Un monarhist respecta intotdeauna Familia Regala dar asta nu inseamna ca trebuie sa accepte decizii private si care nu au valoare constitutionala.

Este greu de prevazut ce ne rezerva viitorul si daca ASS Principele Karl nu va pretinde drepturi de succesiune dinastica dupa ce MS Regele Mihai I nu va mai fi.Constitutia din 1923 (niciodata abrogata “de iure”) l-ar indre[ptati din acest punct de vedere.

Oricum in acest moment nu este nici o propaganda in favoarea Monarhiei chiar daca unii asteapta sa vada prezentarea lui Nicolae de Romania in luna aprilie.

Doresc sa reamintesc ca Dinastia de Hohenzollern a avut intotdeauna “legea salica” si nu a fost desigur singura.Faptul ca luam in considerare doar exemplul Familiilor Regale care ne convin (care nu au “legea salica”) este cu totul altceva.Pana la o decizie in viitor a Parlamentului (daca Monarhiea se va restaura “de facto”) dezideratele MS Regelui vor fi aplicate la viata viitoare a Familiei Regale dar nu vor avea evident nici o consecinta constitutionala.Desigur cei ce sustin “legea salica” il considera ca viitor Principe mostenitor pe ASS Principele Karl de Hohenzollern (fiu Sefului Casei Princiare de Hohenzollern) dar ma indoiesc ca acest are intentia de a se amesteca in problema Succesiunii.

Cred ca exemplul sarbesc este cel mai bun de urmat.Pe de o parte ASR Principele Alexandru si ASR Principesa Katerina sunt foarte implicati in diferite proiecte sociale, culturale dar pe de alta parte promoveaza in mod deschis cauza restaurarii Monarhiei.

Nu inteleg de ce in Romania nu se poate initia o campanie permanenta si deschida in favoarea Monarhiei, campanie ce ar putea fi condusa chiar de sotul ASR Principesa Margareta.

Ma bucur sa aud ca vor fi organizate diferite evenimente in stransa legatura cu Nicolae de Romania (din cate stiu nu mai foloseste in mod public numele Medforth Mills) si m-as bucura si mai tare daca in mod expres s-ar vorbi despre tanarul fiu al ASR Principesa Elena ca un viitor portdrapel al regalistilor.
Nu stiu daca Nicolae de Romania si-a imbunatatit cunostintele de limba romana, nu stiu daca a obtinut cetatena romana si nu este clar cand se va stabili definitiv in Romania dar cu siguranta are carisma necesara pentru a deveni un simbol.
Faptul ca Familia Regala are un site cred ca a fost un pas inainte pentru a fi mai bine cunoscuta de opinia publica romaneasca chiar daca a vorbi despre candidaturi la prezidentiale pe site-ul oficial al Familiei Regale mi s-a parut o greseala regretabila.
Deasemenea am ramas uimit sa nu vad nici macar un comunicat al Familiei Regale cu privire la casatoria Angelicai Kreuger (fiica ASR Principesa Irina) in ciuda faptului ca aceasta este trecuta in lista celor 10 descendenti cu drepturi dinastice daca s-ar aboli “legea salica”.
Cartile despre Familia Regala contin nu de putine ori inexactitati (daca tot ati pomenit de asa ceva) si v-as da cateva exemple:la pagina 118 din “Coroana romana” este o poza ce o reprezinta pe ASR Principesa Ileana si pe ASIR Arhiducele Anton de Habsburg -Toscana si pe “primul lor nascut,Arhiducele Dominic” in ciuda faptului ca primul nascut al acestui cuplu a fost Arhiducele Stefan;la pagina 161 din aceiasi carte se vorbeste la nota 69 despre ASR Principesa Margareta de Danemarca (mama MS Regina Ana) si se da in mod eronat numele mamei sale ca “ASR Principesa Maria de Bourbon-Orleans” in ciuda faptului ca Dinastia de Orleans nu foloseste oficial numele de Bourbon (in ciuda descendentei din fratele Regelui Ludovic XIV, Filip ) ci eventual cel “de Franta”, titlul de Bourbon-Orleans fiind utilizat de descendentii Ducelui de Montpensier si a INfantei Luisa-Ferdinanda ( sora Isabellei II), de Ducii de Galliera.
Cu totii putem gresi insa problema este care este idealul nostru.Continui sa cred ca si Familia Regala a Romaniei intentioneaza sa sprijine in mod public restaurarea Monarhiei si nu o reforma a Constitutiei in sens republican.

