Nimeni nu contesta ca un model cultural este matricea celui politc si de aici urmarile in economia si socialul unei natii.La fel de adevarat este ca la ora actuala , in Romania, desi unele grupari politice se autointituleaza de dreapta (acesta fiind considerat “binele” desi in contextul romanesc al ultimilor 60 de ani,acest bine este perceput obstinant prin comparatie cu politica de stanga) practic acest curent socio-politic este atat de pervetit incat e greu sa admiti pretentia lor, la o privire mai exigenta.Curentul de stanga , format in perioada de dupa 1946, asa cum bine stim, nu poate fi adnotat ca si curent social, avand ca precursor o matrice culturala (prin
inexistenta unor intelectuali veritabili si inca un motiv in plus de a nu fi confundat cu un curent liberal), pentru ca de fapt a fost un sustinator sau chiar implementator al dictaturii. Iar existenta acestuia inca, in arena politica romanesca , este cea care tulbura cel mai intens apele democratiei. La fel de important este faptul ca, curentul de dreapta a fost intrerupt pentru mult timp, el fiind apanajul secolului 19 si al celui dinainte, timp in care conservatorismul crestin ( in mai mare masura cel ortodox, macar prin volum) au fost baza acestuia, de unde -pana la urma- si infrangerea acestuia de catre o mana de noi veniti (activistii de stanga), care au inteles rapid ca aliatul lor cel mai de nadejde va fi una din cele doua mari biserici ale timpului (ortodoxa sau catolica) restul a fost doar o o chestiune de alegere corecta, cea ce s-a si intamplat, fiind majoritari, ortodosii au fost
alesi si transformati in curea de transmisie, rasplata nelasandu-se asteptata: confiscarea propietatilor catolice si trecerea lor sub control ortodox, de acum devenit biserica nationala.

Este interesant cum aproape -sforaitor- este prezentat “romanul de dreapta”:cu o puternica constiinta nationala si respectuos cu ierarhia creata pe criterii de competenta, avand deasemeni un inalt simt al asumarii responsabilitatii”etc. In realitate, nationalismul romanesc, a fost si este inca puternic exacerbat, decazand in xenofobie, desi altfel, romanii care impanzesc Europa, cer
bastinasilor sa ii trateze nediscriminativ.

Iar despre “respectul ierarhic”, da, acesta a existat si a fost intens expus, demonstrat, dar aceasta era mai degraba datorita faptului ca Romania secolului 19 si jumatate din sec.20, era o
societate eminamente agrara, in care sansa unei minti si
personalitati de exceptie din popor, de a ajunge in oligarhia la putere (si/sau intelectuala), era in 99% din cazuri anulata de status quo-ul sistemului, de unde respectul ierarhic era o conditie a supravietuirii sociale intr-un cadru deloc oportun diversitatii.
Este , acum, cunoscuta mult mai bine tragedia lui M.Eminescu, apreciat cu mult mai mult de posteritate, decat de (mai ales)
elitele intelectuale din timpul sau, care mai degraba il urau si il obstructionau, fiind notorie lipsa de grija medicala suferita de acesta in sanatoriul unde si-a sfarsit viata (absolut prematur) si lipsa de orice “sensibilitate ” umana (sa nu mai amintim de cea profesionala) a dr-lui Marinescu (asistent al lui Babes) care a “uitat” creierul disectat (al poetului) pe o tavita, mai multe zile in sir, si posibil,
chiar sfasiat de cainele sau.Iar folosirea nationalismului eminescian ca platform si atuu in continuarea acestui nationalism, este o greseala,in contextual actual, total admisibil insa in timpul poetului.
Cat despre “valorile crestine”, acestea -in partea practica- au fost intodeauna si au ramas la fel,adica reduse la supunerea, obedienta oarba, direct catre cler, sau indirect,
via guvern, instrumentul (reciproc) de manipulare a maselor.

Cu toate ca , curentul socio-politic de dreapta a fost forta motrice a societatii romane interbelice si de mai inainte, la aceasta data , pretentiile lor sunt aproape anacronice, sau nu prezinta atractivitate pentru generatii imbatranite in comunism, sau mai tinere, dar care au alte aspiratii, deloc consevatoare.In primul rand, conducatorii
acestui curent, sunt ei insasi tributari mentalitatilor comuniste(deci de extrema stanga) si doi, sloganele, lozincile si sabloanele care definesc chintesenta miscarii sunt desuete, daca sunt analizate.
Cea mai reprezentaiva in acest sens, este lozinca “Pentru Dumnezeu, Pentru Neam, Pentru Tara”.

In primul rand trebuie sa ne intoarcem in timp si inca o data sa vedem in ce context in ce climat, a crescut acest curent, de dreapta:acest curent s-a format si a crescut intr-un sistem de guvernamant monarhist, adoptat in Romania, cand in toate celelalte tari europene, monarhiile (regi, imparati, tar in Rusia) erau sistemele conducatoare,iar singurele tari care au prezervat acest sistem, sunt si cele mai
prospere si mai democratice, nu numai din Europa, dar din intreaga lume.Si nu putem sa nu plasam in varful lor, Anglia, modelul de democratie pentru restul lumii, si mai mult , singurul imperiu care a dainuit peste secole, nu neaparat prin dorinta lor de dominare ci mai degraba prin dorinta “dominioanelor”de a ramane parte intr-un sistem, care a aratat ca este functional, la mai toti parametrii ceruti unei reale societati democratice (echitate si justitie sociala, prosperitate economica).

Dupa cum observam usor, din lozinca actualilor lideri de dreapta, din corpul lozincii lipseste “pentru Rege”, cea ce recunoaste ca acest curent, chiar inainte de venirea comunismului, renegase sistemul monarhic, luand o turnura extremista, un alt atu al comunistilor, in accedarea la putere. Al doilea enunt enumerat in respectiva lozinca,
este “tara” care ar reprezenta poporul daca imediat inainte nu ar fi folosit cuvantul “neam” care indubitabil reprezinta masa de oameni, populatia tarii, asa cum este, diversa , heterogena,insa cuvantul “neam” este perceput a fi adresat doar romanilor ( majoritari, intr-adevar).
Tocmai de aici deriva greseala si neatractivitatea acestui curent in Romania, pentru ca in adresarea lor pe primul loc este pusa idea de supranatural, iar in locul doi,
conceptul etnic (divizare ,deja demonstrat, unde conduce),iar pe
locul 3 (dar nu ultimul, de fapt, poate trece imediat pe locul intai) conceptul de Tara adica de unitate administrativ-teritoriala, cea ce implica intaietate guvernului, iar din istorie stim cum acest guvern a administrat Romania, cand a avut ocazia, in perioada interbelica.

In sfarsit, acest curent ar deveni mult mai popular daca s-ar debarasa de conservatorismul religios, si in loc de D-zeu si Patrie (ultimul amintind mai degraba de demagogia si limba de lemn din perioada comunista), ar pune pe primul loc, omul, pentru ca acesta este cel mai important , in orice ecuatie si in general ar arata un context mult mai umanist. Desigur ca pentru a avea o dreapta romaneasca este nevoie de o preconditie, cea culturala, pentru ca intelectualii autentici nu se
formeaza la incubator, ba mai mult, pana la cristalizarea unei elite (chiar oligarhice) intelectuale centrale dar si regionale, trec generatii.
Iar acestea nu pot schimba nimic daca in timpul lor , sistemul este la fel de pervertit, de fapt este greu a se forma. Pe termen lung, solutia este cea culturala, insa aceasta nu se poate desfasura prin crestere si disipare spre paturile de jos ale societatii, intr-un climat politic veros, de unde solutia (pentru Romania) nu este nici macar politica (e dovedit de 20 de ani) solutia este una armata, urmata de revizuirea tuturor institutiilor statului, curatarea acestora de imensul
kitch politic si reasezarea acestora pe norme si in directii verificate de alte democratii europene. “Boala lunga, moarte curata”, acesta este situatia tarii de prea multi ani si an de an reactulizata, de unde debusarea intr-o stare de urgenta, iar starile de urgenta se trateaza cu terapii radicale, in cazul nostru neexistand nici o alta optiune, decat preluarea puterii de catre armata, pe termen scurt. Si nu ar fi deloc lipsit de sens, asistenta unor trupe si departamente ONU.
Insa a accepta existenta unui singur curent politic (derivat chiar dintr-unul cultural de valoare) in scena guvernarii tarii, ar fi o extrema greseala, pentru ca orice formatiune unica, are tendinta de a deveni dictatoriala ,de acea existenta unui curent liberal (la fel, bazat pe onestitate si oameni de cultura autentica) este o necesitate absoluta.
Concluzia este ca Romania are stringenta nevoie de un curent de
dreapta, ca si de unul liberal, curente modernizate, constituit dintr-o elita intelectuala autentica, chiar oligarhice, care sa vorbesca de la catreda universitatilor si nu de la amvonul bisericilor si care sa nu se izoleze intr-un turn de fildes, si care in fiecare zi -nu doar la sarbatorile nationale- sa priveasca si sa inteleaga nevoile omului de rand, caruia trebuie sa-i creeze oportunitati pentru prosperitate si in acest fel, respectul pentru ierarhie va fi cu siguranta, veritabil.

Martie 22, 2010

In aceasta analiza-statistica am sa iau in considerare cateva tari
cu forma de guvernamant monarhica , puse fata in fata cu acelasi
numar de tari republici, incercand sa le imperechez dupa marime
(suprafata si populatie,deci si dupa densitate) dupa procentul de
teren arabil, dupa numarul de diviziuni administrative, si cel mai
important , dupa speranta de viata , care este indicatorul cel mai
reprezentativ pentru calitatea vietii, fiind cunoscut si recunoscut,
atat empiric cat si stintific, ca durata (lungimea) vietii -la un numar
covarsitor de persoane- este direct dependenta de calitatea
acesteia, si sunt recunoscute cliseele (foarte realistice) din
repertoriul popular, care in 2-3 cuvinte identifica cauza principala a
decesului unei persoane inca tinere (sa zicem sub 60 de ani):
” Toata viata a mancat pe sponci”, ” Asta si vara tremura de frig”,
” Ce vrei, a lucrat 8 ani la fabrica de ciment”,” De cand il stiu, bea
numai tuica de cazanel” ,”Vedea carne numai la sarbatori”, etc.
Din randul tarilor cu forma de guvernare republica , intentionat,
am selectat crema acestora, best of the best, pentru ca daca
as fi luat in calcul tari la intamplare, sau numai din straturile de jos
ba chiar si medii ale republicilor, diferentele ar fi uriase, desigur
in favoarea oricarei tari monarhice(europene).

