Alin Horj

V-am urmarit cu profund interes intreaga activitate si sunt mandra ca Romania va are aici. Sunt impresionata de ceea ce faceti pentru NOI.

Imi face o deosebita onoare si totodata placere sa pot comunica cu dumneavoastra, chiar si pe aceasta cale, chiar daca emotii intense ma domina chiar si in aceste clipe, doar pentru simplul fapt ca va scriu.

Cu deosebit respect,
Oana Paraschiv

Deşi eu am fost un fervent susţinător al idei ca 1 Decembrie să devina Ziua noastră Naţională pe cand aceasta înca nu era, la obiecţiile unor convorbitori de-ai mei am ajuns sa ma intreb: Cînd ar trebui să sărbătorim Ziua Natională a Românilor: la 1 Decembrie, la 11 decembrie, la 29 decembrie (1919… deci doar 90 de ani nu 91…)??…
Legînd o idee cu alta, inclusiv cu mititeii de la 23 august consumaţi “la verde” cu ocazia manifestărilor cîmpeneşti organizate de autorităţile RSR (RPR), mititei de care sintem lipsiţi acum în Postul Craciunului… ne-au ramas (adica mi-au ramas, cel putin pentru mine) puţine (deocamdată doar două) alternative:

1.Sa revenim la 10 Mai… Ziua Regatului României (1866 – intrarea in Bucuresti ca Domn, 1881 – Încoronare lui Carol 1) şi a Independentei (1877)…
Motivele?
a.Deşi pentru mine şi pentru foarte mulţi români este un prilej de bucurie, ma gîndesc deseori (de fapt arareori) că pentru fraţii nostri unguri e un prilej de întristare.
b. Romania Mare a început cu intrarea lui Carol 1 in Bucureşti, apoi cu Independenţa – (în cea mai mare parte) datorată tot lui Carol 1 si apoi cu Recunoasterea (definitivă?) de către marile puteri a Statului România tot datorită lui Carol 1, recunoscut atunci ca Rege.

2. 25 Decembrie, Crăciunul, adevarata, autentica şi strămoşeasca sărbatoare a românilor.
Motivul?
Sărbătorita de români de cînd se ştiu, (in fapt dinainte de creştinare), noul calendar ce are drept început anul Naşterii Mîntuitorului a fost stabilit de catre un străromân de-al nostru: Dinisie cel Mic (adica “Smeritul”, iar in limba latină “Exiguul”).
Cuviosul Dionisie cel Mic era şi un bun cunoscător al astronomiei, ştiinţă ce o învăţase la Alexandria, centrul astronomiei antice. Astfel, el a întemeiat era creştină dionisiacă, în locul erei păgîne, începând calendarul şi numărătoarea anilor “De la întruparea Domnului nostru Isus Hristos, iar nu de la împăratul Diocleţian, ca pînă atunci, pentru ca astfel să fie tuturor mai cunoscut începutul nădejdii noastre şi pentru ca să apară mai clară cauza rascumpărării neamului omenesc, adică Patimile Mîntuitorului nostru”. A scris în acest scop două lucrări: “Carte despre Sfintele Paşti” şi “Argumente Pascale”. Era creştină întemeiata de fericitul Dionisie cel Smerit a intrat în vigoare la Roma în anul 527, iar pînă la începutul mileniului al doilea a fost adoptatî în toată lumea creştină, iar de atunci, Naşterea Mîntuitorului este sarbatorită la 25 Decembrie, fără un temei biblic sau ştiinţific, ci pur şi simplu pentru că asa a propus crestinatăţii acest mare teolog străromân.

Mihai Fucă-Tomescu
Bistriţa, la 1 Decmbrie 2009