Turnul Eiffel din Paris este construit cu otel fabricat la Resita
Corespondență de la Alin Horj, Bruxelles
Putini sunt cei care stiu ca simbolul Parisului, celebrul Turn Eiffel, a fost realizat dupa o tehnologie inventata in Romania de inginerul Gheorghe Panculescu.
Dupa ce a absolvit cursurile Politehnicii din Zurich, inginerul Gheorghe Panculescu ajunge sa lucreze in cadrul companiei Eiffel, la recomandarea marelui scriitor Vasile Alecsandri. In 1878, Panculescu revine in tara pentru a construi calea ferata Bucuresti-Predeal. In acea perioada, inginerul inventeaza un sistem de imbinare a traverselor de cale ferata, care avea sa revolutioneze constructiile metalice. Astfel, datorita metodei de montare a sinei pe traverse in fara spatiului caii ferate, Panculescu a reusit sa termine lucrarea concesionata in mai putin de un an, desi termenul de livrare era de aproape cinci ani.
Panculescu l-a gazduit pe Gustave Eiffel
Impresionat de proiectul inginerului roman, Gustave Eiffel se deplaseaza special la Valenii de Munte pentru a-l intalni pe Panculescu, cel care avea sa devina inspector general al Cailor Ferate Romane. Eiffel a vrut sa vada tehnologia folosita de acesta la montarea caii ferate. In 1879, in casa unde se afla acum Muzeul Nicolae Iorga, francezul a fost gazduit de Panculescu si a fost impresionat de genialitatea inventiei romanesti.
Aici, Gustave Eiffel, care avea sa devina celebru, i-a vorbit gazdei despre proiectul sau, inaltarea unui turn iesit din comun, la Paris, pentru Expozitia Universala din 1889. Impreuna au discutat despre adaptarea tehnicii inventate de Panculescu la constructia turnului, folosind subansamble metalice confectionate la sol si asamblate dupa aceea, pe masura ce se inalta lucrarea. Interesant este si faptul ca destinul celor doi ingineri avea sa se incheie, in acelasi an, 1922.
Cunoscut in Franta, anonim in Romania
Profesorul Eugen Stanescu de la Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie s-a numarat printre putinii cercetatori ai acestui inedit episod.
A fost special in Franta pentru a studia cat de cunoscut este aportul inginerului roman la ridicarea simbolului orasului luminii.
Studiind documentele acelor vremuri, profesorul a gasit un studiu intitulat “Communication sur les travaux de la tour de 300 m”, datat 1887, in care celebrul inginer Alexandre Gustave Eiffel precizeaza ca turnul care ii poarta numele nu s-ar fi putut construi daca nu ar fi aflat de tehnica inovatoare folosita de inginerul roman Gheorghe Panculescu la constructia tronsonului de cale ferata Bucuresti-Predeal. Din pacate, numele romanului este mult mai cunoscut in Franta decit in tara unde s-a nascut.
Doar la insistentele profesorului Stanescu, o scoala generala din Valenii de Munte poarta de la inceputul acestui an numele inginerului Panculescu.
Resita
Repere de ordin geografic, administrativ si istoric = oras situat in depresiunea Resita, pe malurile raului Barzava.
*Istoric: vechi traditii industriale (sec. XVIII - primele furnale si prima locomotiva cu aburi); Turnul Eiffel din Paris este construit cu otel fabricat la Resita. Pe fiecare piesa de metal ce compune turnul Eiffel scrie: “Made in Resita - Romania”
Felicitari pentru Alin Horj.
Am o observatie: la data fabricarii componentelor la Resita si ridicarii Turnului Eiffel la Paris Resita nu apartinea inca Romaniei, deci marcarea “Resita - Romania”, cu tot regretul meu, nu corespunde iintru-totul adevarului
Autorul spune:
Pe fiecare piesa de metal ce compune turnul Eiffel scrie: “Made in Resita - Romania”
.
Mi se pare cam ciudat, ştiind că Reşiţa nu aparţinea României înainte de 1918. Graniţa era la Sud de Petroşani, undeva pe la Valea Sadului… Deci pe vremea expoziţiei din 1889 România se întindea de pe la Orşova-AdaKaleh, pe la V. Sadului pe Jiu, spre Predeal, etc. Aş ruga pe autor să vină cu precizări, sau sa rectifice textul, după caz. În rest, felicitări pentru ineditul informaţiilor.
Stimati Domni.
Orice critica este binevenita. O sa ma interesez in legatura cu observatia ce ati facut-o si o sa revin curand cu un raspuns.
Universtatea a inceput foarte repede anul acesta si inca sunt intr-o perioada de acomodare dar sunt sigur ca voi gasi timp si pentru asta.