Tara Pop. Suprafata Dens. Teren Div. Speranta
arabil
adm. de viata
——————————————————————————–\
——–

Japonia-130 mil. 337 mii kmp 350/kmp 11% 47 82,6

Germania-83mil. 357mii 238 33% 16 79,4
———
———
Norvegia-16 mil. 41mii (!) 399,9(!) <2% 41 79,8

Romania-22 mil. 237 mii. 97 41%(!) 41 (!) 72,5
——————————————————————————–\
—-

Dupa cum se observa, cea mai stransa comparatie este intre
republica Finlanda si monarhia Norvegia, intre care avem o
singura mare diferenta semnificativa, terenul arabil (care trebuie
considerata bogatia naturala nr.1 a unei tari) al Finlandei este
aproape de 3 ori mai mare fata de al Norvegiei insa speranta
de viata este mai inalta in aceasta tara(Norvegia)

In prima grupa, Japonia /Germania, toate cifrele sunt definit in
favoarea Germaniei (inclusiv teren arabil, de 3 ori mai mult)
insa speranta de viata in Japonia este cea mai inalta de pe
mapamond, de cativa ani buni, la rand !

Grupa Suedia/Franta, terenul arabil este de aprox. 4,5 ori mai
mare in Franta insa speranta de viata este mai mare in Suedia.

In grupa Romania /Olanda , cifrele sunt dea dreptul dezastruoase
(”la propiu”) pentru Olanda, insa trebuie sa se fi intamplat un mare
miracol, pentru ca speranta de viata este cu 7,3 ani mai ridicata
in Olanda, in timp ce in celelalte grupe, diferentele in speranta
de viata sunt , in medie, 2 ani! Iar daca disecam toate
amanuntele care duc la aceasta cifra, vom vedea ca desi Olanda
are doar 2% teren arabil, adica cu mult sub un sfert din (numai)
fanetele si pasunile Romaniei, deci sub un procent din totalul
de pamant disponibil agriculturii in Romania, Olanda are un
septel de aprox.4 milioane bovine (Romania, sub 2 milioane),
iar recoltele de vegetale sunt de zeci de ori mai mari fata de cele
din Romania, desi “pamantul” olandez, natural, este propice doar
pentru tarnometi si pentru maracini! Pentru exemplificare,cateva
incredibile date:
-Agricultura olandeza aduce , anual, un venit de 55 miliarde $,
-Este pe locul 3 in lume la export de produse agro-alimentare
-Exporta UN SFERT din toata cantitatea GLOBALA de rosii !!!
(si locul 16 in lume, la productia de mere!)
Deci Romania , care are peste 20 milioane de ha., teren
disponibil agriculturii (plus luciul de apa) ,cea ce per total
inseamna mai mult de 1,25 ha/cap de om, nu poate nici macar
sa-si hraneasca propia populatie, iar Olanda care nu are mai mult
de 2 milioane ha de teren valabil pentru agricultura (cea ce
inseamna (plus luciul de apa) cel mult 0,20 ha/cap) isi hraneste
cele 16 milioane de cetateni la cele mai inalte cote, si exporta
cantitati uriase, spre alte tari!
Totusi, dupa un plan extrem de simplu si ieftin, Romania (guvernul)
poate avea un venit de peste 30 miliarde $/an (profit net, incepand
cu anul al doilea de exploatare)
doar dupa 50 statii agricole pilot, care vor “rapi” oceanului de ha.
agricole nefolosite(sau oricum, neproductive), doar 50 mii ha!
Iar aceste statii pilot vor fi construite la sub jumatate din costul
actual al pietii!( Solutii exista, “exista vointa”? Aceasta este
intrebarea!!!)
Cea ce pare “cap pe cap”(la cele 2 tari) este numarul de diviziuni
administrative, care obligatoriu trebuie corelate cu suprafata si
numarul populatiei, insa si cu activitatea acestei populatii(numar
de firme de o diversitate uluitoare) care, in Olanda este implicata
nu numai in activitati productive, dar si in sute de activitati
sociale care cel putin, isi arata roadele in bunastarea generala,
spre deosebire de Romania, unde supraincarcatura birocratica
centrala si din judete, este doar o alta piatra de moara, la gatul
economiei romanesti. Masura de concediere masiva, a chiar
25% din acest aparat birocratic, nu face decat sa mareasca si
sa perpetueze dezastrul economic (prin financiar), punand
acesti oameni pe ajutor de somaj (chiar si cu sub 80% din
salariul lor) pe luni de zile, de fapt acesti oameni trebuiau testati
pentru pozitia lor si cei care cadeau la test, trebuiau
redirectionati, de la taitul de frunze la caini, la adunat rahatii
de caini din parcuri si de pe sosele, de la intinsa indeletnicire
de a mazgali (si consuma) coli de hartie(mimand ca lucreaza),
la vopsitul si in general la intretinerea propietatilor de stat,
etc.; aceasta ar fi trebuit sa fie facut si nu trecerea lor pe somaj,
iar cand acesta va expira, acesti indivizi (mai scoliti) vor fi
primii care se vor rascula! Iar comparand numarul de
automobile (visul oricarui om de pe aceasta planeta) Olanda
detine aprox. 6 milioane cea ce inseamna 1 auto la 2,6 pers.
iar Romania, 4 milioane , cea ce revine 1 auto.per 5,5
persoane, fara sa mai adaugam ca extrem de multe din
aceste autovehicole din Rom. sunt foarte vechi! Banuiesc
insa ca ii “batem” pe olandezi la masini sport, (Ferarri, etc.)
care costa de la 100 mii euro in sus ! Si asta intr-o tara cu
300 km de autostrada, in timp ce Olanda insumeaza 2.600 km!
E adevarat insa ca in Olanda 60% din populatie nu au cu nimic
de a face cu religia, in timp ce in Romania procentul acestei
categorii este sub 5%! Sa fie aceste cifre parte din raspunsul
la intrebarea, de ce in Romania , sub limita oficiala a saraciei
sunt 25% (!!!) din populatie, in Olanda doar 11%, cea ce pare
mult si pentru ei, insa aici este un “schepsis”: este o diferenta
ca de la cer la pamant sa fii sarac in Romania vs.Olanda,
Belgia,etc.!

Dupa cum s-a notat deja, unul din marii consumatori bugetari
este unitatea administrativa, care in teritoriu reproduce (ca
salarii si alte privilegii) structura centrala, iar Romania are 41
de unitati administrative , doar cu 6 mai putin decat Japonia ,
care are si o suprafata mult mai mare, are o populatie de 6
ori mai mare ca Ro.si are o activitate economica atat de
intensa incat ,inca, este numarul doi, in lume!(Sa speram ca
Romania va trimite un fax Japoniei sa o traga de maneca,
pentru ca ii lipsesc cel putin alte 200 de unitati administrative
si o va obliga, cumva, sa infinteze imediat acest numar de
prefecturi!)

Romania trebuie sa desfinteze cel putin 20 de asemenea
unitati administrative, de fapt( datorita tehnologizarii birourilor:
computere cu internet si intranet, printer-e,etc.,deci a cresterii
enorme a productivitatii, cat si prin preluarea unor activitati de
catre firme private, ca cele de notariat, de ex.), Romania, NU
are nevoie de mai mult de 10 unitati administrative (judete) in
care sa functioneze doar un numar restrans de persoanal, cu
norma intreaga. Dar aceasta nu se va realiza vreodata, pentru
ca “boala” vine de sus, unde aparatul central este “de se
calca unul pe altul pe bataturi”, desi multe ministere ar trebui
comasate si multe oficii diplomatice ar trebui , deasemeni,
comasate (3-4 tari la un loc) in tara unde locuiesc cei mai
multi romani si/sau cu cele mai mari legaturi economice cu
Romania, altfel oficiile diplomatice sunt cele mai bancofage
unitati, din orice economie. Un alt aspect al problemei este
faptul ca densitatea birocratica este corelata perfect cu
coruptia, cu cat sunt mai multi paraziti prin birouri, cu atat se
sprijina mai bine si mai mult , unul pe altul, impotriva
“mujicului”,care indrazneste sa le ceara o hartie, tocmai in
timpul siestei!

Cea ce este demn de considerat, la aceasta data, este faptul
ca -la sondajele de opinie- aprox. 50% din cei intrebati, ar vota
pentru …Nicolaie Ceausescu, cea ce este un serios vot de blam
dat actualei guvernari dar chiar si “democratiei” sau -mai bine
zis- modului original, cum aceasta s-a aplicat la noi. Adevarul
trebuie sa fie ca majoritatea acestora, percep la modul obiectiv,
corect, ca romanii ar fi trebuit sa traiasca de cel putin 5 ori mai
bine decat inainte de “89, pentru ca toti suntem constienti ca
Romania are toate conditiile naturale sa fie o tara prospera,
si- deasemeni- acesti oameni (sunt sigur, de buna credinta si
muncitori) inca le este rusine sa recunoasca ca de 3-4 ori la
rand, au ales cea ce poate fi mai rau intre noi.Sa speram ca
inainte de caderea brumei, romanii vor fi capabili sa aleaga
-cu adevarat- graul de neghina!

Si aceasta nu este o dorinta, ci o necesitate vitala, pentru ca
pana la aceasta data, de 20 de ani incoace, guvernele
Romaniei dovedesc ca singura lor dorinta este sinuciderea
nationala, prin toate mijloacele posibile!Desigur, ei, cei de la
guvernare, trebuie sa se salveze, pentru a duce traditia mai
departe!

