judiciare si pentru pierderile suferite de partile procesuale din amanarile fara motiv serios;
- responsabilizarea procurorilor pentru stagnarea nerezonabila a dosarelor pe care trebuie sa le rezolve, pentru trimitere in judecata fara probe suficiente, dar si invers, pentru neinceperea urmaririi penale in calul existentei unor probe clare etc.
De asemenea, ar trebui ca atingerile aduse bunelor moravuri, bunului simt si moralei publice sa fie sanctionabile contraventional sau chiar penal, dar si prin sanctiuni care sa implice oprobriul public. Acesta ar putea fi un proiect de lege sustinut de Principe, care pare singurul demn sa sustina un astfel de proiect…
Imi permit sa postez acest ultim articol drept comentariu care atinge tangential sau direct cele 4 “provocari” ale Domnului Dan Anghel; sunt cele mai dure(roase) “subiecte” care tin de MORALITATEA politica, sociala, institutionala, monahala…
ALTFEL DE PREŞEDINTE… LA CRIZA MORALĂ
(Romeo Tarhon, NATIUNEA)
În vreme ce Băsescul nostru cel de toate crizele… şi surprizele aţâţă şi întreţine focul vrajbelor, tăciunii gâlcevilor şi jarul patimilor electorale, izbutind (în mod voit), ca nimeni altul să îşi coaguleze şi să îşi coalizeze adversarii de toate culorile şi furorile în aceeaşi tabără – lideri politici, moguli, grupuri de interese, independentul Radu Duda prestează, evoluează şi se detaşează, apare din ce în ce mai frecvent la televiziuni şi în public, îşi face cunoscut programul, îşi „editează” şi îşi (în)tipăreşte în mentalul electoratului imaginea de personalitate pozitivă, de posibil (şi plauzibil…) viitor şef de stat creşte, punctează evident în sondaje şi dă bine ca model de „un altfel de preşedinte” pentru România.
Politicienii şi cetăţenii au început să îl ia pe Principele Radu (mai) în serios după lansarea cu suspans în cursa (cu mari obstacole) pentru cotrocezidenţiale. Instinctiv, precum un Stan Păţitul colectiv în jocul de-a fripta(!), electoratul (puţin, cât a mai rămas nescârbit…) îi cântăreşte programul şi îi măsoară personalitatea şi moralitatea acestui „altfel de candidat”, cu mare băgare de seamă şi prin comparaţie cu cei patru …ESCU, ultimiii „evanghelişti” ai unei jumătăţi de veac păcătos, laic, amoral…, îl compară în special cu Băse…, cel din teren, „jucătorul” care, la rândul lui, cu un cincinal de mandat în urmă se dorea pentru turmă(!) „un altfel” de păstor faţă de predecesor (i), ceea ce a dovedit a fi până peste poate, intrând în joc, preluând, pasând, driblând, fentând, stopând, şutând, marcând (!), lasând multe goluri (!) după acest sezon prezidenţialistic(!) incendiar, încins de mama focului… Radu Duda dincontră, se doreşte un arbitru echidistant, echilibrat şi calibrat de pe marginea gazonului politic, un cerber al regulamentului jocului (constituţional), al partidelor dintre partide (!), un garant al „sportivităţii” şi moralităţii democratice, al schimbării la faţă(!) a României. Prin gestul îndelung chibzuit, de a-i oferi oficial susţinerea şi de a-i da „binecuvântarea ca duhovnic al statului românesc”, aşa cum (inspirat si plastic), Principele a răspuns (provocării) pe blogul personal unui interlocutor (probabil) monahal, Majestatea Sa Regele Mihai i-a dat lui Radu Duda dezlegarea la dulce(!) pentru şefia republicii, ca o recunoaştere indirectă ( s-au grăbit istoricii să postuleze ) a renunţării Casei Regale la aspiraţiile dinastice nostalgice. A fost mai degrabă un gest pragamatic, patriotic şi practic de implicare a Casei Regale cu sprijinul monarhiei europene în lucrarea glorioasă de reconstruire, reconsiderare,recredibilizare şi reaşezare a României între marile naţiuni care de la Râm se trag (!), un gest cu o semnificaţie etică majoră în acest răstimp confuz în care omenirea trece prin cea mai gravă criză morală de după Christos. La noi, ce să mai vorbim…Iată, în arena (cu clovni şi măscărici) a circului electoral românesc, ca un paradox ne-ortodox, fiecare dintre aspiranţii (de partid) la cotrocezidenţiale se vrea şi se declară „altfel”, deşi sunt „toţi o apă şi-un pământ”(!), fiecare se dă drept curat, neprihănit şi „diferit” de „diavolul”de cotrocean, deşi fiecare dintre ei, pentru procentele din sondaje şi notorietatea (îndoielnică) a afurisitului de Băsesculos, se dedau în draci practicilor lumeşti şi mijloacelor imorale ( vezi şi să nu crezi…tri-bunul Vadimos care s-a făcut frate cu…cel Becalos, „doi creştini şi patrioţi care”…, mă rog, mă abţin).
