Haideti sa incercam alaturi de toti ocrotitorii Romaniei Altfel,alaturi de toti cei care cred in spiritul solidaritatii binelui,haideti sa ne straduim sa credem in minunile credintei in Dumnezeu,credintei in bine.
Acreditarea primita de la Cambridge este o sansa,depinde enorm si de vointa oricarei institutii in parte de a fructifica aceste recunoasteri in plan european sau international.Orice acreditare este doar un inceput,munca in echipa infaptuita cu daruire si deplina constiinciozitate,dorinta permanenta de a invata unii de la ceilaltii,ocrotirea cu sfintenie a profesionalitatii,doar astfel de mentalitate,doar un astfel de crez va merita,va convinge,va dovedi ca a trait si va trai mereu si Romania Altfel.Descurajarile nu ajuta nimanui,niciodata,vointa Domnului pentru omenire este binele,nadejdea,iubirea,adevarul,dreptatea si nu in ultimul rand demnitatea in deplina armonie cu pacea si libertatea.

Va felicit, din nou, pentru prezenta Altetei Voastre in vestita Cetate a Culturii classice umaniste care este Universitatea Oxford, loc de care ma leaga infinite legaturi ce tin de formatia mea ca anglist, desi – din pacate – nu am ajuns inca sa vizitez acest splendid izvor de cultura europeana in timpul celor doua vizite pe care le-am avut la Londra. Bucuria mea este accentuata si datorita faptului ca vor avea onoarea de a conferentia alaturi de Alteta Voastra doi anglisti de exceptie precum Virgil Nemoianu si Mihai Spariosu. Atat primul cat si cel de al doilea mi-au fost mentori in perioada studentiei mele, dl. Virgil Nemoianu conducand, in calitate de lector univ., seminariile de literatura engleza la grupa unde eram studenta in anul lll, iar Anca, sotia sa, mi-a fost colega de grupa. Mihai si Doina Spariosu erau, in acea perioada (sfarsitul anilor ’60), asistenti univ. de valoare la Catedra de Engleza a Facultatii de Limbi Germanice din Bucursti; Doina (fosta Spariosu) – o anglista de prestigiu – este in prezent, dupa cunostinta mea, decan al Facultatii de Engleza a Universitatii (particulare) Spiru Haret.

Ma bucura, de asemenea, ca spiritul iluminist al Principelui Dimitrie Cantemir, fost Voievod al Moldovei si om de cultura enciclopedica de talie europeana al veacului sau, este evocat de Alteta Voastra, care proveniti tot din spatiul cultural al Moldovei si deci, cu atat mai mult mai rezonant la tot ceea ce a insemnat Marele Voievod si Umanist pentru cultura romaneasca – si nu numai. Daca ne gandim numai la doua din operele sale, scrise in limba latina – si nu in slavona – “Descriptio Moldaviae” si “Incrementa atque Decrementa Imperii Ottomaniche” (titlu aproximat), este suficient pentru a demonstra inaltul nivel de cultura istorica, geografica, diplomatica si literara a Domnitorului Cantemir. Desi de scurta durata, domnia sa a lasat urme de nesters in istoria poporului roman. Prietenia notorie a lui Cantemir cu Tarul Petru al Rusiei, reformatorul vietii sociale, culturale, diplomatice dar si al moravurilor de la Curtea Imperiala Rusa, unde Cantemir se si retrage dupa plecarea de pe tronul Moldovei, intregeste portretul istoric al Principelui moldovean. Initiativa Fundatiei Berendel de a institui un premiu “Cantemir” este, in acest context, cu atat mai laudabila.

Doresc succes Altetei Voastre la tot ce tine de participarea la conferinta de la Oxford. Daca nu cer prea mult, as dori sa Va rog a transmite omagiile mele Domnilor Nemoianu si Spariosu, precum si Ancai Nemoianu.

Cu deosebita stima si loialitate,
prof. Diana Lucia Zotescu