Orice minte analitica si/sau cu o oarecare experienta formata ”
umbland prin lume”(o calatorie lunga valoreaza cat zece carti), cu
siguranta, a inteles ca omul este acelasi oriunde, desi per total (ca
popoare), rezultatele sunt foarte diferentiate de la popor la popor, iar in cazul separarii in doua a unui popor, rezultatele,deasemeni pot fi foarte diferite.Concluzia-dupa aceasta sumara introducere-
este ca in ciuda faptului ca un popor este, la modul general vorbind,
muncitor si onest, rezultatele muncii sale pot fi sub asteptari, chiardezastruoase. Intrebarea care se pune (daca mai este nevoie) este “de ce?” dar raspunsul nu se lasa asteptat ci este instantaneu, si anume, din cauza conducerii, a guvernarii! Nimic mai adevarat,
pentru ca proverbul stravechi (pestele de la cap se impute)
este inca de considerat.

Despre cele de mai sus am putea sa dam cateva exemple, foarte
variate, inclusiv ca localizare geografica, insa ar suna ca si un
alt proverb (cel cu barna), asa ca , chiar si numai din acest motiv,
ne vom opri cu analiza, asupra propiilor plaiuri, cele mioritice , pe care “o data, de mult de tot”, curgeau laptele si mierea! Nu acelasi lucru se poate spune -chiar de loc- despre timpurile mai recente, si trebuie sa ne referim concret , la ultimii 75 de ani, perioada in care Romania a inregistrat o serioasa stagnare si chiar inapoiere,raportat la celelalte tari din Ginta Latina, raportat la majoritatea tarilor europene, si raportat chiar si la vecinii imediati, si aceasta in toate planurile.

Cineva va argumenta:”dar s- a introdus electrificarea, mecanizarea
agriculturii, si multe altele”, si aceasta este foarte adevarat, insa
aceste imbunatatiri s-au introdus in toate celelalte tari, iar in cele din mai multe din aceste tari, rezultatele au devenit pozitive si in timp, chiar spectaculoase, in timp ce in Romania, curba cresterii reala a fost pozitiva pentru cel mult 20 ani , pana prin anul 1970, si apoi, rezulatele cele mai concrete si finale( adica cresterea nivelului de trai real : totul, in final, converge spre acest punct) au inceput a stagna si , in puseuri mai scurte sau mai lungi, chiar sa retrogradeze, practic nivelul de trai din Romania, era mai scazut ca cel al unei republici bananiere (in care populatia
macar nu tremura de frig, iarna si nici de frica, toate sezoanele),
pana si cele 2 mari si initiale proiecte (electrificare si mecanizarea) au devenit insuficiente pentru nevoile unei industrii energofage care functiona din greu “pe stoc”), dar si pentru nevoile populatiei, de unde “celebrele” rationalizari de Kw. si benzina, si pentru “restul” populatiei care nu locuia in capitala, chiar si rationalizarea hranei, in timp ce clasa politica, chiar daca nu ostentativ (ca in acesti ultimi 20 de ani) aproape ca huzurea, avand acces atat la produsele interne dar chiar si la cele de import, pe care deobicei, “clasa muncitoare” le stia din bancuri sarcastice.

Este evident ca, cresterea productiei in acei primi 20 de ani, s-a
datorat cresterii uriase a productivitatii, dara aceasta, fara un
management calificat, a inceput rapid a se eroda si in final, s-a
ajuns la situatia cand productia (mai ales cea agricola) nu a mai
putut satisface nevoile de consum intern, desi curba demografica,
nu a iesit niciodata din grafic!
Neandoios, la acest aspect, a concurat in mare masura,
nu nevoia, ci dorinta de export a tot ce era mai bun,
din dorinta de a arata mapamondului ce buni suntem noi, dar si
pentru a importa acele produse , altfel neesentiale si de care se
bucura numai lumea “selecta”, si nu in ultima instanta, platirea
datoriilor, a imprumuturilor facute pentru a cumpara acele bunuri
cat si masinarii si echipament de productie performant, care
deobicei era uzat moral, si aceasta pentru ca Romania pierduse
contactul cu civilizatia europeana, prin izolarea fizica, in interiorul
unor granite pazite cu mitraliera, urmarea fiind izolarea intelectuala
si tehnica,care in occident aparea – vazuta din Ro- la nivel sci-fi.

Cea ce a dus la intinsele stagnari economice, a fost distrugerea
elitei intelectuale si tehnice, dublata de dezvoltarea monstruoasa
a nepotismului, de unde indivizi fara nici o pregatire , sau macar
experienta, au ajuns in posturi cu mult prea mari pentru IQ-ul lor,
de unde sabotarea involuntara a procesului. Iar in spatele acestei
situatii a stat idea ca “omul partidului” (omul politic, care , stim
bine, era doar de o culoare unica), le stie pe toate, sau ca macar
se va adapta din mers, cea ce – s-a dovedit destul de repede- ca
nu corespundea cu realitatea, insa aceasta “descoperire” nu a
a fost suficienta pentru a schimba lucrurile, se pare ca singurul
lucru care s-a intensificat, a fost incapatanarea de a persevera in
acest mod, cea ce in final, alaturi de abuzurile politice si in
general ale drepturilor elementare ale omului, au condus la
o nemultumire intensa si de masa, care , cu ajutorul ” neinteresat”
al catorva puteri straine, regimul a fost detronat. Din pacate,
populatia (si chiar cativa intelectuali veritabili, care au participat la “revolutie”, lovitura de stat,etc.) a fost din nou inselata, si la carma noului guvern, a ajuns I.Iliescu, una din acele 2-3 persoane, care ar fi ajuns in aceasta pozitie chiar si in vechiul regim, in cazul ca Ceausescu murea de batranete sau boala, sau daca se retragea.Lucrurile au fost “aranjate” exact ca “in vremurile bune”, adica nr.2 a fost impins ca nr.1, iar de aici sansa enorma pe care a avut-o Romania in 1989,a fost subminata zi cu zi si actiune cuactiune, impuse de noul presedinte si asociatii lui, vechi dar si mai noi, pentru a da o alura “democratica” procesului.

De acum sunt istorie “marea privatizare”( sau marea ciolaniada),
vanzarile de unitati de interes national, pe sume mai mici decat
“comisioanele” primite de cei din anturajul iliescian, derularea a
tot soiul de “afaceri” (scheme de jefuire) care au ruinat
economiile a milioane de romani, si nu putini, si-au pierdut si
locuintele, acestea intrand in posesia clanurilor politice, toate
aciuate sub poala noului tatuc, care inca din prima zi de domnie,
a promovat aceiasi politica ceausista, de speriere a populatiei
cu reantoarcerea mosierimii si burgheziei interbelice,
cuvantarile sale vitriolice, avand efect serios asupra unei
populatii total nepregatite pentru o schimbare radicala.
Dupa cum stim, acest individ s-a facut vinovat chiar de genocid,
impotriva propiilor cetateni, eveniment care ar fi trebuit sa fie un
puternic semnal de alarma (pentru societatea civila) ca acest
individ si clica sa, vor sa sclavagizeze populatia romaneasca,
intentionand sa o guverneze prin forta bruta a batelor.

Urmatorul presedinte, cel care in timpul campaniei era “indragostit”
de rege si monarhie, odata uns carmaci, a avut o viziune, si anume
ca tara are nevoie de el, de el si numai el, ca presedinte, si astfel
a trecut cu tavalugul peste toate “bunele intentii” privitoare la
monarhie, si dupa ce a vandut si el ce a mai ramas de pe vremea
iliescului si dupa ce si-a garnist familia si apropiatii cu tot felul de afaceri, “jenat” ca nu a putut face mai mult, din cauza “legislatiei democratice”, s-a retras la umbra maretelor infaptuiri ale timpului sau prezidential, si a lasat locul pentru un nou presedinte, care ca si predecesorii sai , face intens, politica clanurilor si grupurilor de interese, care au adus Romania in genunchi, supravietuind prinimprumuturi si ajutoare din exterior. Criza, care ar vrea guvernulromanesc, sa fie mondiala,
pentru a-si gasi scuze, este de fapt ocriza limitata la tarile cu supraproductie si alte caracteristici particulare de natura financiara, insa foarte multe tari sunt foarte in afara crizei, iar Romania ar fi trebuit a fi una dintre aceste tari.

Criza in Romania are doar cateva cauze majore, lacomia
patologica a guvernantilor, nepasarea totala pentru viitorul tarii (al populatiei) si dorintele de razbunare impotriva adversarilor politici sau de orice alta natura.Peste aceastea se suprapune guvernarea dupa ureche, legile in Ro fiind facute doar pentru a fi incalcate, exact de cei care le-au facut, sau ar trebui sa le implementeze.
Dar nici populatia (macar cea cat de cat educata, desi sunt destui
tarani si muncitori care au o viziune foarte realista si obiectiva
asupra starii de lucruri) nu poate fi absolvita de responsabilitate,
asa-zisa societate civila din Ro. este injghebata in jurul diversilor
falsi fost dizidenti(cei adevarati au fost exilati , ucisi sau
marginalizati), care prin subterfugii, fac de fapt jocul celor de la
guvernare, sau -prin scurt-circuitare- direct al mafiilor de tot
felul care sunt diriguitorii tarii, in direct, sau prin intermediul
interpusilor lor, adica guvernul.

Nu cred ca este dificil de a prognoza ca cel mai tarziu in iarna care
vine, starea generala a economiei se va inrautati si obligatoriu va
scade nivelul real de trai al poplatiei , situatie care va duce la
manifestari sociale extreme, in care vor trebui sa se implice toate
fortele politice si institutiile statului, de o parte sau de alta.
Si acesta este marele examen pe care Romania, ca natie, trebuie
sa-l depaseasca, intrebarea cea mai importanta este, cum se vor
implica institutiile cheie ale statului, Armata, Serviciile Secrete si Politia.
Este destul de posibil, ca toate aceste trei institutii sa se ralieze cu
guvernul, acest caz extrem va duce insa la violente
serioase si intinse, romanii nemaifiind poporul inspaimantat de la
1989 si nici lipsit de o viziune si mijloace de a-si face dreptate. In final,
desi cu pierderi serioase in ambele parti, poporul (fiind
cu mult, cu mult mai numeros si avand cu mult, cu mult, mai multa
determinare) va invinge, cel putin pe moment, pentru ca va urma
actul cel mai important, si anume cine va prelua conducerea, iar
daca aceasta va fi preluata de randul 3, atunci “victoria” a fost
doar o iluzie.