Cel puţin din punctul de vedere al moralităţii, susţinut de Rege, având o biografie curată şi decentă, cu toată tentativa de terfelire şi mizerizare(!) iniţiată de pro-băsescienii panicaţi, Principele Radu dă şi stă (din ce în ce mai) bine în sondaje, vine cu un program serios, pe termen lung, stăpâneşte bine limbajul diplomatic neutru şi, lansându-se în cursa electorală timpuriu, cu 7 luni înainte, are vreme să compenseze dezavantajul (nu ştim cât de decisiv) de independent nesusţinut de un partid. Încă de la lansare, Principele a surprins ca personalitate, ca apariţie inedită, prin “parfumul” proaspăt, distins, rafinat, prin stilul rasat diferit de tagma politică fără stil şi maniere. Un om (mai) tânăr, cu aer cazon şi de blazon, romantic dar modern, care, chiar şi fără uniforma impecabilă de înalt (!) ofiţer, este cu totul diferit de modelul stradal, de stadion, de local public, de pseudoplebeu al Băsescului, de pseudoaristocrat al Antonescului, de pseudosocial-democrat al …
Alteţă,
La îndemnul Alteţei Voastre de a veni cu comentarii la postarea domnului Dan Anghel privind soluţii sau posibilităţi concrete de ameliorare a vieţii sociale, economice, etc, revin cu doua din comentariile mele anterioare (23 şi 25 Aprilie) privind forţa Preşedintelui şi felul de exercitare a ei în folosul cetăţenilor potrivit actualei Constituţii, în viziunea mea. Evident pot exista multe alte idei şi soluţii, care pot face obiectul unui manual de guvernare si care nu poate fi niciodată complet.
Potrivit Constituţiei României, art.80, p 2,
„Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei si la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate”. (în sensul de colectivitate, comunitate, obşte).
După părerea mea acest paragraf constituţional conferă de fapt uriaşa forţă a Preşedintelui.
Pentru că starea conflictuală, atunci când ea apare, se produce între cetăţeni şi autorităţi, adică între societate şi puterile statului. Sau între diferitele autorităţi, adică instituţii, din diverse motive.
În această situaţie Preşedintele este cel împuternicit şi obligat constituţional să medieze, activ nu formal, adică să asculte argumentele şi contraargumentele părţilor şi să-şi exprime părerea proprie în consecinţă. Părere pe care părţile şi-o însuşesc sau solicită, după caz, soluţionarea conflictului în instanţa judecătorească.
Forţa Preşedintelui constă în faptul că are dreptul şi autoritatea de a pretinde devoalarea faptelor care au condus la starea conflictuală, atât din partea instituţiilor statului, cât şi din partea protestatarilor. Pentru ca în final să-şi exprime părerea, cu autoritatea de Conducător imparţial al tuturor românilor: fie că actul autorităţilor este justificat şi de ce anume, fie că este abuziv şi de ce anume, după cum şi revendicările sunt fie justificate, fie abuzive. Cuvântul Lui va avea CREDIBILITATE şi RESPECTABLITATE, chiar mai mare decât o eventuală hotărâre contrară a justiţiei, în măsura în care va şti să se facă iubit de cetăţeni prin profesionalism, înţelegere şi generozitate. De exemplu El poate declara, cu autoritatea pe care i-o conferă funcţia, că instituţia împricinată nu oferă toate datele necesare, sau că tergiversează nejustificat rezolvarea conflictului, etc.
