Am citit comentariul dumneavoastră. Îmi pare rău că nu am avut timpul necesar să vă răspund cu promptitudine. Blogul este un instrument de comunicare al muncii mele de zi cu zi, nu scopul primordial al acțiunii mele publice.

Doresc să vă felicit din inimă pentru luarea dumneavoastră de poziție în jurnalul meu online, susținând cu convingere adevărurile în care credeți, precum și pentru articolul despre Basarabia și mândria știrbită a românilor.

Nu pot decât să vă rog să continuați astfel.

Majestatea Sa Regele nu a făcut niciodată mesaje cu ocazii politice. Intervențiile publice ale Regelui s-au petrecut doar atunci când Majestatea Sa a considerat că a sosit timpul unei intervenții cu scop constituțional, statal sau atunci când cele două aspecte fundamentale ale națiunii (Statul și Constituția) sunt atinse de o manevră sau decizie politică. Nu îmi aduc aminte ca Regele să se fi exprimat public cu ocazia semnării unui decret.

Acestea fiind spuse, vă rog să fiți convins că Majestatea Sa urmărește cu toată atenția ceea ce se întâmplă românilor, atât înăuntrul, cât și în afara granițelor noastre.

O atitudine publică pe care am luat-o eu în privința Basarabiei a fost cea din aprilie 2009 când, în calitate de candidat la Președinția României, am vorbit despre situația din Moldova. Veți remarca, însă, că intervenția mea nu avea caracter politic, ci statal.

http://www.princeradu.ro/news/2374/19/Situatia-din-Republica-Moldova/

Vă doresc numai bine și vă mulțumesc pentru ocazia pe care mi-ați dat-o să fac (din nou) deosebirea dintre acțiunea publică a liderilor politici și a oamenilor de stat.

Radu al României

Sunt cu desavarsire convinsa si incerc sa inteleg dezamagirile zilnice datorita angajamentului Dumneavoastra pentru o tara a noastra unita, pentru pace,dreptate si democratie.Va admir la infinit pentru devotamentul si rabdarea enorma care o daruiti multora dintre unii romani pentru care Moldova este doar o posibila, viitoare apartinatoare a Romaniei si nimic mai mult.
Dumnezeu sa va ocroteasca alaturi de toti romanii care pretuiesc si respecta moldovenii,limba moldoveneneasca si nenumaratele voastre renuntari si suferinte pentru noi toti.

Cu infinita pretuire,
Esmyana Martisor

Ne-am fi aşteptat la o reacţie oficială – sau măcar neoficială din partea Casei Regale, faţă de acest decret, cu atât mai mult cu cât cunoaştem ataşamentul M.S.Regelui faţă de cauza Basarabiei. Astăzi, când lumea se schimbă de la ceas la ceas, şi niciodată nu ştii de unde poate sări iepurele, problema Basarabiei revine mai acut şi mai actual ca oricând. Gestul preşedintelui Ghimpu este un gest moral reparatoriu de excepţie. Chiar dacă cele două state româneşti de azi nu sunt urmaşele directe ale României de atunci, ci sunt indirect opera duşmanilor ei (România de azi fiind stat urmaş al republicii impuse cu forţa armelor de sovietici în 1947, iar Rep.Moldova fiind, de jure, un stat urmaş al RASSM – înfiinţate de sovietici în 1924 şi extinse în 1940 şi la vest de Nistru), consider că populaţia lor nu este cu nimic vinovată de actuala stare de lucruri şi trebuie să cunoască ADEVĂRUL ISTORIC. În acest sens, ziua de 28 iunie 1940 reprezintă nu atât o rană din trecut, cât o neîncetată durere a prezentului, proiectată în viitor, pentru românii de pe AMBELE maluri ale Prutului. Implicaţiile sale merg mult mai departe decât se recunoaşte, până la demnitatea şi respectul de sine al fiecărui român european de astăzi.
Pentru a înţelege şi mai bine ceea ce vreau să spun, vă invit să citiţi un scurt articol scris de mine astăzi, despre consecinţele morale pentru viitorul românilor ca popor, ale actului de la 28 iunie: http://madalinfocsa.wordpress.com/2010/06/30/basarabia-si-mandria-stirbita-a-romanilor/

Abia acum am citit articolul Dvs. Nu sunt mare privitoare a stririlor TV, dar ce-am vazut despre presedintele interimar Mihai Ghimpu mi-a umplut inima de bucurie. Moldova merita, dupa parerea mea, un astfel de decret de condamnare a ocupatiei rusilor.Toti romanii au suferit cand Aliatii ne-au vandut rusilor si cand acestia au intrat sa ne redea “libertatea”.
Poate, cine stie, peste cativa ani …, vom fi martorii Romaniei Mari, cea din 1918! Eu inca visez si sper …
Cu stima,
M.C.