De acea este extrem de important ca cei care prevad acelasi
lucru si care sunt de partea poporului, sa aiba deja schemele de
conducere minutios alcatuite, iar cele 3 institutii sus mentionate,
ar trebui sa reflecte adanc la acest foarte probabil viitor apropiat,
si mai degraba sa intre”in joc” chiar inainte de a se declansa
miscarile populare, si anume, sa deposedeze de putere respectivul
guvern actual, si impreuna cu persoane oneste dovedite, din
societatea civila, sa formeze un guvern de tranzitie, timp in care
trebuiesc rezolvate in multiplele planuri, problemele societatii
romanesti. Altfel, Romania risca sa ajunga cea mai dezavuata
tara din Europa, daca nu cumva chiar de pe mapamond.

Toate deciziile , actiunile efectuate de aceste 3 guvernari
posdecembriste, dovedesc clar ca exista o intentie (disimulata,
desigur) de a distruge Romania din punct de vedere economic si
social, urmarea acestora neputand fi decat cea rational previzibila,
si anume distrugerea integritatii statului roman. Exemplul Greciei
este elocvent, exemplu in care se fac presiuni pentru ca aceasta
tara sa vanda un numar de insule, pentru a se redresa financiar.
Acelasi lucru se va intampla cu Romania, numai ca neavand insule,
sugestiile vor fi indreptate spre regiunile care sunt deja ( de prea
mult timp) un mar al discordiei, dar si de “concesiuni” asupra unor
alte zone de importanta majora (“un brat de Dunare”, o portiune
din iesirea la mare, etc.).De acea, cei din Armata , Politie si
Servicii Secrete, daca intr-adevar le pasa de tara si romani, au
datoria si obligatia sa stopeze aceasta stare de lucruri, inainte
de a fi prea tarziu. iar starea actuala de lucruri nu poate fi imbunatatita
prin cosmetizare ci prin schimbare radicala, de sistem, urmarea
exemplului Spaniei, prin readucerea sistemului monarhic, care
dovedeste constant ca este singurul care creaza conditiile cele mai
optime pentru psihologia de masa si individuala, care sunt factorii
esentiali in dezvoltarea unei natii, si anume un cadru care satisface
permanent nevoia de protectie fizica si economica al tuturor
indivizilor, este cadrul care duce la o stare generala inovativa,la
productii mari si de calitate si in acelasi timp ofera indivdului satisfactie
in viata personala si sociala.

PRINCIPIUL VALORII EGALE IN SOCIETATE.

Pentru a face mai usor de inteles (si de acceptat, in fond aici este tot
“spilul”, perceptia si acceptarea) articolul “De ce Monarhie?” si altele pe
aceasta tema, am sa aduc in discutie cifre (usor de verificat oriunde) si doar 3
tari monarhice, care ori prin suprafata (Norvegia) ori prin populatie (Olanda)
sunt apropiate de Romania, iar Suedia, pentru ca deja am mai vorbit despre aceasta tara. In primul rand, trebuie sa spunem clar ca este o rusine pentru Rom., sa moara de foame, in timp ce are 41%
teren arabil si 29 la suta din populatie , angrenata in agricultura, in timp ce
Olanda are doar o farama din terenul nostru arabil, doar 4 la suta din populatie
in agricultura, insa dupa ce-si hraneste intreaga tara regeste, fac din exporturile agricole peste 55 de miliarde de dolari, adica apropape 1/2 din tot GDP-ul Romaniei! E adevarat insa ca jumatate
din populatie nici nu vrea sa vorbeasca despre religie, iar dmocratia olandeza
ocupa locul patru in lume( pe locul intai este clasata Suedia)! Inainte de acest
ultim imprumut de 90 miliarde dolari(adica cu mult peste 100 miliarde, pentru ca
trebuie platite si dobanzile) Romania avea o datorie de
20% din GDP, iar inflatia este de aprox.7%, in UE Ue doar 3%!
Despre Suedia am mai amintit, suprafata aproape dubla
(raportat la Romania) iar populatie aprox. 1/2 (10 milioane),insa economia
suedeza este cotata pe locul 2 in lume, ca si competivitate de unde GDP per
capita, peste 47 mii $ !

Norvegia, cu putin mai intinsa decat Romania (380 mii kmp),este cotata(de
organizatii si agentii internationale de specialitate) ca tara cu cel mai inalt
standard de trai , iar sistemul de guvernare si implicit economia, este cotat ca
cel mai stabil si functional, deasemeni, din intreaga lume!
Norvegia, nu nmai ca are un Per Capita de 88 mii dolari/cap locuitor (ceam mai
buna republica, Finlanda , abia ajunge la !/2,adica 44 mii$!), este insa si
singura tara din vest, cu surplus bugetar de stat (aprox.9%) ! Dar cel mai
important lucru, absolut legat si de cele spuse, un lucru de care nu se discuta in
forurile internationale sau nationale, este principiul care domneste in
societatea norvegiana, si anume principiul umanismului , numit principiul valorii egale in societate*, in practica, diferenta dintre salariul minim si cel al unui CEO,este cea mai mica din lume,
de unde, evident, un muncitor necalificat, din primul an de munca, va castiga
mai mult decat suficient pentru a trai cu mult mai mult decat decent, adica a trai intr-un fel
de lux, pentru Romania.Insa este la fel de adevarat ca numarul popilor -nici pe
departe- nu-l egaleaza pe cel al soldatilor activi, ca in Romania (30 de mii de militari, 30 de mii de
popi! Numai ca militarii activi, sunt “platiti” mizerabil, raportat la trantorii
nationali!),iar Norvegia (mai intinsa decat Rom. si cu o economie mult mai puternica si diversificata) nu are decat 19 diviziuni administrative (Olanda 12, iar Suedia 21) , nu ca Rom.,
41, cea ce consuma resurse uriase de la bugetul statului (de fapt sunt platiti
neamurile si clientii politici ai guvernului central,
din painea celor multi, care practic, sunt considerati sclavi).
Aceiasi situatie cand ne raportam la “alesii neamului” adica la parlament,
Suedia are 349 de membri, Olanda are 225 de membri, Norvegia 169, iar Romania,
mai cu mot, are 471**, mai -mai sa egaleze numarul parlamentului indian, care
macar numara 1,3 miliarde de suflete, ca populatie!

* Acest principiu l-am explicat de mii de ori, dar prea multi nu-l inteleg, ori
din diverse alte motive, nu-i dau atentie.
Referitor la Norvegia, a nu se intelege ca un director de fabrica (un medic sau
un profesor cu vechime) vor aduce
acasa(deci salariu net) exact ca un tanar muncitor
necalificat, insa nici prea mult, poate 2-2,5 mai mult decat
acesta). Daca un tanar fara nici o calificare traieste mai mult decat decent
dntr-unsalariu minim(se distreaza,are automobil(de mic litraj si nu nou),
apartament, manaca la restaurant, se duce de
2 ori an in vacanta,etc.) sa ne imaginam cum traieste un profesor cu ceva
vechime care castiga dublu, sau un director de fabrica, care castiga chiar
triplu. Intotdeauna am explicat ca chiar toti oamenii planetei pot fi bogati, prin
propia munca, daca o fac bine, si economisesc,nu sunt furati(exploatati) legal
sau ilegal. Sigur, unii ceva (putin) mai bogati ca altii.

Deasemeni, o multime de oameni pot fi destul de
bogati sau chiar foarte bogati fie printr-o munca acerba ,talent, circumstante
si noroc(ca loteria) insa cand exista persoane extrem de bogate, nababi (si in
special cand la polul opus sunt prea multi saraci) este clar ca exista un furt,
in multe tari legalizat, pentru ca de fapt conducatorii tarii, direct sau
indirect, fac parte din aceasta oligarhie a superbogatasilor, care (chiar daca
nu sunt initial) in scurt timp se dezumanizeaza si
intensifica exploatarea asupra celor multi, doar pentru a-si satisace viciul
“moral” de a fi cat mai bogati, in general securitatea lor economica fiind de
mult depasita,in sensul de mult si total asigurata.
In Norvegia, aceasta latura a “spiritualitatii umane” este considerata
degradanta, de unde instituirea si respectarea acestui principiu de egalitate
sociala , prin care oamenii sunt considerati (chiar daca formal) oameni,
dar , nu numai formal ci in fapt, sunt respectati ca oameni,prin asigurarea
drepturilor derivate din insasi natura lucrurilor si anume din faptul ca un
multi milionar nu ar fi ajunsa (sau ar ajunge) asa de bogat, daca pentru el nu
ar lucra mii de oameni, daca la pregatirea sa profesionala, nu ar fi contribuit
intrega societate, chiar si prin construirea acelei scoli si salarizarea
profesorilor, de la bugetul de
stat, bani obtinuti prin taxe, platite de acesti multi oameni,care au muncit si
muncesc zilnic, orice, inclusiv cele mai de “jos” munci, insa care toate la un
loc, creaza posibilitatea unor ( a toti) de a acceda pe scara sociala.
Asta nu inseamna, nu trebuie sa dea dreptul nimanui sa zica” si tu ai avut sanse
egale”, ci trebuie mai degraba sa inteleaga ca trebuie sa multumeasca ca exista
aceste multimi de oameni care muncesc efectiv, iar exprimarea recunostintei
pentru efortul lor, trebuie facut printr-o(in primul si cel mai important rand)
salarizare decenta si echitabila, nicidecum egala, insa echitabila**, incat
acesti oameni sa traiasca la adevarata valoare a conditiei umane.
Dupa cum este dovedit de statistici absolut demne de
incredere, aest lucru se intampla in imensa majoritate a tarilor monarhice(adica
peste 99%!), si doar in max. 10 tari republici, adica intr-un procent de max.
5%! Marea catastrofa umanitara este data de faptul ca in aceste 5% procente,
sunt arondate peste 75% din intreaga populatie a planetei. Referitor la Romania,
cifrele sunt chiar mai tragice, GDP ul per capita (foarte redus)
reprezinta doar o situatie sintetica, adica GDP general impartil la nr. de
persoane, cea ce arata un per capita aproape acceptabil(departe de decent,
oricum) in realitate Per Capita real, este mult mai mic la 90 % din populatie,
pentru ca cei 10% din populatie (oligarhia politica, la noi, grefata pe cea
“economica”) “castiga”, zilnic, salariul a mii de muncitori, pe un an, de unde
imensa polarizare economica: un sfert din populatia Romaniei este “asistata
social” adica primeste un minim pentru a nu muri realmete de foame, inca 30-40 de
procente o duc de pe o zi pe alta,15-20 de procente pot spune ca se descurca bine, si apoi acele sub 10 procente din varf, care nu numai ca absorb toate profiturile economiei nationale, insa -pentru ca sunt incompetenti si chiar criminali- fac totul pentru a sabota si aceasta fragila economie nationala.