Aceste acţiuni sunt cele aşteptate de cetăţeni şi ele vor spori de la zi la zi autoritatea instituţiei Preşedintelui, credibilitatea şi forţa morală care vor coaliza societatea în jurul Său. Asta am aşteptat şi de la ceilalţi preşedinţi, dar nu a fost să fie.
În aceasta constă, după umila mea părere, adevărata forţă a Preşedintelui, în posibilitatea conferită de Constituţie, de a strânge în jurul său într-un tot unitar atât instituţiile statului, cât şi pe noi, cetăţenii simplii.
cu speranţă şi respect
Horia Cremene, Bucureşti.
_____________
Coagularea societăţii (transmis la 25.04.09)
Consecinţa unei medieri obiective şi cu argumente convingătoare (art.80 p.2 din Constituţie) ar fi coagularea societăţii. Dar ce poate valora de fapt coagularea societăţii şi a instituţiilor în jurul Preşedintelui, în lipsa pârghiilor de acţiune executivă?
Eu cred că însăşi coagularea societăţii ar fi cea mai importantă dintre pârghii: având cetăţenii lângă Sine, Preşedintele realizează un suport mai viguros decât orice partid politic. Având instituţiile lângă Sine, Preşedintele realizează cel mai solid suport de autoritate. Evident, fără să abuzeze de acest suport, aşa cum au făcut rând pe rând preşedinţii Iliescu, apoi Constantinescu şi acum Băsescu. De altfel ei au şi fost sancţionaţi de societate prin retragerea creditului acordat iniţial.
Exprimându-şi părerea în cunoştinţă de cauză, cu recomandări privind modul de aplanare a conflictului, Preşedintele îşi asumă o imensă responsabilitate. Pentru că o recomandare care s-ar dovedi ulterior nepotrivită i-ar fi reproşată, conducând implicit la scăderea prestigiului Său.
Aici intervine o altă mare calitate a unui Preşedinte: CURAJUL DE A SE IMPLICA. Lipsa ce curaj a fost motivul neimplicării unora din preşedinţii anteriori (sub pretextul unei aşa zise „neutralităţi”), după cum alteori recomandările lor incorecte, sau partizane, au fost greşeli sancţionate de cetăţeni prin retragerea încrederii.
În ce mă priveşte am încredere în talentul de conducător şi în capacitatea Principelui Radu de a dezamorsa stările conflictuale din societate şi de a coagula instituţiile şi cetăţenii în jurul Instituţiei Preşedinţiei.
Cu speranţă şi respect, Horia Cremene, Bucureşti
Daca doriti sa fiti voluntari, sa colaborati, sa sponsorizati sau doar sa sustineti campania electorala a Altetei Sale Regale Principele Radu, va rog sa trimiteti un e-mail cu detalii si date de contact la adresa letitia.pop@palatulelisabeta.ro , sa sunati sau sa trimiteti sms la numarul de telefon 0743 793 757. Va multumim tuturor !
12.05.2009
Alteta Voastra,
Cu permisiunea Voastra, as transmite si eu cateva ganduri:
1. – limbajul folosit in editarea Constitutiei R. este anacronic,
medieval, care nu da acoperire complexitatii fenomenelor dinamice ale societatii romanesti actuale.
Iuresul de andatoriri si drepturi, trebuiesc imortalizate printr-un lexicon ferm, concret, care sa inchida, de dorit la maximum, scaparile defaste, ale interpretarilor…;
***Aducatoare de nesiguranta si slabiciune, intregului sistem!
Cuvinte precum: vegheaza… buna functionare… acopera si
transmit subiectivizm, amatorism… nu o stare de control si de dominanta, de profesionism!
Persoanele vorbitoare de mai multe limbi, ale societatilor cu traditie in practicarea exercitiului de democratie, vor aproba obiectia mea, ca exprimarea in romaneste, in domeniul legislativ este dificila… cuvintele existente in vocabularul nostru reprezinta si ele nivelul de latenta spirituala actuala!
