Romania fara ghisee

O stare de lucruri ,,invizibila”

Romania mileniului al 3-lea, o tara tanara, a  unor oameni plini de asteptari, mai ales dupa succesul aderarii la Uniune, este administrata dupa concepte, metode si principii arhaice, de pe ,,vremea lui Cuza”. Acestea se perpetueaza din ,,din tata in fiu” din specialist in specialist, printr-un cerc vicios care se arata imposibil de a fi sfaramat.

Cateva din aceste principii si metode ar fi: prezumtia de vinovatie aplicata individului, considerat ca fiind un dusman natural al ,,sistemului”, cu o inclinatie permanenta spre frauda; existenta unui sistem de legi, reguli, instructiuni, extrem de stufoase, aplicarea lui la sange celor 95% din populatie, practicarea unor pedepse (amenzi, sanctiuni, detentie) neproportional de mari si apelul sistematic la ele ca la un panaceu universal.

Apoi: ignorarea mijloacelor ,,moderne” de administrare (scriu moderne in ghilimele, pentru ca e vorba de telefon si posta, mijloce folosite de aproape 100 ani in alte tari), refuzul de a introduce niste simplificari si modernizari necostisitoare care iarasi exista de cel putin 40 de ani in tarile civilizate (este vorba de banci de date, legitimatii, adeverinte si alte mijloace doveditoare etc).

Nu este de mirare ca la acestea se adauga si o atitudine arhaica, neeuropeana total nepotrivita fata de individ. Este un sistem care nu pune in centru beneficiarul serviciului, clientul, ci pe cel care il furnizeaza si in speta executantii lui.

Nu vreau sa mai adaug aici decat ca se regasesc tipare comportamentale care, surprinzator, apar limpede descrise de exemplu in studii ca acela al profesorului Djuvara ,,Intre orient si occident” cu referire la epoci de mult apuse. Aceasta observatie a facut-o de curand si doamna Marie Rose Mociornita intr-o emisiune TV, ca sa dau cateva exemple.

Putina etimologie: in romaneste ,,autoritate”, reprezentata de slujbasul ei ,,functionarul”, sinonim ,,stapanire” si antonim ,,supus”. A se compara cu termenul englezesc ,,public servant”!

O ultima precizare importanta este ca tiparul de mai sus nu este practicat numai de aparatul public ci de orice alti actori furnizori de bunuri sau servicii catre un grup de clienti – banci, clinici private, lucratori din transporturi, turism, furnizori de utilitati etc, toti urmand aceleasi metode si tipare comportamentale incrustate in consntiinta lor ca un fel de arhetip. Se procedeaza asa nu din rea vointa ci pur si simplu din inertie si necunoasterea, ignorarea unor alternative, combinate cu niste reflexe gresite de alegere a managerilor, gospodarilor, al caror nivel de competenta se nimereste ca printr-o minune sa fie aproape intotdeauna si in ciuda CV-urilor impresionante, cel mai jos cu putinta.

Consecinte

Prin felul in care este conceput si functioneaza acest sistem el ii cauzeaza individului o pierdere permanenta enorma a resurselor proprii (bani, timp si moral=sanatate) pe care o estimez ca fiind de circa cinci-zece ori mai mare decat in unele din tarile occidentale (Suedia). Cu alte cuvinte, intretinerea in viata a unei populatii chinuite fara ca ea sa fie constinenta de ce se intampla cu ea. Evident, fiecare persoana supusa acestei practici remarca aspecte dar foarte putini reusesc sa faca extrapolarea spre baza invizibila dar cu mult mai extinsa, a aisbergului.

Modul in care sistemul este conceput sa functioneze mai are si consecinte serioase asupra mediului si infrastructurii (s-ar putea reduce 20-35% din uzura si incarcarea mijloacelor de transport, a traficului, consumului de carburnat si uzurii mediului prin emisiile de noxe etc).

Solutii si modele
Prin modernizarea sistemului administrativ (metodele si principiile) cu mijloace relativ simple, ca rezultat al unei abordari sistemice  (folosind teorii preluate printre altele si din IT si HMI Human- Machine Interaction), luand ca model o tara ca Suedia cu progrese remarcabile in liberalizarea si simplificarea pusa in slujba publiclui (NU ma refer aici la sistemul politic), s-ar incepe eliminarea problemelor extrem de serioase de la punctul 2.