*Sunt cateva elemente extrem de acute care necesita ca in organizarea administrativa a Romaniei sa nu figureze mai mult de 11 judete, iar parlamentul roman nu trebuie sa exceada un
numar de 79 membri, in total.

Referitor la numarul de unitati administrative, este absurd acest numar, la o
economie atat de anemica, insa cel mai important lucru este ca si in birourile
romanesti a patruns tehnologia(computere cu intra si internet, masini de copiat
de mare viteza si capacitate, formulare pretiparite, etc.) iar
o parte din atributii (ca munca de notariat) au fost preluate de firme private,
cea ce practic ar fi trebuit sa reduca numarul functionarilor la macar jumatate,
in schimb , in mod grotesc, acesta a crescut !Acesta este motivul pentru
care trebuie reduse unitatile administrative, iar in
localitatile mici, pozitiile administrative locale, trebuie reduse la jumatate
de norma.
Referitor la numarul de parlamentari, este deja dovedit ca acestia sunt marii
bugetoagi, prin salariile pe care si le maresc cand vor, prin afacerile ce le
deruleaza in contul -ilegal- al pozitiei oficiale, si in varf la toate, printr-o activitate total
antiromaneasca, chiar dusmanoasa la adresa poporului, votand legi inumane, si
sustinand o administratie criminala si corupta, desigur ca si ei.
De acea trebuie redus numarul acestora si trebuie
alesi ca senatori (Romania are nevoie doar de o singura Camera, si aceaste este
Senatul) cei mai buni dintre cei mai buni, adica cei care sunt adevarati
patrioti , nu prin ce declama pana ragusesc, ci prin cea ce au fost si au
facut si prin ce sunt si ce fac la acest moment.

Aceasta este motivatia (si rationala si chiar emotionala, o imbinare perfecta)
pentru care am accentuat in toate articolele mele, ca salariul cel mai mare “la
stat” (banuiesc ca al presedintelui) sa nu fie mai mare de 5 ori decat salariul
minim pe economie (macar pentru cativa ani,
pana cand -speram- ca se va face ceva si economia
va fi pusa in functiune), iar pentru salariile din sectorul privat, se va folosi
taxarea progresiva, in acest fel, fiecare cetatean aducandu-si aportul la fondul
de investitii si dezvoltare, asa cum este dovedit in tarile monarhice, dar mai
ales in Norvegia.

De ce rege, sau-desigur- de ce regina, pentru ca este foarte dovedit
ca femeile sunt la fel de bune-poate chiar mai bune- conducatoare
politice , decat barbatii. Cine a citit articolul “Regi si Presedinti” are
o mare parte a imaginii comparative dintre cele doua forme de
guvernare(Monarhie versus presedintie). In aceste randuri ne vom
ocupa de aspectul numit “stabilitate” al oricarei guvernari, dar -din
nou -este dovedit ca este mult mai aplicabil ca “instabilitate”, la
guvernarile republicane, cu presedinti alesi la fiecare 4 sau 5 ani.
Intorcandu-ne in timpurile biblice(premesianice) stim ca regii
Israelului erau numiti de D-zeu, insa nu asta este important, ci ca
erau numiti, deci alesi dupa anumite criterii(virtuti). De fapt, in
multe alte natii, la acel timp,si dupa, regii si imparatii erau alesi de
nobilime sau popor, sau castigau aceasta pozitie, prin calitatile
individuale (in special evidentierile din timpul lupelor.
In paralele s-au creat si dinastii, unele s-au prelungit pana in ziua
de astazi, datorita unei adaptari extraordinare, la noile cerinte
sociale. Si nu putem a omite -din nou- cazul Spaniei, o monarhie
veche insa si cea mai noua, in care paradoxal, socialismul face
o extraordinara figuratie in arena politica si economica cat si in
alte aspecte(drepturile omului,etc.) , Partidul Socialist al lui
L.Zapatero a castigat in 2004 alegerile si inca se afla la cote
inalte ale popularitatii, datorita unui program social realistic,
si avand suportul Casei Regale, care (prin lege) numeste primii-
ministri (presedinti de guvern) numai din partidele care inteleg
sa mentina un pluralism politic balansat.In orice alta tara, este
dovedit istoric, partidele socialiste conduc la dezastru (cel putin
pana acum e posibil ca America de Sud sa demonstreze
contrari, infuzand caracteristici capitaliste in relatiile de productie,peste
sistemul social; asa cum face si China), insa nu
si daca sunt supervizate de un sistem monarhic, care -s-a mai
spus- nu are nici cel mai mic interes sa faca jocul politic al
niciunui partid, deci institutia monarhica da dovada de cea mai
inalta posibila echidistanta, singurul real interes, este in
prosperitatea si securitatea poporului.Iar populatia, la randul ei, intelege ca
intotdeauna este cineva mai presus de orice interes particular sau de grup care
ii apara si respecta, indiferent de
cat de acerba este lupta intre partidele politice, aceasta perceptie
mentinand o pace si o liniste populara, ale carei efecte se
regasesc direct in productivitate si imediat, in nivelul de trai.

Revenind la ultimul secol si la zi, se noteaza cu usurinta ca
singurele natii care au prosperat constant fara a subjuga alte
natii (dimpotriva, colonialismul a fost abolit in toate tarile
respective) sunt monarhiile europene (inclusiv dominioanele
lor, de peste mari si tari:Canada, Australia, Noua Zeelanda,
etc.), care insa nu au fost scutite de diverse cutremure politice,
dar care insa nu au colapsat sub nici o forma (economic,
politic, militar, cultural, etc.), dimpotriva , drumul acestor natii
s-a mentinut pe aceiasi linie, de crestere a prosperitatii
si sigurantei generale a populatiei, inclusiv a defavorizatilor
“soartei”(adica a saracilor). Iar aceasta nu s-a intamplat
doar, ci s-a datorat existentei unui cadru politic, care a
asigurat continuarea unei guvernari de inalta calitate si in
perioadele de criza.Elocvent, reprezentativ, sunt scandalurile
(si nu unul-doua) politice din Japonia, in care au fost implicati
chiar prim-ministrii, si care deobicei au demisionat la presiune
sau din bun-simt. La alta scara, se poate exemplifica cu
frictiunile etnice si lingvistice (flamanzi si valoni) in Belgia,
care au dus de cateva ori la aparenta disruptiilor de
guvernare, insa procesul a fost tinut sub control, iar natia nu
a avut de suferit. In fine, per total, toate tarile monarhice
din Europa(si Japonia) la aceasta data (dar de mult timp) sunt
un standard de stabilitate politica, stabilitate care asigura si
stabilitate economica si cresterea progresiva a acesteia, nu in
salturi ci constant, chiar daca lent. Ca sa nu mai aducem detalii
despre stabilitatea olandeza, daneza, norvegiana, suedeza,etc.
care aparent este chiar o monotonie , o plictiseala nationala,
oamenii se duc la culcare oata cu gainile, dimineata se duc la
munca si tot asa…Am folosit cuvantul “aparenta” pentru ca
aceasta monotonie este foarte aparenta, oamenii au cele mai
diverse mijloace de distractie posibile in lume, si mai ales,
oamenii absolut de rand, au posibilitatea financiara sa se duca
in doua vacante anuale, oriunde in lume, in cele mai exotice
si/sau scumpe locuri.
Diferenta este ca ei o fac linistit, cu bun-simt si masura , fara a
bate tobele ca s-au “ajuns” si fara a umbla dupa vedetismul care
a pus stapanire pe politicienii si chiar natia romana. Un vedetism
de 15 minute, care confirma zicala cu gardul si leopardul!
In contrast cu aceasta stabilitate evidenta si palpabila in aceste
monarhii, in extrem de multe tari republici, instabilitatea politica
(urmata de cea din toate domeniile) este o constanta, cea ce
duce la serioase tulburari multiple ca forma, inclusiv la
mentinerea prejudecatilor discriminative fata de alte natii, care
trebuie controlate prin forta.Insa in cele mai multe din aceste tari,
discriminarea este impotriva propiilor cetateni si este efectuata
de propiile guverne, chiar daca aceste tari sunt aderate la
diverse organizatii democratice internationale si ele insele se
autointituleaza “democratii”.Ar fi fara prea mult merit daca ne-am
ocupa (chiar si doar cu scopul de comparatie) de tari ca Korea de
Nord, Kazikistan, etc. mai ales ca insasi Romania este un
“excelent” exemplu de tara “republica democrata”!.

“Stabilitatea” politica din Romania este nu numai evidenta, insa
este observabila chiar si din afara tarii, organismele si agentiile
internationale, dau semne serioase de ingrijorare, cu privire la
“stabilitatea” politica si economica a tarii, dar chiar si la
stabilitatea demografica, zilnic din Romania, plecand sute de
persoane cu nivel de educatie inalt, care (prin golurile lasate)
duce la alte destabilizari pe piata muncii, si in sectoare sensibile,
precum sanatatea. Situatia politica este atat de “stabila” in Ro.
incat recent s-a introdus o motiune de suspendare prezidentiala,
si nu e ultima din ultimii 20 de ani, iar pentru a fi corecti pana la
capat, “stabilitatea” romaneasca a fost atat de mare, incat in
Dec.”89, insasi seful tarii a fost executat, pentru a se evita o
destabilizare socanta, care -intr-adevar- a fost dezamorsata,
insa disipata in urmatorii 20 de ani, nu numai disipata, insa si
“imbogatita”, cea ce -se pare- va duce la cea ce se chiama,
“istoria se repeta pe ea insasi”.