RESPECTAREA LEGILOR TARII, trebuie sa fie scheletul pe care sa se insereze TOTUL !
Va multumesc!
Succes, Alteta!
* Totul se transforma… nimic nu se pierde!
Alteta
Si eu cred ca mesajul privind Presedintele ca model institutional, posibil sa-si epuizeze interesul, si atunci nu ar fi rau sa abordati si alte subiecte, care nu intra in atributile Presedintelui. Presedintele ca mediator intre cetateni si autoritati, poate, si are datoria de declansa un dialog intre cetateni si politicieni, prin initierea de dezbateri publice, consultarea cetatenilor prin referendum pe problemele importante.
Spre exemplu institutile puterii nu sunt functionale, si ar fi necesare reforme.
Discutii despre aceste reforme nu au loc nici in interiorul partidelor, nici intre partide si nici intre partide si cetateni. Sistemul electoral a fost modificat sa puna in centrul campaniei individul si sa evite discutarea masurilor, pentru ca partidele nu au programe.
Majoritatea institutilor au un sistem managerial “osificat”, motivarea functionarilor e inexistenta motiv pentru nu-si fac datoria.
E necesara reforma institutilor in sensul motivarii functionarilor prin stimulente financiare, promovare sau sanctiuni financiare si profesionale dupa caz, functie de rezultatele obtinute sau nerealizate.
Justitiabilii care au salarii fixe indiferent de cantitatea si calitatea actului juridic, vor fi tentati sa lase “fisuri” in intocmirea dosarelor, pentru a profita de atentia infractorilor. Nici un justitiabil nu e stimulat sa-si riste linistea familiara.
Daca orice frauda care nu se finalizeaza cu o condamnare ar duce la imputatii in veniturile procurorilor care au instrumentat cazul, si daca judecatorii ar avea venituri functie de numarul si complexitatea dosarelor finalizate, cu siguranta numarul dosarelor in lucru si al celor fara vinovati ar fi mult mai mic si termenele s-ar reduce.
Acelasi lucru este valabil in finante, invatamant, sanatate etc..
Toate institutile functioneaza cu venituri fixe ce nu au legatura cu performanta.
Legea salarizarii unice nu-si propune sa schimbe decat raportul intre discrepante, si asta pentru ca bugetul nu mai suporta costurile, dar nu-si propune sa rezolve relatia intre venituri si performanta.
Camapania poate prilejui aducerea in atentia alegatorilor a acestor probleme, care sunt probleme de vointa politica, nu de incompetenta.
E posibil sa se produca fraude electorale, pentru ca sistemul electoral a fost prevazut intentionat cu multe lacune.
Puteti lansa o propunere de imbunatatire a transparentei, sa se introduca in legislatie masuri care sa ofere garantii privind rezultatul votului.
Cu stima
Gheorghe
Multumesc. Aveti dreptate. Chiar de saptamâna viitoare voi incepe felul acesta de dezbateri, declansate de câte o luare de pozitie, care va fi facuta publica saptamânal, timp de o luna.
Va rog sa continuati sa-mi scrieti pe blog. Este important pentru mine sa va citesc ideile si propunerile, dar este important si pentru ceilalti vizitatori ai blogului sa afle ce gânditi.
Radu al României
Alteta
Si eu va multumensc, pentru ca renasteti speranta romanilor.
Poate S Brucan a prorocit bine, si la cei 20 de ani se produce revirimentul.
O sa mai intervin.
Am scris un comentariu mai detaliat despre fraude, la textul “Am 10% din intentia de vot”
Gheorghe C
Alteţă,
Subscriu la necesitatea şi oportunitatea iniţierii unei propuneri de îmbunătăţire a Legii electorale.
Se fraudează masiv prin neafişarea PV de numărătoare la Secţiile de votare (în pofida legii)
Ex. personal pe când am fost observator la o secţie de votare din Bucureşti (anii 1996 şi 2000): am afişat pe uşa de la intrarea şcolii PV de numărătoare, cu toate semnăturile, în copie xerox, conf. legii, iar după 30 min. dispăruse. Am afişat o nouă copie şi a dispărut şi ea, pt. că nu stă nimeni să păzească tot timpul. E o dovadă că PV originale sunt falsificate la centralizarea pe calculator.