Cu respect si consideratie,

Cory Muresan

Cristina Parii
Secretar Executiv
Casa Majestatii Sale Regelui Mihai I

Revenit in aceasta seara in Timisoara, am citit cu mare interes postarea de pe blog, aceea dedicata conferintei sustinute la Universitatea de Vest din Timisoara si la Universitatea Vasile Goldis din Arad. Ma bucur nespus de mult sa aflu ca cei prezenti in sala au fost receptivi la mesajul transmis de Alteta Voastra, contribuind cu ideile lor la conturarea unui curent “altfel” in societate.
Unul dintre cei care v-au scris pe blog, respectiv dl. Mihai Macovei, a reusit sa exprime, intr-o forma riguroasa, ceea ce foarte multi gandim.
Asistam zilele acestea la o NOUA incercare de “executie publica” a traditiei politice romanesti, respectiv modificarea structurii bicamerale a Parlamentului. De altfel, din 1947 incoace, am fost “privilegiatii spectatori” a unei serii, parca neintrerupte, de batjocoriri a traditiei noastre politico-statale, culturale, etc.. Daca la 30 decembrie 1947, in ciuda opozitiei atat de limpezi a societatii romanesti, monarhia era inlocuita total abuziv ( nu doar argumentele politice pledeaza in favoarea ideei de abuz, ci si o serie clara de argumente de natura juridica!!!) cu republica “populara”, daca la inceputul anilor ‘90 parintii si bunicii nostri nu au avut ocazia sa se exprime cu privire la forma de guvernamant pe care o doresc pentru tara, astazi, se lasa, din nou, la o parte traditia, facandu-se vorbire de trecerea la un parlament unicameral. Este oare bicameralismul problema numarul 1 a Romaniei? Sau mai bine zis, este bicameralismul o problema pentru Romania?
Se imputa sistemului cu doua Camere gradul scazut de celeritate cu care se iau deciziile. Observatia este corecta, dar impresia mea este ca se ignora intocmai esenta problemei. Lentoarea procesului legislativ nu este cauzata neaparat si/sau numai de existenta a doua Camere, ci mai ales de incoerenta cu care sunt stabilitate competentele acestora. Cu alte cuvinte, un proiect de lege trebuie sa treaca mai intai printr-o prima Camera (prima Camera sesizata), care are dreptul sa aduca unele modificari, iar odata adoptat acesta trebuie sa fie luat in discutie si de cea de-a doua Camera ( Camera Decizionala). Intr-adevar, acest sistem de “naveta legislativa” prelungeste procesul decizional, dar, teoretic, asigura si o mai atenta legiferare. Ca atare, nu eliminarea unei Camere este solutia, ci o mai clara diferentiere a atributiilor.
Un alt argument ce pledeaza, in opinia mea, in favoarea Bicameralismului, este tendinta, “imprimata” si de politica Uniunii Europene, de regionalizare a statelor membre. Cu alte cuvinte, in anii imediat urmatori, in statele din Uniune ce nu au adoptat inca un asemenea sistem de organizare administrativ-teritoriala, se va recurge la impartirea pe regiuni, asigurandu-se astfel un cadru propice dezvoltarii armonioase a diferitelor zone ale tarii. EI bine, marea majoritate a statelor membre U.E. ce au adoptat sistemul regiunilor au Parlamente Bicamerale ( ex. Franta, Italia,Spania etc.), existand insa si exceptii, dar doar in state de dimensiuni mai mici, precum Luxembourg sau Slovacia. Este clar statele ce isi impart teritoriul in regiuni au nevoie de un Parlament Bicameral, fiecare Camera deservind anumite interese si avand atributiuni clare. Avand in vedere si faptul ca in Raportul Comisie Prezidentiale de analiza a regimului politic si constitutional din Romania se face vorbire de necesitatea trecerii la regiuni ca unitati administrativ-teritoariale in locul judetelor, este clar ca un Parlament Unicameral ar aparea ca un paradox, daca nu chiar ca o aberatie. Sunt doar cateva argumente ce pledeaza in favoarea mentinerii actualei structuri a Parlamentului, pentru a nu ni se mai poate imputa ca am fi ancorati doar in trecut ( in anumite cazuri, este o virtute si nicidecum un minus), folosind doar argumentul traditiei.
In final, cred ca este imperioasa nevoia unei dezbateri reale legate de aceasta tema, inainte de a se ajunge la un nou referendum care sa statorniceasca, asa cum bine sublinia Alteta Voastra, “amputarea Parlamentului”. Chiar daca la un nivel aparent nesemnificativ, aceasta dezbatere incercam, si Mihai Macovei, si eu, si altii, sa o provocam in mediile in care ne invartim, actualmente. Speram ca, in final, sa avem sorti de izbanda!

Va multumim, Alteta, pentru posibilitatea pe care ne-o dati de a ne exprima public pe diferite teme!

Cu profunda consideratie,
N.N.

Cu respect,
Izabela R.