Cateva din metode propuse ar fi (ele fac parte dintr-un tot, un pachet): reorganizarea ,,fluxului de ghiseu” in sensul simplificarii rutinelor, rezolvarea lui prin telefon si posta (nu neaparat si in nici un caz exclusiv prin internet); simplificarea si reformarea sistemului arhaic de evidenta, in realitate control de tip Gulag, a  populatiei prin simplificarea continutului si numarului de legitimatii, a informatizarii registrelor, sisteme de plata standardizate, pe calea contrurilor bancare reunite printr-o centrala de plati independenta, reciclarea functionarilor in sensul de a-l vedea pe ,,solicitant” ca pe un client si de a-l plasa in centru, de a deprinde mecanismele respectului pentru om, introducerea obligativitatii practicarii a programrilor si, acolo unde nu se poate, a aparaturii (extrem de simple) de gestionare a cozilor, ridicarea la nivel de legislatie a obligativitatii oricarui actor care are de gestionat un flux de clienti mai mare de 4 clienti /ora de a urma o metoda standard, sprijinirea (nu constrangerea) acestora de catre administratie pentru a se putea replia, marirea atributiilor functionarului aflat la interfata cu publicul de a putea lua singur niste decizii in cazuri mai putin tipice, introducerea practicii unor legalizari simplificate, ori de catre functionar, ori de catre orice alta persoana care isi da semnatura, CNP si numarul de telefon ca pe o declaratie implicita pe proprie raspundere; tratarea stiintifica a interfetei cu publicul si incredintarea unor specialisti a misiunii de a da forma si structura cuvenita ,,interfetei” (inlocuirea cererilor cu formulare tip, optimizarea si standardizarea din punct de vedere ergonomic al inscriptiilor si indicatoarele publice, corespondentei, chitantelor, facturilor, paginilor de internet, ca si insesi in structura arhitecturii cladirilor care gazduiesc fluxuri de clienti; oamenii sa poata gasi usor, sa existe un sistem de receptie si dirijare a publicului, nu de intimidare si paza impotriva lui; eliminarea limbii de lemn din interfata de comunicare cu clientii).

Este o actiune care ar trebui inceputa neintarziat. Orice taraganare se traduce in risipirea unor resurse imense ale fiecarui roman si ale mediului inconjurar din tara. Daca ne gandim numai la aspectul unei populatii demoralizate cronic, in sensul medical al cuvantului, ce se poate face cu o asftel de populatie tocmai intr-o tara careia lipsindu-i multe lucruri are nevoie tocmai de rapiditate in realizarea lor? Cu cine sa se realizeze aceasta?

Ar fi iarasi de evitat preluarea unor sisteme mai putin eficiente din alte tari. Acum Romania are cel putin o sansa cu care nu se va mai intalni prea repede, aceea de a putea porni de la zero in directia pe care si-o doreste.

De asemenea, restructurarea sistemului pornind de la conceptul de mai sus ar bloca in mare parte si resursele din care se nutreste coruptia.

Circa 2/3 din rezultate s-ar putea atinge intr-o perioada relativ scurta, de ordinul a 4 ani. Se poate spune ca estimarea timpului necesar e nerealista, prea scurta, dar in cat timp s-a refacut Germania dupa razboi?

Promovarea RFG nu este imposibila, cu conditia ca ea sa fie imbratisata si propagata activ, printr-o strategie bine cantarita, de un grup de oameni care au calitatile necesare: au experienta celor doua sisteme, flexibilitatea de a le privi dinauntrul si dinafare lor,  glasul le este ascultat de o mare parte a romanilor, carora ei in mod nefortat le-au inspirat incredere.

In istoria Romaniei au mai existat initiative care au avut succes desi au fost pregatite si lansate de un grup restrans (,,Romania -  Intre orient si occident”, N. Djuvara). Performanta a fost realizata in vremuri in care tehnica informatiei nu era nici pe departe ceeace este acum.

Cum poate fi demarata initiativa RFG?

In nici un caz nu se asteapta de la un numar restrans de oamenisa o realizeze doar prin fortele lor. Aceasta sarcina ii revine sistemului din Romania.
Cred insa ca aceasta etapa, de imbratisare a programului de catre ,,sistemul” din Romania, nu poate sa inceapa de la sine tocmai datorita profilului persoanelor din establishmentul politic. Rolul grupului de initiativa RFG este tocmai sa initieze o pregatire anterioara.

