Un blog de Principele Radu al Romaniei

Romulus Dan Busnea

Spre începutul unui nou timp istoric
(articol care va apare în revista de cultură Plumb - martie 2009)

Ne aflăm astăzi într-un moment de rătăcire spirituală, de răsturnare a scării valorilor, de percepţie deformată a sensurilor vieţii. Mulţi dintre noi nu privesc decît partea materială a vieţii, restul e uitat. Şi parcă totul capătă tente cenuşii, parcă nu mai găseşti nici o cale de ieşire la liman - şi mai mult decât atât, aşa cum spun şi versurile poetului şi eseistului Adrian Botez, ,,mor oameni şi mor amintiri, mor mai ales speranţe./Ai  vrea să ieşi din labirint, dar uşile n-au clanţe”.

Mutaţiile politice, sociale şi culturale, au condus inevitabil şi într-un mod nefericit la schimbarea raporturilor dintre oameni, dar mai ales, a raporturilor dintre om şi Dumnezeu. În ultimele veacuri, s-a accentuat treptat, o separare şi o înstrăinare a persoanelor una de alta, instaurându-se aşa cum bine observa cineva, ,,un frig egocentric extraordinar în spaţiul european şi nord-american”. Pe lângă tendinţa de individualizare a a omului modern, mai pot fi exemplificate şi alte cauze importante – dar tot mai puţin puse în discuţie – şi care au ca finalitate, degradarea omului şi a mediului său de existenţă cum ar fi, multiculturalitatea societăţii contemporane şi secularizarea ei tot mai evidentă, iar în ţările est-europene – efectele perioadelor interminabile de tranziţie socială şi impactul culturii vestice în contextul aşa zisei integrări europene. Se poate observa chiar şi cu ochiul liber, o acutizare a tensiunilor între tradiţie şi modernitate, o relativizare a valorilor creştine consacrate, o instabilitate crescândă a familiei şi un conflict mai mult decât păgubos între generaţii, adică între părinţi şi copii şi între cultura tradţională probată, dovedită şi pseudo-cultura de piaţă impusă tinerilor şi pregătită atât de bine în laboratoarele televiziunilor, încât să fie digerată cât mai bine de către aceştia.

Într-o epocă a globalizării şi a uniformizării create de aceasta, întregul glob s-a transformat într-o uriaşă piaţă de bunuri materiale, în care omul valorează doar în funcţie de cât are prin buzunare sau în conturile bancare. Nu se mai iau în calcul valorile culturale, tradiţionale, naţionale, nu mai există adevăratele repere morale care au format şi desăvârşit generaţiile anterioare. Mulţi dintre noi, dar şi din tânăra generaţie, nu mai sânt interesaţi de moralitate, adevăr şi credinţă. Pofte şi distracţii la nesfârşit, mâncare şi băutură din abundenţă, cam astea sânt reperele care ne conduc în ziua de azi prin viaţă, într-un timp al învitregirii, al înstrăinării de Dumnezeu şi de semenii noştri şi în final chiar de noi, aflaţi într-un divorţ de noi înşine. Am ajuns să caricaturizăm Biserica, să ne batem joc de părinţii ei, de viaţa noastră şi chiar de educaţia tinerei generaţii. Cu toată utilitatea Internetului, comunicarea dintre oameni devine una virtuală şi nu una bazată pe afecţiune şi respect reciproc, iar dependenţa de acesta, devine de-a dreptul malefică, operînd modificări, uneori chiar periculoase în conştiinţa umană.