Soluţia ar fi ca legea electorală să întărească faptul că este obligatorie afişarea la secţia de votare a PV de numărătoare şi a listelor cu semnături, precum şi faptul că trebuie asigurată paza lor până la anunţarea oficială a rezultatelor, SUB SANCŢIUNEA CU ÎNCHISOARE ÎN PROCEDURĂ DE URGENŢĂ pentru cei vinovaţi de nerespectare. S-ar putea ca şi partidele să sprijine această iniţiativă, sub presiunea electoratului, spre a demonstra că sunt doritoare de cinste şi corectitudine.
Cred că ar fi bine primită de electorat o astfel de iniţiativă, prin care să se insufle alegătorilor încrederea că pot verifica ei înşişi corectitudinea listelor şi a centralizării PV. Ar fi si o măsură pentru încurajarea participării la vot.
Horia C.
“IUSTITIA OMNI AURO CARIOR.”
Intrebari pentru Domnul Duda:
-Ce poate face un popor destul de batrin si bolnav?
-Ati avut vreodata durerea sa fiti bolnav intr-un spital din Romania, sa simtiti cum va saruta moartea in pat si sa nu aveti bani sa cumparati medicamentele care sa va salveze viata?
-Ati alergat vreodata in toiul iernii de la farmacie la farmacie sa cumparati insulina fara de care in citeva zile sau chiar ore corpul va ramine fara suflet?
-A trebuit vreodata sa sa puneti toti banii pe care ii aveti pe masa si sa alegeti cu durere sa nu cumparati lapte pentru copii, pentru a va cumpara medicamentele vitale care nu sint compensate?
-Citi batrini care inca isi mai tin banii in batista ati intilnit si cit ati stat de vorba cu ei?
Numai cineva care poate raspunde afirmativ la aceste intrebari intelege cu adevarat ce este in sufletul multor romani.
Daca doriti cu adevarat sa fiti Presedintele romanilor si sa luptati pentru ei nu ar trebui sa aveti nevoie de bani sau cel putin sa nu accepati donatii mai mari de 100-200 de dolari.
Dca veti candida va trebui sa aveti o campanie cu totul deosebita de cele de pina acum, o campanie la care romanii sa se simta parteneri si beneficiari al unei victorii.
-Cine va sint consilierii?..Sinteti convins ca nu au nici-o agenda materiala?
Mai sint multe intrebari pe care vi le voi pune la primirea emailului dvs.
-Respect!
Ionache
Domnule Ionache,
Va multumesc pentru mesajul dumneavoastra si pentru felul atât de profund in care aparati ceea ce vi se pare important si vulnerabil in societatea româneasca.
Principesa Margareta si cu mine cunoastem aceasta realitate si ne-am intalnit cu ea in spitalele, orfelinatele sau azilele pe care le-am ajutat.
Mama mea are o varsta inaintata si fara sprijinul meu lunar cred ca ar fi trait clipe grele, fiind vaduva.
Principiul donatiilor catre asociatie si campanie este strangerea unor sume mici, pentru a merge inainte, nu pentru imbogatire.
M-am angajat in aceasta campanie pentru a-i asculta pe oameni si cred ca fac o campanie diferita, cu sprijinul consilierilor mei.
In fiecare popor este o parte batrana si bolnava si una tanara si cu speranta; eu vreau sa le unesc aspiratiile, sa readuc speranta si celor in varsta si sa le oferim impreuna tinerilor un viitor care sa nu ii mai puna in situatii de a alege, cum spuneti dumneavoastra in prima parte a mesajului.
Consilierii mei deocamdata aduc bani de acasa pentru acest proiect. Nu stiu daca acest lucru se va schimba pana la finalul campaniei, dar am incredere in motivatia lor altruista, in cinstea lor si in buna credinta pe care o arata acestui proiect.
Cu cele mai bune gânduri,
Radu al României