Cea ce nu regasesc in media culta din Romania (adica cea
scrisa de elite) este faptul ca desi toata suflarea vede ca
corabia se scufunda, nimeni si nici aceasta elita, nu are curajul,
sau nu vrea, sa se intoarca spre tarile monarhice si sa le copieze
modelul, care oricum, nu ar fi nou in Romania.De ce ? De ce
aceasta inchistare si rejectie, impotriva unui sistem care este
dovedit a fi cel mai bun? Sa fie romanii un popor care iubesc
instabilitatea, un popor care vrea sa adoarma tarziu in noapte,
din cauza miilor de griji ale zilei de maine, un popor care si-a
pierdut total echilibrul interior si a cazut in masochism national,
un popor caruia ii place sa fie chinuit, torturat psihologic si
chiar fizic, zi de zi?
Nu cred ca raspunsul este “da” insa cred ca guvernantii actuali
si ceilalti din ultimii 20 de ani, sunt indivizi sadici si care isi
exercita aceasta inclinatie malefica, prin intermediul puterii
obtinute prin minciuna, isi exercita puterea de torturare a
milioane de cetateni romani , al caror ultim efort de a scapa din
aceasta stransoare teribila, este desnationalizarea, iesirea din
tara si incercarea -prin toate mijloacele- de stabilire intr-o alta
tara, care-cinstit, rational, dovedibil- nu are potentiale mai mari
ca Romania, insa are conducatori onesti si nu doar inteligenti
(mai degraba vicleni, in Romania), care stiu sa canalizeze
aceste potentiale, in final aceste tari fiind considerate un fel
de Mecca economic al romanilor.

Iar aceste tari, deobicei, sunt Monarhiile europene!

Pentru ca se apropie alegerile din Ro.si ca tot romanul care se pricepe la
fotbal, agricultura(inclusiv la decorticarea principalelor produse, fie ca
“e de floare fie ca e de dovleac”) si politica (ultima, mai ales in ultimii
20 de ani),vreau sa fac cunoscut un punct de vedere -din pacate, si stiu,
aparent nu tocmai popular(parere personala)- o parere,o idee, pe care am
dezvoltat-o de multe ori, pe spatziile pe unde am (mai) scris si anume
problema monarhiei in Ro.care -la un cetatean ca mine,cu intreg trecutul
meu social, politic,etc.inclusiv a toate generatiile trecute , cat de
cat adnotate in amintirile nescrise ale familiei-”pasiunea”pentru aceasta
problema ar trebui sa fie ca si inexistenta, insa istoria tarilor
“retrogade”, monarhiste ,in comparatie cu istoria tarii noastre
- referindu-ne chiar si numai la aspectele pur practice- dovedeste
de peste o suta de ani (desi nu ar fi eronat sa extindem aceasta
declaratie chiar la sute de ani) si -cu atat mai mult si mai intens, mai
imposibil de negat in ultimii 80 de ani cu subliniere pentru ultimii 20 ani-
ca “omul este cel care sfinteste locul” insa rezultatele vor fi logice si pe
masura, daca locul sfiintit este gresit ales, iar pentru a face translatia
necesara, aici, “locul” este de fapt cadrul, sistemul in care omul isi va
desfarsura activitatea pentru asi transforma in realitate dorintele, visele,
planurile pe carea le-a avut la momentul “sfintirii”locului.
Din literatura nationala cat si cea universala stim ca metaforele permit
asemanarea, compararea unei natzii, a unui popor, cu orice: cu soarele,
luna, cu puteri cosmice,entitati fantasmagorice s.a.m.d.
Dar ce ar fi sa comparam o natie, un popor, chiar daca prin reductie, cu un
singur om, care pana la urma este elementul de baza al unei natzii si chiar daca o tara ar exista geografic,insa fara oameni, ea nu ar insemna nimic, pentru simplul motiv
ca nu ar avea cine sa o constientizeze, ca existenta.Deci, haideti sa comparam
Romania cu un om de orice grad social, care a avut insa un accident si si-a
rupt un os, la o mana sau un picior(pentru simplificare).Ce va face el? In cazul ca este vorba de timpurile moderne se va duce la un medic, in timpurile vechi se va duce la un vraci sau (accidentat intr-o padure intinsa) el singur
-instinctual- va face cea ce cei doi amintiti mai sus, ar face: va gasi cateva crengute de
lemn cat mai tare si singur i-si va confectiona o atela, isi va alinia oasele rupte , le va lega zdravan in acele stinghiute si astfel va putea iesi din padure iar in
timp, osul rup, mentinut cap la cap, se va suda la loc si respectivul va putea
reveni la activitatea lui obisnuita in cateva luni. Dar daca nu va proceda
asa? Raspunsurile sunt multiple, insa il vom lua in discutie doar pe cel care
reprezinta doar cea mai usoara consecinta: oasele, nealiniate, cu chiu,cu vai,
se
vor suda pana la urma, insa indivdul va schiopa pentru tot restul vietii sale,
nu va mai putea (prin activitatea sa) fi cotat ca si inainte si destul de
probabil, va fi privit cu o oarecare reticenta de ceilalti.Exact acest lucru s-a intamplat si cu Romania, care a fost fracturata , odata cu schimbarea regimului monarhic cu unul “democratic” schimbare efectuata prin forta si santaj.Insa Dumnezeu( pentru cei care cred ) Karma, sau pura intamplare, in 1989, dupa aproape 50 de ani de schiopatat national,ne-a dat sansa istorica, unica si de nesperat inainte, ca singuri sa ne lecuim piciorul rupt, si anume sa punem cap la cap cele 2 capete de oase rupte si astfel sa putem ajunge la
performantele(economice,juridice, sociale generale) ale celorlate natii care nu au au avut nesansa sa fie
“accidentate” cum Romania, a fost.Si totusi, noi romanii si nu “fortele oculte
din exterior”or “agenturili straine” am ales (de cateva ori) dupa “89 sa fim
in continuare schiopi si astfel in loc sa ne putem lucra manosul pamant, cu care
am fost binecuvantati de natura(de Dumnezeu , pentru cei care vor asa), pentru
a “ajunge din urma” natiile prospere, am inceput mai degraba sa cersim la ei,
sa furam, sa talharim sau sa fim sclavii lor.
Nu este nici o umbra de indoiala ca acesta este adevarul pur, chiar daca unora
nu le pica bine, indiferent de motivele lor personale sau de grup.Dealtfel din cele 2 milioane de romani plecati din tara dupa “89, cel putin 80% muncesc de obicei sub calificarea lor si in general sunt platiti mai putin, uneori trec prin situatii
sociale mai mult decat deplorabile,insa nici picati cu ceara nu ar recunoaste
starea de lucruri,in general mimeaza o bunastare si o situatie sociala pe care o pot totusi atinge, dar nicidecum fara indelungi ani de munca grea si
respectivele
situatii amintite(este adevarat insa ca, comparat cu Ro. se fac mai multi bani
insa numai fiecare in parte stie daca sacrificiile respective se merita).
Asta face parte- mai mult ca la alte popoare- din tipologia romaneasca si nu
poate fi invinsa cu usurinta. Intrebarea este, insa :nu credeti ca suntem
deja cu timpul trecut (totusi, mai bine mai tarziu decat niciodata) ca sa ne
adunam
istoric si sa ne reparam piciorul rupt, sa avem apoi curajul, mandria ,dar mai
ales dreptul sa ne ridicam intre natiile ajunse pe adevaratele culmi ale
prosperitatii si justitiei sociale? Cea ce este un paradox, este ca sute de mii de romani (nu neaparat doar de 18 ani) muncesc in tari monarhice (unde,intr-adevar, sunt
tratati si platiti mai bine decat in alte tari, o alta dovada a superioritatii
sistemului monarhic, care se bazeaza pe realul respect fata de fiinta umana si nu pe cel declamativ si urmare nu directa a unui ordin al casei egale, ci urmare a interactiunii directe dintre populatia bastinasa- cu aspiratiile lor sociale implinite si/mai ales, implinite, datorita sistemului monarhic- si “emigranti”)
dar cand se intorc acasa(ei,familiile si prietenii lor), sau voteaza in tarile
respective, aleg ,mereu, pe aceiasi, care, de acum e dovedit, au interese ca
Romania sa ramana o tara cu-macar- un picior rupt.

Iata de ce, consider ca de actualitate, a privi in istoria trecuta si recenta a noastra, in paralel cu cea a natiilor care “s-au incapatanat” sa ramana blocate in istorie, cu regi sau regine (sau imparati), iar republicarea articolului de mai jos reprezinta modul meu de a spune “Buna ziua” tuturor romanilor, inclusiv celor care urasc monarhia(rational sau visceral) si carora le sugerez sa
priveasca acest lucru doar cu un ochi critic, practic si nu emotiv , ca in cazul “regele e strain”( si casa regala a Norvegiei isi are obarsia tot in Germania iar Norvegia,
la toate topurile pozitive este intre primele 5 tari de pe mapamond),sau ca
“regele e de neatins,iar populatia este intr-un status de slugarnicie”,pentru
ca -stim cu totii- ca regii si reginele actuali sunt mult mai populari decat
multi presedinti, iar Spania s-a ridicat din nou intre natiile prospere,
incepandcu anul revenirii tarii la sistemul monarhic.