Va multumesc si va adresez salutari de bine.
Alin H.
Stimate Domnule Alin Horj,
Presupun ca o eventuala explicatie a existentei marcajului fiecarei barne metalice cu “Made in Resita - Romania” este, de fapt, o solicitare in acest sens fata de uzina de la Resita din partea celui care a fost autorul, creatorul proiectului, ing. Gheorghe Panculescu, care era roman din Valenii de Munte (din Vechiul Regat al Romaniei). Cred ca s-a dorit astfel sa se aduca un bine-meritat tribut tarii de care apartinea inventatorul proiectului, si nu tarii de care apartinea uzina care nu facea decat sa execute niste proiecte.
prof. Diana Lucia Zotescu
Stimata doamna profesoara, cred ca si dvs. va veti da seama ca afirmatia de mai sus este o aberatie. Numele oficial al Resitei in 1889 era RESICABANYA (magh.) sau RESCHITZA (germ.), orasul aflandu-se in jumatatea ungara a Imperiului Austro-Ungar. In nicio epoca anterioara, Resita nu apartinuse Tarii Romanesti, mai mult, pâna in 1770, când autoritatile imperiale infiinteaza furnalul, Resita era un catun. In niciun fel nu avea cum sa fie asociata Resita cu România, careia ii va apartine abia 30 de ani mai tarziu, in urma unui razboi pe care nimeni nu avea cum sa-l prevada la 1889. In plus, inscriptii gen “made in …” s-au impus treptat, abia dupa primul razboi mondial. Este greu de crezut ca piese executate in (Austro-)Ungaria pentru un beneficiar francez ar fi putut avea la acea vreme o inscriptie in engleza. De fapt, pe UNELE din componentele turnului este stantat “FORGES ET USINES DE POMPEY FOULD DUPONT”. Cam atat despre “Made in Resita - Romania”.
A, era sa uit. Se pare ca aceasta legenda, raspandita ca râia pe internet, ar fi inventia unui jurnalist prahovean de pe la inceputul anilor ‘70, in plina inflorire a protocronismului ceausist.
Si pentru Alteta Sa Regala Radu de România Duda: turnul nu este executat din otel, ci din fier forjat.
Prima locomotiva cu aburi a fost realizata in Anglia, pe la 1829, nu in sec. al XVIII-lea, la Resita. Iata cum protocronismul lui Ceausescu naste in continuare monstruleti
Stimata doamna profesoara, cred ca si dvs. va veti da seama ca afirmatia de mai sus este o aberatie. Numele oficial al Resitei in 1889 era RESICABANYA (magh.) sau RESCHITZA (germ.), orasul aflandu-se in jumatatea ungara a Imperiului Austro-Ungar. In nicio epoca anterioara, Resita nu apartinuse Tarii Romanesti, mai mult, pâna in 1770, când autoritatile imperiale infiinteaza furnalul, Resita era un catun. In niciun fel nu avea cum sa fie asociata Resita cu România, careia ii va apartine abia 30 de ani mai tarziu, in urma unui razboi pe care nimeni nu avea cum sa-l prevada la 1889. In plus, inscriptii gen “made in …” s-au impus treptat, abia dupa primul razboi mondial. Este greu de crezut ca piese executate in (Austro-)Ungaria pentru un beneficiar francez ar fi putut avea la acea vreme o inscriptie in engleza. De fapt, pe UNELE din componentele turnului este stantat “FORGES ET USINES DE POMPEY FOULD DUPONT”. Cam atat despre “Made in Resita - Romania”.
A, era sa uit. Se pare ca aceasta legenda, raspandita ca râia pe internet, ar fi inventia unui jurnalist prahovean de pe la inceputul anilor ‘70, in plina inflorire a protocronismului ceausist.
Si pentru Alteta Sa Regala Radu de România Duda: turnul nu este executat din otel, ci din fier forjat.
Pe diferite parti ale turnului se poate citi inscriptia:
http://www.flickr.com/photos/wallyg/1408919953/
Toate cele bune.
http://www.replicahd.ro/images/replica206/rep3.htm ,mai exact la Govajdie este acel furnal.
“Furnalul de la Govăjdie a fost inaugurat la 1806. În zonă funcţionau mai multe ateliere de fierărie, însă Imperiul Austro - Ungar a sesizat bogăţia zăcămintelor de fier de la Ghelari şi Vadu Dobri şi a dorit să le exploateze la o scară mult mai mare. Aici s-au turnat o parte din elementele aflate şi acum la baza structurii de rezistenţă a turnului Eiffel. Deocamdată nu se cunoaşte exact cantitatea de fontă livrată de furnalul de la Govăjdie pentru „emblema” Parisului. Furnalul a funcţionat până în 1889.”