Diana, Principesa de Wales

In ziua de 31 august 1997, imi aduc bine aminte, am alergat pe scarile resedintei de la Versoix, pentru a o anunta pe Principesa Margareta uluitoarea veste ca Diana, Principesa de Wales murise strivita intre fiarele unei masini, la Paris, in pasajul Alma de langa turnul Eiffel.

De fapt, ziua aceea intorcea pagina unei povesti de dimensiuni mondiale. Intamplarea face ca, in textul precedent al blogului, sa fi vorbit de copiii din Angola, protejati si hraniti de soldatii romani. Astazi, aduc aici aminte despre implicarea Principesei Oamenilor in salvarea copiilor angolezi de minele anti-personal, ca si curajul cu care a imbratisat pentru prima oara, in public, un copil infectat cu HIV.

Principesa Margareta si cu mine am fost, in mod constant, pastratorii unei admiratii si afectiuni nestirbite pentru Principele Charles, care ramane pana astazi cel mai apropiat var al nostru si cel mai drag. Aceasta insa nu ne impiedica sa ne plecam cu admiratie si afectiune fata de Diana, inca o data, astazi, la zece ani de la disparitia ei.

Asa cum spuneau fiii ei, Principii William si Harry, Diana ramane creatoarea unei exceptionale munci publice care, alaturi de farmecul, umanitatea si frumusetea ei neintrecute, o asaza printre legendele secolului al XX-lea.

Dumnezeu sa o odihneasca in pace si fie ca memoria ei sa fie lasata sa se aseze armonios in sufletele generatiilor care vor mai avea nevoie de ea!

Principesa Margareta si cu mine trimitem un gand bun si afectuos lui William si Harry.