In Romania, ca in multe alte tari care se confrunta cu probleme economice
serioase cronice, mai direct zis , pauperizare la scara intinsa,in fondul
problemei ,invariabil,se regaseste criza continua politica, politica care ,in
toate societatile trecute sau actuale defineste atat economicul unei tari,
natii,cat si profilul social general.Nu mai e nici un secret ca aderarea la
comunitatzi economice internationale (continentale,regionale sau mondiale) poate
aduce o imbunatatzire -chiar subtantiala- in bunastarea generala a populatiei
unei natii,dar aceasta nu poate continua prea mult in timp , daca local- in tara
respectiva, aici Romania- sistemul politic cuplat cu managementul economic,nu
face eforturi, chiar sacrificii, sa aduca tara pe un drum economic sanatos,
adica in care productia sa fie eficienta prin pretul de cost si grad de
productivitate ,mai mult decat acceptabila calitativ si abundenta
cantitativ,iar distribuirea profitului sa se faca in mod echitabil.Nu e
deasemeni nici un secret ca Romania postdecembrista ,sub masca unei
democratizari de tip occidental, a importat ( din occident) mai mult decat
democratzie in sine , un imperialism economic extrem de agresiv( bazat in
special pe vanzare de bunuri produse in alte tari, sau loco insa sub patronaj
strain), care-alaturi de alti factori- in mai putin de cativa ani, a dus la o
polarizare economica in special, din care deriva polarizarea sociala in
general, nemaiintalnita nici chiar in perioada antebelica. Mai precis spus,
peste noapte, s-a creat o oligarhie economica (cuplata pe persoane politice) in care un singur individ a acumulat sute de milioane( de euro,ca sa ne referim la moneda actuala cea mai puternica) in timp ce milioane de cetateni au saracit
rapid si atat de intens incat magazinele cu haine vechi, au devenit parte din
cotidian iar speranta ridicarii nivelului de trai a ajuns loteria.Dar ce sta la baza acestei stari generale -pentru prea multi, desperate- nu este nimic
altceva decat coruptia si aranjamente mafiotice la nivel guvernamental, atat la
centru cat si in teritoriu. Situatia aceasta este atat de acuta prin intindere
in spatiu (mioritic) si atat de cronica deja, daca ne raportam la cealalata
dimensiune, timpul, incat omul obisnuit,s-a resemnat si a pierdut chiar si
speranta ca lucrurile se mai pot indrepta.Exista desigur, grupuri sau indivizi
izolatzi care aduc zilnic aceasta problema pe tapetul public si vin cu solutii,
insa caracatitza coruptiei e atat de mare, atat de organizata si atat de
puternica,incat sufoca rapid aceste incercari de normalizare a politicii
roamanesti, care este -fara dubiu- raspunzatoare de intreaga situatie creata si
perpetuata in Romania.Intrebarile , cum sa se faca redresarea, exista peste
tot,raspunsuri de asemeni,insa punerea in practica e …simpla teorie.De ce?
Pentru ca,coruptia nu este numai la nivele inalte -care, de departe este cel mai periculos lucru pentru o societate- dar este infiltrata chiar in patura sociala cea mai de jos.Un director corupt, de la o interprindere mica, deobicei
incompetent , hot si lipsit in general de caracteristici morale, nu poate
supravietui in functie daca nu e sustinut de diversi alti, inclusiv -macar
catziva – muncitori din intreprinderea respectiva.Folosirea cuvantului “catziva”
creaza- poate – perceptia ca fenomenul este extrem de restrans, insa in
realitate este extrem de intins, acest lucru regasindu-se din plin intr-un numar
imens de unitatzi comerciale(indiferent de profil, productie, desfacere
etc.)sistem educational, sanatate, s.a.m.d.,folosind cifre, putem spune ca in
acest sistem vicios ,nesanatos, sunt inglobati poate chiar peste un milion de
cetateni, unii dintre ei facand acest joc chiar si pentru un extrem de mic
profit (ilegal, absolut, chiar daca are alura legalitatzii).A porni o lupta
generala impotriva acestei situatii este egal cu a porni la lupta impotriva
vantului sau apelor marii, este absolut absurd si nonsens, mai ales- repet, mai
ales- ca institutiile care ar trebui sa duca aceasta lupta, sunt profund
infiltatate, ele insele, de indivizi corupti , pusi cu orice pretz, pe
capatuiala.In sfarsit, se poate spune ca aceast cancer social, coruptia, este,nu o exceptie ci o regula,din pacate secular cronica si ajunsa la grad de
mentalitate populara.Singura solutie practica de a indrepta lucrurile, se
regaseste in doua proverbe romanesti ” Pestele se impute de la cap” combinat cu al doilea,”Raul trebuie taiat din radacina”.Desi aparent , radacina ar fi grupul
celor “de jos” intrati in acest cerc al coruptiei, realitatea este , ca in
sistemul politic, varful reprezinta radacina.Si, in toate administratiile
cunoscut de noi,cetateni inca in viatza( nu facem referire la istoria mai
recenta sau de mult trecuta , cunoscuta din cartzi) ,pornind cu cea imediat
postbelica si culminand cu dictatura criminala ceausista, observam usor ca in
toate aceste administratii, coruptia , minciuna ,razbunarea politica,
dezinformarea, etc. etc. au fost si raman trasaturi de baza ale
stabilimentului.Iar in cazul fostului presedinte Iliescu,ranchiuna adanca si
razbunarea personala ,au culminat cu executarea ilegala si prematura a cuplului ceausist,tocmai pentru a a-si satisface dorinta criminala de razbunare personala si- in acelasi timp-pentru a bloca aducera la lumina- pentru eternitate- a unor adevaruri cunoscute-foarte posibil- numai de cuplul dictator.Presedintia lui Constantinescu, bazata mai mult pe infatuare personala si dezavuare a unui
sistem fost legal in Romania( regalitatea) ,frica de actiune civica, a dus la
cufundarea si mai adanca a tarii in mocirla in care inca se zbate tara si la
aceasta data.Lupta actuala a presedintiei cu diferse parti ale eshicherului
politic romanesc , mentine nivelul de trai al romanilor la cele mai joase cote
in randul tarilor fost comuniste,chiar si speranta de mai bine abia mai
palpaie.Revenind la solutia eradicarii aceste stari de lucruri, trebuie
subliniat inca o data ca radacina raului in Romania, este de fapt capul
pestelui, si lucrurile se vor indrepta – nu peste noapte, dar se vor indrepta-
odata cu retezarea capului imputit si inlocuirea cu unul sanatos, aceasta nu
presupune doar inlocuirea unei persoane,- a presedintelui,care din orice parte
ar veni ramane tributara unui grup social- ci cu inlocuirea sistemului care e
dovedit ca are extrem de mari deficiente si ca nu poate fi tratat de multimea de
boli, atata timp cat otrava vine din interior,din propiul organism .In opinia
mea,regaliatatea este singura garantie a unei vieti economice si -in general-
sociale, sanatoase, iar traditia romanilor de mii de ani este monarhia, plus ca, avem exemple concrete de natii conduse de case regale ” demodate, in afara
istoriei” etc,care nu numai ca ” o duc bine” dar sunt chiar in varful piramidei bunastarii.Trebuie sa fii idiot sau rauvoitor din cale afara sa nu vezi si sa
recunosti ca Belgia, Suedia, Olanda,Japonia s.a.m.d. sunt tarile cu cele mai
prospere economii din lume(evaluat inclusiv ,si prin ajutorul social oferit
paturii sarace) iar Spania ,care a revenit la sistemul regalitatii (indepartat
nu prea mult timp inainte de a fi fost abolit si in Romania) intr-un timp record
a ajuns in randul tarilor enumerate mai sus,aceasta tara devenind ,in ultimii
ani, un paradis pentru cautatorii de viata mai buna, chiar si pentru unii din
tarile vestice.O mentalitate populara bazata pe idea ca “ne descurcam” cu datul
de shpaga,cu mica invarteala si cu furtishagul,au facut si vor face ca
bunastarea generala sa fie doar un deziderat si niciodata un fapt.Dar pentru a
atinge acest deziderat trebuie sa intelegem ca o casa buna are un arhitect bun,
un plan bun, un model bun si verificat. Modelul il avem in situatia tarilor
enumerate mai sus, cea ce ne lipseste -cel putin aparent- este curajul si
onestitatea de a recunoaste aceste lucruri si a incerca, cea ce , de fapt, nu
este deloc nou sub soare, cea ce de fapt , apartine de sute de ani acestui neam si tinut ,romanii si Romania, inca din vremurile antice,cand ne numeam daci.Nu am sa fac nici o disertatie asupra avantajelor regalitatii ereditare sau constitutionale, totusi , daca facem referire chiar la Biblie observam ca regii Izraelului, cei mai multi,nu erau ereditari.Consideratia mea este ca pentru Romania monarhia constitutionala ar fi cea mai benifica,regele sau regina( pentru a nu fi nici urma de discriminare sexuala) putand fi ales/aleasa (pe baza unor preconditii si reguli bine gandite, rationale) pe viata dar in acelasi timp putand fi demisi la constatarea dovedita ca si-au depasit -in negativ-
atributele oferite si impuse de lege.Monarhia constitutionala va oferi o
stabilitate politica solida, care va sta la baza dezvoltarii economice ,iar
administratia regala, neutra, va fi tamponul si arbitrul luptei politice a
partidelor, care nu dovedesc o democratie cu nimic mai solida daca sunt cu mult
mai multe de 3-4.Regele sau regina, in opinia mea poate fi orice cetatean cu
drept de vot care depaseste conditiile generale de candidatura: numai cetatenie romana, cazier judiciar curat, examen medical fizic si mental trecut fara nici cea mai mica dificultate,absolvent de liceu si minimum 2 -3 ani de invatamant superior sau echivalent, o limba straina de circulatie internationala cunoscuta mai mult decat bine,neafiliat politic,sau macar disident al unui partid , fara a se mai fi inregistrat in altul, apartenenta religioasa neutra,cunoscut in media
-chiar si numai locala-ca activist al drepturilor si libertatilor
cetatenesti.Acestea ar fi -in opinia mea- conditiile generale de candidatura,
