Un blog de Principele Radu al Romaniei

Scrisoare catre Adrian

Domnule Halga,
Mi-ati scris din nou o scrisoare frumoasa si plina de miez. Celor care nu va cunosc, le spun ca sunteti elev in clasa a X-a si le recomand sa va citeasca epistola, aflata la “Atitudini”, postata in ziua de astazi, 26 mai 2007. Am fost tentat, initial, sa nu va mentionez numele intreg pe blog si sa sterg numele orasului, fiindca nu as vrea sa suferiti consecinte de pe urma parerilor dumneavoastra. Daca cineva va va persecuta din cauza scrisorilor pe care mi le scrieti, va rog sa-mi aduceti acest lucru la cunostinta, neintarziat.

Limba si cultura nu au disparut in perioada comunista, nici calitatea invatamantului. Trecand peste canoanele disciplinelor care mentineau dictatura, spiritul universitar si cel stiintific s-au pastrat, chiar la nivelul liceelor. Eu am absolvit Liceul Internat din Iasi, unde am avut profesori de calibru european.

Nici zeii nu s-au ratacit. Ei sunt insa pusi in umbra de saltimbanci. Timpul de astazi nu duce lipsa de valori, ci de limpezime. Tara este acoperita cu o ceata, numai buna pentru ca eroii sa apara alaturi de infractori, binele amestecat cu rau, stridentul sa fie confundat cu armonia, iar dreptatea sa apara la pachet cu minciuna. Poate ca, in orasul dumneavoastra, parintii, prietenii sau profesorii, vor putea sa va explice sensul zicalelor romanesti „hotul striga hotii“ sau „cui pe cui se scoate“. Astfel veti intelege ca nu zeii lipsesc poporului roman, ci seninatatea de a si-i alege in deplina cunostinta de cauza.

Monarhia dinainte de 1947 nu era dependenta de democratie. Era, atat cat a permis timpul acela si continentul european, avansata ca economie, cultura, educatie si politica. Dupa venirea republicii, romanii au cunoscut o noua dictatura, cea mai lunga dintre cele cunoscute in secolul XX. Si cea mai devastatoare. Nu din cauza republicii, ca forma de guvernamant, ci din cauza celor care exercitau guvernarea. Nu numai ca erau ilegitimi, dar erau instalati de un regim criminal, care exista in afara Romaniei. Asadar, problema anilor 1948-1989 nu a fost numai a formei de guvernamant si a ideologiei, ci mai ales a sfaramarii identitatii si legitimitatii. Daca apartamentul dumneavoastra ar incapea, pentru 40 de ani, pe mana unor invadatori brutali si nelegiuti, este mai putin important daca ei ar fi blonzi sau bruneti, albi sau negri, tineri sau batrani.

Considerarea astazi a valorilor regalitatii nu este, deci, necesarmente legata de preferinta pentru forma de guvernamant. Poti sa nu fii monarhist si sa intelegi, totusi, ca in Romania de azi Casa Regala are un rol unic. Ca sa intelegi si sa respecti acest simbol nu este nevoie sa fii monarhist, ci cetatean.

Sunt uimit de acuratetea cu care aduceti in discutie felul in care Regele a fost tratat de clasa politica. Dumneavoastra spuneti: „daca nu poti ajunge la sublimul regelui sau al institutiei monarhice, aduci monarhia si regele la nivelul tau. Acesta este principiul eronat al comunistilor de ieri, deveniti astazi democrati cu acte in regula“.

As vrea sa analizam putin acest paragraf: Procesul de adaptare a institutiei monarhice la ritmul concretului cotidian nu este un lucru rau. De sase ani, de cand am venit in Romania, la Palatul Elisabeta, Alteta Sa Regala si cu mine am dezvoltat un intreg volum de initiative si angajamente care sa dea o utilitate contemporana, prezenta, a demersului regal. Astfel, regalitatea a devenit o unealta a dezvoltarii romanesti, nu numai o valoare si un simbol. Pe de alta parte, aducerea regelui la nivelul pamantean al luptelor intestine nu a fost facuta in Romania, dupa 1989, de comunisti, ci de politicieni, in general. In Marea Britanie sau Olanda, Casa Regala sta departe de disputele politice pentru a nu fi discreditata, fara ca aceasta sa insemne ca oamenii politici de acolo sunt comunisti transformati in democrati „cu acte in regula“. La noi, politicienii au gresit in anii ‘90 pentru ca l-au transformat pe Rege intr-o bata de dat in cap adversarului.

In ceea ce priveste comunistii de ieri transformati in democrati cu acte in regula, aici sunt de acord cu dumneavoastra doar partial. Este adevarat ca o parte esentiala a establishment-ului de astazi provine din activul comunist sau securist. Dar, pe de alta parte, intreaga tara a devenit dintr-o „republica socialista“ o democratie „cu acte in regula“, acesta a fost destinul nostru istoric si geografic. Trebuie sa dispretuim doar pe cei care fac excese, sunt iliciti sau criminali, dar nu trebuie sa ascundem adevarul: Toti cei nascuti inainte de 1989 suntem supravietuitorii si consecinta unui timp care trebuie asumat si reparat.

Sunt fericit ca un tanar ca dumneavoastra are incredere in Familia Regala si o considera un garant al functionarii poporului roman. Si eu cred ca institutia regalitatii poate sa joace un rol binefacator in urmatoarele decenii. Ati mentionat „staruinta“ si „rabdarea“. Este meritoriu ca un elev de 17-18 ani remarca astfel de calitati. De aceea, faptul ca va manifestati recunostinta fata de familia mea, imi trezeste sentimente de recunostinta fata de generatia dumneavoastra.

Principele Radu