Precizarea este de la sine inteleasa dar o fac totusi pentru ca unele persoane carora le-am prezentat draftul au avut obiectii serioase asupra demersului de exemplu ca ,,asa ceva nu poate fi realizat, este o actiune prea mare”. In subsidiar rezulta ca nu sunt deloc dornice sa beneficieze de castigurile RFG dat fiind ca eforturile de a il introduce in Romania ar fi disproportionat de mari (!?). Cineva a fost vadit deranjat de indrazneala de a-i propune o participare, argumentand ca are ocupatii mai importante si ca oricum asa ceva ,,nu prinde la public”. Altii mi-au urat succes de parca mie, cetatean suedez, locuind in cu totul alta lume mi-ar fi lipsii ceva pentru care ma agit disperat sa cer ajutorul unor persoane ocupate.

In ce ar consta aceasta pregatire – notez cateva puncte posibile:
punerea ideilor RFG intr-o forma coerenta, structurata (este o provocare dat fiind caracterul amorf si empiric al subiectului) cu ajutorul unui grup de lucru eficient si relativ redus ca numar (pentru a evita caderea in discutii interminabile cu caracter academic). O abordare practica este de dorit. Din aceasta ar rezulta un manifest, ghid/indrumar etc.
Propagarea informatiei pe canale potrivite (portal internet, emisiune TV, media, scrierea si publicarea unei brosuri, indrumar practic, o forma simplificata a unei lucrari de genul ,,Tratat despre lucrul bine facut” al lui Tadeusz Kotarbinski) catre beneficiarii ei de drept, cetatenii cu scopul de a le pune in fata un model pe care cunoascandu-l sa ajunga sa si-l doreasca si sa-l solicite cu toata taria.
Eventual, crearea unei structuri simple de ,,birouri locale” care sa monitorizeze situatia. In acestea ar putea lucra ,,ofiteri” pregatiti si recrutati dintre tineri proveniti din categorii defavorizate. Rolul lor ar fi sa faca munca de teren (interviuri, consultanta), mentinerea unei pagini de internet etc. Aceasta initiativa ar putea da efecte colaterale benefice.

Nota:
Cu timpul se vor face in orice caz pasi in aceasta directie. Dar exista riscul ca abordarea aleasa sa fie din nou una nepotrivita,  nesistemica, alegandu-se modele mai putin reusite, care odata aplicate vor permite transferarea si perpetuarea problemelor in noul sistem ce va fi abordat. Aceasta ar putea insemna pentru intreaga generatie tanara avand acum 20-30 ani ca in perioada tineretii lor sa nu se poata bucure de un sistem RFG la care ar avea tot dreptul. De aici indemnul de a lua in serios acest avertisment. Este exact ceeace s-a intamplat cu subsemnatul in perioada de dupa 1989, anume dreptul la o viata demna si civilizata in Romania a continuat sa-mi fie confiscat. Riscul este sa se sparga cu ciocanul o fractura veche prost pusa si sa se puna din nou ceva mai bine dar totusi nu asa de bine cum trebuie si se poate (parafrazez o metafora eficienta folosita de M R Mociornita).

Initiativa propusa este bazata pe observatii si comparatii intre Suedia si Romania pe o perioada de 17 ani, numeroase calatorii in toata Europa, participare la viata sociala si mediul de munca in ambele tari).

In Romania, desi arhicunoscute pe segmente izolate, aspectele relevate mai sus nu sunt observate in totalitatea lor si luate in serios. Lucru deosebit de periculos: pe cand coruptia este criminalizata, tocmai acest sistem defectuos conceput nu este (desi el sta si la baza unei mari parti a coruptiei).

Cele scrise mai sus sunt o simpla schita fara pretentiile unei abordari stintifice (in Romania abordarile stiintifice ale acestei teme sunt bineinteles sublime dar cam lipsesc). Abordarea este din punctul de vedere al ,,userului” experimentat al unui sistem bine pus la punct. Acest ,,user” are dreptul sa pretinda toate optimizarile necesare din partea celor care construiesc sistemul si privilegiul de a nu trebui sa se justifice si sa i se conditioneze satisfacerea cererilor lui de nici un fel de competenta in domeniu (asa cum din pacate se obisnuieste, abuziv, in Romania, unde li se permite numai ,,expertilor” sa se pronunte, cu rezultatele pe care le vedem cu totii, sau, mai bine zis, nu le vedem).

Imi cer de asemenea scuze pentru stangacii si greseli de tot felul, in speranta ca, in ciuda acestora, macar o parte din cele semnalate merita a fi luate in considerare.

* Domnul George Petrineanu mi-a trimis acest text, impreuna cu o scrisoare, la data de 11 mai. I-am raspuns, cerandu-i permisiunea de a pune textul sau pe blog. A fost de acord si mi-a impartasit dorinta lui ca acest text sa aiba parte de imbunatatiri, adaugiri, comentarii care sa-l faca mai bogat si mai pertinent.