dar tot in opinia mea ,ar fi de adaugat verificarea oficiala asupra raportului
subiectului cu alcoolul, drogurile si fumatul, si desi aceste aspecte par a
aduce atingere vietii private, totusi ele -neverificate-ar putea avea o
importanta majora in cazul luarii deciziilor in criza.Nu mai este o problema de
ghicit ca un fumator tanar chiar, in timp, i-si aduce prejudicii serioase
sanatatii iar tara are dreptul -si obligatia ,in acelas timp-la un rege/regina
sanatosi care pot efectua serviciul in conditii de stress fara a recurge la
medicatie sau spitalizare,iar alcolul abuzat- chiar si in trecut- ca si
drogurile , lasa urmari permanente – uzual inaparente in conditii obisnuite-
asupra facultatilor mentale si a sanatatii generale.Al doilea motiv care ar
impune si aceste conditii ca eliminatorii (daca nu sunt satisfacute) este faptul
ca ,casa regala TREBUIE sa fie un model pentru intreaga societate si mai ales
pentru tinerele generatii care vin, si care, in urma occidentalizarii
neselective, au de infruntat serioase probleme in viata personala si sociala.Un
rege, obligatoriu si sotia, sau o regina , obligatoriu si sotul, care nu sunt
fumatori nu au avut si nu au probleme cu alcoolul, drogurile sau jocurile de
noroc, nu pot fi decat cel mai serios si atractiv model pentru copiii proveniti
chiar si din familii cu aceste probleme. Ori se stie, ca orice invatatura are
roade bune daca cel care o raspandeste, el insusi o aplica zi de zi, cu
seriozitate si nu numai o propavaduieste.Un rege si/sau o regina (ca de altfel
si un presedinte de tara) sunt perceputi ca persoana cu cel mai inalt grad de
moralitate si instructie civica si daca este adevarat, masele deobicei ii
urmeaza pe acestia iar rezultatele benefice nu se lasa prea mult asteptate, asa
cum in caz contrar, un conducator de tara corupt sau cu deficiente morale sau de
comportament, induc in randul maselor cel putin confuzie ,delasare si chiar
nesiguranta , dar destul de frecvent, riscul cel mai mare este pauperzarea pe
scara larga si cresterea criminalitatii, ca rezultat direct al saraciei si
indirect ca rezultat al lipsei de control al fortelor de ordine- si in general
al sistemului juridic- care devin -ca si primul om al tarii- corupte.Coruptia se
propaga cel mai rapid de sus in jos, ca un cancer de la celula la celula, aici
de la om la om, pe scara ierarhica, iar – cum bine stim- un presedinte ,
exponent al unui partid politic, este imposibil ca sa nu i se ivesca ocazia sa
fie impins, fortat,sa plateasca pentru faptul ca a fost propulsat in sus, iar
aceasta plata, “favoare” va fi ceruta- aproape fara exceptie- in afara legii,
tocmai pentru a ascunde sau musamaliza o situatie ilicita sau chiar numai
prejudiciatoare sub alte aspecte.In sfarsit, cum spuneam si altadata,se zice
ca republica e un model de guvernare nou, insa stim bine ca e mai veche de doua
mii de ani, iar daca pentru multe sute de ani a disparut de pe harta politica a
lumii este tocmai pentru ca s-a dovedit a fi foarte vulnerabila la coruptie,
flagel care realmente poate distruge un popor.Sunt convins ca -poate- multi din
cei care citesc acest articol,le repunga gandul de a avea un rege (sau si mai
rau, regina!) in subconstient, aceasta fiind tradus “regele are drepturi
supreme iar noi suntem sclavi !”, cea ce face ca sangele sa coloreze obrazul in scarlet, adrenalina sa tasneasca prin toti porii , iar ratiunea albastra sa fie impinsa in afara oricarei discutii.In realitate ,monarhiile de azi sunt cu mult mai populare atat in propiile tari cat si in afara, decat orice presedintie in propiile lor tari, iar legatura si raporturile dintre cetateanul “umil” si rege sunt mult mai calde si mai cordiale decat ne putem imagina.Desigur ca acest
lucru are valoarea sa, insa cel mai important lucru ramane daca ” supusii
altetei sale regale” ( adica poporul de rand) au un loc de munca decent si bine
platit, daca au mancare mai mult decat suficienta, apa calda permanent, si un
automobil chiar de mic litraj.Iar cum bine stim, acum dupa “89, si dupa cum
banuiam destul de aproape de adevar, inainte de “89, toate acestea erau si sunt
realitati indiscutabile in tarile occidentale dar mai ales in cele cu
monarhii.Se spune ca fiecare popor are soarta pe care o merita.Partial, este
adevarat, insa toate popoarele merita sa traiasca in bunastare,problema este
daca invatatorii neamului sunt onesti si nu sunt vanduti unei ideologii sau
alteia, pentru avantaje materiale sau pur si simplu din “mandrie patriotica” sau
alte lozinci cu iz patriotard care au scopul de a bloca pe multi sa gandeasca
independent, sau chiar de ai rusina, pe cei care o fac.Concluzia mea,cu privire la forma de guvernamant , pentru toate tarile, dar aici, pentru Romania, este ca monarhia constitutionala ar scuti natiile de multe din necazurile si problemele cu care se confrunta de peste un secol.Dupa cum se stie din media internationala,in toate tarile cu forma de guvernamant Republica (presedintie) alegerile prezidentiale -la 4,la 5 sau 8 ani- nu numai ca consuma resurse
financiare in mod inutil, insa – si este extrem de important- pentru motive
aproape viscerale, in populatie se produce o diviziune adanca, marcata de
agresivitate verbala si chiar fizica, si nu numai intre grupuri sociale dar
chiar si in cadrul familiilor.Poate ca psihologia acestui mecanism nu este greu de descifrat,insa in mare se poate vorbi de o mandrie si prejudecata exacerbate care au ca subiect in primul rand persoana in cauza, votantul -si nu cel “de ales”- care o data ce si-a declarat adeziunea si sprijinul pentru un anume candidat (la presedintie) nici cele mai valabile argumente nu-l vor face sa-si schimbe opinia, pentru ca astfel el ar trebui sa recunoasca ca EL,- niciodata EL- a gresit! Prejudecata vine din faptul ca ne facem o parere despre un
candidat din aparenta acestuia si din modul de exprimare,din generozitatea
regala (de data aceasta) cu care promite mii si mii de lucruri si- din mare
nefericire- nu prin analizarea trecutului acestui individ si a actiunilor
prezente care sunt de fapt oglinda nevenetiana a caracterului.Cea ce mai e de
remarcat este faptul ca cobarand la ceilalti “alesi”( senatori , reprezentanti)
pasiunile se domolesc, chiar rapid, pe cand ,fiind in discutie omul pentru
postul suprem, pasiunile clocotesc ajungand la extrem, manifestate prin injurii
si insulte, maltratari fizice si chiar omucidere.Aceste acte nu se intalnesc la
alegerile parlamentare din nici o tara cu monarhie ca si forma de guvernamant,si
nu s-ar intampla nici in Romania daca tara ar fi condusa de o administratie
regala care are si ar avea tot interesul sa mentina stabilitate in toate
domeniile si la toate nivelele, chiar si pentru simplul motiv doar pentru a-si
asigura continuitatea pe tronul tarii pana la limita maxima.Un alt aspect , din
ce in ce mai demonstrabil in timp, inclusiv (si mai ales) la republicile cu
democratie, este alunecarea spre dictatura fie sub acoperirea de satisfacere a
“spatiului vital”(Germania inceputului secolului trecut) fie pentru “apararea
victoriilor revolutionare”( Rusia -URSS-ul stalinist al secolului trecut),fie
pentru contracararea “imperialismului mondial”(Korea de Nord a zilelor noastre)
incercari similare in America de Sud(in trecut si in prezent) si intr-un mod
sofisticat in SUA zilelor noastre .Cea ce este de remarcat, ar fi ca mai toate
aceste dictaturi afisate sau mascate ,nu numai ca aduc o multime de probleme in
interiorul propiilor societati, insa prin forta armata -pe motivatii false-
intervin in tari diverse fie ocupandu-le , fie producandu-le seisme sociale
care, realmente, aduc asupra poporului respectiv iadul veritabil. In acest
context,”international” e interesant de remarcat ca in ultima suta de ani
monarhiile au tendinta reala de a fi adevarati slujitori ai poporului, pe cand
guvernele prezidentiale devin tot mai agresive atat pe plan intern dar si
extern, atat in plafonarea sau chiar reducerea nivelului de trai al populatiei
dar si prin abuzuri grave impotriva drepturilor cetatenesti. Nu am enumerat la
acest capitol dictatura din Romania postbelica, nu pentru ca nu ar fi existat,
ci pentru ca a fost o dictatura ceva mai aparte, “dictatura proletariatului”,iar
Romania datorita fiasco-ului economic total si aproape din start, nu ar fi putut
sa intervina armat in nici o alta tara , nici pentru o singura zi.Nu e nici un
dubiu asupra faptului ca dictatura de o jumatate de secol din Romania a fost una
dintre cele mai urate din istoria omenirii, fiind sustinuta prin segregare
economica (chiar daca saracia era plenipotentiala ,totusi anumite paturi ,grupe
sociale erau apropape sclavagizate) dusa la extrem- cum bine stim- de
ex-presedintele Iliescu ( primul presedinte “democrat”) prin actul oficial de
instigarea la omucidere a unor grupe sociale impotriva altora.Se spune ca
regele( guvernarea monarhica) ar fi lasate de Dumnezeu ; noi nu stim daca e
adevarat sau nu, insa cea ce stim clar este ca desi tarile cu monarhii ,nu sunt in fiecare zi cap de afis in stirile ziarelor sau televiziunilor,ele sunt
constant adnotate cu plus, iar linistea lor -inclusiv si cea aparenta- e
dublata de o viata dusa in indestulare modesta si neprovocatoare,in care
cetateanul de rand,”umil supus al Majestatii Sale” i-si traieste in tihna si din plin, visele.

Faptul ca ASR Principele Nicolae si-a petrecut o parte din vacanta alaturi de MS Regele arata ca traditia Familiei Regale continua si intr-o zi sa speram ca toti romanii il vor considera pe tanarul fiu al ASR Principesa Elena simbolul democratiei in tara noastra.