În această lume a păcatului şi a indiferenţei faţă de natura umană, prezenţa unor oameni de înaltă ţinută morală şi spirituală, reprezintă colacul de salvare pentru o naţiune în derivă, precum cea a a noastră. Un Petre Ţuţea, Dan Puric sau Alteţa Sa Regală, Principele Radu al României, nu sânt doar nişte figuri insolite în peisajul cultural sau mediatic, ci ei pot deveni catalizatori ai acţiunilor noastre, reperele spiritualităţii noastre de astăzi. Personalităţi ca ale lor pot sădi ceva autentic în spiritul culturii române, pot impulsiona noile generaţii să deprindă şi să promoveze valorile autentice, să schimbe cu adevărat în bine societatea românească. De cei tineri depinde soarta viitoare a ţării, ei sânt fără îndoială cei care mai devreme sau mai târziu, vor prelua destinele României. ,,Peste două decenii, cei care astăzi au cincisprezece – douăzeci de ani, se vor afla la cârma României. Aceşti tineri sânt plini de idei, inspiraţii, interesaţi de fenomenul integrării, de dezvoltare, de viitor.Ei fac parte dintr-o generaţie care nu se lasă impresionată de discursurile noii limbi de lemn, ei pot fi şi trebuie încurajaţi de fiecare dată când au iniţiative. Sistemul educaţional poate fi sprijinit de elevi, profesori, părinţi, comunitatea locală, Guvern şi de presă. Familia Regală are o tradiţie în sprijinirea învăţământului şi paote să ofere recunoaştere şi sprijin dascălilor dedicaţi şi profesionişti. Noi sprijinim restaurarea şi dotarea şcolilor şi ajutăm atât elevii excepţionali cât şi pe cei cu dificultăţi, pentru ca toţi să-şi poată pune în valoare aptitudinile. Multe asociaţii ale elevilor din judeţele ţării au primit patronajul nostru, iar multe altele vor continua să îl primească în următorii ani. Găsim în tineri o forţă capabilă de a determina progresul şi recunoaşterea României; de aceea, le susţinem aspiraţiile. Tânăra generaţie este cea mai puternică şi mai sigură resursă a României în următorii 30 de ani”, spunea Principele Radu al României în alocuţiunile rostite cu prilejul vizitelor întreprinse în cursul lunii martie în câteva localităţi ale judeţului Bacău, vizite care se înscriu în proiectul intitulat ,,Oraşele României”, iniţiat de Principele Radu şi Principesa Margareta şi demarat în urmă cu câţiva ani. Nu sânt cuvinte aruncate-n vânt, pentru că toate întâlnirile membrilor Casei Regale cu locuitorii şi tinerii oraşelor vizitate, s-au concretizat în proiecte de anvergură şi în atragerea de investiţii străine. Şi asta, în timp ce persoane abilitate să se ocupe de educarea tinerei generaţii şi promovarea culturii române, cheltuie banii contribuabililor pe tot felul de manifestări antiromâneşti, unele dintre ele cu caracter pornografic, perverse, forme triviale ale kitsch-ului artistic. Pentru mulţi dintre aceştia, le-a cam trecut timpul. Pentru cei verticali, responsabili şi morali, ca şi pentru tinerii cu idealuri, a început un nou timp istoric. Un timp al refacerii punţilor de legătură istorică, culturală şi spirituală. Un timp al identităţii, al respectului pentru valori, al libertăţii şi credinţei. Şi nu în ultimul rând, al speranţei că toate vor fi duse la bun sfârşit.

Romulus Dan Busnea –  (redactor al Ziarului de Bacău, cel care s-a aflat în preajma dumneavoastră pe parcursul vizitei la Târgu Ocna şi care v-a înmânat unul dintre puţinele exemplare care mai există din cartea despre staţiunea Slănic Moldova, scrisă de tatăl meu, dr.Romulus Busnea).

Sper să vă revăd cu ocazia vizitei pe care o veţi întreprinde la Slănic Moldova şi mai nutresc speranţa că voi avea sprijinul dumneavoastră în demersurile pe care le voi întreprinde pentru organizarea sub auspiciul Casei Regale, a primei ediţii a Festivalului Internaţional ,,George Enescu” pentru copii (începând din 2010).

Cu deosebită consideraţie,
Romulus Dan Busnea